Contestaţie la executare. Decizia nr. 1846/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1846/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 09-05-2016 în dosarul nr. 1846/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
Decizia civilă nr.1846A
Ședința publică din data de 09.05.2016
Tribunalul constituit din:
Președinte – M. M. P.
Judecător – T. S.
Grefier – I. T.
Pe rol judecarea cererii de apel formulate de apelanta – contestatoare ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A R. DE S. ȘI P. S. UNITATEA TERITORIALĂ 515 BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimata U. T. G. A., împotriva sentinței civile nr._/26.08.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ , având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta, prin consilier juridic, Gratiana Albus, lipsă fiind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentantul apelantei depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu are cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Tribunalul pune în discuție excepția nulității apelului, invocată de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul apelantei solicită respingerea excepției și admiterea apelului.
Tribunalul respinge cererea de anulare a apelului pentru nemotivare, formulată de intimată, având în vedere că apelul cuprinde motivele pentru care a fost declarat.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra prezentului apel, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._, contestatorul ADMINISTRATIA NAȚIONALĂ A R. DE S. SI P. S. UNITATEA TERITORIALĂ 515 BUCURESTI (ANRSPS-UT 515 BUCURESTI), în contradictoriu cu intimatul U. T. G. A., a formulat contestație la executare împotriva încheierii de încuviințare a executării silite și a somației emise în dosarul de executare 185/2014 al B. P. C. G., precum și împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr._/26.08.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a hotărât: respinge contestația la executare, privind pe contestator Administrația Națională a R. de S. și P. S. Unitatea Teritorială 515 București și pe intimat U. T. G. A., ca neîntemeiată; ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței civile pronunțate, prima instanță a reținut:
Potrivit art.712 alin.1 teza I C.pr.civ., „împotriva executării silite, a incheierilor date de executorul judecatoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
Potrivit art.663 alin.1 C.pr.civ., executarea silita nu se poate face decat daca creanta este certa, lichida si exigibila, iar alin.4 al aceluiasi articol prevede „creanta este exigibila daca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.
Instanta constata din continutul titlului executoriu faptul ca Administratia N. a R. de S. si P. S. Unitatea Teritoriala 515 Bucuresti, in calitate de creditoare, a solicitat executarea silita a titlului executoriu reprezentat de contractul de imprumut nr.30/2008 pentru recuperarea creantei in suma de 40.283.942,23 lei datorata de tertul poprit U. Tehnica G. A. Iasi debitoarei . si ca, potrivit adresei nr.252/2012, . a comunicat executorului judecatoresc despre faptul ca incepand cu data de 20.10.2011 au incetat raporturile contractuale dintre . si U. Tehnica G. A. Iasi si la data de 03.11.2011, aceasta a achitat integral datoriile catre . astfel ca pentru suma de 1.627.100,42 lei U. Tehnica G. A. Iasi nu mai avea calitatea de tert poprit.
De altfel, HG nr.598/2014, intrată în vigoare la data de 24.07.2014, prevede în art.4 faptul că „Sumele provenite și/sau încasate de unitățile teritoriale ale Administrației Naționale în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.411/2002 privind aprobarea înființării pe lângă Administrația Națională a R. de S. a unei activități finanțate integral din venituri proprii, aflate în sold la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se virează de către acestea în conturile deschise pe seama aparatului propriu al Administrației Naționale la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București”.
In aest context, instanta constata că, prin motivele invocate în susținerea cererii, contestatoarea pune în discuție chiar fondul cauzei, iar din interpretarea per a contrario a dispozitiilor alin.1 al textului art.712 C.pr.civ. coroborat cu art.713 alin.2, rezulta ca pe calea contestatiei la executare nu pot fi invocate aparari ce tin de fondul titlului executoriu.
Or, prin prezenta contestatie la executare se constata ca nu a fost invocata de catre contestatoare nici o neregularitate privind executarea silita inceputa si care sa necesite . lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu, iar motivele invederate vizeaza aspecte ce tin de fondul cauzei, solutionat insa cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea ce constituie titlu executoriu și căruia nu i se poate aduce atingere pe calea contestației la executare.
