Anulare somaţie de plată. Decizia nr. 489/2016. Tribunalul BUCUREŞTI

Tribunalul BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 489/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 489/2016

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI

SECȚIA A III-A CIVILĂ

Dosar nr._

Decizia civilă nr. 489 A

Ședința publică de la 01.02.2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. T.

JUDECĂTOR: Ș. Ț.

GREFIER: G. Z.

Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de reclamanta S. C. Z. domiciliată in București, .. 4 - 8, Clădirea America House, Aripa de Vest, sector 1 in contradictoriu cu pârâtul D. C. P. decedat, cu ultim domiciliu cunoscut in sector 3, București, . Mezanin, nr. 69, . ca obiect anulare somație de plată.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă reclamanta.

Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.

Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Tribunalul, din oficiu, invocă excepția perimării cererii, având in vedere că pricina a fost suspendată la data de 09.12.2014 pentru introducerea in cauză a moștenitorilor pârâtului D. Constache P., iar până in prezent nu au fost indicați moștenitorii prezumtivi ai acestuia. Reține cauza in pronunțare pe excepție perimării cererii.

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată la data de 19.11.2013, pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, sub nr._/3/2013, reclamantul P. D. C., în contradictoriu cu parata Z. S., solicitând instanței de judecata emiterea unei ordonanțe de plata, prin care sa se dispună obligarea paratei Z. S. la plata in termen de 10 zile de la data comunicării Ordonanței la plata următoarelor sume de bani:

i) 445.000 Lei, echivalentul sumei de 100.000 Euro (curs BNR la data de 12,11.2013, respectiv 1 Euro = 4,45 Lei), suma împrumutata;

ii) 69.188,6 Lei, echivalentul sumei de 15.548 Euro, dobânda la capitalul împrumutat, calculata potrivit înțelegerii părtilor contractante, EURIBOR + 1.75, la cursul BNR din data de 12.11.2013 (detaliata conform-notei de calcul anexata) precum si in continuare pana la achitarea efectiva a debitului;

iii) 8.544 Lei echivalentul sumei de 1920 Euro, penalități de întârziere acumulate, in temeiul Contractului de împrumut, acestea fiind stabilite la 0,06% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 11.10.2013 (15 zile de la data primirii de către Z. S. a Notificării nr. 11/2013) si pana ladata de 12.11.2013, precum si in continuare pana la achitarea efectiva a debitului.

iv) precum si a cheltuielilor de judecata ocazionate cu soluționarea litigiului.

În motivarea cererii formulate, reclamantul a arătat ca la data de 17.06.2009, a fost încheiat contractul de împrumut („Contractul”)între reclamant, în calitate de împrumutător, și pârâta Z. S..

In temeiul Contractului, a acordat împrumutatului un împrumut în cuantum total de 100.000 EURO, agreându-se o dobândă EURIBOR + 1.75, la cursul B.N.R. al zilei. Sub aspectul termenului, împrumutul a fost acordat pe o perioadă de 30 de luni, respectiv până la data de 30.12.2011.

Astfel, deși obligația de restituire a sumei împrumutate, împreuna cu dobânda stabilită de către părți, a devenit exigibilă la data de 30.12.2011, pârâta nu și-a executat această obligație nici până în prezent.

După numeroase încercări de soluționare amiabilă a acestui diferend, prin care atât personal, cât și prin reprezentanți, reclamantul a solicitat pârâtei achitarea benevolă a debitului, în conformitate cu prevederile art. 1.522 C.civ., acesta a decis să comunice pârâtei, la data de 25.09.2013, prin intermediul executorului judecătoresc M. O., o notificare de punere în întârziere prin care i s-a pus în vedere să plătească suma datorata în temeiul Contractului, acordându-se acesteia un termen suplimentar de executare de 3 zile.

Deși procedura de comunicare a fost legal îndeplinită și pârâta a luat cunoștință de conținutul notificării, aceasta a rămas fără răspuns.

Reclamantul a apreciat ca, prin aceeași somație, au fost îndeplinite si rigorileprevăzute de art, 1.014 C.proc.civ., pârâta având la dispoziție până în prezent untermen rezonabil, mai mare de 15 zile de la primirea Notificării, pentru

executarea benevolă a obligației izvorâte din Contract, termen pe care, însă, 1-

a lăsat să treacă în mod nejustificat,

Având în vedere toate aspectele expuse mai sus, reclamantul învederează instanței că toate condițiile impuse de lege pentru emiterea ordonanței de plata, potrivit dispozițiilor art. 1.013-1.024 C.proc.civ., sunt îndeplinite.

Astfel, potrivit art. 1.013 C.proc.civ, procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide si exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani. După cum rezultă din împrejurările indicate anterior, creanța izvorâtă din Contract se ridică la valoarea totală de 117.468 EURO. Astfel cum s-a menționat mai sus, aceasta reprezintă:

a- 100-000 EURO sumă împrumutată în temeiul. Contractului;

b. 15.548 EURO reprezentând dobânda la capitalul împrumutat, calculată potrivit înțelegerii părților contractante, EUR1BOR + 1.75, la cursul B.N.R. al zilei, în conformitate cu tabelele privind fluctuația cursului EURIBOR pe interval de 1 an în perioada iunie 2009 - noiembrie 2013 ;

c- 1-920 EURO reprezentând penalități de întârziere acumulate, in temeiul Contractului, acestea fiind stabilite la 0,06% pentru fiecare zi de întârziere, calculate la suma rămasă de plătit.

