Contestaţie la executare. Decizia nr. 356/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 356/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 356/2016
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V - A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.356 A
Sedinta Publica din data de 28.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: C. M. F.
GREFIER: A. V. I.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil formulat de apelanta- contestatoare F. „G. E.”, împotriva sentinței civile nr.4548/03.04.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în contradictoriu cu intimatii R. G. și B. I. T. D., având ca obiect „contestatie la executare” .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta-contestatoare, prin avocat A. Ș., care depune împuternicire avocațială . nr._/2016, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de solicitat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelanta-contestatoare, prin avocat, solicită instanței admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, iar pe fond, admiterea contestației la executare, anularea ca nelegală a executării silite și a tuturor formelor de executare silită. Arată că în cauză sunt incidente dispozițiile OUG 71/2009 cu privire la executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză și a OUG 22/2002 în raport de care executarea silită a fost demarată cu nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de această ordonanță. Menționează că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.06.2014, sub nr._ contestatoarea F. G. E. in contradictoriu cu intimați R. G. și B. I. T. D., care a formulat contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi emisă în data de 29.05.2014 și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare șl de constatare a sumelor datorate, întocmite de B. I. T. Daniei în cadrul dosarului de executare nr. 204/NCP/2013 data de 29.05.2014, prin care a solicitat admiterea contestației formulate; anularea executării silite și a adreselor de înființare a popririi; anularea ca neîntemeiată a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare șl a încheierii de constatare a debitului, întocmite la data de 29.05.2014 în cadrul dosarului de executare nr. 204/NCP/2013 și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că prezenta contestație la executare inițiată de F. G. E. nu este supusă plății taxelor judiciare de timbru.
În motivare a arătat că executarea silită declanșată de creditor, ce face obiectul prezentei contestații la executare, se poartă în raport de titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3021/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă în dosar nr._/3/2008. A precizat că prin această sentință, instanța de judecată a obligat F. G. E. la plata către creditoarea intimată alături și de alți 161 de intimați, a drepturilor salariate.
A susținut că la data de 30.05.2014, F. G. E. a primit din partea intimatului adresa de înființare a popririi emisa în cadrul dosarului de executare nr. 204/NCP/2013 al B. "I. T. D.", prin care se aduce la cunoștință că s-a dispus înființarea popririi asupra sumelor datorate de terțul poprit Ministerul Culturii până la concurența sumei de 18.041,73 lei.
In ceea ce privește suspendarea executării silite a solicitat să se admită având in vedere paguba iminentă ce se putea crea, având în vedere calitatea de instituție publică cu buget prestabilit. A solicitat să se constate în principal, că în raport de titlul executorii pus în executare de către intimatul creditor, în cauză operează o suspendare de drept prin raport la dispozițiile OG 71/2009, iar în subsidiar în măsura în care instanța va trece peste argumentele anterior invocate, a solicitat ca în raport de dispozițiile art. 718 Noul Cod de Procedură Civilă să se dispună suspendarea executării silite, având în vedere că, prin indisponibilizarea sumei de 18.041,73 lei s-ar crea mari prejudicii, putând conduce inclusiv la blocarea activității instituției.
A precizat că adresa de înștiințare și de înființare a popririi din cadrul dosarului de executare nr. 204/NCP/2013 aflat pe rolul B. I. T. D. a fost emisă cu încălcarea prevederilor OG 22/2002, iar actele de executare sunt nelegale, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile OG nr. 71/2009.
A susținut că sumele pentru care s-a dispus înființarea popririi în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3021/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă în dosar nr._/3/2008 au fost stabilite în mod nelegal, iar cheltuielile de executare stabilite în cadrul dosarului de executare nr. 204/NCP/2013 sunt nelegale.
În drept a invocat dispozitiile art. art. 249-365, 669, 711 și urm. art. 718, 780 alin.5) pct 1., 781 și urm. din Codul de procedură civilă; Ordonanța nr. 22/2002; O.G. nr. 21/2007 aprobată prin Legea nr. 353/2007; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
In dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri precum și expertiză contabilă.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La data de 20.11.2014 a fost înaintat la dosarul cauzei în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 204/NCP/2013.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._/301/2014.
