Contestaţie la executare. Decizia nr. 1848/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1848/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 09-05-2016 în dosarul nr. 1848/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
Decizia civilă nr.1848A
Ședința publică din data de 09.05.2016
Tribunalul constituit din:
Președinte – M. M. P.
Judecător – T. S.
Grefier – I. T.
Pe rol judecarea cererii de apel formulate de apelantul – intimat B.E.J. N. M., împotriva sentinței civile nr._/03.11.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații G. D. și C. I. S.A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata - contestatoare G. D., lipsă fiind apelantul - intimat B. NECILAE M. și intimata C. I. SA
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Intimata - contestatoare învederează că nu a primit motivele de apel.
La interpelarea instanței, intimatul G. D. arată că domiciliul său este în ., sat Cârtojani, ..
Tribunalul constată că la fila 4 din dosar se află dovada comunicării motivelor de apel către intimat.
Intimata - contestatoare susține că nu a primit motivele de apel, iar de termenul acordat a luat cunoștință de pe internet.
Tribunalul, având în vedere că este depusă la dosar dovada comunicării motivelor de apel către intimatul, respinge cererea de amânare.
Tribunalul rectifică citativul, în sensul că C. S.A. nu are calitatea de intimată în cauză, având în vedere că nu a fost apelată soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia, și acordă cuvântul pe fondul apelului.
Intimata - contestatoare solicită respingerea apelului formulat de apelantul B.E.J. NECILAE M., cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra prezentului apel, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._, contestatoarea G. D. a formulat contestație la executare împotriva măsurilor dispuse de B. N. M., respectiv împotriva actului adițional la încheierea de cheltuieli de executare în dosarul de executare nr. 346/2013 privind plata sumei de 524,23 lei reprezentând TVA la cheltuieli de executare silită rămse de recuperat și cheltuieli de transmitere suplimentare.
Prin sentința civilă nr._/13.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a hotărât: admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimata ..; respinge contestația la executare formulată de G. D., în contradictoriu cu intimata ., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea G. D. în contradictoriu cu B. N. M.; dispune anularea actului adițional la încheierea de cheltuieli din dosarul nr. 346/2013 din data de 04.02.2015 privind plata sumei de 524,23 lei, emis de B. N. M. în dosarul de executare nr. 346/2013; dispune desființarea popririi înfiin?ate de B. N. M. prin adresa din data de 04.02.2015 din dosarul de executare nr. 346/2013 asupra venitului net realizat de debitorul G. D., în cotă de 1/3, până la recuperarea sumei de 524,23 lei; respinge contestația la executare privind suma de 150 lei reprezentând cheltuieli de executare suplimentare, stabilită prin încheierea din data de 14.02.2014, ca neîntemeiată; respinge cererea privind obligarea intimatului B. N. M. la plata sumei de 52 de lei reprezentând cheltuieli de judecată, în baza art. 45 lit. f) din OUG nr. 80/2013; respinge cererea privind obligarea contestatoarei la plata sumei de 69,44 lei reprezentând contravaloare transmitere dosar de executare, ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței civile pronunțate, prima instanță a reținut:
În fapt, instanța reține că prin încheierea Judecătoriei Sectorului 1 București din data de 09.08.2013 sub nr._/299/2013, a fost încuviințată executarea silită solicitată de creditoarea . împotriva debitoarei G. D. (f. 53). Ca urmare, B. N. M. a dispus înființarea popririi în cotă de 1/3 asupra venitului net realizat de debitoare și datorat acesteia de terțul poprit Direcția Agricolă Județeană G., până la recuperarea sumei de_,51 lei, sumă reprezentând creanța constatată prin titlu executoriu și cheltuieli de executare stabilite în sarcina debitoarei, astfel cum rezultă din dispoziția de înființare a popririi (f. 42). Cheltuielile de executare au fost stabilite prin încheierea nr. 346/2013 din data de 25.09.2013 în cuantum de 1502,14 lei (f. 50) și ulterior, prin încheierea nr. 346/2013 din data de 04.02.2014 au fost suplimentate cu suma de 150 de lei, în final rezultând un cuantum de 1652,14 lei (f. 44).
Instanța reține, de asemenea că începând cu data înființării popririi, respectiv data de 04.02.2014 și până în prezent au fost reținute lunar sume de 200 lei din venitul net realizat de debitoare, astfel cum rezultă din recipisele de consemnare (ff. 16-17, 20, 21, 24, 25, 32-37).
