Contestaţie la executare. Decizia nr. 94/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 94/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 94/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A-V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 94 A
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. L. V.
Judecător: N. M.
Grefier: A. D.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA -DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCURESTI împotriva sentinței civile nr. 9536 din data de 30 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, intimat – contestator fiind I. C. S..
La apelul nominal, făcut în ședință publică pe lista cauzelor la ordine, nu au răspuns părțile.
În temeiul art. 121 alin. 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea nr. 1375/17.12.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, tribunalul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei în ordinea listei de ședință la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Față de lipsa părților, legal citate și față de împrejurarea că prin cererea de apel s-a solicitat judecarea apelului în lipsă, instanța, procedând la verificarea competenței sale în temeiul art. 131 al. 1, 132 al.1 și 482 Cod pr. civilă, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere obiectul cauzei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 466 alin.1, art. 95 pct. 2 Cod pr. civilă, art. 650 alin 3 și art. 717 alin. 1 Cod pr. civilă(în forma în vigoare la data formulării cererii de executare silită), coroborat cu dispozițiile art. XVIII al. 2 din Legea nr. 2/2013.
În temeiul art. 238 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul estimează durata necesară cercetării apelului la circa trei luni de zile, având în vedere împrejurările cauzei.
Având în vedere că prin cererea de apel nu s-au solicitat probe noi și nu s-a depus întâmpinare, tribunalul constată decăderea părților din dreptul de a mai propune probe noi în apel, date fiind dispozițiile art. 470 al. 3, 478 al. 2 și 208 al. 2 Cod pr. civilă.
Socotindu-se lămurită, instanța declară cercetarea judecătorească a apelului încheiată și, având în vedere că nu mai sunt formulate alte cereri și alte incidente de soluționat, fixează termen pentru soluționarea apelului astăzi și, constatând că au fost lămurite aspectele de fapt și de drept ale cauzei, președintele declară dezbaterile închise.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 februarie 2015, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția Civilă, sub nr._, contestatorul I. C. S. a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. CNADNR S.A. – D.R.D.P. București S.A., contestație la executare solicitând anularea executării silite efectuate în dosar nr._/2014, anularea încheierii nr. 1/19.11.2014 și a încheierii nr. 2/10.02.2015, desființarea actelor subsecvente de executare emise în data de 10.02.2015 în dosarul de executare, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, anularea titlurilor executorii ca fiind lovite de nulitate absolută, anularea amenzii.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că procesele verbale de contravenție sunt nule în absența semnăturii olografe a agentului constatator.
A mai arătat că art. 8 alin. 3 al OG 15/2002 a fost abrogat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 17,31,32,33, 34 din OG 2/2001, art. 711 Cod pr. civilă, O.G. nr. 15/2002.
Contestația la executare a fost legal timbrată conform art. 10 din OUG 80/2013.
S-au anexat cererii în copie, înscrisuri (filele 7-15).
La data de 25 martie 2015, intimata a formulat întâmpinare (filele 21-23), prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În motivare s-a susținut că emiterea și comunicarea procesului verbal de contravenție au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea prevederilor art. 13 coroborat cu art. 14 din O.G. nr. 2/2001.
S-a mai arătat că procesul verbal a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a făcut în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii.
S-a învederat că semnătura electronică reprezintă forma digitală a semnăturii olografe, având aceeași funcționalitate și aplicabilitate ca semnătura olografă și nici o dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice.
În drept, s-au invocat art. 205 din Codul de procedură civilă.
În susținerea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 14.04.2015 contestatorul a depus cerere precizatoare prin care a invocat Decizia ICCJ nr. 6/06.02.2015.
În continuare a menționat că legalitatea stabilirii onorariului executorului judecătoresc este viciată întrucât cheltuielile de executare sunt total nejustificate, depășind cu mult pretinsa creanță, onorariul executorului fiind regăsit și în celelalte cheltuieli în mod mascat.
Intimata a depus concluzii scrise (filele 37-41)
Contestatorul a depus Note scrise prin care a invocat în plus comunicarea viciată a procesului verbal.