În această împrejurare, creanța este deopotrivă:

a.certă, ea rezultând în mod neîndoielnic din Contractul încheiat între

părți,

b.lichidă, având un obiect determinat, putându-se stabili cu exactitate

din stipulațiile contractuale convenite de către părți;

c.si exigibilă, fiind ajunsă la scadentă, astfel cum s-a indicat mai sus, ladata de 30.12.2011.

De asemenea, întrucât obligația bănească neexecutată de către pârâtă izvorăște dintr-un contract de împrumut de consumație, încheiat între două persoane, fizice, aceasta se încadrează în ipoteza art. 1.013 C.proc.civ10, fiind vorba de uncontract civil perfectat între rezidenți și constatat prin înscris sub semnătură privată.

Totodată, subliniază faptul că procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 1.014 C.proc.civ, constând în somarea debitorului cu privire la executarea obligației contractuale, a fost îndeplinită în speță, astfel cum reiese din anexa la prezenta cerere de chemare în judecată. În concret, arată reclamantul că a procedat la comunicarea către pârâtă, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc M. O., a Notificării nr. 11/2013 din data de 25.09.2013 prin care i s-a acordat acesteia un termen corespunzător de plată. Precizează că de la data primirii notificării (25.09.2013) și până la data depunerii prezentei cereri de emitere a Ordonanței au trecut mai mult de 15 zile, astfel încât se poate prezuma că debitoarea a avut întregul răgaz necesar executării obligației sale incontestabile,

În aceste condiții, ținând seama de toate împrejurările relevate, solicită instanței:

I. Emiterea unei ordonanțe de plată, prin care să se dispună obligarea pârâteiZagrai S. la plata în termen de 10 zile de la data comunicării Ordonanței asumei totale de 522.732,6 lei [echivalentul a 117.466 EURO din care (4)100.000 EURO sumă împrumutată (ii) 15.548 EURO dobânda la capitalulîmprumutat, (iii) 1.920 EURO penalități de întârziere] plus dobânzile și

penalitățile aferente calculate până la data plății efective, cu obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionatede soluționarea litigiului.

In drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 1.013-1.024 C.proc.civ., art. 1516 Cod civ, art. 1521-1522 Cod.civil precum și pe principiile în care își are sediul materia.

În probațiune solicită înscrisuri.

Pârâta S. C. Z. a formulat întâmpinare la cererea reclamantului, prin care solicită:

-respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată;

- obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării pârâta arată că începând cu data de 19.03.2010, raporturile de muncă dintre reclamant și dna S. Z. s-au concretizat în încheierea cu S.C. ARCH INDUSTRIES S.R.L. („Arch Industries" sau „Societatea"), prin dl. D. C. P., în calitate de reprezentant legal de la acel moment al Societății, a contractului individual de muncă („CIM") nr. 6, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București sub nr. 6714/24.03.2010.

Relațiile de muncă de mai sus au fost dublate de un raport de încredere și respect reciproc. Astfel, de-a lungul timpului, încrederea nu a fost o problema între reclamant și dna. S. Z.. Cu titlu de exemplu, menționează că, în decembrie 2011, soțul acesteia, A. Z., a achitat din contul sau personal suma de 11.500 Euro către VisecaMastercard, pentru a-i alimenta contul reclamantului și soției acestuia, chiar fără a exista un contract în acest sens.

În cadrul raporturilor civile dintre dna S. Z. și reclamant, acesteia i-a fost împrumutată suma de 100.000 Euro fiind încheiat contractul de împrumut, din data de 17.06.2009, pentru suma de 100.000 Euro („Contractul").

Conform Contractului, s-a stabilit scadența restituirii împrumutului la data de 30.12.2011. De altfel, dna S. Z. a efectuat plăți importante în contul acestui împrumut, încă anterior scadenței, așa cum argumentează mai jos.

Relațiile de încredere și prietenie menționate mai sus s-au derulat constant, până în acest an, când atitudinea reclamantului față de dna S. Z. s-a schimbat în mod drastic, evoluând spre o conduită marcată de abuz în ceea ce privește calitatea acesteia de salariat.

Pe fondul situației expuse mai sus, abuzurile împotriva dnei Silviei Z. au culminat cu măsura concedierii într-un total dispreț față de dispozițiile legale din materia dreptului muncii. Astfel, relațiile de muncă s-au derulat efectiv până la data de 02.07.2013 când, fără a i se comunica un motiv concret, i s-a adus la cunoștință încetarea raporturilor de muncă. Concret, e-mail dlui D. C. P. s-a referit la faptul că pârâta ar beneficia de un preaviz de 30 de zile, care ar fi început să curgă în ziua anterioară corespondenței respective.