Prin urmare, cum contestația la executare este o cale de atac deschisă contra măsurilor de executare nelegale, părțile ce au figurat în hotărârea pusă în executare, nu se pot sprijini, în contestația formulată, decât pe vicii și neregularități ale actelor de executare, ulterioare titlului executoriu, iar nu și pe motive de fond, ce puteau fi invocate la judecarea în fond a pricinii.
Pe cale de consecinta, contestatoarea nu se poate prevala de faptul ca nu are calitatea de debitor in cauza.
Din inscrisurile depuse de intimata in cauza instanta retine ca, inca din 05.03.2013 contestatoarea s-a inscris la masa credala a debitoarei . in cadrul dosarului nr._ al Tribunalului Iasi – Judecator Sindic, deci anterior solutionarii cauzei ce a format obiectul dosarului nr._ * al Judecatoriei Iasi in care a fost pronuntat titlul executoriu, asa cum rezulta din adresa nr.9641/08.09.2014 emisa de lichidatorul judiciar al debitoarei si din tabelul suplimentar al creantelor incheiat la 26.05.2013 – f.44-45 dos.JS4, asa incat contestatoarea avea cunostinta de modificarea statutului debitoarei prin ..
Instanta nu poate primi nici sustinerea contestatoarei in sensul ca in speta sunt aplicabile si prevederile OG nr.22/2002, respectiv art.2 alin.2 intrucat:
Din coroborarea dispozițiilor art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002 și art. 668 Cod procedură civilă, reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Nota specifică a acestui tip de executare constă în impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. Așadar, creditorul unei instituții publice, având în vedere și realitatea constituțională a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare. În cazul în care instituția publică nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri special alocate, la început de executare ori în cursul acesteia, O.G. nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Acesta este singurul rezultat ce se impune în cadrul operațiunii de interpretare juridică de bună-credință, realizate cu luarea în seamă a imperativului executării cu celeritate a creanțelor menționate în titluri executorii-hotărâri judecătorești, imperativ derivat din art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și art. 11, art. 20 și art. 21 din Constituția României.
Art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede dreptul persoanelor fizice sau juridice la un proces echitabil. Potrivit hotărârii pronunțate în cauza Hornsby vs. G. din 19.03.1997, garanțiile prevăzute la art. 6 din Convenție sunt aplicabile și în faza executării silite a hotărârii judecătorești, întrucât procesul civil include și etapa executării silite, având în vedere că în caz contrar, respectiv dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la o instanță ar deveni iluzoriu. De asemenea, în hotărârea pronunțată în cauza Ș. vs. România din 24.03.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este excesiv, și prin urmare contrar dreptului la un proces echitabil, să se pretindă unui creditor al statului să recurgă la o procedură de executare silită pentru a-și realiza dreptul de creanță stabilit într-o procedură judiciară. Creanța intimatei pentru a cărei realizare s-a început procedura de executare silită și s-a emis somația de executare a fost obținută într-o procedură jurisdicțională desfășurată în fața instanțelor judecătorești. Calitatea de debitor aparține contestatoarei ANRSPS UT 515 Bucuresti, iar aceasta este organizată ca instituție publică.
Având în vedere cele expuse, somația la care se referă art. 2 din O.G. nr. 22/2002 este aceeași cu cea prevăzută de art. 668 Cod procedură civilă, adică este actul începător al executării silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somații, cu eventuala incidență a termenului de 6 luni în care creditorul este chemat de O.G. nr. 22/2002 să aștepte ca instituția publică să încerce procurarea de fonduri. Rațiunea legii constă în evitarea blocării activității instituției publice și, prin urmare, încercarea de a evita afectarea interesului public.
Practic, spiritul legii este acela de a evita blocarea activității instituției publice si, prin urmare, încercarea de a evita afectarea interesului public.
Înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate; în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publică (parte în litigiul soluționat prin titlul executoriu ce o obligă) care trebuia să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept; în acest context, doar în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (conform art. 1 din O.G. nr. 22/2002), executarea silită (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi oprită 6 luni de zile, în care se înțelege că instituția publică va depune din nou toate diligențele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii. În cazul în care diligențele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă, având astfel nu numai posibilitatea de a popri conturi ale instituției, ci și de a executa silit bunuri mobile și imobile ale instituției publice.
Numai în acest context, in cazul in care instituția publica nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (așa cum prevede art. 1 din OG nr. 22/2002), executarea silita începută va fi oprita 6 luni de zile, in care se înțelege ca instituția publica va depune din nou toate diligentele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute in titluri executorii. In cazul in care diligentele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit sa continue executarea silita potrivit Codului de procedura civila si/sau a altor legi, având astfel posibilitatea de a popri conturi ale instituitei ori/si de a executa silit bunuri mobile ori/si imobile ale instituției publice.
Așadar, atât pentru respectarea principiilor de mai sus, dar si in considerarea interesului public pe care se presupune ca îl servește instituția publica, acest tip de debitor trebuie sa depună toate diligentele pentru a executa obligațiile de bunăvoie ori, daca s-a început executarea silită si nu are fonduri special alocate, trebuie sa depună toate diligentele pentru ca in 6 luni de la momentul începerii executării sa obțină fondurile necesare astfel încât executarea silita sa nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori / si prin executare mobiliara/imobiliara.
În cazul de față, ANRSPS UT 515 Bucuresti nu a executat de bunăvoie obligația executorie inserată într-o hotărâre judecătorească definitivă din 04.06.2009, iar cum la data de 09.05.2014, debitoarea fiind somată cu respectarea termenului prevăzut de Legea nr.110/2007, să execute de bunăvoie obligația executorie inserată în titlul executoriu.
Or, in cauza nu s-a facut dovada lipsei sau insuficientei fondurilor special alocate, in opinia instanței, o astfel de atitudine a debitoarei-contestatoare însemnând o încălcare a dreptului creditoarei-intimate, întrucât nealocarea unor sume de bani cu aceasta destinație nu pune la adăpost pe debitorul acestei obligații, soluția contrara însemnând golirea de conținut a dreptului intimat, acesta fiind expus așadar unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca tot timpul nealocarea fondurilor, cu consecința prelungirii la infinit a termenului de plata, iar dreptul ar fi iluzoriu daca s-ar permite ca o hotărâre executorie si obligatorie sa rămână fără efect in detrimentul uneia dintre parți.
Intimata este titulara unui drept de creanța, așadar a unui drept de proprietate asupra unui bun, in accepțiunea Convenției europene pentru apărarea drepturilor si libertarilor fundamentale ale omului. Reclamantul are o creanța suficient de bine stabilita pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele Rafinăriile GrecestiStran si StratisAdreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, S. si V. I. c. Romaniei), iar întârzierea la plata sau refuzul de plata din partea paratei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al reclamanților, astfel cum este garantat si protejat de Convenție.
Textul Conventiei Europene a Drepturilor Omului (la fel si jurisprudentaCurtii Europene a Drepturilor Omului) face parte din dreptul intern al Romaniei inca din anul 1994, iar daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarileinternationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contindispozitii mai favorabile (art. 20 alin. 2 din Constitutie).
Instanța subliniază, in acest context, si ca este esențial a se interpreta aceste prevederi legale in consonanta cu jurisprudența constanta a Curții Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art. 6 din CEDO, care este obligatorie pentru instanțe, fata de prevederile art. 11 si 20 din Constituție.
Or, conform acestei jurisprudențe, executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunța, trebuie considerata ca făcând parte din „proces”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă in sensul de executorie si obligatorie sa rămână fără efect in detrimentul uneia dintre parți.
Astfel, in Hotărârea Sacaleanu împotriva României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca, atunci când administrația refuza sau omite sa execute o hotărâre judecătoreasca ori întârzie in executarea acesteia, chiar si in cazul aplicării unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este OG nr. 22/2002, garanțiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justițiabilul in fata instanțelor își pierd orice rațiune de a fi.
