Contestaţie la executare. Decizia nr. 56/2016. Tribunalul BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 56/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 07-01-2016 în dosarul nr. 56/2016

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 56 A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07.01.2016

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: I. TÂRȚĂU

JUDECĂTOR: E. A.

GREFIER: A. F.

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. -CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA-CESTRIN, împotriva sentinței civile nr. 2683/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare I. T. M., cauza având ca obiect – pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata-contestatoare personal, lipsind apelanta-intimată.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului stadiul procesual, obiectul dosarului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul apelului.

Intimata-contestatoare solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate, arătând că apelanta a formulat apelul ca și când intimata nu ar fi plătit nimic, ori, din chitanța existentă la fila 199 din dosar rezultă că aceasta a plătit amenda, neplătind acel tarif de despăgubire de 28 euro și cheltuielile de executare.

De asemenea, se arată că atât apelanta cât și executorul judecătoresc au procedat total neprofesionist întrucât au comunicat titlul executoriu la o adresă la care intimata nu mai locuia din 2012.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de față, Tribunalul constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 28.10.2014, contestatoarea I. T. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI SI DRLÎMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A -DIRECȚIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI BUCUREȘTI, în principal, anularea somației, emisă la data de 08.10.2014. în dosarul de executare, nr.2858/2014, creditor fiind intimata, prin care a fost somată de către executor judecătoresc B. R. G. I. să achite suma de 28 euro și suma de 270 lei cheltuieli de executare silită, în subsidiar, anularea tuturor formelor de executare și ca urmare a desființări titlului executor și a însăși executări silite să se dispună și întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare.

În fapt, contestatoarea a arătat că, prin somația sus menționată, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc R. G. I., cu sediul în București, i s-a adus la cunoștință că trebuie să achite de îndată sumele menționate mai sus, în caz contrar fiind amenințată că se va proceda la continuarea executării silite în toate formele prevăzute de lege, urmând a suporta și alte cheltuieli suplimentare acestei activități.

In acest sens a fost emisă încheierea din ședință din Camera de Consiliul din data de 10.09.2014 de către Judecătoria sectorului 6 București - secția civilă care a încuviințat obligarea sa la această sumă, pentru faptul că datorează suma de 28 euro conform procesului verbal de contravenție R11 nr._/26.09.2011.

Pentru faptul ca s-a început executarea silita, din conținutul somației rezulta că s-a stabilit în sarcina sa că datorează si suma de 270 lei reprezentând cheltuieli de executare.

Împotriva titlului executoriu, a executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

Fiind vorba despre o executare silita, instanța era datoare să verifice în primul rând, dacă există titlul în baza căruia s-a solicitat executarea, în sensul, dacă acesta este titlu executor conform legii.

Contestatoarea a făcut mențiunea că, nu datorează suma de mai sus, nici tariful de despăgubire și nici cuantumul cheltuielilor de executare așa cum a fost stabilit.

Pentru plata sumei de 28 de euro a adus următoarele argumente:

Despăgubirea pentru folosirea drumurilor fără rovinieta o primește CNADNR intimata în speță, aceasta achitându-se o singură dată pe an.

A arătat faptul că prin procesul-verbal de constatare a contravenției ..11 nr._/26.09.2011 încheiat de intimata, a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002 pe care a achit-o. Procesul verbal menționat a fost întocmit la data de 26.09.2011, pentru o fapta presupus a fi comisa în 31.03.2011, și a fost lăsat, în luna octombrie 2011, la ușa apartamentului în care locuia la acea dată, respectiv, din .. 53, .. B, . consideră că a fost privata de dreptul prevăzut de art.8 alin.(4) din OG nr. 15/2002, de a achita numai jumătate din minimul amenzii, în termen de cel mult 48 de ore de la data comunicării procesului verbal. În acest mod a achitat suma de 250 lei în loc de 125 lei, cât ar fi putut achita dacă procesul verbal îi era comunicat în mod corespunzător. Prin același proces-verbal, a fost obligată să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.

Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata tarifului de despăgubire de 28 de euro, creanță a cărei executare a fost încuviințată.

Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.

Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

In acest sens se poate aprecia că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile ei, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de aceasta - debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.

În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, nu mai poate fi trasă la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acesteia de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent, fiind dezincriminată.

Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

De asemenea, alin. 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

În aceste condiții,contestatoarea a solicitat să se aprecieze că, art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-o anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.

Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, urmează să se înlăture de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu privire la plata cheltuielilor de executare contestatoarea a solicitat să fie cenzurate, fiind nejustificat de mari, motivat de faptul că nu le datorează întrucât nu datorează nici debitul de 28 de euro.

