Contestaţie la executare. Decizia nr. 584/2016. Tribunalul BUCUREŞTI

Tribunalul BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 584/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 584/2016

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ

Decizia civilă nr. 584 A

Ședința publică de la 08.02.2016

Tribunalul compus din :

PREȘEDINTE: C. D.

JUDECĂTOR: C. C. I.

GREFIER: M. V.

Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-contestatoare A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr.1664/10.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. V. și V. V., având ca obiect „ contestație la executare„.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații, prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar – fila 16, lipsă fiind apelanta-contestatoare.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat,tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.

Intimații, prin avocat, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică; învederând că au primit în cont întreaga sumă de bani în luna decembrie; cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 la data de 05.06.2014, sub dosar nr._ si precizata, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimații I. V. si V. V.- a solicitat instanței suspendarea executării silite, admiterea contestației la executare și anularea executarii silite efectuata de B. D. Gont, L. Gont si M. P. in dosar de executare nr. 1243/2014, anularea tuturor actelor de executare, inclusiv a popririi si a raportului de expertiza.

În motivarea contestației, s-a arătat că prin somatie, i s-a pus în vedere că are obligatia de a se conforma titlului executoriu reprezentat de Hotararea nr 795/20.05.2010 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea legii nr 290/2003- si sa achite sumele cuvenite creditorului cu titlu de compensatii actualizate.

Contestatoarea a învederat instanței faptul că, acesta creanța nu este exigibilă, având în vedere prevederile OUG nr. 10/2014 privind unele masuri temporare in vederea consolidarii cadrului normativ necesar aplicarii unor dispozitii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, precum si din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de P. intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, unde la art 2 se prevede - Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda, pe o perioada de 6 luni, plata voluntara a despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de catre seful Cancelariei Primului-Ministru in temeiul Legii nr. 9/1998, si, respectiv, prin deciziile de plata emise de catre vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor care coordoneaza aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006 .

Pe de alta parte, modalitatea de plata a despagubirilor este prevazuta de art 18 alin 5 din HG nr 1120/2006- Norma metodologică pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și fiinutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare din 30.08.2006, dispozitii potrivit carora Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.

(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.

Potrivit dispozitiilor mentionate, achitarea compensatiilor este conditionata de existenta in bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu acesta destinatie.

Contestatorul a învederat că in realizarea functiilor sale gestioneaza, coordoneaza si controleaza procesul de restituirea a proprietatilor si de acordare a despagubirilor pentru proprietatile preluate abuziv de regimul comunist.

Pentru reprezentarea intereselor Statului R. si pentru gestionarea eficienta a banului public, ANRP trebuie sa previna eventuale prejudicii.

Tinand cont de existenta numarului foarte mare de popriri dispuse in cadrul executarilor silite, consecinta inevitabila va fi blocarea conturilor ANRP, iar acesta institutie va fi pusa in imposibilitatea de a plati voluntar despagubirile de care beneficiaza persoanele indreptatite in temeiul legii nr 9/1998 si legii nr 290/2003.

Avand in vedere impactul acestor sume asupra bugetului de stat, s-a impus identificarea unei modalitati de plata care sa permita despagubirea tuturor persoanelor indreptatite.

În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 711 si urm.C.proc.civ, legea 290/2003, HG nr 1120/2006.

Contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 223 C.proc.civ.

În probațiune, a solicitat înscrisuri.

Contestatia este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în baza art. 30 din OUG nr. 80/2013.

Intimatii au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea contestației la executare, ca neintemeiata. Prevederile OUG nr 10/2014 nu sunt incidente in speta deoarece textul invocat se refera la plata voluntara care defineste initiativa debitorului de a plati de bunavoie, insa in cazul creditorului intimat nu poate fi vorba de o plata voluntara, de vreme ce acesta a fost nevoit sa demareze executarea silita.

S-a susținut că debitoarea nu se poate prevala de prevederile O.G nr. 22/2002 deoarece termenul de 6 luni este instituit de legiuitor numai pentru situația în care instituția debitoare face dovada incapacității de plată a sumelor de bani datorate, dovadă care în cauză nu a fost făcută si, nu in ultimul rand, apărările sunt inadmisibile în raport de reglementările internaționale.