Prin sentinta civila nr.4548/03.04.2015, Judecătoria sectorului 3 București, a respins contestația formulată împotriva B. I. T. D., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins contestația la executare, ca neîntemeiată si a respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut că, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, iar actul îndeplinit de executorul judecătoresc în limitele competențelor legale este un act de autoritate publică.
B. I. T. D. a efectuat actele de executare la solicitarea expresă a creditorului, astfel că părți în raportul juridic execuțional sunt creditorul urmăritor și debitorul urmărit, aceștia fiind subiectele ce pot avea calitate procesuală în cadrul contestației la executare, mijloc procedural prin care instanța de executare hotărăște cu privire la legalitatea executării silite, precum și a actelor de executare efectuate.
Totodată, instanța reține că nicio dispoziție legală nu atribuie expres executorului judecătoresc calitatea procesuală pasivă în cadrul contestației la executare, iar în contestația la executare nu sunt puse în discuție drepturi și obligații proprii ale organului de executare, care este străin de conținutul raportului juridic execuțional.
În consecință, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. I. T. D. și a respins contestația la executare formulată în contradictoriu cu acest intimat, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a retinut ca prin sentința civilă nr. 3021/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a în dosarul nr._/3/2008, irevocabilă, contestatoarea a fost obligată la plata către intimat a diferenței de drepturi bănești intre drepturile salariale incasate in perioada 01.09._09 prin aplicarea OG 10/2008 si drepturile bănești cuvenite pentru același interval de timp prin aplicarea OG 21/2007 aprobata prin legea 253/2007 sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la scadenta pana la plata efectiva.
La data de 18.03.2013, intimatul-creditor a formulat cererea de executare silita in temeiul titlului executoriu menționat, înregistrată pe rolul B. I. T. D., sub numărul 204/NCP/2013.
Prin încheierea din data de 29.03.2013 pronunțată în dosarul nr._/301/2013, Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită.
Prin incheierea din 20.06.2013 executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 1570 lei din care suma de 1540 lei reprezintă onorariu executor TVA inclus si suma de 30 lei cheltuieli procedurale (20 lei cheltuieli poștale si 10 lei taxe de timbru).
La data de 20.06.2013 a fost emisă somația de plată comunicată contestatoarei la data de 26.06.2013.
Prin încheierea din data 29.05.2014 emisă în dosarul de executare nr. 204/NCP/2013, creanța a fost actualizată cu indicele de inflație, rezultând o creanță în cuantum de_,37 lei la care se adaugă onorariul executorului judecătoresc de 1922 lei tva inclus și cheltuieli de executare de 530 lei.
La data de 29.05.2014 în cadrul dosarului de executare a fost emisă adresa de înființare a popririi pentru suma de_,73 lei.
În drept, potrivit art. 711 alin. 1 teza I C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Raportat la motivele invocate de către contestatoare, instanța urmează să respingă contestația la executare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește nerespectarea dispoz. OG 22/2002, instanta retine că potrivit art. 2 din actul normativ menționat „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 “în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 2 si 3 din OG 22/2002, se reține că beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor, condiții cumulative care în prezenta cauză nu au fost îndeplinite.
În ceea ce privește motivul de contestație referitor la nerespectarea dispoz. OG 71/2009, instanța reține că acesta este inadmisibil.
Conform dispoz. art. 712 alin. 3 teza I C. (cu denumirea marginală – condiții de admisibilitate) se prevede că – nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații.
Or în ceea ce privește motivul privind incidența OG 71/2009, instanța constată că acesta a existat la momentul formulării contestației la executare înregistrate pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 15.07.2014. Mai mult decât atât, instanța reține că acestea au și fost examinate de către instanța de executare, respectiv Judecătoria sectorului 3 București, care prin sentința civilă nr._/2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 (declinat de către Judecătoria sectorului 1 București), a respins contestația la executare formulată de către contestatoare pentru motivele referitoare la incidența dispozițiilor OUG 71/2009.
