Contestaţie la executare. Decizia nr. 259/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 259/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 259 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.01.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: E. A.
JUDECĂTOR: I. TÂRȚĂU
GREFIER: C. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelantul petent M. T. și Sportului împotriva sentinței civile nr. 7439/29.06.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. A., cauza având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul petent prin reprezentant, cu delegație la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului apelului.
Apelantul petent prin reprezentant solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii criticate, în sensul admiterii contestației și anulării actelor de executare silită.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la 4.02.2015, sub nr._, contestatorul M. T. și Sportului, în contradictoriu cu intimata C. A., a formulat contestație la executare împotriva executării silite, solicitând anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare înregistrat cu nr. 463MI/14.01.2015 pe rolul SCPEJ I., S. și P..
În motivarea în fapt s-a invocat în esență faptul că nu se datorează atât cheltuielile de judecată în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 7322/13.11.2012 și Decizia civilă nr. 212/C/10.04.2013, irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, cât și cheltuielile de executare în cuantum de 1292,95 lei.
De asemenea, a arătat că instanța de recurs a respins cererea intimatei din prezenta cauză privind acordarea cheltuielilor de judecată prin hotărâre irevocabilă.
În ceea ce privește sumele de bani reprezentând cheltuieli de executare silită, contestatorul apreciază că sunt prea mari în raport de volumul de muncă și activitatea efectiv prestată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 711 și urm. Cod proc. civ.
S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În susținere au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 20.03.2015 prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca netemeinică și nelegală, arătând în esență că în ceea ce privește cheltuielile de judecată stabilite prin sentința civilă nr. 7322/13.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul Tulcea au fost menținute prin decizia civilă nr. 212/C/10.04.2013, irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel C., astfel că acestea trebuie restituite.
Prin sentința civilă nr. 7439/29.06.2015 Judecătoria Sectorului 2 București a admis în parte contestația la executare, a dispus îndreptarea încheierii nr. 463MI din data de 14.01.2015 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare silită în dosarul de executare nr. 463MI/2014 al SCPEJ I., S. și P., în sensul reducerii onorariilor executorului de la valoarea de 400 lei, la care se adaugă TVA, la valoarea de 115 lei, la care se adaugă TVA, și a taxei de timbru judiciar de la 40 lei la 20 lei. De asemenea, a dispus îndreptarea în același sens a somației și a adreselor de înființare a popririi emise ulterior.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a avut în vedere următoarele:
În fapt, la 21.07.2014 intimata a solicitat executorului judecătoresc punerea în executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sent.civ. nr. 7322 pronunțată la 13.11.2012 de Tribunalul Tulcea – Secția Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, astfel cum a fost modificată prin dec.civ. nr. 212/C pronunțată la 10.04.2013 de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă (filele 200 și 209-232).
Prin aceste sent.civ. nr. 7322 pronunțată la 13.11.2012, contestatoarea a fost obligată pe cale accesorie la plata sumei de 6000 lei cu titlu de cheltuieli către intimată (fila 232).
Această soluție a rămas irevocabilă prin respingerea criticilor recurentului ca neîntemeiate, făcându-se mențiune expresă în dispozitiv privind menținerea restului dispozițiilor hotărârii atacate (cu excepția soluției pe cererea un capăt al cererii principale).
Mai mult, instanța de recurs a arătat expres faptul că apreciază legală și temeinică soluția instanței de fond cu privire la cheltuielile de judecată în valoarea de 6000 lei, apreciind de asemenea că nu se impune reducerea onorariului de avocat de 5000 lei, iar suma de 1000 lei reprezintă onorariu de expert.
Este adevărat că instanța de recurs a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, însă soluția a fost pronunțată cu privire la cheltuielile făcute de intimată în recurs.
Astfel, primul motiv invocat de contestatoare este neîntemeiat, intimata deținând împotriva contestatoarei un titlu executoriu valabil pentru suma de 2000 lei reprezentând 1/3 din cheltuielile de judecată.
