Contestaţie la executare. Decizia nr. 2041/2016. Tribunalul BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 2041/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 20-05-2016 în dosarul nr. 2041 A

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 2041 A

Ședința publică din data de 20.05.2016

Tribunalul constituit din:

Președinte: C. V. A.

Judecător: C. A. T.

Grefier: M. V. B.

Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii I. N. L. și C. D. & R. SRL, împotriva deciziei civile nr. 1979/10.06.2015, pronunțată în dosarul nr._/299/2014 al Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul S. R. prin M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că la data de 19.05.2016, prin Serviciul Registratură, s-a atașat dosarul nr._/299/2014 al Tribunalului București – Secția a V-a Civilă.

Tribunalul, constatând că proba cu înscrisuri, solicitată de contestatori, este utilă, pertinentă și concludentă, de natură să ducă la dezlegarea pricinii, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 NCPC o încuviințează și o consideră administrată.

Tribunalul reține cauza în pronunțare cu privire la excepția nulității absolute a contestației în anulare, la excepția lipsei calității procesuale active a C. D. & R. SRL și asupra contestației în anulare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :

P. decizia civilă nr. 1979A/10.06.2015, a Tribunalul București Secția a V a Civilă, în dosarul nr._/299/2014, a admis apelul formulat de apelanta contestatoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - S.A., prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. (înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_), cu sediul în C., . număr, jud. C., împotriva sentinței civile nr._/04.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014, în contradictoriu cu intimatul I. N. L. (CNP_), cu domiciliul în orașul Murfatlar, ..42, județul Constanta.

A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: a admis în parte contestația la executare. A anulat în parte încheierea din 06.05.2014, somația din 08.05.2014, înștiințarea din 08.05.2014 precum și celelalte acte de executare silită din dosarul de executare nr. 461/2014 al B. C. B. M., cu privire la cheltuielile de executare stabilite în sarcina debitorului, în sumă de 13.660,60 lei. A dispus întoarcerea executării silite prin obligarea intimatului creditor să restituie contestatorului debitor suma de 13.660,60 lei, pentru care s-a anulat executarea silită. A menținut, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței. A respins cererea apelantei contestatoare de obligare a intimatului creditor la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:

P. cererea înregistrată la data de 22.05.2014, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr._/299/2014, contestatoarea C.N.A.D.N.R. S.A., P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., a chemat în judecată pe intimatul I. N. L., formulând contestație la executare prin care a solicitat: 1. anularea Încheierii de ședință din data de 09.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._/299/2014 prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării; 2. anularea Încheierii din data de 06.05.2014 pronunțată de B.E.J. C. B. M. în dosarul de executare nr. 461/2014; 3. anularea somației din data de 08.05.2014 emisă de B.E.J. C. B. M. în dosarul de executare nr. 461/2014; 4. anularea Înștiințării din data de 08.05.2014 emisă de B.E.J. C. B. M. în dosarul de executare nr. 461/2014 și a tuturor formelor de executare emise în dosarul de executare nr. 461/2014; 5. suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare; 6. întoarcerea executării silite prin repunerea părților în situația anterioară formulării cererii de executare; 7. obligarea intimatului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

P. sentința civilă nr._/04.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._/299/2014, s-au respins ca neîntemeiate contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite formulate de contestatoarea C.N.A.D.N.R. S.A., P. DIRECȚIA REGIONALA DE DRUMURI ȘI PODURI C., în contradictoriu cu intimatul I. N. L.; s-a respins cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect; s-a luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, urmând ca hotărârea judecătorească să se comunice, din oficiu, Biroului Executorului Judecătoresc C. B. M., după rămânerea definitivă, conform art. 719 alin. 4 Cod procedură civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, analizând probele administrate în vederea soluționării contestației la executare, instanța a constatat următoarele:

P. Sentința civilă nr. 6745 din 22.12.2011 pronunțată de Tribunalul C., Secția I Civilă, în Dosarul nr._, rămasă irevocabilă ca urmare a constatării nulității recursului prin Decizia nr. 3018 din 30.05.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, contestatoarea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a fost obligată să plătească intimatului I. N. suma de 124.189 lei, reprezentând despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafață de 2.771 m.p. situat în localitatea Murfatlar, jud. C., ./2, cu număr cadastral_, precum și suma de 2.400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Deoarece contestatoarea nu s-a conformat acestui titlu executoriu și nu a executat de bunăvoie obligația stabilită prin hotărârea judecătorească rămasă irevocabilă la data de 30.05.2013, creditorul-intimat, reprezentat de C.-D. & R. S.R.L., s-a adresat cu o cerere către Biroul Executorului Judecătoresc C. B. M., care a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 461/2014, prin Încheierea din data de 24.03.2014.

