Contestaţie la executare. Decizia nr. 12/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 04-01-2016 în dosarul nr. 12/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A V A CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 12A
Ședința publica din data de 04.01.2016
Tribunalul constituit din:
P.: E. P.-J.
JUDECĂTOR: G. R.
GREFIER: A.-M. M.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil formulat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA –DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr. 6908 din data de 10.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare M. P. și intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC R. G. I., având ca obiect ”contestație la executare – suspendare executare.”
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, constatând faptul că apelanta-creditoare a solicitat, în conformitate cu disp. art. 411 alin.2 C.pr.civ., judecata în lipsă, reține spre soluționare apelul.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.01.2014, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă, sub nr._, contestatoarea M. P. a formulat, în contradictoriu cu intimații CNADNR – DIRECȚIA REGIONALA DE DRUMURI și PODURI BUCURESTI și B.E.J. R. G. I., contestație la executare împotriva executării silite începute de B.E.J. R. G.-I., în dosarul de executare nr.1737/2013, solicitând instanței care prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea tuturor actelor de executare efectuate de B.E.J. R. G.-I. în dosarul de executare nr.1737/2013 pentru motive de nelegalitate privitoare la titlul executoriu, procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/21.06.2011, precum și anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate la data de 04.12.2013 de către Judecătoria Sectorului 5, în dosarul nr._/302/2013.
În temeiul art.718 alin.1 și alin.4 pct. 1 C.p.c., contestatoarea a solicitat să se constate suspendarea de drept a executării.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București la data de 17.01.2014, sub nr._, contestatoarea M. P. a formulat, în contradictoriu cu intimații CNADNR – DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI și PODURI BUCURESTI și B.E.J. R. G. I., contestație la executare împotriva executării silite începute de B.E.J. R. G.-I., în dosarul de executare nr.1737/2013, solicitând instanței care prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea tuturor actelor de executare efectuate de B.E.J. R. G.-I. în dosarul de executare nr.1737/2013 pentru motive de nelegalitate privitoare la titlul executoriu, procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/ 21.06.2011, precum și anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate la data de 04.12.2013 de către Judecătoria Sectorului 5, în dosarul nr._/302/2013.
În temeiul art.718 alin.1 și alin.4 pct. 1 C.p.c., contestatoarea a solicitat să se constate suspendarea de drept a executării.
În motivarea cererilor, contestatoarea a arătat faptul că sancțiunea complementară privind obligarea la plata tarifului de despăgubire nu mai este prevăzută de lege, ea fiind abrogată de pct.2 al art. I din Legea nr.144 din 23 iulie 2012 și ca atare acest tarif nu mai poate face obiectul unei executări silite. Apreciază contestatorul că legea mai favorabilă se aplică retroactiv, dacă succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii. Legea mai favorabilă incidentă în cauză este OG nr.15/2002 modificată prin Legea nr.144/2012, întrucât la momentul actual săvârșirea contravenției atrage potrivit legii în vigoare numai aplicarea unei amenzi contravenționale.
În drept, au fost invocate disp. art. 711 C.p.c., art. I pct.2 din Legea nr.144/2012, art.16 alin.2 Constituția României.
La data de 15.04.2014 intimata a depus la dosar, prin intermediul Serviciului Registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite, respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B.E.J. R. G. I. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, au fost invocate disp. art.205-208 C.p.c.
Prin sentința civilă nr. 6908/10.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă a admis cererile conexe formulate de contestatoarea M. P., în contradictoriu cu intimații CNADNR – DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI și PODURI BUCURESTI și B.E.J. R. G. I.; a anulat actele de executare silită realizate în cadrul dosarelor de executare silită nr. 1737/2013 și 1738/2013, aflate pe rolul B.E.J. R. G.-I. și a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar rezultă că procedura execuțională este afectată de nulitate, întrucât nu au fost respectate dispozițiile imperative consacrate de art. 15 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
Instanța a observat că în speță obiectul executării silite îl constituie o despăgubire stabilită prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, care are natura unei sancțiuni contravenționale, fiind prevăzută de lege sub formă de tarif fix, indiferent de perioada în care petentul a încălcat obligația de a achita contravaloarea rovinietei, circulând cu autovehicule pe drumurile naționale fără a o avea achitată.
Pentru a stabili astfel, instanța a reținut că prin Decizia Curții Constituționale nr. 112 pronunțate la data de 25.04.2014 Curtea a statuat că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta respectiv prin Legea nr. 144/2008 - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
Mai mult, Curtea Constituțională a statuat că în acest context, efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
În esență, raționamentul Curții a fost în sensul că efectele legii noi mai favorabile se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. O sancțiune aplicată în baza unei legi care a înlăturat o sancțiune printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început. Or, în speța de fata, tariful de despăgubire este, în esență, o sancțiune contravenționale aplicată, atât din perspectiva argumentării expuse mai sus, dar și văzând finalitatea acesteia, aceea de a preveni și pedepsi persoanele care săvârșesc faptele prevăzute de OG nr. 15/2002.