Din acest moment pârâta a fost supusă unor presiuni psihice și unei atitudini ostile. Concret, printr-o . corespondențe, dl. D. C. P. a „sfătuit-o pe pârâtă să își înainteze demisia „întrucât o concediere atârnă greu”. Cu titlu de exemplu, amintim e-mailul din data de 08.07.2013, în care se preciza „[...] nu vreau să ajungi în situația de nu putea să îți găsești de lucru. Dimpotrivă, o să îți dau referințe bune în cazul în care vei face alegerea corectă. Prin corespondența din data de 08.07.2013, reclamantul i-a indicat dnei Silviei Z. că nu este necesară prezența acesteia la serviciu în perioada de preaviz. De altfel, pârâtei i s-a și interzis accesul în clădire atunci când s-a prezentat la programul de lucru. Au urmat alte corespondențe, menite săpotențeze presiunea psihică exercitată asupra pârâtei, prin acuzații voalate, nefondate.

Toate aceste corespondențe exprimă fără echivoc intenția reclamantului de a determina pârâta, prin presiunea psihică exercitată, să opteze pentru încetarea CIM prin acordul părților, invocându-se în mod indirect, influența socială și din mediul de afaceri pe care acesta o deține, dar și consecințele dramatice și umilitoare ale refuzului încetării CIM în maniera dezirabilă pentru reclamant și Societate.

Relevant este că, potrivit prevederilor din dreptul muncii, emiterea preavizului este compatibilă cu desființarea (restructurarea) postului (ca măsură efectivă, având o cauză reală și serioasă), ca modalitate de încetare a CIM. În realitate nu a avut loc o desființare a postului acesteia, în condițiile de legalitate descrise mai sus. Pe de altă parte, corespondențele tendențioase și agresive prezentate anterior, care i-au fost comunicate cu ocazia încetării CIM, sugerau o culpă profesională, neindividualizată însă. Or, concedierea din motive disciplinare este incompatibilă cu acordarea preavizului. De altfel, o atare formă de încetare a CIM (adică concedierea pentru motive disciplinare) implică existența unei cercetări disciplinare transparente, marcate de principiul contradictorialității, sub sancțiunea nulității absolute, cercetare care nu a avut loc. Acest aspect confirmă lipsa de suport a acuzațiilor aduse.

Caracterul profund ilegal al măsurii, care nu are un temei legal nici măcar înmod formal, denotă disprețul total față de normele în materia dreptuluimuncii ce reglementează drepturile salariaților și posibilitatea angajatoruluide a înceta raporturile de muncă. De altfel, o decizie formală de încetare araporturilor de muncă, cu respectarea Codului Muncii, nu a fost emisă.

Prezenta cerere de emitere a ordonanței de plată a fost formulată în contextul în care pârâta s-a adresat instanțelor șl instituțiilor competente pentru determina încetarea presiunilor reclamantului asupra sa.

În contextul abuzului în ceea ce privește raporturile de muncă expuse în secțiunea I, dna S. Z. a formulat contestație împotriva concedierii menționate mai sus. Cauza a fost înregistrată la data de 02.08.2013, pe rolul Tribunalului București, sub nr._/3/2013.

De asemenea, pârâta a formulat petiție înregistrată pe rolul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării sub nr. 725/2013.

În contextul formulării acestor demersuri, exclusiv în scop șicanatoriu, dl. D. C. P. a demarat acest litigiu, optând pentru un mijloc de presiune ce presupune o taxă de timbru modică, deși nu este titularul unei creanțe care să îndeplinească cerințele de a fi certă, lichidă și exigibilă.

Arată pârâtase impune respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată.

Contractul a fost încheiat la data de 17.06.2009. Acțiunea dlui D. C. P. este întemeiată pe dispozițiile art. 1516 NCC și de asemenea, pe cele ale art. 1521 NCC-1522 NCC.

Or, potrivit art. 6 alin. (5) NCC: „dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .". Textul citat consacră principiul aplicării legii noi, în cazul de față, NCC, cu privire la toate actele și faptele juridice născute sub imperiul acesteia. Aceeași regulă o regăsim consacrată și în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a NCC („Legea nr. 71/2011”).

În acest context, având în vedere că acordul de voință al părților a intervenit la data de 17.06.2009, deci anterior intrării în vigoare a NCC, aplicabile convenției sunt prevederile C.civ. 1864.

Prin urmare, temeiurile juridice din NCC menționate la pct. 14 sunt eronat indicate.

In consecință, în speță sunt incidente dispozițiile art. 1088 C.Civ. și 1586 C.cv.

Astfel, conform art. 1088 C.civ.: „(1) [l]a obligațiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legala, afara de regulile speciale in materie de comerț, de fidejusiune si societate. (2) Aceste daune-interese se cuvin sa facă ca creditorul sa fie ținut a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decât din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, după lege, dobânda curge de drept.

Art. 1586 C.civ. prevedea că: „dacă imprumutatul nu intoarce la timpul stipulat lucrurile împrumutate sau valoarea lor, trebuie sa plătească si dobânzi de la ziua cererii prin judecata a imprumutului". (subl.ns.)