P. Încheierea din 9.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._/299/2014 a fost încuviințată executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 461/2014 deschis la Biroul Executorului Judecătoresc C. B. M., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 6745 din 22.12.2011 pronunțată de Tribunalul C., Secția I Civilă, în Dosarul nr._ .

P. Încheierea din 6.05.2014, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare în cuantum total de 13.660,6 lei, din care 8.140,6 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc, 20 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, 5.000 lei reprezintă onorariu mandat reprezentare, iar 500 lei reprezintă alte cheltuieli de executare.

P. somația din 8.05.2014, contestatoarea a fost somată ca, în termen de o zi de la primirea somației, să se conformeze titlurilor executorii, în sensul achitării debitului de 126.589 lei și cheltuielilor de executare de 13.660,60 lei, datorate creditorului I. N.-L.. Debitoarea nu s-a conformat somației menționate și nu a comunicat niciun răspuns executorului judecătoresc, deși a primit somația conform dovezii de înmânare din data de 8.05.2014.

P. adresele din 2.06.2014, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitoarei deschise la terții popriți Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică a Sectorului 1 și Banca Comercială Română S.A., până la concurența sumei de 126.589 lei, reprezentând debit, și 13.660,6 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, contestatoarea fiind informată despre această măsura prin înștiințarea din data de 8.05.2014, comunicată conform dovezii de înmânare din 8.05.2014, odată cu somația.

P. recipisa de consemnare nr. BREL_ din 10.06.2014, contestatoarea-debitoare a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc suma de 140.249,6 lei, suma de 131.981 lei fiind eliberată creditorului, ca urmare a reținerii cheltuielilor de executare în cuantum de 8.268,6 lei, conform Încheierii din 12.06.2014.

Cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 714 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, la data de 22.05.2014, contestatoarea a formulat contestația la executare împotriva executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 461/2014 deschis la Biroul Executorului Judecătoresc C. B. M., invocând încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. 8 din Legea nr. 198/2004 și ale O.G. nr. 22/2002.

Aceasta fiind situația de fapt, instanța a reținut că, potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.

Primul motiv al contestației la executare este vădit neîntemeiat, având în vedere că prevederile art. 5 alin. 8 din Legea nr. 198/2004 privesc eliberarea sumei consemnate la dispoziția titularului dreptului real care nu este de acord cu despăgubirea stabilită de expropriator, iar nu obligația de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile judecătorești.

În speță, hotărârea de stabilire a despăgubirii a fost anulată prin Sentința civilă nr. 6745 din 22.12.2011 pronunțată de Tribunalul C., Secția I Civilă, în Dosarul nr._, astfel încât obligația de plată de către contestatoare a creanței puse în executare a fost stabilită prin această hotărâre judecătorească și nu este condiționată de formularea vreunei alte cereri administrative ulterioare. Totodată, contestatoarea nu a făcut dovada consemnării la dispoziția creditorului a despăgubirilor stabilite prin titlul executoriu, pentru a se pune problema formulării unei cereri de eliberare a acestora anterior începerii executării silite contestate, acestea fiind consemnate la dispoziția executorului judecătoresc, conform recipisei de consemnare nr. BREL_ din 10.06.2014, după mai mult de un an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit obligația de plată.

De asemenea, este vădit neîntemeiată invocarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, având în vedere că acestea se aplică numai creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice, iar contestatoarea nu are această calitate, fiind o societate pe acțiuni, organizată conform Legii nr. 31/1990.

Totodată, din coroborarea prevederilor art. 2 și art. 3 din O.G. nr. 22/2002 cu cele art. 622 și art. 631 Cod procedură civilă, reiese că executarea silită a creanțelor din titlurile executorii emise împotriva unei instituții publice începe și se derulează până la finalizare potrivit normelor generale reglementate de Codul de procedură civilă, cu particularitatea existenței unui termen de 6 luni de așteptare din partea creditorului în situația în care se dovedește că instituția publică debitoare se află în imposibilitate obiectivă de a plăti din lipsă de fonduri.

