Contestaţie la executare. Decizia nr. 302/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 302/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 302/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 302 A
Ședința publică de la 20.01.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. M. S.
JUDECĂTOR: C. T.
GREFIER: G. Z.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-intimată D. DE I. SI TAXE LOCALE SECTOR 5. BUCURESTI cu sediul in sector 5, București, .. 23, . sentinței civile nr. 486/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, in contradictoriu cu intimatul-contestator N. M. domiciliat in sector 5, București, .. 5, ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut in ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, tribunalul constată cauza in stare de judecată si față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă reține dosarul in pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 486/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, s-a admis contestația la executare, formulată de contestatorul N. M., în contradictoriu cu intimata Direcția de I. și Taxe Locale – Primăria Sectorului 5 București; s-a anulat somația nr._/30.07.2014 emisă în cadrul dosarului de executare nr._/30.07.2014, precum și eventualele acte de executare ulterioare acesteia, aferente dosarului de executare nr._/30.07.2014; a fost obligată intimata la plata în favoarea contestatorului a sumei de 24 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a avut în vedere cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 25.08.2014, sub nr._, prin care contestatorul N. M., în contradictoriu cu intimata Direcția de I. și Taxe Locale – Primăria Sectorului 5 București, a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea somației nr._/30.07.2014, emisă în dosarul de executare silită nr._/2014, anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr._/30.07.2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că a primit în data de 12.08.2014, prin poștă, somația nr._/30.07.2014, fără a i se fi comunica și alte documente.
Contestatorul a mai arătat că referitor la procesul - verbal nr._/14.04.2008, nu a luat la cunoștință de acesta, nefiindu-i comunicat și neavând posibilitatea să-l conteste, iar intimata nu a făcut în niciun fel dovada comunicării unui astfel de proces - verbal și nici nu a fost atașat la prezenta somație contestată.
În ipoteza în care ar exista o datorie din data de 14.04.2008, a solicitat a se avea în vedere prescripția de 5 ani, potrivit art.24 și art.131² din O.G. nr.92/2003.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art.24, art.131 și art.172-173 din O.G. nr.92/2003, art.711 și urm. C.pr.civ.
În dovedirea cererii sale, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
Urmare a solicitării instanței, la dosarul cauzei au fost depuse actele de executare aferente dosarului de executare nr._/30.07.2014.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că intimata Direcția de I. și Taxe Locale – Primăria Sectorului 5 București a emis împotriva contestatorului N. M. somația nr._/30.07.2014, în cadrul dosarului de executare nr._/30.07.2014, prin care i s-a pus în vedere contestatorului că are obligația de a plăti, în termen de 15 zile de la primirea somației, suma de 300 lei reprezentând amendă contravențională aplicată în temeiul procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/14.04.2008, emis de BPR, somație primită de către contestator, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 12.08.2014, conform dovezii de comunicare de la fila 22 din dosar.
Mai departe, instanța a reținut că împotriva acestui proces - verbal, contestatorul a formulat plângere contravențională, care a fost respinsă, prin sentința civilă nr.5902/19.08.2008, irevocabilă prin nerecurare la data de 23.09.2008, toate acestea conform adresei de înaintare a acestui titlu executoriu către organul de executare fiscal (de la fila 25 din dosar), și anume, intimata Direcția de I. și Taxe Locale – Primăria Sectorului 5 București, primită de către aceasta la data de 03.02.2009, conform vizei de înregistrare aplicate pe adresă.
Urmare a primirii titlului executoriu sus-arătat, intimata a emis somația nr._/27.02.2009 (fila 23), primită de către contestator la data de 05.03.2009, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform dovezii de comunicare de la fila 24 din dosar, fără însă ca intimata să procedeze mai departe la executarea silită a creanței fiscale sus-arătate, în cuantum de 300 lei cu titlu de amendă contravențională, ne mai efectuând niciun act de executare între timp.
Prin prezenta contestație la executare, contestatorul a înțeles să invoce aspectul privind intervenirea prescripției dreptului de a obține executarea silită, apărarea contestatorului fiind întemeiată, pentru următoarele considerente.