Reclamantul nu este titularul unei creanțe certe, lichide și exigibile:

Procedura specială în discuție presupune, ca și condiții de admisibilitate (i) existența unei creanțe decurgând din contracte însușite de părți și (ii) caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, concluzii ce se impun prin raportare la cerințele legale, astfel cum sunt enumerate mai jos.

Potrivit art. 1013 alin. (1) C.pr.civ., procedura ordonanței de plată se aplică: „creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege." (subl.ns).

Conform art. 662 alin. (2) din C.pr.civ.: „creanta este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.".

A.. (3) al art. 662 C.pr.civ. prevede: creanta este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui."

În cazul de față nu sunt îndeplinite cerințele de mai sus, concluzie ce se desprinde din argumentele prezentate în cele ce urmează.

Contractul nu conține mențiunea „B. și Aprobat". Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1013 C.pr.civ.

Potrivit art. 1013 alin. (1) teza finalăC.pr.civ creanța trebuie să izvorască dintr-un contract civil. în formă scrisă. însușit de părți, iar conform art. 1576 C. civ.: „[împrumutul este un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorire pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie si calitate. " Conform doctrinei, împrumutul de consumație: „(e)ste un contract real și unilateral”.

Având în vedere unilateral al Contractului, raportat la faptul acesta prevede obligații doar în sarcina Silviei Z., incidente sunt dispozițiile art. 1180 C.civ.. Respectiva dispoziție prevede: ,,[a]ctul sub semnătura privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câime oarecare, trebuie sa fie scris, in intregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puțin acesta, înainte de a subsemna, sî adauge la finele actului cuvintele bun si aprobat, arătând totdeauna in litere suma sau câtimea lucrurilor si apoi sa iscălească."

Menționează că necesitatea mențiunii amintite a fost inserată, pe plan procesual și în art. 275 alin. (1) C. pr.civ.: „[înscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să-i plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puțin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa "bun și aprobat pentru...", cu arătarea în Utere a sumei sau a cantității datorate.".

Contractul dedus litigiului nu cuprinde formula „bun și aprobat”, ori un echivalent al acesteia, nefiind, de altfel, în litere, înscris nici cuantumul sumei agreate.

În doctrină se reține constant că, în cazul lipsei mențiunii în discuție sancțiunea este aceea imposibilității părții care se prevalează de acesta de a-l utiliza drept înscris sub semnătură privata care probează obligațiile părților. Astfel se apreciază că: „(s)ancțiunea nerespectării acestei formalități cerute de art. 118o C.civ. este aceea că înscrisul este lipsit de putere probatorie."; ,,[î]n caz de nerespectare a formalităților prevăzute de art. 1180 C.civ., înscrisul este nul ca înscris sub semnătură privată.”. În același sens, jurisprudența reține că: ,,[s]ancțiunea nerespectării formalității cerute de art. 1180 C.civ. este aceeași ca și în cazul lipsei formalității multiplului exemplar, adică înscrisul respective nu este valabil ca înscris sub semnătură privată, fără însă a fi afectată valabilitatea obligației unilateral.

În acest context, având în vedere lipsa mențiunii bun și aprobat, actul pe carereclamantul își sprijină acțiunea nu îndeplinește cerințele art. 1013 NCC.

Suma pretinsă prin acțiunea introductivă nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.Concluzia în sensul că nu este vorba de prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile, care să îndeplinească cerințele art. 1013 NCC rezultă din argumentele prezentate, precum și din cele menționate în continuare.

Astfel, dna S. Z. a primit o sumă de bani cu titlu de împrumut de la reclamant, însă suma în discuție a fost restituită în mare parte. Concret, o primă plată, în cuantum de 57.000 Euro a fost efectuată la data de 15.09.2011. Alte plăți au fost efectuate la începutul lunii iunie 2012, când pârâta a achitat, în contul sumei primite cu titlu de împrumut, diverse facturi emise pe numele reclamantului. În acest mod a fost achitată, astfel cum va rezulta din probatoriul administrat, suma de 15.000 Euro.

Prin urmare, dna. S. Z. a achitat suma de 72.000 Euro.

Pârâtei nu i se pot imputa sume constând în dobânzi Euribor în cuantum de 69.188,6 lei (adică 15.548 Euro) calculată conform, acțiunii introductive, „până la data de 12.11.2013 și în continuare până la achitarea debitului". De asemenea, nu i se pot imputa acesteia nici penalități de întârziere în cuantum de 8.544 lei conform acțiunii introductive (echivalentul sumei de 1.920 Euro, prin raportare la un procent de 0,06/zi), „începândcu data de 11.10.2013 (15zile de la data primirii de către S. Z. a Notificării nr. n/2013) și până la data de 12.11.2013, precum și în continuare până la achitarea efectivă a debitului".

Astfel, sub un prim aspect, în ceea ce privește dobânda Euribor, Contractul i-ar permite reclamantului să calculeze dobânda respectivă doar până la data de 30.12.2011 - conform art. 1 și 2 din Contract, nicidecum după data respectivă „și în continuare până la achitarea debitului" așa cum se solicită prin acțiune.