Față de reglementarea specială a termenului de 6 luni, instanța a reținut că acest termen este instituit de legiuitor numai pentru situația în care instituția publică debitoare face dovada că se află în imposibilitate de a plăti sumele stabilite prin titluri executorii, determinată din lipsă de fonduri, și numai în scopul de a preîntâmpina eventualele prejudicii cauzate activității instituției publice debitoare ca urmare a unor executări silite intempestive.

Or, în cauza de față se poate observa că această dovadă nu a fost făcută. Dimpotrivă, existența în patrimoniul contestatoarei a fondurilor necesare pentru plata despăgubirilor stabilite prin Sentința civilă nr. 6745 din 22.12.2011 pronunțată de Tribunalul C., Secția I Civilă, în Dosarul nr._ reiese din plata efectuată la data de 10.06.2014, după o lună de la primirea somației emise de executorul judecătoresc.

Instanța a mai reținut că executarea silită a fost începută cu respectarea prevederilor art. 662 Cod procedură civilă, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă, întrucât a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar debitorul nu a beneficiat de un termen de plată stabilit de lege sau acordat de judecător.

Contestarea obligației de plată a cheltuielilor de executare este neîntemeiată, având în vedere că nu s-a invocat niciun motiv de nelegalitate cu privire la modalitatea de stabilire a acestora, precum și că acestea sunt în sarcina debitorului care nu a executat obligația cuprinsă în titlul executoriu, conform art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă.

Dând eficiență juridică considerentelor anterioare, constatând că nu s-au invocat motive temeinice de nelegalitate a executării silite și actelor de executare contestate, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare.

În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, instanța a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere soluția ce a fost pronunțată cu privire la capătul de cerere având ca obiect contestație la executare, precum și faptul că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 722 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv nu a fost desființată executarea silită.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța a respins-o ca rămasă fără obiect, având în vedere că executarea silită a fost finalizată ca urmare a plății efectuate de contestatoare anterior fixării primului termen de judecată.

Față de prevederile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată rămân în sarcina părții care a căzut în pretenții, aceasta fiind contestatoarea. P. urmare, instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel contestatoarea C.N.A.D.N.R. - S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., în temeiul disp. art. 717 alin. 1 Cod proc.civ., solicitând instanței sa dispună:

1) Admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile atacate, admiterea contestației la executare, cu consecința desființării tuturor actelor de executare contestate, ce au fost emise de B.E.J. C. B. M. în dosarul de executare nr. 461/2014.

2) Admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile atacate și admiterea cererii de întoarcere a executării silite pentru suma de 140.249,60 lei.

3) Obligarea intimatului la plata tuturor cheltuielilor de judecata avansate de apelanta în fond și în apel.

Apreciază ca, sentința apelata este netemeinica și nelegala pentru următoarele considerente:

1) în primul rând, instanța a interpretat în mod eronat dispozițiile art.5 alin. 8 din Legea nr. 198/2004. dispoziții referitoare la modalitatea de plata a despăgubirilor.

Astfel, instanța, în mod eronat, retine faptul ca disp.art.5 alin.8 din Legea nr. 198/2004 “privesc eliberarea sumei consemnate la dispoziția titularului dreptului real care nu este de acord cu despăgubirea stabilita de expropriator, iar nu obligația de plata a despăgubirilor stabilite prin hotărârile judecătorești”, precum și faptul ca, obligația de plata stabilita prin titlul executoriu nu ar fi condiționata de formularea vreunei alte cereri administrative ulterioare.

Potrivit textului de lege menționat anterior, în cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real nu este de acord cu despăgubirea stabilita, aceasta va fi eliberata în baza cererii formulate în acest sens. însoțita de acte autentice sau de hotărârea judecătoreasca definitiva și irevocabila de stabilire a cuantumului despăgubirii, după caz.