În acest context, instanța apreciat că abrogarea, la data de 24.07.2012, prin Legea nr. 144/2012, a dispozițiilor care au reglementat plata tarifului de despăgubire (art. 8 alin. 3 și alin.3 ind.1 din Legea nr. 15/2002), pe fondul considerentelor Deciziei Curții Constituționale mai sus indicate, echivalează cu un impediment legal la executare, toate actele de executare efectuate în cauză fiind nule de drept, potrivit art. 703 din C.proc.civ.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, abrogarea tarifului lipsește de suport juridic partea de sancțiune neexecutata la momentul intrării în vigoare a normei contravenționale mai favorabile.
Într-un atare context, instanța a admis cererea principală și cererea conexă formulate în cauză, cu consecința anulării tuturor actelor de executare întocmite.
Pentru aceste motive, instanța a constatat că nu se mai impune analizarea celorlalte susțineri invocate de către contestator pentru admiterea contestației la executare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel intimata C. NAȚIONALA DE AUTOSTRAZI și DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA - S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
În motivare, se arată, în esență, că în mod greșit a apreciat prima instanță faptul că ar fi incidente disp. art. I, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002.
În acest sens, arată că dispozițiile invocate se aplică pentru faptele contravenționale săvârșite după această data.
Totodată, consideră că nu sunt incidente nici dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2002, deoarece legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care a fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanța tarifele de despăgubire, astfel încât norma contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanța.
Prin urmare, întrucât contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001 și cum, în temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea sa asigure respectarea și sa respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege, nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Prin urmare, consideră că deține un titlu executoriu apt de executare silită, pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
De asemenea, arată că în speță nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultata dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanța.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, nu este aplicabila în speța, întrucât Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinieta valabilă, ci exclude doar obligația de plata a tarifului de despăgubire.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și față de probele administrate în cauză, Tribunalul constată caracterul nefondat al acestuia, pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că în mod legal și temeinic a apreciat prima instanță că, raportat la Decizia Curții Constituționale nr.112/2014 și la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 228/2007, art.I și II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2002 se aplică retroactiv, inclusiv tarifelor de despăgubire aplicate prin procese verbale de contravenție încheiate anterior intrării în vigoare a legii, reprezentând o normă contravențională mai favorabilă.
Calificarea ca normă contravențională mai favorabilă a fost dată în mod direct, de către Curtea Constituțională, care a statuat că textul de abrogare a tarifului de despăgubire conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
Prin urmare, în mod legal judecătoria a dat eficiență principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, astfel cum acesta este garantat în Constituție.
Totodată, Tribunalul are în vedere că, aplicarea legii mai favorabile este incidentă, ca principiu, în toate situațiile în care fapta este considerată în continuare contravenție, dar se diminuează ori chiar se abrogă o sancțiune (fie aceasta complementară), astfel cum s-a procedat în cazul Legii nr.144 din 23 iulie 2012. Așadar, Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007 nu trebuie interpretată restrictiv, cum greșit susține apelanta (doar la situația în care fapta nu mai este prevăzută drept contravenție), ci la toate situațiile în care intervine o lege mai favorabilă în materie contravențională, fie din perspectiva dezincriminării faptei, fie din perspectiva sancțiunilor aplicabile (inclusiv a tarifului de despăgubire, cu privire la abrogarea căruia, indiferent dacă este considerat a avea natura unei sancțiuni complementare, ori a unei despăgubiri, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că reprezintă o normă contravențională mai favorabilă) .
Prin urmare, câtă vreme tariful de despăgubire nu a fost executat, după abrogarea prin lege, acesta nici nu mai poate fi pus în executare, norma contravențională mai favorabilă având efect retroactiv. Distincția prevăzută de art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2002, referitoare la contravenienții care au contestat în instanța tarifele de despăgubire nu poate fi primită în cauză, deoarece legea contravențională mai favorabilă a intervenit cu mult după împlinirea termenului de formulare a plângerii contravenționale, astfel încât intimata nu ar fi putut invoca o atare apărare în cadrul menționat.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art.489 Cod procedură civilă Tribunalul va reține apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI și PODURI BUCURESTI (C._, J_ ), cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 6908/10.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare M. P. (CNP_), cu domiciliul în București, ., sectorul 4 și intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC R. G. I., cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 1, ., etj. 2, ..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
E. P. J. G. R. A. M. M.
Red. G.R.,01.03.16/Dact. GZ /5 ex.
Jud. Sector 5- Secția a II-a Civil-Jud. M. C. P.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 578/2016.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 364/2016. Tribunalul... → |
|---|