De asemenea, a mai menționat faptul că, nu a fost legal somată, intrând întâmplător în posesia somației emise de către executorul judecătoresc.

A mai arătat contestatoarea că din anul 2012 luna ianuarie, nu mai locuiește la adresa din București, .. 53, .,etj.5, apt. 58, sector 6, ci în București, .. 42b, sector 5. Or, în asemenea cazuri când procedura comunicării nu este legal îndeplinita, și când doar o întâmplare a făcut să intre în posesia somației contestate, a solicitat să se dispună anularea somației.

Totodată, a invocat în cauză și prescripția executării sancțiunii.

Prin OG nr. 2/2001 sunt reglementate doua termene de prescripție, prescripția aplicării sancțiunii amenzii contravenționale (art. 13, alin. 1) si prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale (art. 14, alin. 1). Prescripția reglementată prin OG nr. 2/2001 sancționează pasivitatea organului constatator contravenției.

Organul constatator trebuie să încheie procesul verbal de contravenție în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în termen de o lună de la data încheierii acestuia, organul constatator are obligația să-l comunice contravenientului. În speță procesul verbal i-a fost comunicat după 30 de zile.

Față de acestea a considerat că, în speță, cheltuielile de executare percepute sunt extrem de mari, raportat la valoarea creanței și la volumul de muncă și față de complexitatea dosarului.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 Cod proc.Civ. și următoarele, art.722 Cod procedură civilă și următoarele.

La data de 19 noiembrie 2014, intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

În ceea ce privește comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției, a arătat că aceasta s-a făcut prin proces verbal de afișare, care a fost întocmit și comunicat, conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în termenul legal de o luna de la data aplicării sancțiunii.

Intimata a apreciat că, prevalarea de propria turpitudine nu poate constitui motiv de anulare a actelor sancționatoare, atâta vreme cât acestea au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale și nu prezintă lipsa niciunuia din elementele cerute de art. 17 din O.G. nr.2/2001 care sa atragă nulitatea acestuia.

Intimata a precizat că, art. II din Legea nr. 144/2012 se referă exclusiv la situațiile în care, contravenientului căruia i s-a întocmit proces verbal de constatare a contravenției ăi i s-a aplicat tariful de despăgubire, a formulat plângere împotriva acestuia în termenul procedural. Conjuncția “ȘI” condiționează imperativ aplicarea dispozițiilor acestui act normativ, cu consecința executării ori a neexecutării obligației de a achita tariful de despăgubire conținut în cuprinsul procesului verbal. Sancțiunea a fost aplicată, dar nu și contestată până la data intrării în vigoare a legii de referință, iar aceasta nu derogă de la litera sa, în sensul de a crea posibilitatea anularii sancțiunii doar dacă a fost aplicată, fără să fi fost și atacată până la termenul precizat de lege.

Intimata a precizat că în concluzie, cauzei îi sunt incidente dispozițiile art. 37 din O.G. nr. 2/2001, sens în care procesul verbal aplicat și neatacat în instanță cu toate precizările din cuprinsul său, rămâne titlu executoriu, inclusiv în ceea ce privește tariful de despăgubire.

Pe de altă parte, intimata a arătat că, fiind construit pe principiul egalității în drepturi acreditat de art. 16 alin. 1 din Constituția României, “cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”, iar, în virtutea alin. 2 din același articol al legii fundamentale, “nimeni nu este mai presus de lege”.

Intimata a accentuat ideea în virtutea căreia a fost întocmit și procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/30.03.2011, criticat de contestatoare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila, așa cum este definită de art. 1 alin. 1 indice 1 din O.G. nr. 15/2002.

În concluzie, actul sancționator cu sancțiunile aferente, a fost încheiat pentru o faptă considerată contravenție și la momentul întocmirii acestuia, precum și la data intrării în vigoare a legii contravenționale mai favorabile, sens în care, aceste prevederi legale nu sunt incidente.

Deoarece procesul verbal respectiv și implicit tariful de despăgubire, nu a fost contestat în instanță pana la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, intimata a considerat că, procesul verbal are valoare de titlu executoriu în întreg cuprinsul său, tariful de despăgubire conținut fiind susceptibil de executare silită.

Intimata a solicitat să se rețină și să se ia în considerare că, executarea silită s-a declanșat în urma încuviințării admise de o instanță care, în prealabil a analizat înscrisurile conținute de dosarul depus pe rol și abia ulterior s-a pronunțat o încheiere cu consecința demarării acestei proceduri coercitive.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 Noul Cod proc. civ. precum și cele care se regăsesc în cuprinsul întâmpinării.

Prin sentința civilă nr.9740/16.12.2014 Judecătoria Sector 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, dosarul fiind înregistrat la data de 14.01.2015 pe rolul instanței Judecătoriei Sectorului 5 București.