La solicitarea instanței, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați „C. V. și M. A. D.” a înaintat, în copie certificată, actele ce compun dosarul de executare nr._/2014.
La termenul de judecată din data de 26.06.2015 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 9536 din data de 30 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București – Secția Civilă în dosarul nr._, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul I. C. S. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (CNADNR) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, instanța a anulat toate actele de executare și executarea silită însăși pornită împotriva contestatorului în dosarul de executare silită nr._/2014 aflat pe rolul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați „C. V. și M. A. D.”; s-a respins cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru ca neîntemeiată și a fost obligat contestatorul la plata către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați „C. V. și M. A. D.” a sumei de 47,12 lei cu titlu de contravaloare servicii trimitere dosar execuțional_/2014.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 14 octombrie 2014, a fost înregistrată pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „C. V. și M. A. D.” (citat în continuare B.) cererea de executare silită formulată de creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (CNADNR) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București (intimata din prezenta cauză) a titlului executoriu reprezentat de proces verbal . nr._/19.12.2011.
Prin încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2014, B. a admis cererea și a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr._/2014, solicitând prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București încuviințarea executării silite.
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din ședința din camera de consiliu din data de 19 noiembrie 2014 de Judecătoria Sector 3 București în dosar nr._/301/2014.
În drept, conform art. 711 alin. 1 Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar alineatul 3 al aceluiași articol, statuează că după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
În ce privește motivul invocat de contestator privind lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, instanța a reținut dispozițiile art. 712 alin. 2 din Cod pr. civilă, care prevăd că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Potrivit art. 10 din OG nr. 15/2002, „contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”. De asemenea, potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.
Prin aceste texte se instituie o cale de atac specifică împotriva proceselor-verbale de contravenție, respectiv plângerea contravențională, astfel că aceste titluri executorii nu pot fi atacate, pe fondul lor, prin contestația la titlu prevăzută de art. 712 alin. 2 Cod pr. civilă.
Prin urmare, față de cele învederate, instanța a reținut că nu poate analiza în cuprinsul prezentei contestații aspecte privind legalitatea procesului verbal, contestatorul având la dispoziție o altă cale prevăzută expres de lege.
Instanța a analizat în continuare motivele invocate de contestator ce țin de contestația la executare propriu zisă. A. a invocat comunicarea viciată a procesului verbal, neaplicarea legii contravenționale mai favorabile și nelegalitatea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare.
Asupra primei critici privind comunicarea nelegală a procesului verbal, instanța a reținut că potrivit art. 27 din OG nr.2/2001, „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
Procesul verbal . nr._/19.12.2011 a fost comunicat petentului prin afișare la domiciliu, conform procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare (fila 76).
Instanța a reținut Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii, statuând că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plata, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Aplicând aceste principii în cauză, prima instanță a constatat că intimata nu a făcut dovada comunicării prin poștă anterior afișării, astfel că procesul-verbal nu a fost comunicat legal prin afișare, fapt care echivalează cu lipsa comunicării acestuia.
Ori, necomunicarea procesului-verbal de contravenție în termen legal conduce la intervenirea prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale, conform art. 14 alin. 1 din O.G. nr.2/2001, potrivit căruia ,,executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”.
În consecință, dreptul intimatei-creditoare de a pune în executare sancțiunea contravențională complementară s-a stins ca efect al prescripției, motiv pentru care nu mai avea posibilitatea legală de a demara executarea silită.
Reținând acest prim motiv de nelegalitate a actelor de executare, instanța nu a mai analizat celelalte critici invocate de contestator.
Pentru aceste motive, instanța a admis contestația la executare, cu consecința anulării tuturor actelor de executare și executarea însăși în dosarul de executare silită nr._/2014 aflat pe rolul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați „C. V. și M. A. D.”.
În ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, prima instanță a constatat că potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut că s-au solicitat cheltuielile de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru.
În ce privește taxa judiciară de timbru, instanța a reținut prevederile art. 45 lit. f din OUG nr. 80/2013 care prevăd că „Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă”.