În drept, potrivit dispozițiilor art.705 alin.1 C.pr.civ., “dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani”, iar conform art.705 alin.2 C.pr.civ., “termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive”, în cuprinsul dispozițiilor art.706 alin.2 teza I C.pr.civ. legiuitorul prevăzând care sunt efectele împlinirii termenului de prescripție, arătând că “prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie”.
Aceste dispoziții legale trebuie coroborate cu cele prevăzute de art.37 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform cărora constituie titlu executoriu, în mod alternativ, fie “procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art.31”, fie “hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea”.
În acest context, s-a impus sublinierea că titlul executoriu în temeiul căruia a fost emisă somația nu este procesul-verbal de contravenție indicat în somație, ci hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea contravențională formulată de către contestator, care a fost respinsă, și anume, sentința civilă nr.5902/19.08.2008, irevocabilă prin nerecurare la data de 23.09.2008, toate acestea conform adresei de înaintare a acestui titlu executoriu către organul de executare fiscal (de la fila 25 din dosar), și anume, intimata Direcția de I. și Taxe Locale – Primăria Sectorului 5 București, primită de către aceasta la data de 03.02.2009.
Mai departe, în condițiile în care este vorba despre executarea unei creanțe fiscale cum este sancțiunea contravențională a amenzii contravenționale, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art.39 alin.3 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora “executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale”, adică din oficiu, de către organul de executare fiscal, fiind aplicabile dispozițiile speciale în materie de executare silită a creanțelor fiscale, și anume, cele ale O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală (în continuare, O.G. nr.92/2003).
Astfel, potrivit dispozițiilor art.131 din O.G. nr.92/2003, “dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept” (alin.1), iar “termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale”.
Mai departe, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.141 alin.1 din O.G. nr.92/2003,”executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”, iar conform art.145 alin.1 din același act normativ, “executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu”, cu mențiunea că potrivit dispozițiilor art.142 alin.4 din O.G. nr.92/2003, “executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimează”.
Raportând dispozițiile legale sus-arătate la situația de fapt din prezenta cauză, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, de 5 ani, a început să curgă anul următor celui în care a rămas irevocabilă hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție, de atunci putând vorbi despre un titlu executoriu, în sensul dispozițiilor art.37 din O.G. nr.2/2001, adică din data de 23.09.2008 (conform adresei de la fila 25 din dosar). Din acest moment s-a născut dreptul de a cere executarea silită a creanței fiscale, care se prescrie, conform art.131 alin.1 din O.G. nr.92/2003, în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, adică din data de 01.01.2009 și care se s-a împlinit la data de 01.01.2014.
Cu mențiunea că deși organul fiscal a avut o tentativă de executare silită a creanței fiscale sus-arătate, prin emiterea și comunicarea somației nr._/27.02.2009 (fila 23), primită de către contestator la data de 05.03.2009 (fila 24), totuși, ulterior emiterii și comunicării acestei somații nu a procedat la efectiva executare silită a creanței fiscale, deși avea această obligație, conform art.145 alin.1 din O.G. nr.92/2003, și anume, de a continua măsurile de executare silită, dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, fără ca somația emisă în anul 2009 să aibă valoarea unui act de executare, care să conducă la întreruperea termenului de prescripție, în sensul art.708 alin.1 pct.5 C.pr.civ., având în vedere, totodată, că legiuitorul a stabilit doar că prin comunicarea somației se începe executarea, conform art.145 alin.1 din O.G. nr.92/2003, fără a face din comunicarea somației un caz de suspendare ori de întrerupere a prescripției, nici prin dispozițiile speciale, ale art.148 și urm. din O.G. nr.92/2003, nici prin cele de drept comun, ale art.707-708 C.pr.civ.