Un prim aspect pe care instanța de fond nu l-a sesizat vizează faptul ca, Sentința Civila nr. 6745/22.12.2011 (titlul executoriu) a fost pronunțata de Tribunalul Constanta - Secția I Civila în dosarul nr._ tocmai ca urmare a contestației pe care I. N. L. a înțeles sa o formuleze împotriva Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 93/11.11.2010 prin care i se acordase suma de 43.100 lei cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat, Hotărâre pe care a înțeles sa o conteste în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor deoarece nu a fost de acord cu despăgubirea acordata de expropriator.

P. aceasta hotărâre judecătoreasca, Tribunalul Constanta a anulat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 93/11.11.2010 în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor și a obligat CNADNR sa-i plătească expropriatului în loc de 43.100 lei, suma de 124.189 lei cu titlu de despăgubiri.

Or, dispozițiile art.5 alin. 8 din Legea nr. 198/2004 reglementează tocmai modalitatea de eliberare a despăgubirilor în cazul expropriaților nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor acordate de expropriator, despăgubiri ce au fost ulterior stabilite de instanța prin hotărâre judecătoreasca.

De asemenea, nu trebuie omis nici faptul ca, despăgubirea în cuantum de 43.100 lei acordata de expropriator conform Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 93/11.11.2010 a fost consemnata de expropriator la CEC Bank - Sucursala Lipscani pe seama și la dispoziția lui I. N. L., fapt atestat de O.P.nr.587/16.12.2010 în baza căruia s-au efectuat consemnările pentru mai multe borderouri, inclusiv Borderoul nr. 8 în care, la nr. crt. 17, este menționata și suma de 43.100 lei.

Astfel ca, anterior formulării cererii de executare silita, intimatul I. N. L. avea obligația de a se adresa cu o cerere expropriatorului prin care sa-i solicite sa-i fie eliberata suma de 43.100 lei, suma ce era deja consemnata pe seama și la dispoziția lui, iar diferența dintre suma acordata de instanța și cea deja consemnata sa-i fie achitata în baza titlului executoriu - Sentința Civila nr. 6745/22.12.2011, cererea acestuia urmând sa fie însoțita, conform disp. art. 5 alin.8 din Legea nr. 198/2004, hotărârea judecătoreasca definitiva și irevocabila în vederea achitării de bunăvoie a despăgubirii stabilite de instanța.

Dar, după cum se poate constata, intimatul nu a respectat procedura prevăzută de lege și a procedat la formularea cererii de executare silita mandatând în acest sens o firma care se ocupa cu recuperarea creanțelor, astfel ca încuviințarea executării silite s-a realizat cu încălcarea disp. art. 5 alin.8 din Legea nr. 198/2004.

2) În ceea ce privește consemnarea sumei de 140.249,60 lei la dispoziția executorului judecătoresc, conform recipisei de consemnare nr.BREL_ din 10.06.2014, C.N.A.D.N.R. S.A. București a procedat la consemnarea sumei menționate în Somația emisa de executorul judecătoresc în dosarul de executare silita nr. 461/2014, pentru a preîntâmpina înființarea popririi pe conturile C.N.A.D.N.R. S.A. de către executorul judecătoresc, fapt care ar fi perturbat grav activitatea sa, în sensul ca ar fi fost în imposibilitatea de a efectua plați către furnizori, fapt ce ar fi putut conduce la plata de penalități de întârziere la plata facturilor, etc.

Pentru toate motivele expuse anterior, solicită admiterea apelului formulat, modificarea în tot a Sentinței Civile nr._/04.11.2014 și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata și dovedita, în sensul admiterii contestației la executare și desființării actelor de executare silita emise de B.E.J. C. B. M. în dosarul de executare silita nr. 461/2014 și admiterii cererii de întoarcere a executării silite.

Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor invocate de apelanta contestatoare și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul reține următoarele:

Apelul este fondat.

Titlul pus în executare în cauză este reprezentat de sentința civilă nr. 6745/22.12.2011 a Tribunalului C. Secția I Civilă, irevocabilă, hotărâre judecătorească pronunțată în cadrul procedurii reglementate de Legea 33/1994, respectiv Legea 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, prin care s-a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 93/11.11.2011 în ce privește cuantumul despăgubirii acordate pentru exproprierea imobilului aparținând reclamantului, fiind obligat pârâtul Statul Român prin CNADNR SA să plătească reclamantului, cu acest titlu suma de 124.189 lei despăgubire, la care se adaugă 2400 lei cheltuieli de judecată.