De altfel, prin acțiunea introductivă se solicită și penalități de întârziere „începând cu data de 11.10.2013 (15 zile de la data primirii de către S. Z. a Notificării nr. n/2013) și până la data de 12.11.2013, precum și în continuare până la achitarea efectivă a debitului" Or, fructele civile nu pot fi cumulate cu dobânzile moratorii (cu penalitățile).

Totodată, calculul dobânzii Euribor realizat de reclamant este unul greșit întrucât nu ia în considerare faptul că pârâta a achitat suma de 72.000 Euro, din care suma de 57.000 Euro a fost achitată anterior așa-zisei „scadențe" (la data de 15.09.2011).

Prin urmare, de plano, nu se poate calcula dobândă Euribor pe întreaga perioadă, pentru suma de 100.000 Euro după data de 15.09.2011 (inclusiv);

În ceea ce privește penalitățile de întârziere, față de natura raporturilor (împrumut între neprofesioniști), art. 1088 C.civ. și art. 1586 C.civ. impun în mod imperativ regula că dobânda moratorie nu poate cuprinde decât dobânda legală, fiind datorată de la ..data cererii de chemare în judecată.

În acest sens în doctrină s-a reținut că, în cazul dobânzii cu caracter moratoriu, aceasta va fi datorată „numai din ziua cererii de chemare în judecată și în cuantumul prevăzut, însă cel mult dobânda legală”. S-a reținut, de altfel, și că „stipularea clauzei penale este interzisă în contractele de împrumut”. Practica judiciară reține că stipularea clauzei penale este interzisă în contractul de împrumut deoarece, în această materie, daunele interese pentru executarea cu întârziere a obligației de restituire a sumei împrumutate sunt egale cu dobânda, ca echivalent al lipsei de folosință a banilor astfel împrumutați.

Înțelege, în consecință, să invoce nulitatea unei astfel de clauze, din moment ce, așa cum s-a arătat, stipularea clauzei penale este interzisă în contractele de împrumut. Suma pretinsă cu acest titlu nu este datorată întrucât art. 1088 C.civ. și art. 1586 C.civ. permit perceperea unor penalități (i) doar de la data cererii de chemare în judecată și (ii) doar la nivelul dobânzii legale.

Caracterul special al procedurii ordonanței de plată impune respingerea acțiunii.

Din punct de vedere al probatoriului care poate fi administrat, celeritatea șicaracterul sumar al procedurii prevăzute de dispozițiile art. 1013 C.pr.civ. – 1024C.pr.civ. impun ca probele să constea în înscrisuri (adică probe specifice uneicreanțe certe, lichide și exigibile), soluție reținută ca atare în literatura de specialitate.

În situația în care cauza ar presupune, un probatoriu complex, specific dreptului comun, instanța urmează să respingă cererea, reclamantul putând încerca să își valorifice pretențiile pe calea dreptului comun, conform art. 1020 alin. (2) și (3) C.pr.civ.

Concluzia în discuție are în vedere, pe de o parte, specificul procedurii în temeiul căreia a fost formulată acțiunea care formează obiectul prezentului litigiu și, pe de altă parte, argumentele expuse mai sus.

Concret, pârâta contestă în mod argumentat caracterul cert, lichid și exigibil al sumelor pretinse, inclusiv prin raportare la faptul că suma solicitată de reclamant nu a fost asumata de către aceasta nici prin mențiunea „bun și aprobat;

Aspectele în discuție impun verificări de fond ale raporturilor dintre părți și, inclusiv, administrarea unui probatoriu complex, incluzând martori și interogatoriu, în ceea ce privește modul în care s-au derulat raporturile dintre părți, precum și modul în care reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate;

-poziția doctrinei în legătură cu aspectele deduse instanței este în sensul că: „ori de câte ori debitorul, prin obiecțiile sale, a contestat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, soluția judecătorului nu poate fi decât aceea de respingere a cererii creditorului, pentru că altfel s-ar transforma somația de plată într-o veritabilă acțiune de drept comun, ceea ce ar contraveni specificului acestei instituții." Doctrina reține și că: „dacă în afară de actele depuse de părți în dovedirea cererii este necesară administrarea altor probe specifice dreptului comun pentru stabilirea caracterului cert al sumelor solicitate, acest lucru face să nu fie primită cererea de emitere a somației de plată deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001". Aceste considerente sunt incidente în speță având în vedere similitudinea dintre procedura anterioară și cea în vigoare. În plus, aceste considerente au în vederea lămurirea aspectelor care privesc caracterul cert, lichid și exigibil al unor creanțe, adică a unor condiții de admisibilitate impuse de art. 1013-1024 C. pr.civ.

In drept,întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art. 205 C. pr.civ., precum și pe celelalte dispoziții la care a făcut referire în cuprinsul acesteia.

În susținerea întâmpinării înțelege să se prevaleze de proba cu înscrisuri.