La data de 04.02.2015 debitoarea a fost informată de către B. N. M. asupra suplimentării cheltuielilor de executare silită, stabilite prin încheierea nr. 346/2013 din data de 04.02.2014, cu TVA aferent cheltuielor de executare și cheltuieli de transmitere suplimentare (f. 30), motivat de faptul că acesta a devenit plătitor de TVA conform art. 152 alin. 1 Cod fiscal și OMFP nr. 2795/2011 și OMFP nr. 15/2015 (f.26) .
Analizând cu prioritate excepțiile de fond care fac inutiă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei în temeiul art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța urmează să analizeze cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de creditoarea ..
Astfel, în baza art. 36 C.proc.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta e dedus judecății. Obiectul contestației la executare este reprezentat de măsurile luate de executorul judecătoresc B. N. M. privind cheltuielile de executare stabilite în sarcina debitoarei prin actul adițional la încheierea de cheltuieli în dosarul nr. 346/2013 din data de 04.02.2015, precum și prin încheierea de stabilire a a cheltuielilor de executare din data de 04.02.2014. Având în vedere că ceea ce reclamă debitoarea privește strict cheltuielile de executare, contetația la executare formulată privește în exclusivitate raportul juridic dintre aceasta și executorul judecătoresc, astfel calitatea procesuală pasivă aparține executorului judecătoresc, emitent al actului contestat și nu creditoarei ..
Așadar, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de aceasta și va respinge cererea în ceea ce privește creditoarea ., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Referitor la excepția tardivității formulării întâmpinării de către intimata ., instanța constată că cererea a fost înregistrată la data de 09.03.2015, fiind comunicată intimatei la data de 08.04.2015 (f. 17), iar întâmpinarea a fost înregistrată la data de 24.04.2015. Având în vedere disp. art. 716 alin. 1 C.proc.civ. conform căruia contestația la executare se judecă cu procedura de drept comun, iar disp. art. 201 alin. 1 C.proc.civ., conform cărora aceasta poate fi depusă în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța constată că întâmpinarea este înregistrată în termenul de 25 de zile de la comunicarea cererii către intimat, astfel că va respinge excepția tardivității cererii ca neîntemeiată.
În drept, instanța reține dispozițiile art. 25 C.proc.civ. conform cărora legea aplicabilă executărilor silite începute sub legea veche rămân supuse legii vechi. Instanța constată că cererea de executare silită a fost depusă la data de 01.07.2013 de către creditoarea ., acesta fiind momentul începerii executării silite, astfel că legea aplicabilă executării silite este legea în vigoare la data de 01.07.2013. În privința contestației la executare, întrucât reprezintă un incident în cadrul executării silite, este și ea guvernată de legea în vigoare la momentul începerii executării silite. Așadar, legea de procedură aplicabilă raportului dedus judecății este codul de procedură civilă anterior modificării acestuia prin Legea nr. 138/2014.
În baza art. 711 c.proc.civ., cei interesați sau vătămați prin executare pot formula contestație la executare împotriva executării silite.
În temeiul dispozițiilor art. 669 alin. 2 c.proc.civ, cheltuielile de executare silită sunt în sarcina debitorului urmărit Astfel, suma de 1652,14 lei stabilită prin încheierea nr. 346/2013 din 04.02.2014 (f. 44) reprezintă cheltuieli de executare potrivit art. 669 alin. 3 c.proc.civ. care enumeră limitativ categoriile de cheltuieli de executare.
Referitor la diferența de 150 de lei rezultată în urma încheierii din data de 04.02.2014, instanța apreciază că stabilirea acestora reprezintă prerogativa executorului judecătoresc, iar în temeiul art. 669 alin. 2 c.proc.civ., debitorul este ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite, ori după caz, efectuate după înregistrarea cererii și până la data realizării obligației stabilite prin titlul executoriu. Așadar, executorul judecătoresc poate suplimenta cheltuielile de executare pe toată durata executării silite în funcție de activitățile desfășurate în concret. Instanța constată că ulterior datei de 25.09.2013, dată la care au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 1,502,14 lei, în dosarul de executare nr. 246/2013 au fost efectuate acte de executare constând în înființarea popririi privind privind suma de_,51 lei, aspect ce rezultă din încheierea de înființare a popririi din data de 04.02.2014 (f. 42), precum și din înștiințarea terțului poprit de înființare a popririlor din data de 10.02.2014 (f. 63 Dosar nr._ ). Așadar cheltuielile de executare în sumă de 150 de lei sunt jusitificate de actele de executare efectuate ulterior datei de 25.09.2013, de către executorul judecătoresc B. N. M., respectiv înființarea popririi și de necesitatea comunicării adreselor de înființare a acesteia. Având în vedere acest aspect, instanța urmează să respingă contestația la executare în privința măsurii de suplimentare a cheltuielilor de executare cu suma de 150 de lei.