Or, in speța, instanța constata ca, fata de cele ce preced, nu exista nici un motiv pentru ca, contestatoarea sa refuze a da curs executării silite declanșate împotriva sa, ca debitoarea-contestatoare nu a făcut nici o proba, deși rațiuni ce țin de echitatea procedurii o obligau in acest sens, ca nu dispunea de fondurile necesare pentru a plați debitul menționat in titlul executoriu amintit anterior, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art. 2 din OG nr. 22/2002 si ca in aceste condiții orice întârziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la încălcarea art. 6 al CEDO.
Dând eficiență juridică considerentelor anterioare, constatând că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate al actelor de executare contestate, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestația la executare.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, având în vedere soluționarea contestației la executare, în temeiul art. 718 alin. (1) C.proc.civ., instanța care o va respinge ca rămasă fără obiect.
În temeiul art.453 C.pr.civ. si in virtutea principiului disponibilitatii actiunii civile, instanța va lua act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței civile nr._/26.08.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, contestatoarea a declarat apel, înregistrat la data de 08.02.2016 pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, apel prin care a solicitat schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii contestației la executare formulate.
În motivarea apelului, apelanta - contestatoare a susținut:
Contestația ANRSPS-UT 515 a fost impotriva incheierii de încuviințare din r1 "ta de 20.11.2014 si Somației emise in dosarul de executare nr. 185/2014, de Biroul executorului Judecătoresc " P. C. G." din București, .. 25, B1.2, . Sector 4, înregistrate la ANRSPS-UT 515 București cu nr. 7043/24.11.2014, respectiv nr. 7044/24.11.2014, in conformitate cu Incheirea din data de 20.11.2014 din dosarul susmenționat, pentru încuviințarea executării silite a titlului executoriu Sentința Civila nr. 6772/09.05.2014/ pronunțata in dosarul nr._ *, al Judecătoriei Iași Secția Civila contestator U. Tehnica G. A., cu sediul in Iași, .. D. Mangeron județul Iași intimat . (in insolventa) cu sediul in Municipiul Iași, . nr. 25, prin Lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL cu sediul in Iași, . si intimat B. B. G..
Pentru acoperirea sumei de 1.627.100,42 lei cat si a sumei de 20.586 lei reprezentând cheltuieli de judecata către U. Tehnica G. A. din Iași, solicitând ca prin hotărârea ce o veți pronunța să dispuneți admiterea contestației, anularea formelor de executare, procesul verbal de cheltuieli de executare încheiat la data de 20.11.2014 in valoare de 22.037RON și dovada de comunicare a acestei adrese.
Totodată, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea prezentului apel.
U. Tehnica G. A. din Iași a formulat Contestație la Executare împotriva Proceselor - Verbale de eliberare incheiate in data de 11.01.2012, 23.01.2012, 09.02.2012 si 14.02.2012 inițiate in Dosarul nr. 335/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc B. G. din Iași.
Aduce la cunoștința instanței faptul ca, contestatoarea U. Tehnica G. A. din Iași avea incheiate cu debitoarea noastră . (in insolventa), contractele de furnizare a energiei termice nr. 18/2004 si 20/2004, in baza acestor contracte contestatoarea efectuând plați către B. B. G. in calitate de terț poprit in Dosarul de executare nr. 335/2011.
Modificarea acestor contracte prin acte adiționale nu conduce si la decăderea din calitatea procesuala de terț poprit, aspect susținut si de contestatoarea U. Tehnica G. A. din Iași in conținutul contestației la executare si reținut si de către instanța de fond.
In același context a reiterat instanței faptul ca deși legal citata conform Proceselor - Verbale de eliberare încheiate in data de 11.01.2012, 23.01.2012, 09.02.2012 si 14.02.2012 inițiate in Dosarul nr. 335/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc B. G. din Iasi,debitoarea noastră .(in insolventa) nu s-a prezentat si nu a depus documente care sa ateste modificarea statutului juridic al societății, organului de executare.