La data de 11.12.2012, reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare, prin care, fata de plata sumei de 57.0001 Euro făcuta de către parata in data de 15.09.2011, înțelege sa precizeze sumele solicitate, după cum urmează:

1)191.350 Lei (43.000 Euro) cu titlu de rest suma irnprumutata;

2)55.917,54 Lei, echivalentul sumei de 12.565,74 Euro, dobânda la capitalul imprumutat, calculata potrivit înțelegerii părtilor contractante, EURIBOR + 1.75, la cursul BNR din data de 12.11,2013 (detaliata conform notei de calcul anexata) precum si in continuare pana la achitarea efectiva a debitului;

3)3,673,92 Lei echivalentul sumei de 825,6 Euro, penalități de intarziere acumulate, in temeiul Contractului de împrumut, acestea fiind stabilite la 0,06% pentru fiecare zi de întârziere din suma de 19L350 Lei, respectiv suma de 43.000 Euro, incepand cu data de 11,10.2013 (15 zile de la data primirii de către Z. S. a Notificării nr. 11/2013) si pana la data de 12.11.2013, precum si in continuare până la achitarea efectiva a debitului.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei prin care a răspuns la fiecare aspect invederat de aceasta.

In ceea ce privește acest asa-zis scurt istoric făcut de către parata, arată instanței de judecata faptul ca acest scurt istoric, pe langa ca nu este dovedit sau adevărat in vreun fel, nici măcar nu are la baza un temei juridic pentru a fi indicat in cadrul prezentului dosar avâd ca obiect pretenții. Istoricul relației de colaborare a acestuia cu parata din prezenta cauza nu prezintă nicio relevanta sub aspect juridic atât timp cat parata nu si-a îndeplinit complet obligatiile prevăzute de contractul de împrumut încheiat in calitate de împrumutator cu parata Z. S. in calitate de împrumutat.

Totodată, învederează, deși nu face obiectul cererii cu care instanța de judecata a fost investita, faptul ca cererea de chemare in judecata formulata de nu a fost introdusa pe rolul instanțelor de judecata in scop sicanatoriu ci este un drept pe care normele legale si procedurale i-1 acorda, si anume recuperarea sumelor de bani împrumutate.

Mai mult, dreptul său ca orice drept al oricărui cetățean roman este supus prescripției si, vazandreaua-credinta a paratei, a introdus prezenta cerere de chemare in judecata in vederea recuperării sumelor de bani împrumutate, astfel cum a arătat, prin încheierea legala a unui contract de imprumut.

Faptul ca parata S. Z. înțelege să intenteze multilple cereri prin care sa invoce încălcarea anumitor drepturi ale sale de către reclamant, arată ca acestea nu fac obiectul prezentului litigiu dedus judecații, ele fiind supuse la rândul lor controlului instanțelor de judecata competente sau instituțiilor abilitate a le analiza.

Cu privire la solicitarea de respingere a ordonanței de plata, arată reclamantul instanței de judecata faptul ca . este supus normelor legale prevăzute de vechiul cod civil, întrucât contractul de împrumut a fost încheiat sub imperiul reglementarilor date de vechiul cod civil.

Totodată, prevederile legale indicate de reclamant in cuprinsul cererii de chemare in judecata sunt prevederile avute în vedere la momentul efectuării notificării paratei in vederea restituirii împrumutului contractat, cu atât mai mult cu dat aceste prevederi sunt avute in vedere acum in coroborare cu dispozițiile procedurale privind noua procedura de emitere a unei ordonanțe de plata.

Mai mult decât atât, chiar daca instanța de judecata ar avea in vedere dispozițiile legale prevăzute de vechiul cod civil, solicită in mod să se ia considerare si dispozițiile art. 1079 cod civil care prevede ca debitorul este pus în întârziere printr-o notificare, notificare ce in cazul său a fost transmisia paratei la data de 25,09.2013.

Referitor la caracterul cert, lichid si exigibil al creanței, se arată că, Contractul nu conține mențiune „B. și Aprobat”. Neîndeplinirea condițiile art.1013 C..

Așadar, conform doctrinei si jurisprudentei din România, noțiunea de„bun si aprobat” reprezintă o formula sacramentala menita a protejainteresele debitorului obligației ce urmează a fi îndeplinita.

Astfel, cerând înscrierea formulei. "bun si aprobat pentru suma de...",legea îl protejează pe debitor, in sensul ca împiedica practicasemnaturilor in alb, care lasă deținătorilor de rea credința ai unor hârtii cu astfel de semnaturi, posibilitatea de a completa înscrisul contrarintelegerii parților. Ori, in prezenta cauza parata nu numai ca nu reclama semnarea contractului de împrumut cu reclamantul, dar nici nu invoca faptul ca aceasta nu a primit banii împrumutați. Totodată, prin formularea întâmpinării aceasta își recunoaște obligația de restituire a sumei împrumutate, insa numai in parte, motivat de faptul ca anumite sume de bani i-ar fi fost deja plătite. Mai mult decât atât, este genera cunoscut intre practicienii dreptului faptul ca înscrisul care nu cuprinde formula „bun si aprobat" este lipsit de putere probantă, dar aceasta nu impietează asupra convenției ca act juridic, ea putând fi dovedită prin alte mijloace de probă, inclusiv prin proba cu martori și prezumții; deoarece, deși nul ca înscris, actul respectiv constituie un început de dovadă scrisă. In ipoteza când debitorul a executat parțial obligația, determinând cu această ocazie câtimea datoriei, actul de executare săvârșit de el este de natură să acopere neregularitatea, situație aplicabila spetei deduse judecații.