La data de 25.02.2015, contestatoarea a formulat o cerere completatoare, în sensul formulării și unei contestații la titlu, prin care solicită anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/26.09.2011 și restituirea amenzii în cuantum de 250 de lei, plus dobânda legală aferentă.

Prin sentința civilă nr.2638/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, anulată executarea silită însăși pornită în dosarul de executare nr.2858/2014, contestația la titlu și capătul de cerere având ca obiect restituirea amendă și dobândă legală fiind respinse ca inadmisibile.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/26.09.2011, contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei pentru că la data de 31.03.2011 vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând contestatoarei a circulat fără a deține rovinietă valabilă, conform art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002.

Totodată, prin înștiințarea de plată aferentă procesului-verbal mai sus menționat s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a plăti către intimata CNADNR – DRDP București tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, conform art. 8 alin. 3 din OG nr.15/2002.

Procesul-verbal mai sus menționat împreună cu înștiințarea de plată a fost comunicat contestatoarei prin afișare la data de 20.10.2011.

Întrucât contestatoarea nu a achitat în mod voluntar tariful de despăgubire mai sus menționat, intimata creditoare CNADNR – DRDP București s-a adresat la data de 29.08.2014 către B. R. G. I. cu o cerere de executare silită, iar prin încheierea din aceeași dată, executorul judecătoresc a dispus formarea dosarului de executare nr. 2858/2014.

Prin încheierea din ședința din camera de consiliu din data de 10 septembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._/303/2014, Judecătoria Sectorului 6 București a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/26.09.2011 în ce privește suma de 28 euro, reprezentând tarif de despăgubire.

Prin încheierea din data de 10.09.2014, s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 270 lei și s-a emis somația mobiliară pe numele contestatoarei, fiind comunicate acesteia la data de 20.10.2014, la adresa din București, . 53, .. B, ..

În drept, instanța a reținut că potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.

În primul rând, instanța a observat că la momentul pornirii executării silite, respectiv data de 29.08.2014, contestatoarea nu mai avea domiciliul în București, . 53, ., ci din data de 24.10.2012 domicilia legal în București, sector 5, .. 42B.

Prin urmare, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014, a reținut că instanța de executare era instanța de la domiciliul debitorului la momentul începerii executării silite, așadar Judecătoria Sectorului 5 București. Prin urmare, Judecătoria Sectorului 6 București nu era instanța de executare în speță, nefiind competentă să încuviințeze executarea silită, astfel cum s-a procedat în cauză. În consecință, încuviințarea executării silite de către o instanță necompetentă absolut echivalează cu însăși lipsa încuviințării executării silite în cauză, ceea ce atrage nelegalitatea executării silite.

Pe de altă parte, a constatat că executarea silită pornită în dosarul de executare silită numărul 2858/2014 al B. R. G. I. se desfășoară în temeiul procesului verbal de contravenție emis de intimată . nr._/26.09.2011.

Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

Conform art. 31 din OG nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Prin urmare, doar procesul-verbal de contravenție comunicat valabil contravenientului și neatacat în termenul legal constituie titlu executoriu, conform legii.

Instanța de fond a arătat că așa cum s-a stabilit și prin decizia nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii cele două modalități de comunicare prevăzute de art. 27 alin. 1 din OG 2/2001 sunt subsidiare una față de cealaltă, comunicarea prin afișare fiind subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire tocmai pentru că trebuie să i se dea contravenientului posibilitatea de a cunoaște efectiv actul încheiat precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările.

Instanța a observat că comunicarea către contestatoare a procesului-verbal ce stă la baza executării silite în cauză s-a realizat exclusiv prin afișare la domiciliul contestatoarei, în prezența unui martor asistent, la data de 20.10.2011.

Prin urmare, instanța de fond a observat că această comunicare nu întrunește exigențele art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretat de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 10/2013, întrucât nu există la dosar dovezi din care să rezulte că s-a încercat mai întâi comunicarea procesului-verbal în cauză către contestatoarea debitoare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Așadar, instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție . nr._/26.09.2011 ce stă la baza executării silite demarate în dosarul de executare nr.2858/2014 al B. R. G. I. nu întrunește cerințele legale pentru a fi titlu executoriu, în lipsa dovezilor cu privire la comunicarea sa valabilă către contestatoare.