În ceea ce privește motivele referitoare la stabilirea în mod nelegal de către executorul judecătoresc a cuantumului creanței născute în baza titlului executoriu, instanța nu le-a reținut, câtă vreme contestatoarea nu a făcut dovada celor afirmate, deși această obligație îi incumba. Astfel, deși prin contestația la executare formulată s-a solicitat încuviințarea probei cu expertiză, în faza încuviințării probelor, contestatoarea beneficiind de asistență juridică calificată, nu a mai înțeles să solicite încuviințarea acestui mijloc de probă.
În ceea ce privește criticile referitoare la cheltuielile de executare, instanța apreciază că sunt neîntemeiate.
Astfel, raportat la onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 1922 lei TVA inclus, instanța reține că acestea a fost calculat în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin.1 din Legea nr. 188/2000.
De asemenea, onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 1922 lei TVA inclus lei a fost stabilit cu respectarea Ordinului nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, anexa 1 din acest ordin menționând că în cazul executării silite prin poprire, „pentru creanțele în valoare de peste 1.000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite; pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite”.
Întrucât debitul urmărit prin executare s-a ridicat la suma de_,37 lei, instanța reține că onorariul maxim care putea fi stabilit de către executorul judecătoresc era de 2448,38 lei (1589,37 lei – reprezentând 10% din valoarea creanței + 381,44 lei TVA).
De asemenea instanța apreciază că onorariul astfel stabilit reflectă activitatea efectuată de către executorul judecătoresc și nu este disproporționată raportat la actele de executare efectuate în cuprinsul dosarului de executare nr. 204/NCP/2013, astfel încât nu va face aplicarea dispoz. art. 669 alin. 4 C..
În ceea ce privește celelalte cheltuieli de executare reprezentate de suma de 20 lei cheltuieli poștale, 10 lei taxe de timbru, instanța constată că acestea nu au cuantum exagerat în raport de actele efectuate de către executor (în speță trimiteri poștale, emitere adrese, îndosariere, fotocopiere etc), iar în ceea ce privește onorariul avocatului în cuantum de 500 lei instanța constată că are un caracter real (conform chitanței depuse la f. 84) și nu prezintă un caracter vădit disproporționat raportat la activitatea prestată de către avocat pe parcursul executării silite și la cuantumul debitului executat.
Față de toate cele de mai sus arătate, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
În ce privește ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanța l-a respins ca rămas fără obiect, având în vedere că această măsură poate fi dispusă și produce efecte numai până la soluționarea contestației la executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 718 alin. 1 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea, F. „G. E.” BUCUREȘTI, în temeiul dispozițiilor art. 466 și urm. din C.Pr.Civ., solicitând modificarea în tot a hotărârii pronunțate de prima instanță, iar pe fond admiterea contestației la executare, anularea ca nelegală a executării silite și a tuturor formelor de executare silită.
In motivarea apelului apelanta contestatoare sustine ca, F. „G. E.” este o instituție publică de cultură, subordonată Ministerului Culturii și Patrimoniului N. ce are calitatea de ordonator principal de credite, fiind finanțată în principal prin subvenție de la bugetul de stat precum și din venituri proprii.
Prin sentința civilă nr.3021/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale, FGE a fost obligată să plătească "către reclamanți și intervenienți diferența de drepturi bănești între drepturile salariale încasate pe perioada 01.09.2008-08.04,2009 prin aplicarea OG 10/2008 și drepturi bănești cuvenite pentru aceiași interval de timp prin aplicarea OG 21/2007 aprobată de legea 353, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație de ia scadență până ia piața efectivă."
De asemenea, potrivit aceluiași dispozitiv, instanța: "Obligă chematul în garanție Ministerul Culturii și cultelor,...să asigure pârâtei F. G. E. fondurile bănești necesare acordării drepturilor bănești către reclamanți și intimați."
Hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii
În raport de cele reținute de prima instanță, apreciaza că soluția este dată cu aplicarea greșită a legii întrucât:
Sub un prim aspect,
Prima instanță a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile OUG nr. 71/2009.
Așadar, contrar celor reținute de prima instanță, arată faptul că Jurisprudența CEDO evidențiază că într-o astfel de situație ca aceea prezentată în speță de față, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între anumite situații justifică un tratament juridic diferit iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe de domeniu și context.
Măsura adoptării unui act normativ OUG nr.71/2009 - urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză .
Declanșarea executării silite de către intimatul este nelegală, întrucât respectarea unui act normativ impus în contextul actual nu poate echivala cu refuzul autorităților (FGE) de a aloca sumele menționate într-un titlu executoriu.
Astfel, în mod greșit și nelegal prima instanță a reținut că F. G. E. nu a depus nici un efort pentru plata benevolă a debitului stabilit prin titlul executoriu.
Acest lucru nu rezultă din coroborarea nici unora dintre înscrisurile admise ca mijloc de probă și nici din atitudinea procesuală a sa, care a arătat că recunoaște existența obligației de plată și că isi îndeplineste această obligație prin plata în mod eșalonat a creanței, executarea silită fiind imposibilă atât din punct de vedere legal, cât și din punct de vedere practic. A arătat chiar și care este cuantumul sumelor plătite eșalonat către intimat.
Mai mult decât atât, despre soluția vizând aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor OG nr. 71/2009 și eșalonarea sumelor aferente titlu executor pus în executare pentru o perioadă de 5 ani de zile, intimatul creditor avea perfectă cunoștință, F. achitând în conformitate cu dispozițiile OG nr. 71/2009 modificată și potrivit hotărârii judecătorești pronunțată anterior.
Așadar, raportat chiar la practica recentă a instanțelor de judecată în cauze similare, împrejurarea reținută de prima instanță în sensul că aplicarea dispozițiilor legale anterior invocate ar determina încălcarea dispozițiilor dreptului consacrat de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu subzistă, iar actele de executare silită îndeplinite în cauză sunt lovite de nulitate absolută.
Așadar, incidența dispozițiilor legale reglementate de OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar este evidentă și în raport de susținerile sale din cuprinsul contestației la executare, iar prima instanță avea obligația de a analiza motivele de nelegalitate a actelor de executare demarate cu ignorarea acestor dispoziții legale și imperativ prevăzute.
Actele de executare silită îndeplinite în cauză sunt lovite de nulitate absolută, fiind efectuate cu încălcarea prevederilor legale invocate și care stabilesc că plata sumelor stabilite prin titlul executoriu se va face în tranșe, potrivit graficului eșalonat prevăzut la art. 1 din acest act normativ, precum și faptul că, în toată această perioadă, executarea silită este suspendată de drept.
Executarea silită este nelegală, în contextul în care aplicabilitatea dispozițiilor OUG nr. 71/2009 este evidentă în opinia sa, executarea silită a titlului executoriu este oprită de dispozițiile imperative ale OUG nr. 71/2009, dispoziții legale aplicabile spetei, ordonanța prevăzând plata eșalonată a acestor categorii de creanțe stabilite în sarcina instituțiilor publice.
Or, este foarte grav ca respectarea unui act normativ de către o instituție publică să fie sancționată de către instanță și să se rețină astfel exact contrariul celor rezultate din probele administrate în cauză.
Instanța practic nu a analizat incidența în cauză a dispozițiilor OUG nr. 71/2009, ci s-a mulțumit să constate că „prin adoptarea OUG 71/2009 se încalcă dreptul la un proces echitabil prev.de art. 6 din CEDO, sub aspectul nerespectării termenului rezonabil si al principiului egalității armelor în proces".
Prin această concluzie, instanța de fond lipsește de aplicabilitate generală un întreg act normativ, deoarece consideră că dispozițiile OUG nr. 71/2009 nu sunt de fapt aplicabile în nicio situație întrucât, la modul general, acestea încalcă art. 6 din CEDO.
Or, prin emiterea acestei judecăți, instanța s-a substituit în atribuțiile exclusive ale judecătorului constituțional, numai Curtea Constituțională putând să lipsească un act normativ de aplicabilitatea sa generală.
Judecătorul național poate să constate că un act normativ este sau nu aplicabil situației dedusă judecății, prin raportare la elementele concrete ale speței, dar în nici un caz acesta nu poate să constate că prin adoptarea unui act normativ se încalcă drepturile ocrotite de CEDO ale tuturor persoanelor cărora actul li se adresează, acest lucru echivalând cu declararea ca fiind neconstituțional a întregului act, lipsindu-l de aplicabilitate.
Sub al doilea aspect,
Cu privire la susținerile legate de faptul că executarea silită s-a făcut cu nerespectarea art. 2 din OG nr. 22/2002, Instanța reține că beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerii de fonduri.