Față de aspectul că suma pretinsa prin acțiunea introductiva nu reprezintă o creanța certa, lichida si exigibila, arată instanței de judecata faptul ca,dispozițiile art. 662 alin. (2) C.proc.civ definesc atât caracterul

cert, cat si caracterul lichid si exigibil al creanței solicitate.

Așadar, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezulta din însuși titlul

executoriu, ea rezultând în mod neîndoielnic din Contractul încheiat între părți.

Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriuconține elementele care permit stabilirea lui, putându-se stabili cu exactitatedin stipulațiile contractuale contenite de către părți. Totodată, creanța este si exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată, fiind ajunsă la scadență, astfel cum s-a indicat, la data de 30.12.2011. In ceea ce privește argumentele paratei prin care aceasta susține faptul ca a achitat o parte din suma solicitata, invederează faptul ca intelege sa arate ca . S. C. a achitat in contul său suma de 57.000 Euro, plata parțiala făcuta in vederea returnarii sumei împrumutate. F. de acest aspect, a depus la dosarul cauzei si o cerere precizatoare prin care a precizat petitele ordonanței de plata fata de achitarea sumei de 57.000 Euro.

In ceea ce privește achitarea unei alte sume in cuantum de 15.000 Euro, solicită să se observe ca parata nu face niciun fel de dovada cu privire laachitarea acestei sume de bani, deși dovada achitării unei sume atât demari nu poate fi făcuta decât cu înscrisuri doveditoare, la fel cum aprocedat si la dovedirea achitării sumei de 57.000 Euro.

In ceea ce privește apărarea paratei in sensul ca dobânda Euribor nupoate fi cumulata cu penalitățile de întârziere stabilite de parti, arată instanței de judecata faptul ca aceasta afirmație nu numai ca este falsadar este si lipsita de fundament juridic.

Cu privire la faptul ca ar fi indrituit la plata dobânziiEuribor decât pana la data scadentei împrumutului, învederează faptulca dispozițiile contractului de împrumut nu fac o astfel de precizare.

Mai mult decât atât, contractul de împrumut precizeazăcuantumul sumei împrumutate ca fiind suma de 100.000 Euro, dobânda Euribor + 1,75. Așadar, dobânda Euribor reprezintăparte din suma imprumutata si nicidecum o dobânda in plus solicitata lasuma imprumutata. Obiectul contractului de imprumut îl reprezintăsuma de 100.000 Euro plus aceasta dobânda Euribor la care se adaugă1,75 %.

In temeiul art. 969 vechiul cod civil, solicită instanței de judecata saconstate voința juridica a pârtilor cu privire la ce au contractat.

In ceea ce privește penalitățile de întârziere, solicită sa se observe caacestea au fost calculate de la momentul la care parata SiviaZagrai afost pusa in întârziere cu privire la returnarea sumei împrumutate.

Parata înțelege sa invoce faptul ca suma de bani solicitata nu ar reprezenta o creanța certa, tocmai pentru a forța soluția instanței de judecata in a pronunța o soluție de inadmisibilitate a cererii de emitere a unei ordonate de plata.

Așadar, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca parata nu a dovedit, deși legea îi acorda acest drept, faptul ca a achitat si suma de 15.000 Euro, pe langa suma de 57.000 Euro. Este pusa la îndoiala de către parata certitudinea acestei creanțe atâta timp cat insasi aceasta recunoaște faptul ca a primit suma de bani imprumutata, recunoaște scadenta acesteia si faptul ca trebuie restituita.

În aceste condiții, ținând seama, de toate împrejurările relevate, solicităinstanței:

-Emiterea unei ordonanțe de plată, prin care să se dispună obligarea pârâtei Z. S. la plata în termen de 10 zile de la data comunicării Ordonanței a sumei totale de 250.941,46 lei [echivalentul a 56,391,34 EURO din care (i) 43.000 EURO sumă împrumutată (ii) 12.565,74 EURO dobânda la capitalul împrumutat, (iii) 825,6 EURO penalități de întârziere] plus dobânzile și penalitățile aferente calculate până la data plății efective.

-Obligarea acesteia la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

Prin sentința civilă nr. 79/17.01.2014, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul P. D. C., în contradictoriu cu pârâta Z. S..

A dispus emiterea ordonanței de plată.

A obligat debitoarea să plătească reclamantului creditor suma de 28.000 euro, în echivalent lei la data plății în termen de 30 de zile de la data comunicării ordonanței.

A obligat debitoarea către creditoare la 200 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că procedura specială a ordonantei de plata presupune existența unei creanțe decurgând din contracte însușite de părți și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.

Conform art. 662 alin. (2) din C.pr.civ.: „creanta este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.".

A.. (3) al art. 662 C.pr.civ. prevede: creanta este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui."