Pe cale de consecință, efectul împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a cere și obține executarea silită, care s-a produs la data 01.01.2014, după cum s-a arătat, constă tocmai în stingerea acestui drept (de a obține executarea silită) și pierderea puterii executorii a titlului executoriu, motiv pentru care este nelegală emiterea unei noi somații, precum cea care face obiectul executării silite aferente dosarului de executare nr._/30.07.2014 ori efectuarea unor acte de executare, ulterior împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis contestația la executare, formulată de contestatorul N. M., în contradictoriu cu intimata Direcția de I. și Taxe Locale – Primăria Sectorului 5 București și a anulat somația nr._/30.07.2014 emisă în cadrul dosarului de executare nr._/30.07.2014, precum și eventualele acte de executare ulterioare acesteia, aferente dosarului de executare nr._/30.07.2014.
Totodată, în temeiul art.453 alin.1 C.pr.civ., contestatorul fiind partea care a câștigat procesul, instanța a obligat intimata la plata în favoarea contestatorului a sumei de 24 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru – dovada la filele 6 și 14 din dosar.
Împotriva Sentinței Civile nr. 486/20.01.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul civil nr._, prin care a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul N. M., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile apelate ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere următoarele motive:
Un prim aspect greșit reținut de instanța de fond a fost acela că, potrivit art. 131 din OG nr. 92/2003, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor, iar în cazul de față instanța a apreciat eronat faptul că termenul a început să curgă din data de 23.09.2008 — data comunicării procesului verbal.
Un alt aspect greșit reținut de instanța de fond cu privire la prescrierea dreptului de a mai solicita executarea silită este faptul că nu a ținut cont de somația emisă în 2009, comunicată contestatorului în data de 05.03.2009.
Având în vedere cele relatate mai sus, în mod netemeinic și nelegal instanța de fond în mod greșit a apreciat faptul că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 01.01.2014 și astfel a constatat prescrisă suma datorată și "pierderea puterii executorii a titlului executoriu".
Procesul-verbal nr._/14.04.2008, emis de BPR, prin care contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei a fot contestat, iar potrivit Sentinței civile nr. 5902/19.08.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul nr._, a fost respinsă plângerea formulată de către contestatorul N. M. împotriva procesului - verbal de contravenție . nr._.
Astfel, pe toată durata soluționării procesului a fost suspendată de drept executarea silită, potrivit art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Sentința civilă a fost comunicată în data de 03.02.2009 de către Judecătoria Sectorului 5 București.
Potrivit art. 131alin. 1 din OG nr. 92/2003: "Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept" iar în cauza dedusă judecății termenul începe să curg din data de 01.01.2010, iar în atare condiții solicită să se observe faptul că nu este vorba de nici o prescriere a dreptului de a mai cere executarea silită și obligarea debitorului N. M. la plata sumei de 300 lei.
Un alt aspect pe care-1 reiterează instanței de judecată este faptul că, din înscrisurile pe deja existente la dosarul cauzei, se va observa și constata faptul că instituția a respectat prevederile art. 131 alin. 1 Cod procedură fiscală.
Astfel, prin emiterea somației nr._/27.02.2009, comunicată contestatorului la data de 05.03.2009, termenul de prescripție prevăzut de art. 131 alin. 1 din Codul de procedură fiscală a fost întrerupt.
În atare situați, solicită instanței de apel să constate faptul că suma de 300 de lei dispusă prin procesul verbal nr._/14.04.2008, emis de BPR nu este prescrisă.
Contestatorul nu a dorit și nici nu dorește să-și onoreze obligațiile dispuse prin titlul executoriu, ci încercă cu disperare să invoce în apărarea sa tot felul de excepții dând dovadă de rea-credință.
Nu poate fi reținută culpa instituției în emiterea somației contestată, nefăcând decât să aplice prevederile legale după ce Judecătoria Sectorului 5 București, a solicitat să se aplice dispozițiile art. 39 alin. 2 din OG nr. 2/2001, precum și cele ale art. 137 din OG nr.. 92/2003, în sensul de a da în debit - debitorul N. M. pentru plata sumei de 300 lei, reprezentând amendă.
Față de situația de fapt reiterată, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile apelate ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de contestatorul N. M., ca neîntemeiată.
În drept - art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă.