Cu privire la cel de-al doilea motiv, instanța reține că, în fapt, la 14.01.2015 executorul a emis în dosarul nr. 463MI încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare (fila 165) stabilind suma de 200 lei reprezentând onorariu aferent activității de executare silită raportat la valoarea creanței, suma de 200 lei reprezentând onorariu aferent consultanței acordate creditorului în vederea constituirii actelor execuționale, suma de 96 lei reprezentând TVA, suma de 602,7 lei reprezentând alte cheltuieli de executare (arhivare, dosar, costuri pe documente, coturi plicuri, taxe poștale), suma de 40 lei reprezentând taxa de timbru, suma de 154,25 lei reprezentând TVA.
Cu privire la onorariul executorului aferent activității de executare silită, instanța arată că executarea silită se face prin poprire (fila 164), astfel că sunt aplicabile dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/14.11.2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești care prevede că în Anexă că, pentru creanțele în valoare de peste 1.000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite și onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Instanța reține că executorul și-a stabilit în acest caz onorariul maxim, deși munca sa a constat în emiterea unei adrese de înființare a popririi și a unei înștiințări de executare silită, acte procedurale care oricum au fost taxate separat cu titlul de costuri pe documente, astfel că instanța apreciază că onorariul minim stabilit de normele legale arătate ar fi suficient atât în raport de valoarea și complexitatea cauzei cât și de munca executorului.
Motivat de faptul că, potrivit dispozițiilor art. 670 alin.4 coroborate cu art. 451 alin.2 și 3 Cod proc.civ., instanța poate reduce onorariul de executorului, cererea contestatoarei va fi admisă și onorariul executorului aferent activității de executare silită prin poprire va fi redus la minimul legal în valoare de 95 lei.
Cu privire la onorariul executorului aferent consultanței acordate creditorului în vederea constituirii actelor execuționale, instanța arată că, potrivit aceluiași Ordin MJ nr. 2550/14.11.2006, onorariul minim e de 20 lei, iar cel maxim de 200 lei.
Pentru toate motivele arătate deja, dar și pentru faptul că intimata a fost reprezentată în cadrul executării silite de un avocat (filele 198-200), executorul neavând deci un aport esențial cu privire la consultanța juridică de specialitate, în temeiul art. 670 alin.4 coroborat cu art. 451 alin.2 și 3 Cod proc.civ., instanța va reduce și onorariul de executorului aferent consultanței acordate creditorului în vederea constituirii actelor execuționale la minimul de 20 lei.
La valorile stabilite, executorul va putea adăuga taxa de valoare adăugată, fapt permis de lege.
Cheltuielile de executare silită în valoare de 602,7 lei sunt justificate de executor, fiind apreciate de instanță ca legale și temeinice.
În ceea ce privește taxa de timbru, instanța arată că, potrivit art.10 alin.1 lit. a din O.U.G. nr. 80/2013, pentru cererile de încuviințare a executării silite se achită taxa de 20 lei pentru fiecare titlu.
Deși norma legală prevede că taxa este datorată pentru fiecare titlu în parte, în cauza de față era suficientă achitarea taxei de timbru în valoare de 20 lei motivat de faptul că această creanță a fost stabilită printr-un singur titlu executoriu reprezentat de sentința civilă rămasă, irevocabilă printr-o decizie civilă, și nu prin două titluri executorii.
Faptul că executorul a achitat două taxe de timbru de 20 lei nu justifică recuperarea acestora de la debitor decât în cazul în care ar fi datorate.
Pentru aceste motive, instanța va admite și reducerea cheltuielilor de executare constând în taxa de timbru de la suma de 40 lei la suma de 20 lei.
La valorile stabilite, executorul va putea adăuga taxa de valoare adăugată, fapt permis de lege.