Prin urmare, suma achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru va fi restituită, la cerere, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
În temeiul art. 717 alin. 2 Cod pr. civilă a obligat contestatorul (ca parte interesată) la plata către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați „C. V. și M. A. D.” a sumei de 47,12 lei cu titlu de contravaloare servicii trimitere dosar execuțional_/2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în data de 4 septembrie 2015, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, în temeiul art. 466 Cod procedura civilă, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, intimata-creditoare arată că prin cererea adresată B. C. V. și M. A. D., a solicitat înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului I. C. S. întrucât acesta nu si-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției aferent dosarului mai sus rubricat.
În urma solicitării sale, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
Prin sentința civilă nr. 9536 pronunțata în data de 30 iunie 2015 de către Judecătoria Sector 3 București, a respins actele și formele de executare silita dispusa B. A C. V. și M. A. D., și a admis contestația la executare, formulată de I. C. S..
Considerentul pe care s-a grefat sentința civilă atacată, apreciază însă că este nelegal, în condițiile în care a respins o acțiune fără a analiza în profunzime toate detaliile dosarului de executare constituit.
În acest sens, va arăta că procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis deoarece, ca urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat ca vehiculul aparținând debitorului I. C. S. circula pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabila, așa cum este definită de art. 1 (1A1) din norma de referința, adică O.G. nr. 15/2002.
În scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din același act normativ menționat anterior, a fost emis procesul verbale în cauză, în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor, citează expres: „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.
În ceea ce privește comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției în cauză, aceasta s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare: „ Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”, fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa și nu subsidiara. în speța, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnata în procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul CNADNR și un martor.
Pe de altă parte, procesul verbal de afișare îndeplinește cerințele art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul contravențiilor coroborat cu cele ale art. 164 NCPC, în sensul că are în conținutul său informații atât suficiente cât și concludente nu doar cu privire la datele de identificare ale martorului, dar și cu celelalte dispoziții ale acestora.
Mai mult, prin simetrie juridică apreciază că afișarea efectuată în virtutea art. 27 din O.G. nr. 2/2001 echivalează afișării reglementată de prevederile art. 168 Cod pr. civilă.
De altfel, în sensul celor arătate, art. 165 pct. 1 Cod pr. civilă precizează ca procedura se socotește îndeplinită ,,la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedura personal”.
Conform procesului - verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare, comunicarea procesului - verbal de contravenție s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001 prin afișare la domiciliul debitorului fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de către ICCJ, învederează instanței de judecată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Mai mult decât atât, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13, alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definește acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importantă relevanță în incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală a statuat faptul că ,,în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legi în vigoare la data când activitatea infracțională s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp.”
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având în vedere cele sus rubrícate, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, învederează instanței de judecată faptul că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ, prevedea că modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr. 15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
De asemenea, solicită instanței de judecată să constate faptul că deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicită instanței de judecată să constate faptul că procedura de comunicare a titlurilor executorii în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
În baza acestor considerente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile apelate, fără anularea actelor de executare deja îndeplinite, în sensul obligării debitorului la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire, precum și a tuturor cheltuielilor de executare care decurg din declanșarea acestei proceduri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezentul apel.
În temeiul art. 223 NCPC solicită judecata și în lipsă.
Deși a fost legal citat, intimatul-ontestator I. C. S. nu a depus întâmpinare în procedura de regularizare a cererii de apel și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de apelul declarat în cauză.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 632 Cod pr. civilă, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu și constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, care, potrivit legii, pot fi puse în executare silită.
În privința procesului-verbal de contravenție, art. 37 din O.G. 2/2001 prevede că numai procesul-verbal de contravenție împotriva căruia nu a fost exercitată calea de atac, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă( în prezent definitivă) prin care s-a soluționat plângerea, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În conformitate cu art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Având în vedere că din cuprinsul procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 19 decembrie 2011 întocmit de agentul constatator din cadrul CNADNR SA-CESTRIN de la f. 73-ds. fond rezultă că debitorul-contestator I. C. S. nu a fost prezent la încheierea acestuia, înseamnă că apelanta ar fi trebuit să procedeze la comunicarea acestuia, cu respectarea dispoziților art. 27 din același act normativ, respectiv prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la sediul contravenientului.