Această sentință a fost pusă în executare, fără ca beneficiarul despăgubirii, în speță intimatul creditor, să solicite în prealabil debitoarei, conform art. 5 alin. 8 din Legea 198/2004, consemnarea sumei reprezentând cuantumul despăgubirii stabilite în favoarea sa prin hotărârea judecătorească irevocabilă. Astfel, potrivit acestui text legal, în cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflați în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declarația autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii.

Potrivit înscrisurilor prezentate de apelanta contestatoare, aceasta a consemnat încă din data de 16.12.2010 despăgubirile stabilite în favoarea persoanelor expropriate din localitatea Murfatlar, printre care și creditorului intimat I. N. L., acesta având posibilitatea de a solicita debitoarei, conform art. 5 alin. 8 din lege, consemnarea diferenței de despăgubire stabilită prin hotărârea judecătorească irevocabilă, formulând în acest sens o cerere la care să atașeze hotărârea definitivă și irevocabilă.

Numai în situația în care debitoarea nu s-ar fi conformat acestei solicitări pe cale administrativă, fiind vorba așadar de un refuz implicit de executare, creditorul se putea adresa executorului judecătoresc în vederea aducerii la îndeplinire a obligației de plată a despăgubirilor pe calea executării silite.

Pe de altă parte, interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor art. 2 și 3 din OG 22/2002, cu referire la nerespectarea termenului de 6 luni înăuntrul căruia debitorii - instituții și autorități publice sunt obligați să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termen ce curge de la data emiterii somației de plată, este eronată, critica apelantei contestatoare sub acest aspect fiind fondată.

Scopul comunicării somației este acela de a da posibilitate debitoarei, în cazul în care executarea nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, să facă demersuri pentru a-și îndeplini obligația de plată, într-un termen de 6 luni. Poprirea conturilor fără a da posibilitate debitorului să-și exprime poziția față de executarea începută este de natură să producă acesteia o vătămare, cu consecința anulării actului de executare emis cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Aceste dispoziții legale nu trebuie interpretate în sensul că debitorul beneficiază de termenul de 6 luni prin efectul legii, fiind necesar ca acesta să invoce lipsa fondurilor pentru a putea benefica de termenul respectiv. În lipsa unei astfel de precizări, creditorul este îndreptățit să pornească executarea potrivit dreptului comun. Însă, pentru ca debitorul să își exprime poziția, este obligatorie comunicarea somației, anterior pornirii executării potrivit dreptului comun, obligație ce nu a fost îndeplinită de executorul judecătoresc în cauza de față. Tribunalul apreciază că nu se poate prezuma existența fondurilor de către creditor pentru a justifica lipsa emiterii somației, în caz contrar aducându-se atingere drepturilor conferite de lege debitorului în cursul executării silite, fiind necesară păstrarea unui just echilibru între necesitatea executării creanței creditorului într-un termen cât mai scurt și respectarea dreptului la apărare al debitorului.

Este adevărat că, în cauza de față, executorul a emis o somație debitoarei la data de 08.05.2014, comunicată la aceeași dată, însă având în vedere că poprirea a fost înființată la data de 02.06.2014, la mai puțin de o lună de la data emiterii somației, că în cuprinsul somației se pune în vedere debitoarei ca în termen de 1 zi să se prezinte la sediul B. pentru a achita debitul și cheltuielile de executare, Tribunalul reține că nu poate fi asimilată unei somații impuse de art. 2 din OG 22/2002, având un caracter pur formal așa încât nu se poate aprecia că îndeplinește rolul somației prevăzute de OG nr. 22/2002.

Reținând așadar, în principal, că executarea silită a fost declanșată fără a se solicita în prealabil, plata despăgubirii în condițiile art. 5 alin. 8 din legea 198/2004, lege specială ce reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor în situația de față, precum și că executorul judecătoresc a procedat la înființarea popririi asupra conturilor debitoarei fără a se conforma dispozițiilor OG 22/2002, Tribunalul apreciază că a fost cauzată debitorului o vătămare, ce determină în condițiile art. 711 alin. 1 și 719 alin. 1 cod procedură civilă, anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 461/2014 al B. C. B. M..