Și cu privire la acest aspect, instanța înlătură susținerile subscrisei în mod nelegal.
În acest sens, așa cum a arătat și anterior, F. este o instituție publică de cultură, subordonată Ministerului Culturii ce are calitatea de ordonator principal de credite, fiind finanțată prin subvenție de la bugetul de stat, precum și din venituri proprii. Așadar, F. nu are buget propriu.
F. își poate achita sumele rezultate din titlul executoriu față de angajații săi, astfel cum a fost stabilit prin titlurile executare ce au stat la baza declanșării executării silite, doar din fondurile virate de Ministerul Culturii special în acest scop si din categoria bugetară având această destinație. Plata acestor sume din venituri proprii este imposibilă, fiind în contradicție cu dispozițiile legale.
Potrivit dispozițiilor legale ale art. 1 din OG 22/2002: „Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de ia titlurile de cheltuieli ia care se încadrează obligația de piața respectiva."
Or, după cum a mai arătat, F. G. E. nu are buget alocat pentru plata sumei poprite.
Analizând incidența art. 2 din OG 22/2002, se constată că aceste dispoziții legale prevăd: „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile pentru a-și îndeplini obligația de piață. Acest termen curge de ia data ia care debitorul a primit somația de piața comunicată de organul competent de executare, ia cererea creditorului".
În acest sens, jurisprudența a statuat în mod constant că, prin dispozițiile speciale ale OG nr. 22/2002 „nu se aduce nicio încălcare a drepturilor creditorilor instituției, ci dimpotrivă, este facilitată încasarea sumelor în mod eșalonat și ia termen", stabilind premisa pentru aplicarea facilităților instituite de OG nr. 22/2002 în favoarea instituțiilor publice ca fiind „existența unei obligații de piață stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și lipsa fondurilor bănești în bugetul acestora pentru executarea obligațiilor". „Dispozițiile OG nr. 22/2002 privesc nu numai imposibilitatea temporară de a executa titlul, dar și făptui că debitoarea va dispune de sumele necesare efectuării plăților în perioada următoare în cadrul termenelor prevăzute de lege".
F. nu are buget alocat pentru plata sumei poprite, Ministerul Culturii virând către subscrisa doar fonduri pentru salariații cu privire la care s-a dispus prin hotărâre judecătorească faptul că dispozițiile OUG nr. 71/2009 nu sunt aplicabile și nu este incidență plata eșalonată conform schemei din prevederile acesteia.
Un aspect deosebit de important este dat de faptul că, F. nu refuză executarea hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus obligarea Filarmonicii la plata sumelor datorate, nici nu întârziem nejustificat executarea, nici nu pretindem scutirea Filarmonicii sau a ordonatorului principal de credite Ministerul Culturii de operațiunile necesare în vederea satisfacerii obligațiilor înscrise în titlu executoriu.
Totuși, lipsa fondurilor pentru executarea dispozitivului titlului executoriu ne pune în situația de a fi în imposibilitate de a achita aceste sume către salariații Filarmonicii, sens în care ni se aplică, în conformitate cu dispozițiile OG nr. 22/2002 termenul de grație de 6 luni.
Lipsa fondurilor pentru executarea dispozitivului titlului executoriu este determinată de nealocarea bugetară a sumelor necesare ceea ce ne pune în situația de a fi în imposibilitate de a achita aceste sume către salariații Filarmonicii, sens în care ni se aplică, în conformitate cu dispozițiile OG nr. 22/2002 termenul de grație de 6 luni.
Art.3 din OG 22/2002 prevede: „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de piață în termenul prevăzut ia art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de Procedura Civila și/sau altor dispoziții legale aplicabile in materie’.
Termenul de 6 luni curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Astfel, este fără putință de tăgadă că termenul de grație de 6 luni, nu a fost respectat de către intimata creditoare la momentul declanșării executării silite. Executarea silită a fost începută cu încălcarea acestui termen prevăzut în mod imperativ de OG nr. 22/2002, deci executarea silită este nelegală.