În acest sens, au învederat cauzele C. c. României, Sacaleanu c. Romaniei și Burdov c. Rusiei pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și a susținut faptul că debitoarea instituție publică are obligația de a executa în cel mai scurt timp o hotărâre judecătorească, iar atunci când se aplică un act normativ derogatoriu de la dreptul comun, garanțiile art. 6 din Convenție de care a beneficiat justițiabilul își pierd orice rațiune de a fi. In lumina jurisprudentei CEDO accesul liber la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a statului contractant ar permite ca o hotarare judecătoreasca definitiva si irevocabila sa ramana inoperanta in detrimentul uneia dintre parti (vezi cauza S. contra Romaruei 2005, cauza Saealeanu contra României 2007) iar in cazul refuzului organelor administrației publice ale statului de a executa 0 hotarare judecătoreasca garanțiile conferite de art.6 din Convenție de care beneficiazii justitiabilul pierd orice rațiune de a exista.

La solicitarea instanței, la dosar au fost depuse copii ale dosarului de executare nr. 1243/2014 al B. D. Gont, L. Gont si M. P. .

Prin sentința civilă nr. 1664/10.02.2015 Judecătoria Sectorului 4 a respins contestația la executare reținând urmatoarele:

În fapt, prin Hotararea nr nr 795/20.05.2010 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea legii nr 290/2003- au fost acordate, despagubiri in valoare de 293.964,88 lei

Creditorii la au formulat cerere de executare silită adresată B. D. Gont, L. Gont si M. P. pentru punerea în executare a titlului executoriu, Hotararea nr nr 795/20.05.2010 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea legii nr 290/2003-,fiind format dosarul de executare nr. 1243/2014.

Prin incheierea de incuvintare a executarii silite din 28.04.2014 pronuntata de Judecatoria Sector 4 in dosar nr_/4/2014 a fost a.dmisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de Hotararea nr 795/20.05.2010 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea legii nr 290/2003-

Prin somatia din 16.05.2014, debitorului i s-a pus în vedere că are obligatia de a se conforma titlului executoriu

La data de 16.06.2014, a fost emisă adresa de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei înființate la terțul poprit DIRECTIA DENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ București, până la concurența sumei de 349.117,73 lei debit in suma de 334.927 lei si 14.190,73 lei cheltuieli de executare.

Potrivit incheierii din 16.06.2014 de stabilire cheltuieli, suma totala de14.190,73 lei se compune din 10.725,09 lei TVA inclus- reprezinta onorariu executor pentru recuperarea debitului ,suma de 1600 lei onorariu expert, suma de 1000 lei onorariu avocat iar diferenta de 865,64 lei alte cheltuieli de executare.

In conformitate cu dispozițiile art. 10, alin.2 din Legea nr. 290/2003, instanta retine ca ,,Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1)”.

În conformitate cu dispozițiile art. 18, alin.5, litera c din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, ,,Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.” Instanta retine ca in mod legal s-a procedat si la actualizarea debitului de la data de 20.07.2010 pana in 31.03.2014

Actualizarea debitului cu indicele pretului de consum respectă dispozițiile art. 628, alin.3, teza a II-a din Noul C.proc.civilă, care prevede că ,,În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri”, actualizarea debitului fiind de asemenea și în acord cu dispozițiile titlului executoriu. Actualizarea creanței reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens). Actualizarea creanței urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, iar sumele reprezentând actualizarea creanței au fost calculate ca urmare a culpei contestatoarei, care nu și-a executat obligația de plată a debitului la termenele scadente prevăzute de dispozițiile legale.

Totodata, conform RIL- Decizia nr. XXI din 19 martie 2007 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998, precum si ale art. 5 din Hotararea Guvernului nr. 286/2004- Data stabilirii compensatiilor este aceea a emiterii hotararii comisiei judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 9/1998. Validarea de catre Cancelaria Primului-Ministru a hotararilor comisiilor teritoriale, cu depasirea termenului de 60 de zile prevazut in art. 7 alin. (3) din aceeasi lege, atrage actualizarea intregii sume in raport cu indicele de crestere a preturilor.

În ceea ce privește incidenta dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța reține că potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002, ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar potrivit art. 3 din același act normativ ,,În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.

Textul legal invocat prevede că doar în cazul lipsei de fonduri, care conduce la neînceperea sau la necontinuarea executării silite de bunăvoie, există un termen de 6 luni în care debitorul are obligația de a găsi resursele financiare necesare acoperirii debitului, termenul de 6 luni neavând natura juridică a unui termen de grație sau a unei proceduri prealabile.