Referitor la suplimentarea cu suma de 524.23 lei a cheltuielilor de executare, sumă ce reprezintă TVA aferent acestora și cheltuieli de transmitere, stabilită prin actul adițional la încheierea nr. 346/2013 din data de 04.02.2015 (f. 31), în temeiul dispozițiilor art. 125 Cod fiscal, TVA-ul aferent activităților generatoare de TVA este un impozit indirect datorat bugetului statului, iar în baza art. 134 alin. 1 Cod fiscal, „faptul generator de TVA reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei”, respectiv livrări de produse sau prestări de servicii. Având în vedere că în temeiul disp. art. 669 c.proc.civ, debitorul este cel care suportă cheltuielile de executare, acesta suportă și plata TVA-ului aferent acestor cheltuieli de executare.
În temeiul art. 134 alin. 4 din Codul fiscal, regimul de impozitare aplicabil pentru operațiunile impozabile este regimul în vigoare la data la care intervine faptul generator și nu la data la care taxa este exigibilă din punct de vedere fiscal. Instanța reține faptul că intimatul B. N. M., astfel cum rezultă din adresa emisă către debitoarea G. D. (f. 26), susține faptul că acesta a devenit plătitor de TVA în luna octombrie 2014 deoarece la acea dată a întrunit condițiile cerute de art. 153 cod fiscal și OMFP nr. 2795/2011 și OMFP nr. 17/2015 pentru înregistrarea în scop de TVA, respectiv a atins plafonul minim al cifrei de afaceri pentru a deveni plătitor de TVA. De asemenea, instanța reține faptul că încheierea nr. 346/2013 a B. Necuale M. prin care s-au stabilit cheltuielile de executare a fost emisă la data de 04.02.2014, astfel că serviciul prestat de executorul judecătoresc și pretins a fi supus TVA a fost prestat cel mai târziu la acea dată. Această din urmă dată este anterioară momentului la care acesta susține că a devenit plătitor de TVA. Rezultă că la momentul stabilirii cheltuielilor de executare - deci la momentul prestării serviciului supus impozitării – executorul judecătoresc nu era plătitor de TVA, el neîntrunind condițiile cerute de normele fiscale aplicabile la acea dată, aspect necontestat de intimatul B. N. M..
Așadar, prin calcularea unui TVA raportat la cheltuielile de executare stabilite anterior momentului la care executorul a devenit plătitor de TVA, intimatul B. N. M. a impus în sarcina debitoarei G. D., suportatea unei taxe pe valoare adăugată aplicată unui serviciu care la momentul prestării nu era supus impozitării.
Este lipsit de relevanță faptul că la momentul suplimentării cheltuielilor de executare silită cu TVA aferent, aceste cheltuieli nu au fost încă acoperite prin poprire, ele fiind încă datorate întrucât, deși art. 669 alin. 2 c.proc.civ. stabilește posibilitatea recuperării tuturor cheltuielilor de executare în tot cursul executării silite, TVA-ul pretins datorat nu reprezintă cheltuieli de executare ci un impozit care revine Statului și care se raportează strict la momentul prestării serviciului supus impozitării (respectiv data de 04.02.2014) și nu la momentul facturării respectivului serviciu.
În ceea ce privește momentul facturării prestării serviciului pretins a fi supus TVA, instanța reține de asemenea că este lipsită de relevanță susținerea intimatului conform căreia nu s-a emis factură pentru cheltuielile de executare stabilite la data de 04.02.2014, urmând să se factureze conform normelor fiscale în vigoare, întrucât nu poate fi imputabil debitorului faptul că intimatul B. N. M. nu a emis factura privind cheltuielile de executare stabilite în data de 04.02.2014 până la acest moment.