Având în vedere dispozițiile art. 632 C. și pe cele ale art. 719 C., instanța a observat că în cazul în care înscrisul care se execută nu este potrivit legii titlu executoriu, se impune anularea executării silite înseși pornită împotriva contestatoarei de B. R. G. I. în dosarul de executare nr. 2858/2014, cu consecința anulării încheierii din ședința din camera de consiliu din data de 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosar nr._/303/2014 prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare nr. 2858/2014 al B. R. G. I., a somației emise de B. R. G. I. în dosarul de executare nr.2858/2014, precum și a tuturor actelor de executare emise în cadrul acestui dosar de executare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București prin care solicită anularea Sentinței civile nr.2638/08.04.2015 și menținerea tuturor formelor de executare realizate, cât și a cheltuielilor de executare ocazionate cu derularea procedurii.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._ la data de 20.08.2015.

În motivarea apelului, apelanta-intimată solicită să se constate faptul că procesul - verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

În acest sens, învederează că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale și data emiterii procesului - verbal de contravenție, nu depășește termenul de 6 luni.

De asemenea, conform dovezii de comunicare a procesului - verbal în cauză, acesta a fost comunicat contravenientului, conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii.

Totodată, solicită să se constate faptul că a dat dovadă nu numai de bună - credință, dar și de indulgență în toată această perioadă (aproape 3 ani), sperând ca debitorul să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu.

Având în vedere faptul că momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, învederează faptul că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr.10/2013 pronunțată de ICCJ, prevedea că modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.

Arată că nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.l din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție și nici nu a achitat de bună voie obligația stabilită prin procesul - verbal de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită.

Învederează faptul că potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.

Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursă fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.

Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale. Astfel, legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.

Apelanta-intimată invocă faptul că aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia nr.2570/18.04.2005 - Secția Penală.

Prin urmare, arată faptul că momentul contravenție îl reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.

În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.651 alin.3, Art.467 C..

Intimata-contestatoare I. T. M. a depus întâmpinare la data de 18.09.2015 prin care solicită menținerea ca temeinică și legală a hotărârii civile nr.2863.

În motivare arată că potrivit art.15 alin.2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Astfel, arată că nu mai poate fi trasă la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația de a achita suma de 28 euro nemaiavând nici un suport legal, în prezent fiind discriminată.

Reiterează faptul că există deficiențe majore în modalitatea de comunicare a actelor juridice, arătând că comunicarea prin afișare – lăsarea documentului pe hol, lângă ușă – este total necorespunzătoare.

Analizând sentința civilă apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, Tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, iar art. 31 alin. 1 prevede că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Art. 27 din același act normativ prevede că procesul-verbal și înștiințarea de plată se comunică prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.

Rezultă din dispozițiile legale menționate caracterul subsidiar al comunicării prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, respectiv după încercarea comunicării acestuia prin poștă cu aviz de primire.

De altfel, soluția menționată a fost reținută și prin Decizia nr. 10/2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Î.C.C.J., prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.

În ceea ce privește susținerile potrivit cu care deciziile pronunțate în recursul în interesul legii se aplică doar pentru viitor și că anterior pronunțării deciziei nr. 10/2013 modalitatea de comunicare era la latitudinea creditorului Tribunalul reține că, prin această decizie pronunțată în recurs în interesul legii Î.C.C.J. a tranșat diferențele de interpretare cu privire la comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, ceea ce însemnă că indiferent de momentul săvârșirii contravenției și de momentul comunicării procesului verbal concluziile primei instanțe rămân valabile, având în vedere că Înalta Curte nu a modificat vreun text de lege, ci a dat interpretarea corectă a acestuia.

Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).

Totodată, Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".

Or, caracterul de titlu executoriu al procesului verbal de contravenție nu poate fi disociat de posibilitatea sa de a fi atacat, iar dreptul de a formula plângerea contravențională curge de la momentul comunicării valabile a actului.

În consecință tribunalul reține că, verificând existența titlului executoriu în cauză, procesul verbal de contravenție nu reprezintă un titlu executoriu în condițiile art. 37 din OG nr. 2/2001, în lipsa efectuării unei comunicări valabile, concluzie care a fost însușită și de Înalta Curte de Casație și justiție prin Decizia nr. 10/2013pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.

În plus, Tribunalul va reține că toate celelalte aspecte invocate de către apelantă prin apel sunt critici străine de sentința apelată, ce urmează, pe cale de consecință, a fi respinse ca neîntemeiate.

Având în vedere considerentele de mai sus, tribunalul, în temeiul art.480 C.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. -CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA-CESTRIN, cu sediul în sector 6, București, .. 401A, împotriva sentinței civile nr. 2683/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare I. T. M., domiciliată în sector 5, București, .. 42B, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07.01.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR, GREFIER,

I. Târțău E. A. A.F.

Red., Tehnored. E.A., 18.02.2016

← Conflict de competenţă. Sentința nr. 116/2016. Tribunalul...		Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 279/2016.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 279/2016. Tribunalul BUCUREŞTI