Pentru a beneficia de dispozițiile de favoare ale Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, respectiv de termenul de 6 luni pentru efectuarea plății stabilit de art. 2 din actul normativ menționat, contestatoarea trebuia să facă dovada că neexecutarea până în prezent a obligației de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu din cauză s-a datorat lipsei de fonduri.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din OG nr. 22/2002, ,, Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

Prin urmare, având în vedere că titlul executoriu a fost emis la 20.05.2010 existând un interval de timp rezonabil pentru executarea voluntară a obligațiilor de plată, debitoarea ANRP avea la dispoziția posibilitatea de a solicita ordonatorilor principali de credite virarea unor credite bugetare suplimentare sau avea chiar posibilitatea de a solicita o rectificare bugetară în acest sens, contestatoarea nefăcând însă dovada acestor demersuri în vederea alocării fondurilor.

In temeiul art. 1 din O.G nr. 22/2002 ,,Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli în care se încadrează obligație de plată respectivă. (2) Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si functionare, inclusiv a celor de personal, in scopul indeplinirii atributiilor si obiectivelor legale, pentru care au fost infiintate.

Totodata, potrivit art. 3 din OG nr. 22/2002 - In cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie.

In sprijinul celor afirmate, sunt si dispozitiile speciale care reglementeaza executarea silita a institutiilor publice,respectiv prevederile OMFP nr 2336/2011, completat prin OMFP nr 161/2012, intrucat sumele care fac obiectul indisponibilizarii sunt stabilite de institutiile publice, tinand cont de prevederile art 1 alin 1 din OG 22/2002 si art. 780Cpc.

Indisponibilizarea sumelor este stabilita dupa o procedura reglementata in mod clar si detaliat, tocmai pentru a evita orice blocaj de natura a afecta activitatea institutiei publice si plata titlurilor executorii din banii alocati cheltuielilor de personal si functionare. Conform art. 1- din Procedura de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza carora se solicita infiintarea popririi conturilor autoritatilor si institutiilor publice deschise la nivelul unitatilor Trezoreriei a OMFP nr 2336/2011 - “ la o zi dupa primirea adresei de infiintare a popririi, Trezoreria, instiinteaza institutia si transmite in anexa, situatia disponibilitatilor de fonduri/creditelor bugetare deschise si neutilizate, dupa caz, prevazuta in anexa nr. 1 existente la data primirii adresei de infiintare a popririi.”

Institutia publica are obligatia de a comunica in scris unitatii Trezoreriei informatii in legatura cu sumele existente in conturi la data primirii adresei de infiintare a popririi care se indisponibilizeaza, completand in acest scop formularul prevazut in anexa nr. 2,( se vor completa sumele care se indisponibilizeaza pe capitole de cheltuieli bugetare si pe titluri de cheltuieli bugetare la care exista disponibilitati de credite bugetare deschise si neutilizate) Mergand mai departe, potrivit art 4 alin 4 si art 5 din Procedura, In cazul in care institutia publica sau autoritatea publica nu transmite situatia prevazuta in anexa nr. 2 in cadrul perioadei de indisponibilizare de 15 zile calendaristice de la data primirii la Trezoreria Statului a adresei de infiintare a popririi, unitatea Trezoreriei Statului va vira in conturile indicate de executorul judecatoresc sumele care au fost indisponibilizate potrivit alin. (1).

In cazul in care sumele indisponibilizate din disponibilitatile sau din creditele bugetare deschise si repartizate existente la data primirii adresei de infiintare a popririi, sunt inferioare sumelor prevazute in titlul executoriu, Trezoreria va solicita institutiei informatii cu privire la fiecare suma incasata ulterior sau cu privire la fiecare deschidere/repartizare de credite bugetare, dupa caz, pana la indestularea creantei. Asadar, in cazul debitorilor, institutii publice, prevederile speciale instituie o norma de garantie pentru a nu genera blocajul functionarii debitorului, asa cum rezulta din disp. Art 9 din Procedura. S-au mentionat aceste dispozitii deoarece, aparent, s-ar putea concluziona ca tertul poprit trebuie sa procedeze la indisponibilizarea si consemnarea sumelor potrivit art 4 si 5 din Procedura, insa, articolele urmatoare limiteaza orice urmarire silita tot la sumele care pot fi indisponibilizate, mergand pana la desfiintarea indisponibilizarilor.

Contestatorul nu a produs niciun fel de dovada din care sa rezulte ca executorul judecatoresc, cu nesocotirea dispozitiilor legale mai sus amintite, ar fi cerut indisponibilizarea sumelor alocate contestatorului pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si functionare.

Trezoreria, prin adresa nr_/19.06.2014, a luat act de infiintarea popririlor, aratand ca va proceda la consemnarea sumelor pe masura crearii de disponobil in conturile contestatoarei, cu respectarea OMFP nr 2336/2011 si a 116/2011 si OG 22/2002

In privinta cheltuielilor de executare, instanta a retinut ca potrivit art. 669 C.proc.civ., ,,Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.

Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.

Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin incheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol incheierea executorului constituie titlu executoriu- art. 669 alin 6 coroborat cu art 638 pct 1 C.”. Totodata, conform art 39 alin 3 si 4 din Legea nr. 188/2000 “ Executorii judecatoresti nu pot conditiona punerea in executare a hotararilor judecatoresti de plata anticipata a onorariului.

Debitorul nu si-a indeplinit obligatia de plata, dupa emiterea somatiei, astfel incat sa fie incidente prev art 39 alin 4 conform carora „ in cazul in care debitorul, somat sa isi indeplineasca obligatia, a executat-o de indata sau in termenul acordat de lege, el nu va fi tinut sa suporte decat cheltuielile pentru actele de executare efectiv indeplinite, precum si onorariul executorului judecatoresc si, daca este cazul, al avocatului creditorului, proportional cu activitatea depusa de acestia. Potrivit alin 5 al art 39 din Legea nr. 188/2000 dil (5) Sunt cheltuieli de executare:1. taxele de timbru necesare declansarii executarii silite;2.onorariul executorului judecatoresc, stabilit potrivit legii;3.onorariul avocatului, in faza de executare silita;4. onorariul expertului si al interpretului;5.cheltuielile efectuate cu ocazia publicitatii procedurii de executare silita si cu efectuarea altor acte de executare silita;.cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevazute de lege ori necesare desfasurarii executarii silite. „

Onorariul perceput de executorul judecătoresc respectă prevederile art. 39, alin. 1, lit. D din Legea nr. 188/2000 și ale Ordinului nr. 2550/2006, onorariul executorului judecătoresc pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, la care s-a adăugat TVA în cotă de 24%. Referitor la onorariul avocatului in faza de executare silita, stabilit in suma de 1000 lei, instanța reține că potrivit art.669 alin 4 cod proc.civ. „sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin incheiere pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii”. Instanta apreciaza ca si aceasta cheltuiala este justificata. In dosarul de executare exista dovezile certificate care atesta faptul ca intimatii au incheiat contract de asistenta juridica, stabilindu-se un onorariu de 1000 lei conform factura nr si chitanta nr 31/14.04.2014. In aceasta etapa, demersurile avocatului vizeaza, redactarea actelor, consilierea partii, precum si colaborarea cu executorul pentru urgentarea executarii. Totodata, valoarea creantei de recuperat este una destul de importanta, intereselor creditorului fiind sporite in acest caz, ceea ce a determinat angajarea avocatului inclusiv pentru acesta etapa.

În ceea ce privește cealalta categorie de cheltuieli de executare, in suma de 865,64lei acestea au fost stabilite în conformitate cu Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ, incheierea prin care au fost stabilite constituind titlu executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 669 alin 6 C.proc.civ.

Conform art. 711 C. Impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.Aceasta întrucât actele de executare silită trebuie să fie îndeplinite cu stricta respectare a prevederilor legale, spre a nu se prejudicia drepturile părților sau a altor persoane, contestația la executare fiind mijlocul procedural prin care părțile vătămate prin executare se pot plânge instanțe competente, în scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare.

Pentru considerentele expuse mai sus, având în vedere că actele de executare efectuate in dosar de executare nr 1243/2014 al B. D. Gont, L. Gont si M. P. au caracter legal și temeinic, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cerere contestatorului având ca obiect suspendarea executării silite, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 718 alin 1 C.proc.civ., ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță determinat potrivi alin 2 din art 718 C.”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință ,motiv pentru care instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.

Referitor la cererea intimatilor privind acordarea cheltuielilor de judecata suma de 1500 lei reprezentând onorariu avocat instanța a constatat că acest onorariu a fost achitat, astfel cum rezultă din chitanța nr 55/18.11.2014, depusă la dosar Asadar,in considerarea culpei procesuale a contestatoarei în declanșarea litigiului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 451, art 452. C. proc. civ., instanța a obligat contestatorul la plata către intimata a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinței a declarat apel, contestatoarea A. N. Pentru Restituirea Proprietatilor.

Prin motivele de apel s-a susținut referitor la modalitatea de actualizare adoptată de executorul judecătoresc, că potrivit art. art. 18 alin.6 din HG nr._/2006 suma achitată beneficiarilor în cea dea doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior, iar potrivit alineatului 5 din același articol, achitarea compensațiilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anula cu această destinație.

Prin folosirea sintagmelor „în funcție de disponibilitățile bănești” sau „in limita sumelor aprobate anual”, legiuitorul a prevăzut tocmai acea situație în care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii.