Mai mult, după cum s-a reținut în spețe similare, în care s-au admis contestațiile la executare, este vorba despre: „o măsură necesară față de situația economică dificilă a României, dar și proporțională Instanța se referă ia proporționalitate în sensul dezvoltat de jurisprudența CEDO, potrivit căreia măsura trebuie să asigure un just echilibru între interesul privat si cei public, ai statului. Astfel, punând în balanță problemele economice ale Statului, care are ca obiectiv în această perioadă asigurarea fondurilor necesare plății salariilor bugetarilor [...] se constată că drepturile cei or din urmă nu sunt în mod nerezonabil înlăturate. De altfel, este vorba despre o eșalonare care face mai previzibilă în viitor executarea silită și care, în mod expres, este dublată de actualizarea fiecărei tranșe cu indicele de inflație.
În drept: apelul este intemeiat pe dispozițiile Codului de procedură civilă, ale OUG nr. 71/2009 și ale OG nr. 22/2002 menționate în cuprinsul său.
Apelul este nefondat.
Analizand criticile aduse de apelanta sentintei apelate, tribunalul apreciaza aceste critici nefondate, pentru urmatoarele considerente:
În ceea ce privește criticile invocate de apelanta contestatoare privind nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 2 din O.G nr. 22/2002, tribunalul constată că art. 2 din O.G nr. 22/2002 prevede următoarele: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului” (s.n.).
Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie” (s.n.).
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Astfel cum rezultă din dosarul de executare, tribunalul reține că executorul judecătoresc a emis somația de plată la data de 20.06.2013 (f. 92), debitorul având astfel posibilitatea de a înainta dovezi privind lipsa de fonduri către executorul judecătoresc până la momentul înființării popririi, iar în atare situație i s-ar fi acordat posibilitatea ca în termenul de 6 luni să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor.
Astfel, tribunalul apreciază că numai dacă debitorul înainta dovezi privind lipsa de fonduri către executorul judecătoresc până la momentul înființării popririi, s-ar fi putut pune în discutie posibilitatea acordării unui termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor. În atare situatie, nerespectarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 si anularea actului de executare nelegal emis s-ar fi putut pune în discutie mai degrabă ulterior momentului emiterii somatiei de plată, la momentul emiterii adresei de înfiintare a popririi, care nu face obiectul prezentei judecăti în conditiile în care nu era emisă nicio adresă de înfiintare a popririi la momentul sesizării instantei si contestatia la executare nu a fost completată ulterior.
Mai mult, chiar dacă debitorului i s-ar fi acordat un termen de 6 luni pentru a-si aduce la îndeplinire obligatiile de plată, instanta apreciază că oricum acesta trebuie să suporte cheltuielile de executare generate ca urmare a faptului că nu si-a executat de bunăvoie obligatiile.
In ce priveste incidenta dispozitiilor OG nr.71/2009, instanta de fond in mod corect a retinut ca esalonarea la plata a obligatiei din titlu executoriu in raport de graficul de plati instituit prin OG nr.71/2009, a fost analizata si apreciata ca neconforma acestor dispozitii prin sentinta civila nr._/12.08.2014 pronuntata de Judecatoria sector 3 in dosar nr._/301/2014, in care s-a aratat ca graficul de plati nu a fost respectat, actele de executare intocmite in acelasi dosar de executare pana la data formularii acelei contestatii la executare sunt legale, astfel somatia contestata in prezenta cauza a fost analizata si in dosar nr._/301/2014, existand putere de lucru judecat asura legalitatii acestui act de executare.
Cum nu se poate aduce nicio critica actului incepator de executare, actele subsecvente acestuia din perspectiva incidentei dispozitiilor OG nr.71/2009 sunt legal intomite.
F. de cele retinute, de disp.art.480 c.p.civ., tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta contestatoare F.”G. E.” BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-3, sector 1 si cu sediul ales la SCA L. și Asociații, cu sediul în Bucuresti, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.4548/03.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul creditor R. G., cu domiciliul în București, ..5, ., ., sector 6.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.01.2016.
P., JUDECATOR, GREFIER,
F. L.. C. M. F.. A. V. I..
red.F.L.29.02.2016
ex./th.red.N.V.
JUD.S.3 /Jud.A.C.T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 351/2016. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 94/2016. Tribunalul... → |
|---|