Prin Decizia nr. 10/10 iunie 2013, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că ,,modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal semnat de funcționarul poștal”.
În cauză, apelanta nu a făcut dovada comunicării procesului-verbal de contravenție prin poștă, cu aviz de primire iar modalitatea de transmitere prin afișare la domiciliul presupusului contravenient de la f. 74-ds. fond este subsidiară, astfel că acest proces verbal de contravenție nu era titlu executoriu la data introducerii cererii de executare silită în sensul dispozițiilor art. 37 din O.G. nr. 2/2001, întrucât, nefiind comunicat în mod legal, nu expirase termenul de exercitare a plângerii contravenționale, criticile formulate cu privire la acest aspect prin cererea de apel fiind neîntemeiate.
Atâta timp cât nu a expirat termenul de declarare a plângerii contravenționale, acest proces verbal de contravenție nu era definitiv, nefiind titlu executoriu în accepțiunea art. 37 din O.G. nr. 2/2001, astfel că nu putea fi executat silit, în cauză fiind incident cazul de împiedicare prevăzut de art. 665 al. 5 pct. 2 Cod pr. Civilă( în forma în vigoare la data introducerii cererii de executare silită), astfel că executarea silită pornită în dosarul de executare silită nr._/2014 era nelegală, în cauză fiind incident cazul de nulitate prevăzut de art. 703 Cod pr. civilă, cum a reținut prima instanță.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la faptul că procesul verbal de afișare îndeplinește cerințele art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul contravențiilor coroborat cu cele ale art. 164 C., în sensul că are în conținutul său informații atât suficiente cât și concludente nu doar cu privire la datele de identificare ale martorului, dar și cu celelalte dispoziții ale acestora, că afișarea efectuată în virtutea art. 27 din O.G. nr. 2/2001 echivalează afișării reglementată de prevederile art. 168 NCPC și că în sensul celor arătate, art. 165 pct. 1 Cod pr. civilă precizează ca procedura se socotește îndeplinită ,,la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal”, tribunalul reține că afișarea procesului verbal de constatare a contravenției . 11 nr._ din data de 19 decembrie 2011 s-a făcut la data de 12 ianuarie 2012, după cum rezultă din procesul verbal de afișare de la f. 74-ds. fond iar la acea dată nu intrase în vigoare Noul Cod de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, care a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2015, astfel că dispozițiile legale invocate de intimata-creditoare nu erau incidente la data întocmirii acestui proces verbal de afișare.
În plus, procedura de redactare și comunicare a proceselor verbale de contravenție sunt reglementate de o lege specială și anume, în prezenta cauză, dispozițiile art. 9 și 10 din O.G. nr. 15/2002 și a art. 27 din O.G. nr. 2/2001 care se aplică proceselor verbale de contravenție, astfel că legalitatea procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție se analizează prin raportare la dispozițiile legilor speciale menționate mai sus și nu prin raportare la dispozițiile Codului de procedură civilă care se aplică în completare, după cum rezultă din prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, astfel că motivul de apel invocat cu privire la acest aspect va fi respins ca neîntemeiat.
Raportat la considerentele mai sus expuse, examinarea celorlalte motive de apel referitoare la respectarea sau nu a dispozițiilor art. 25 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, a faptului că sancțiunea amenzii se prescrie în termen de șase luni de la data săvârșirii faptei, al caracterului continuu al contravenției a devenit de prisos, astfel că, în temeiul art. 480 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat și va păstra hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI (J_, C._), împotriva sentinței civile nr. 9536 din data de 30 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator I. CORNELIUSORIN(CNP_1), cu domiciliul în municipiul București, .. 6, D 11, ., sector 3 și cu domiciliul ales la avocat S. B., în municipiul București, .. 23, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 12 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. L. V. N. M. A. D.
Red. E.L.V./Dact. GZ/4 Ex.
Jud. Sector 3 București – Secția Civilă
Jud. A. C. V.
Data: 3 februarie 2016
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 356/2016. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 13/2016. Tribunalul... → |
|---|