De asemenea orice modificare cu privire la calitatea pârtii in dosarul de executare trebuia notificata organului de executare inainte de a efectua plata sumelor respective, ori U. Tehnica G. A. din Iași nu a făcut cunoscut acest lucru decât la 16.02.2012 după ce toate sumele au fost legal virate creditoarei ANRSPS - UT 515 București.
Totodată a precizat faptul ca prin actele adiționale la contractele la care face referire U. Tehnica G. A. din Iași si care reglementează chestiuni de ordin financiar contabil, nu se poate inlatura calitatea de terț poprit a acesteia asa cum greșit a interpretat instanța prin Incheirea din 25.04.2014 si a Sentinței civile nr. 5772/09.05.2014.
Pentru aceste motive de fapt a considerat încheierea din 25.04.2014 si Sentința civila nr. 6772/09.05.2014 pronunțate de Judecătoria Iași Secția Civila in Dosarul nr._, ca netemeinice si nelegale, instanța interpretând in mod eronat actul juridic dedus judecații.
A menționat ca . - in insolventa in Dosarul nr._ (143/2012) al TRIBUNALUL IAȘI -SECȚIA - II -CIVILA prin Sentința civila nr. 461 din data de 11.03.2014 definitiva si irevocabila din data de 19.11.2014 a intrat in procedura de faliment. Considera ca U. Tehnica G. A. avea posibilitatea de a se inscrie la masa credala a debitoarei . -in insolventa pentru acoperirea sumei de 1.627.100,42 lei cat si a sumei de 20.586 lei reprezentând cheltuieli de judecata
Mijlocul procedural prin care o persoană executată silit poate contesta actele de executare întocmite sau modul în care acestea sunt duse la îndeplinire îl reprezintă contestația la executare instituită de art. 711 din noul Codul de procedură civilă, care prin alin. (1) stabilește că împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar prin alin. (2) stabilește că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. De asemenea, potrivit art. 61 din Legea nr. 188/2000, "Cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă".
In susținerea faptului ca nu se poate începe executarea silita a ANRSPS-UT 515 București învederam onoratei instanțe faptul ca instituția noastră este de importanta strategica facand parte integranta din sistemul siguranței naționale, art.l alin.l din Legea nr.82/1992, privind rezervele de stat, republicata, cu modificările si completările ulterioare precizează clar ca:
"Rezervele de stat se constituie ca rezerve materiale, destinate intervențiilor operative pentru protecția populației, a economiei și pentru apărarea țării, în situații excepționale care afectează un interes public major, determinate de calamități naturale, epidemii, epizootii, atentate teroriste, accidente industriale și/sau nucleare, fenomene sociale, disfuncționalități ale economiei, conjuncturi externe și în caz de război
De asemenea HG nr. 1380 din 18 noiembrie 2009 privind înființarea, organizarea, funcționarea si atribuțiile Administrației Naționale a R. de S. si P. S. la art. l alin.(3) prevede ca:
"Administrația Naționala face parte din structurile de ordine si siguranța publica din subordinea Ministerului Administrației si Internelor si este parte componenta a Departamentului ordine si siguranța publica.
In același context, având in vedere cele enunțate consideram ca in speța noastră sunt aplicabile si prevederile O.G nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, respectiv art. 2 alin. 2 care prevede:
"Daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, în termen de 6 luni, sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului."
"Art. 7 Cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile si autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silita a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar si a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune. "
Având în vedere legislația specială care reglementează domeniul de activitate al instituției ce gestionează atât rezervele de stat, cât și rezervele de mobilizare, a solicitat ca în baza art. 700 din Noul Cod de procedură civilă să suspendați executarea pornită.