Referitor la cheltuielile de transmitere suplimentare stabilite prin același act adițional la încheierea atacată, acestea reprezintă cheltuieli efectuate de executorul judecătoresc prin înființarea popririi pentru recuperarea sumei de 396,51 lei reprezentând TVA aferent sumei de 1652, 14 lei, astfel cum rezultă din adresa emisă de executorul judecătoresc din data de 24.02.2015 (f. 26), fiind accesorii sumei de 396,51 lei, astfel că acestea urmează soarta principalului.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită contestația la executare formulată împotriva actului adițional la încheierea nr. 346/2013 din data de 04.02.2015 al B. N. M., privind suma de 524,23 lei reprezentând TVA calculat la suma de 1652,14 lei în cuantum de 396,51 lei și cheltuieli de transmitere suplimentare în cuantum de 127,72 lei.
În privința capătului de cerere formulat de contestatoare referitor la obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată, instanța constată că în conformitate cu art. 45 lit. f) din OUG nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, atunci când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Astfel, intimatul nu poate fi obligat la suportarea cheltuielilor judecată în conformitate cu art. 453 alin. 1 c.proc.civ, contestatoarea având posibilitatea ca în baza dispozițiilor art. 45 lit. f) din OUG nr. 80/2013 să solicite restituirea acestora. Pe cale de consecință, instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Referitor la solicitarea intimatului B. N. M. la obligarea contestatoarei la plata sumei de 69,44 lei reprezentând contravaloare transmitere dosar de executare, instanța constată că executorul judecătoresc este intimatul în litigiul dedus judecății, fiind parte în proces, calitate în care a și fost citat în prezenta cauză. Astfel, având în vedere că hotărârea se va pronunța în contradictoriu cu acesta, și având în vedere faptul că instanța urmează să admită în parte contestația la executare formulată, va respinge și această cerere ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr._/13.11.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, intimatul B.E.J. N. M. a declarat apel, înregistrat la data de 18.01.2016 pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, apel prin care a solicitat schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii contestației la executare formulate.
În motivarea apelului, în esență, apelantul - intimat a susținut că taxa pe valoarea adăugată nu reprezintă un venit pentru executorul judecătoresc, acesta din urmă fiind doar colectorul acestei taxe datorate bugetului de stat. În consecință, taxa trebuie aplicată peste cuantumul maxim al onorariului executorului, nu poate fi supusă limitei prevăzute de art.39 din Legea nr.188/2000 sau Ordinul nr.2550/2006 emis de Ministerul Justiției. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit.
Analizând sentința apelată prin raportare la actele și lucrările dosarului, la motivele de apel invocate și potrivit art.479 din C.proc.civ., tribunalul reține:
Prin cererea de apel, apelantul – intimat a susținut că taxa pe valoarea adăugată nu trebuie luată în considerare la stabilirea cuantumului maxim al onorariului executorului judecătoresc potrivit art.39 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești.
Prima instanță a admis contestația la executare și a anulat actul adițional la încheierea de cheltuieli din dosarul nr. 346/2013 din data de 04.02.2015 privind plata sumei de 524,23 lei, emis de B. N. M. în dosarul de executare nr. 346/2013, nu pentru motivul că prin adăugarea taxei pe valoarea adăugată ar fi fost depășit plafonul stabilit de art.39 din Legea nr.188/2000, ci pentru considerentul că în sarcina debitoarei a fost stabilită obligația de plată a unei taxe (TVA) aplicate unui serviciu care, la momentul prestării, nu era supus impozitării.
În condițiile în care apelantul – intimat nu a formulat critici cu privire la considerentele pentru care prima instanță a admis contestația la executare, tribunalul va reține că sentința apelată este legală și temeinică.
În consecință, în temeiul art.480 alin.(1) din C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat.
În temeiul art.482 raportat la art.452 din C.proc.civ., tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, având în vedere că nu a fost probată efectuarea unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul – intimat B. N. M., cu sediul în București, ..1, ., în contradictoriu cu intimatul G. D., cu domiciliul în ., sat Cârtojani, ., împotriva sentinței civile nr._/03.11.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ , ca nefondat.
Respinge cererea intimatului, de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.05.2016.
Președinte, Judecător,
M. M. P. T. S.
Grefier,
I. T.
Red. M.M.P. / Thred. M.M.P. – 4 ex./09.06.2016
Judecătoria Sectorului 1 București
Judecător fond: G. C. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1846/2016. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2102/2016.... → |
|---|