Intimatul contestator N. M., a formulat întâmpinare, prin care a solicita să se dispună respingerea ca nefondat a apelului formulat de Direcția de I. și Taxe Locale Sector 5 București împotriva Sentinței Civile nr.486/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București și să mențineți ca temeinică și legală hotărârea atacată.
In mod corect instanța de fond a constatat faptul că termenul de prescripție începe să curgă de la data de 01.01.2009 și s-a împlinit după o perioadă de 5 ani, respectiv la 01.01.2014.
Potrivit art.1311 din O.G. nr.92/2003, creanța este prescrisă întrucât este depășit termenul de 5 ani de la data exigibilității creanței, respectiv 01.01.2009.
Instanța de fond în mod corect a apreciat faptul că somația nr._ emisă în data de 27.02.2009, nu întrerupe prescripția dreptului de a cere executare silită, întrucât nu a procedat la efectiva executare silită a creanței fiscale conform art.145 și urm. din O.G. nr.92/2003, având în vedere și dispozițiile dreptului comun respectiv art.707-7C8 C.proc.civ.
Mai mult decât atât nu a primit această somație nr._/27.02.2009 și nu a avut cunoștință de existența acesteia până nu a fost indicată în hotărârea judecătorească atacată/apelată în prezenta cauză.
În drept, au fost invocate disp. art. 24, art.131 și art.172 - 173 din O.G. nr.92/2003, art.205 și următoarele din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, tribunalul reține că intimatul contestator a sesizat instanța de fond cu o contestatie la executare împotriva executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de stabilire a contravențiilor nr._/14.04.2008.
Acest proces verbal a fost contestat, iar prin 5902/19.08.2008 a fost respinsă plângerea în mod irevocabil.
La data de 27.02.2009, apelanta a somat debitorul intimat să achite suma prevăzută în titlul executoriu, iar din acel moment nu a mai fost făcut nici un act de executare.
Potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.fisc. dreptul organului fiscal de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat naștere acest drept.
Sumele pretinse de către contestatoare intră în categoria prevăzută de art. 1 C.proc.fisc., reprezentând venituri ale bugetului de stat, astfel că termenul de prescripție pentru valorificarea acestora este de 5 ani și curge de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui în care s-a nascut creanța.
În speță, dreptul de creanță s-a nascut la data de 01.01.2009, având în vedere că la data de 19.08.2008 a fost respinsă în mod irevocabil plângerea formulată împotriva procesului verbal nr._/14.04.2008.
Față de acest aspect, termenul general de prescripție de 5 ani, prev. de art. 131 alin. 1 C.proc.fisc. a început să curgă la data de 01.01.2009.
Într-adevăr, la data de 27.02.2009 a fost emisă o somație de către apelantă, acesta fiind considerată act întrerupător al termenului de prescripție astfel, calculând de la această dată, la data de 27.02.2014 s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a acestui titlu executoriu.
În speță însă, apelanta a emis următoarea somație la data de 30.07.2014, deci în afara termenului de prescripție mai sus arătat.
Având în vedere că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 01.01.2009, că acest termen a fost întrerupt la data de 27.02.2009 prin actul de executare efectuat de apelantă, începând cu această dată să curgă un nou termen de prescripție, că față de această întrerupere, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 27.02.2014, precum și că titlul executoriu contestat a fost emis la data de 30.07.2014, tribunalul constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că suma pentru care apelantul intimat a început executarea silită este prescrisă.
Pentru motivele mai sus reținute, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-intimată D. DE I. SI TAXE LOCALE SECTOR 5. BUCURESTI, împotriva sentinței civile nr. 486/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, in contradictoriu cu intimatul - contestator N. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-intimată D. DE I. SI TAXE LOCALE SECTOR 5. BUCURESTI cu sediul in sector 5, București, .. 23, . sentinței civile nr. 486/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, in contradictoriu cu intimatul-contestator N. M. domiciliat in sector 5, București, .. 5, ., .> Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 20.01.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. M. S. C. T. G. Z.
Red. E.M.S.
Thred.E.M.S./A.M./4 ex.
02.02.2015
Judecătoria Sectorului 5 București
Jud. Fd:A. R. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 259/2016. Tribunalul... | Fond funciar. Sentința nr. 78/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