Pentru toate aceste motive, instanța va admite în parte contestația la executare și va dispune îndreptarea încheierii nr. 463MI din data de 14.01.2015 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare silită în dosarul de executare nr. 463MI/2014 al SCPEJ I., S. și P., în sensul reducerii onorariilor executorului de la valoarea de 400 lei, la care se adaugă TVA, la valoarea de 115 lei, la care se adaugă TVA, și a taxei de timbru judiciar de la 40 lei la 20 lei.
Pe cale de consecință, s-a dispus îndreptarea în același sens a somației și a adreselor de înființare a popririi emise ulterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul M. T. și Sportului, înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a la data de 9.10.2015.
În motivarea apelului, contestatorul a arătat că instanța de fond a interpretat eronat Decizia Civilă nr. 212/C/10.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă în dosarul nr._ . Instanța de recurs, printr-o hotărâre irevocabilă a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ceea ce înseamnă că a modificat în tot acest capăt de cerere și s-a pronunțat cu privire la plata sumelor pe care inițial instanța de fond le acordase ca onorariu de avocat și ca onorariu de expert.
Cu privire la sumele de bani reprezentând cheltuieli de executare silită, consideră că aceasta este o cerere accesorie în raport de cererea principală, astfel încât în situația anulării tuturor actelor de executare îndreptate împotriva apelantei, se impune și anularea efectuării plății cuvenite executorului, conform principiului cererea accesorie urmează calea cererii principale.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 481 și art. 711 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel formulate, Tribunalul urmează a respinge apelul ca nefondat.
Pentru a decide în acest sens, Tribunalul urmează a constata că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt din speță și a făcut aplicarea dispozițiilor legale la situația.
Astfel, Tribunalul urmează a respinge ca neîntemeiat primul motiv de apel prin care s-a invocat că instanța de fond ar fi interpretat eronat Decizia Civilă nr. 212/C/10.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă în dosarul nr._ .
Astfel, prin aceste sentința civilă nr. 7322 pronunțată la 13.11.2012, contestatoarea a fost obligată pe cale accesorie la plata sumei de 6000 lei cu titlu de cheltuieli către intimată (fila 232 dosar fond).
Contrar celor susținute de apelantă, această soluție a rămas irevocabilă prin respingerea criticilor recurentului ca neîntemeiate, făcându-se mențiune expresă în dispozitiv privind menținerea restului dispozițiilor hotărârii atacate (cu excepția soluției asupra unui capăt al cererii principale).
Astfel, instanța de recurs a arătat expres faptul că apreciază legală și temeinică soluția instanței de fond cu privire la cheltuielile de judecată în valoarea de 6000 lei, apreciind de asemenea că nu se impune reducerea onorariului de avocat de 5000 lei, iar suma de 1000 lei reprezintă onorariu de expert.
Tribunalul reține că, într-adevăr, instanța de recurs a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, însă soluția a fost pronunțată cu privire la cheltuielile făcute de intimată în recurs.
Pe de altă parte, având în vedere respingerea primului motiv de apel, Tribunalul urmează a reține și caracterul neîntemeiat al acelui de-al doilea motiv de apel prin care apelanta a solicitat anularea încheierii de stabilire cheltuieli de executare prin prisma caracterului accesoriu al acestora față de actele de executare a căror anulare o solicită ca urmare a admiterii primului motiv de apel.
Față de aceste aspect, având în vedere că motivele de apel sunt neîntemeiate, Tribunalul urmează ca în temeiul art. 480 C.proc civ. să respingă apelul formulat, cu consecința menținerii sentinței apelate ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul petent M. T. și Sportului, cu sediul în București, sector 2, .. 16, împotriva sentinței civile nr. 7439/29.06.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. A., cu domiciliul în jud. Tulcea, loc. Tulcea, .. 54.,ca nefondat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 20.01.2016
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
E. A. I. Târțău C.C.
Red., Tehnored. E.A., 18.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 264/2016. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 302/2016. Tribunalul... → |
|---|
