Contestaţie la executare. Decizia nr. 264/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 264/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 264/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 264A
Ședința publică din data de 19.01.2016
Tribunalul constituit din:
Președinte: I. I.
Judecător: C. P.
Grefier: M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-contestatoare PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 8478/15.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în contradictoriu cu intimații I. VELERIA, I. A. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 8478/15.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ s-a respins contestația formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimatele I. V. și I. A. G., ca neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut, în ceea ce priveste critica referitoare la onorariul executorului, onorariul avocatului si la alte cheltuieli efectuate in legatura cu activitatea de executare silita stabilite cu titlu de cheltuieli de executare prin incheierea pronuntata de catre executorul judecatoresc data de 27.02.2014 in dosar de executare silita nr.120 /2013, că, potrivit legii, avansarea si suportarea cheltuielilor de executare se fundamenteaza pe aceleasi principii care guverneaza si acordarea cheltuielilor de judecata . Astfel, disp.art.669 c.p.c consacra doua reguli de baza si anume, una care se refera la faptul că partea care solicita indeplinirea unui act sau a altei activitati de executare este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop si a doua regulă potrivit careia debitorul suporta cheltuielile de executare.
Potrivit art. 669 alin. 3 c.p.c., constituie cheltuieli de executare si cele determinate de plata onorariului avocatului in faza de executare silita.
Prin urmare, daca ar fi fost suficienta consultanta executorului judecatoresc acordata creditorilor care l-au insarcinat cu indeplinirea formalitatilor pentru aducerea la indeplinire a obiectului obligatiei stabilite prin titlul executoriu si fara a mai fi necesara asistenta juridica calificata prin intermediul unui avocat, legiuitorul nu ar mai fi inclus acesta cheltuiala cu plata onorariului avocatului in categoria cheltuielilor de executare silita si astfel nu le-ar mai fi pus in sarcina debitorului urmarit, lasand să fie suportate de catre creditorii care au inteles sa beneficieze de asistenta juridica calificata in aceasta faza a procesului civil. Prin urmare, nu poate fi primita o asemenea aparare a contestatoarei.
Cat priveste faptul ca acest onorariu de avocat perceput in faza de executare silita, care este apanajul exclusiv al executorului judecatoresc, activitatea prestata de avocat fiind doar una modică, instanta a reținut că, dat fiind caracterul silit al executarii, legiuitorul prezuma culpa debitorului si stabileste regula ca acesta suporta cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite. Intrucat obligatia stabilita prin titlul executoriu trebuie adusa la indeplinire de bunavoie la data exigibilitatii sale, respectiv la data la care hotarârea judecatorescă in spetă devine susceptibila de executare silita, legiuitorul il prezuma pe debitor in intarziere si stabileste ca acesta va suporta cheltuielile cu activitatea de executare dupa inregistrarea cererii de executare daca aceasta este incuviintata de instanta de executare.
In speta, executarea inceputa din momentul sesizarii organului de executare cu cererea de executare silită - 04.12.2013 - avand in vedere refuzul debitorului contestator de a executa de bunavoie obligatia stabilită prin titlul executoriu, a fost urmata de o somatie de plată pentru suma de 3960 lei cheltuieli de executare in baza titlului executoriu - incheierea executorului judecatoresc din data de 27.02.2014, iar de la data incuviintarii executarii silite pana la efectuarea actelor de executare - somatia si adresa de infiintare, ambele din data de 27.02.2014, debitoarea nu a facut plata voluntara a obligatiei astfel ca va fi tinuta sa suporte toate cheltuielile de executare stabilite sau, dupa caz, efectuate dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite prin titlul executoriu, inclusiv onorariul executorului si onorariul avocatului. Pe acest aspect, instanta a reținut ca debitoarea si-a adus la indeplinire obligatia de a face, ce implica faptul sau personal, dupa declansarea executarii silite si efectuarea actelor de executare specifice, respectiv la data de 03.07.2014.
In privinta micsorarii cheltuielilor de executare sub aspectul reducerii onorariului de avocat proportional cu munca depusa de acesta raportat la actele de procedura pe care le-a indeplinit in faza de executare silită, instanța a reținut ca executarea silita se realizeaza pe calea executarii silite si nu prin plata voluntara a debitoarei dupa incuviintarea executarii astfel încât creditorii au fost in drept să beneficieze de asistenta juridica constand in serviciile prestate de avocat care sa îl asiste si sa-l reprezinte pe creditor in acesta faza procesuala.
In ceea ce priveste efectuarea executarii silite de catre executorul judecatoresc cu incalcarea disp. O.G. 22/2002 prin nesocotirea termenului de gratie de 6 luni stabilit in favoarea institutiilor publice, executarea silita prin plata sumei de 3690 lei vizeaza exclusiv cheltuielile de executare si nu creanta principala ce are ca obiect o obligatie de a face neevaluabila in bani. Din interpretarea textelor legale menționate reiese că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. Or, in speta, executarea silita privea o obligatie de a face si nu plata unei sume de bani. Neexecutarea obligatiei de a face in mod voluntar de catre debitoare a antrenat executarea silita a acestei obligatii pe temeiul culpei procesuale a debitoarei situatie in care datoreaza cheltuielile de executare in conditiile art. 669cp.c
O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi împotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
In raport de aceste motive instanta a respins contestatia la executare conf. art. 669 c.p.c. si art.711 c.p.c. si urm. ca neintemeiata.
Împotriva sentinței civile menționate mai sus contestatorul M. BUCUREȘTI a formulat apel în termen legal, prin care a susținut că onorariul executorului judecătoresc este exagerat de mare în raport de prevederile din anexa Hotărârii nr. 2/2007 deoarece acesta trebuia calculat pentru serviciul prestat în cazul notificării și comunicării actelor de procedură.
Intimatele creditoare au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, tribunalul apreciază că este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește unicul motiv de apel invocat de apelantul-contestator, tribunalul reține că Ordinul nr. 2550/2006 al Ministrului Justiției nu contine o dispozitie legalã aplicabilã executării silite a obligatiei de a face sau a nu face, indiferent cã avem ín vedere obligatiile susceptibile de autorizarea creditorului ori de cele care exclud o astfel de autorizare, deoarece nu pot fí aduse la indeplinire de o alta persoanã decât debitorul.
Intrucât executarea silitã a obligatiei de a face este o executare silită directă, care implica o . acte de executare, iar nu un simplu act efectuat de executor, se consideră de către tribunal că onorariul maximal este corect stabilit potrivit pct. 2 subpunct 3 din Anexa la Ordin, fiind identic cu cel stabilit pentru puneri in poseste, grănituiri, servituți, predări de bunuri, urmând a se verifica aplicarea princípiului proportionalitătii.
Din punctul de vedere al proporționalității, tribunalul apreciază că acest onorariu este proporțional cu activitatea desfășurată de executor și cu actele de executare efectuate de acesta în dosarul de executare silită, motiv pentru care apelul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-contestatoare PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 8478/15.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în contradictoriu cu intimații I. VELERIA, I. A. G. ambii cu domiciliul în București, .-138, corp B, sector 5.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2016.
Președinte Judecător Grefier
I. I. C. P. M. P.
Red. Jud. C.P./19.02.2016
Thred. A.M./5 ex.
Judecătoria Sectorului 3 București
Jud. Fd: L. M. V.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 168/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 259/2016. Tribunalul... → |
|---|