Pentru perioada de timp dintre data la care facturile au devenit scadente și exigibile și data efectuării plății fiecărei facturi, creditorul poate cere și plata de către debitor a penalităților și dobânzilor de întârziere prevăzute contractual sau, în lipsa unei asemenea prevederi contractuale, dobânzile penalizatoare pentru întârziere prevăzute și calculate conform art. 1017 alin. (1) și (2) pct. 3 din NCPC, în temeiul căuia: „(1) Dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica rata dobânzii de referință stabilită de Banca Națională a României. Rata de referință în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru. (2) Creanța produce dobânzi după cum urmează: 3. de la data la care debitorul a fost pus sau este de drept în întârziere, potrivit legii”.

In speta, existenta contractului încheiat intre partila data de 17.06.2009, pentru suma de 100.000 Euro cu scadența restituirii împrumutului la data de 30.12.2011,nu este contestat si nici cuantumul sumei împrumutate, ceea ce se contesta este suma rămasa de achitat și penalitățile/dobânzile ce se pot percepe, precum și baza pentru calculul acestora.

Este recunoscut de către părți achitarea sumei de 57.000 euro din împrumut, reclamantul restrângându-și pretențiile la suma de 43.000 euro, la care sa fie adăugate dobânzile.

Pârâta contestă această sumă și pretinde că a mai achitat suma de 15 000 depunând în sprijinul afirmațiilor sale un extras de cont din care rezultă o . plăți făcute de către această către reclamant și firmele acestuia, pârâta pretinzând că acestea sunt efectuate în contul acelui împrumut.

Cum pentru verificarea acestor afirmații sunt necesare administrarea de probe suplimentare specifice dreptului comun pentru stabilirea caracterului cert al sumelor solicitate și a celor achitate.

Totodată, pârâta a invocat nulitatea ca apărare și nulitatea clauzei cu privire la plata penalităților, aspect care, de asemenea nu se poate verifica pe calea procedurii speciale și sumare a ordonanței de plată.

Potrivit art. 1021 alin.2 C.pr.civ. dacă instanța, examinând probele cauzei, a constatat că numai o parte dintre pretențiile creditorului sunt întemeiate, a emis ordonanța de plată numai pentru această parte, stabilind și termenul de plată. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obține obligarea debitorului la plata restului datoriei.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul a constatat că pretențiile reclamantului sunt certe, lichide și exigibile pentru suma de 27.000 euro, sumă necontestată de nicio parte, restul sumei solicitate, precum și accesoriile sunt contestate cu argumente a căror verificare fac necesară administrarea unor probe suplimentare incompatibile cu această procedură sumară a ordonanței de plată.

În consecință, tribunalul a admis în parte cererea formulată de reclamant, a dispus emiterea ordonanței de plată și a obligat debitoarea să plătească reclamantului creditor suma de 28.000 euro, în echivalent lei la data plății în termen de 30 de zile de la data comunicării ordonanței.

În temeiul art. 453 din NCPC se poate cere instanței și obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de creditor în legătură cu litigiul, constând din: taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat, astfel încât existând cerere dovedită tribunalul va obliga debitoarea către creditoare la 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciare de timbru.

Văzând și dispoz. art. 1023 C.pr.civ.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta a formulat cerere in anulare împotriva ordonanței de plată dispuse prin sentința civilă nr. 79/17.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, in dosarul nr._/3/2013.

Prin urmare, cererea s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, sub nr._, la data de 18.02.2014.

Prin încheierea de ședință din data de 09.12.2014 s-a dispus suspendarea judecății până la introducerea in cauză a moștenitorilor defunctului D. C. P., in temeiul art. 412 pct.1 Cod proc. Civilă.

În ședința publică din data de 01.02.2016, tribunalul a invocat din oficiu excepția perimării, motivat de faptul că de la data suspendării au trecut mai mult de 6 luni, timp în care nu s-a întreprins nici un act procedural de către părți.

Analizând cu precădere excepția de perimare tribunalul reține următoarele:

Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 09.12.2014, când cauza a fost suspendată conform dispozițiilor art. 412 pct. 1 C.pr.civ., pentru introducerea in cauză a moștenitorilor defunctului D. C. P., iar de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părților.

Văzând că, în conformitate cu dispoziția art. 416 C.pr.civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de 6 luni, iar potrivit art.420 C.pr.civ., perimarea se poate constata și din oficiu, instanța urmează a constata perimat cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată perimat apelul declarat de reclamanta S. C. Z. domiciliată in București, .. 4 - 8, Clădirea America House, Aripa de Vest, sector 1 in contradictoriu cu pârâtul D. C. P. decedat, cu ultim domiciliu cunoscut in sector 3, București, . Mezanin, nr. 69, .>

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică, azi 01.02.2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

C. T. Ș. Ț. G. Z.

Red.C.T.

Dact.G.Z./2.ex.

Judecător fond: N. I.

Dosar nr._/3/2013 – T.B- S.III-a Civilă

← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 391/2016....		Contestaţie la executare. Decizia nr. 133/2016. Tribunalul... →

Anulare somaţie de plată. Decizia nr. 489/2016. Tribunalul BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare somaţie de plată. Decizia nr. 489/2016. Tribunalul BUCUREŞTI