Intimata U. T. G. A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, în esență, intimata a arătat: prezenta cerere de apel nu indeplineste cerințele art.470 alin. l lit. c din Codul de procedura civila, cererea fiind o reluare a motivelor din cererea de chemare în judecată. Pe calea contestației la executare nu se pot examina ca motive împrejurări care vizează in mod cert fondul cauzei si care sunt de natura sa repună in discuție o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila pentru ca astfel s-ar înfrânge in mod vădit principiul autorității de lucru judecat. Prin contestație nu s-au reclamat neregularitati comise cu prilejul executării silite, ci numai aspecte ce tin de fondul titlului executor. Creditoarea a îndeplinit în totalitate obligațiile impuse de O.G. nr. 22/2002, comunicând debitoarei la data 20.11.2014 o somație pentru plata creanței prin intermediul B. P. C. G., somație recepționată de către debitoare in aceeași data.
Analizând sentința apelată prin raportare la actele și lucrările dosarului, la motivele de apel invocate și potrivit art.479 din C.proc.civ., tribunalul apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dosarul de executare nr.185/2014 al B.E.J. P. C. G. a fost constituit la solicitarea creditoarei U. T. G. A., în vederea realizării, împotriva debitoarei Administrația Națională a R. de S. și P. S. Unitatea Teritorială 515 București, a creanței în cuantum de 1.627.100,42 lei +_ lei stabilite prin titlul reprezentat de sentința civilă nr.6772/09.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ * (filele 108-109).
Problema raporturilor contractuale dintre creditoarea U. T. G. A. și terțul CET S.A., invocată de către apelanta – contestatoare, a fost dezbătută și tranșată cu autoritate de lucru judecat în dosarul nr._ *, astfel că nu mai poate fi repusă în discuție în prezenta cauză; pentru același motiv, apelanta – contestatoare nu poate susține nici faptul că nu datorează intimatei suma menționată în titlul executoriu. Art.712 alin.(1) din C.proc.civ. stabilește în mod clar faptul că, dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Art.1 alin.(1) din Legea nr.82/1992 și art.1 alin.(3) din H.G. nr.1380/18.11.2009 nu stabilesc faptul că împotriva apelantei – contestatoare nu pot fi întreprinse demersuri de executare silită, motiv pentru care nu pot fi reținute în sprijinul tezei nelegalității executării silite.
Instituția publică debitoare beneficiază de termenul de 6 luni iar executarea silită trebuie să respecte art.2 din O.G. nr.22/2002 nu în mod automat, ci numai în ipoteza în care debitoarea face dovada absenței fondurilor bugetare destinate stingerii creanțelor stabilite prin titluri executorii; dacă instituția are la dispoziție astfel de fonduri, întârzierea îndeplinirii obligației de plată nu are nicio justificare legală iar actele de executare silită efectuate mai devreme de termenul prevăzut de O.G. nr.22/2002 nu sunt lovite de nulitate. Deși apelanta - contestatoare a invocat beneficiul prevăzut de art.2 din O.G. nr.22/2002, nu a făcut dovada faptului că refuzul de executare a obligației de plată a despăgubirilor a fost determinat de lipsa fondurilor bugetare, și nici proba demersurilor întreprinse în vederea obținerii fondurilor necesare achitării despăgubirilor, astfel că tribunalul apreciază că în cauză prevederile actului normativ menționat nu își găsesc aplicare.
În concluzie, tribunalul reține că apelanta – contestatoare nu a dovedit existența vreunor motive de nelegalitate a executării silite contestate.
Reținând așadar că motivele de apel sunt neîntemeiate, și că sentința civilă apelată este legală și temeinică, în temeiul art.480 alin.(1) din C.proc.civ., tribunalul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta - contestatoare ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A R. DE S. ȘI P. S. UNITATEA TERITORIALĂ 515 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 31, sector 1, în contradictoriu cu intimata U. T. G. A., cu sediul în Iași, .. D. Mangeron, județul Iași, împotriva sentinței civile nr._/26.08.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.05.2016.
Președinte, Judecător,
M. M. P. T. S.
Grefier,
I. T.
Red. M.M.P. / Thred. M.M.P. și G.L.M. – 4 ex./09.06.2016
Judecătoria Sectorului 1 București
Judecător fond: O. M. D.
| ← Partide politice. Încheierea nr. 30/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1848/2016. Tribunalul... → |
|---|