Ignorarea acestor prevederi poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celorlalți aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării.

Printr-un al doilea motiv de apel a fost reiterat motivul de contestație ce vizează aplicabilitatea O.G. nr. 22/2002 în sensul că articolul 2 al ordonanței prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

De asemenea, apelanta a solicitat a se constata că onorariul de avocat în cuantum de 2823,36 lei, solicitat pentru îndeplinirea formalităților de executare, este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Este incontestabil faptul că o asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli, urmează a fi suportat de partea adversă, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.

În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată precizează următoarele:

Există două raporturi conexe: raportul juridic civil dintre părțile contractului de asistență juridică (client/avocat) și raportul juridic de drept procesual civil dintre părți. art. 274 alin. 3 C.pro.civ., reglementează posibilitatea diminuării cheltuielilor, ori de câte ori judecătorul constată motivat că acestea sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Cu toate acestea, raportul juridic dintre avocat și clientul său nu este stânjenit în niciun fel, deoarece activitatea instanței se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată și nu a onorariul propriu-zis. C. de asistență juridică se menține în integralitate, clientul plătind avocatului onorariu convenit.

Însă cealaltă parte va fi obligată să plătească adversarului numai onorariul în cuantumul fixat de instanță.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, tribunalul reține următoarele:

Primul motiv de apel este nefondat.

În acest sens, tribunalul arată că atâta vreme cât legea specială nu precizează ce se întâmplă cu actele administrative unilaterale ce încorporează drepturi de creanță, pentru ipoteza în care acestea nu sunt executate de bunăvoie la scadență, tribunalul apreciază că sunt aplicabile regulile de drept comun din cadrul executării silite. Așa fiind, se impune concluzia că și creanțele cuprinse în astfel de titluri executorii urmează a fi actualizate în condițiile codului de procedură civilă, cum de altfel corect a procedat executorul judecătoresc în cadrul executării silite contestate în prezenta cauză.

Cât privește motivul de apel prin care se invocă nerespectarea dispozițiilor OG nr.22/2002, tribunalul reține că potrivit art.1 din O.G. nr.22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate în acest scop prin bugetele acestora, iar art.2 din același act normativ prevede că, în situația în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni (termen care începe să curgă la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul de executare competente, la cererea creditorului) să facă demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligației de plată.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate reiese că instituția publică debitoare beneficiază de termenul de 6 luni stabilit de art.2 din O.G. nr.22/2002 numai în ipoteza absenței fondurilor bugetare destinate stingerii creanțelor stabilite prin titluri executorii. Dacă instituția are la dispoziție astfel de fonduri, întârzierea îndeplinirii obligației de plată, respectiv suspendarea acesteia, nu au nicio justificare legală.

În cauză, deși contestatoarea a invocat beneficiul prevăzut de art.2 din O.G. nr.22/2002, nu a făcut dovada faptului că refuzul de executare a obligației de plată a despăgubirilor a fost determinat de lipsa fondurilor bugetare.

Cât privește critica adusă sentinței cu privire la soluția adoptată asupra cererii accesorii privind cheltuielile de judecată, tribunalul constată că în cauză au fost aplicate corect dispozițiile art. 453 c.pr.civ., câtă vreme contestatoarea este partea care a pierdut procesul, putând fi astfel obligată, la cererea intimaților, la suportarea cheltuielilor de judecată.

Onorariul de avocat în cuantum de 1500 lei nu este unul exagerat. Dimpotrivă, ele este unul rezonabil prin raportare la criteriile oferite de dispozițiile art. 451 alin.2 c.pr.civ., în condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată este contestație la executare, în cadrul căreia intimatul s-a apărat prin angajarea unu avocat ce a depus la dosarul cauzei întâmpinare, iar valoarea obiectului litigiului este de peste 290.000 lei.

Pentru aceste motive, văzând și dispozițiile art. 480 c.pr.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta-contestatoare A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202, împotriva sentinței civile nr.1664/10.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. V., domiciliată în sector 1, București, .. 117, ., . V., domiciliat în Sibiu, ., J. SIBIU, ca nefondat.

Obligă apelanta să plătească intimaților suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată ( onorariu de avocat).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08.02.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

C. D. C. C. I. M. V.

Red. CD – 29.02.2016

← Fond funciar. Sentința nr. 107/2016. Tribunalul BUCUREŞTI		Contestaţie la executare. Hotărâre din 21-01-2016, Tribunalul... →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 584/2016. Tribunalul BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 584/2016. Tribunalul BUCUREŞTI