Întrucât prin plata efectuată la data de 10.06.2014, debitorul a probat existența fondurilor necesare aducerii la îndeplinire a obligației de plată, tribunalul apreciază că vătămarea suferită de acesta, prin faptul că s-a procedat direct la executare silită și nu i-a fost comunicată somația conform O.G. nr. 22/2002, constă în aceea că a fost ținut sa să suporte cheltuieli de executare, acestea fiind și limitele în care actele de executare silită emise urmează a fi anulate.

Astfel, potrivit încheierii din data de 06.05.2014 întocmită de executorul judecătoresc C. B. M., au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum total de 13.660,60 lei, alcătuite din 8140,60 lei onorariu executor judecătoresc, 20 lei taxe de timbru, 5000 lei onorariu mandat de reprezentare acordat de către creditor . SRL, 500 lei alte cheltuieli de executare.

P. urmare, față de împrejurarea că Tribunalul a apreciat că în cauză nu se justifica suportarea cheltuielilor de executare de către debitor, față de motivul de nulitate a actelor de executare reținut, urmează ca aceste cheltuieli, nejustificat puse în sarcina debitorului, să fie integral înlăturate, dispunându-se totodată, în temeiul art. 722 c.pr.civ., întoarcerea executării silite prin obligarea intimatului creditor să restituie contestatorului suma de 13.660,60 lei, reprezentând cheltuielile de executare pentru care s-a anulat executarea silită.

În consecință, față de toate considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, constatând că hotărârea apelată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că va admite în parte contestația la executare și va anula în parte încheierea din 06.05.2014, somația din 08.05.2014, înștiințarea din 08.05.2014 precum și celelalte acte de executare silită din dosarul de executare nr. 461/2014 al B. C. B. M., cu privire la cheltuielile de executare stabilite în sarcina debitorului, în sumă de 13.660,60 lei și va dispune, în mod corespunzător, întoarcerea executării. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Va respinge cererea apelantei contestatoare de obligare a intimatului creditor la plata cheltuielilor de judecată în fond și apel, reținând că apelanta contestatoare a avansat cu acest titlu numai taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare și apelului exercitat, situație în care devin incidente dispozițiile art. 45 alin. 1 lit.f din OUG 80/2013, față de soluția pronunțată în prezentul apel.

Împotriva acestei decizii au declarat contestație în anulare contestatorii I. N. L., cu domiciliul în Murfatlar, .. 42, jud. C. și C. D. & R. SRL cu sediul în Murfatlar, ., cam. 2, jud. C., aceasta din urmă în calitate de mandatar al celui dintâi contestator, contestație care a fost formulată în termenul legal, și înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III a Civilă.

În motivarea contestației s-a arătat că procedura de citare cu contestatorul I. N. L. s-a efectuat cu nerespectarea dispozițiilor art. 154 C., în ceea ce privește judecarea apelului.

Astfel, s-a arătat că prin mandatul autentificat sub nr. 227/18.03.2014, . SRL a formulat cerere de executare silită, fiind mandat în acest sens de contestator. De asemenea, s-a mai arătat ca a acordat mandat unei alte persoane pentru a-l reprezenta în această cauză execuțională, fiind aplicabile dispozițiile art. 80 alin. 1, 3, 85 din Legea nr. 85/2010 C., art. 2013 și urm. C.civ.. astfel cum toate actele de procedură în cadrul dosarului de executare s-au îndeplinit la sediul mandatarului, și în apel, instanța ar fi trebuit să procedeze în același mod.

P. urmare, contestatorul a arătat că nu a fost legal citat în apel prin mandatar convențional, fiind aplicabile dispozițiile art. 503 C., alin. 1.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 pct. 1- art. 508 C., 634 rap. la art. 194 C., art. 2013- art. 14 din Legea nr. 287/2009.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimata CNADR –SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, pentru următoarele motive:

1. În primul rând, a invocat nulitatea contestației in anulare, raportat la dispozițiile art. 83 alin. 4 și art., în sensul că la redactarea contestației în anulare și a motivelor acesteia, precum și în exercitarea și susținerea contestației în anulare, părțile vor fi asistate sau, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic. In cauză, contestația a fost formulată personal de contestatorul I. N. L. și de către contestatoare C. & D. R. SRL, nu prin avocat sau consilier juridic.
2. În temeiul art. 458 C., a invocat excepția lipsei calității procesuale active în formularea contestației în anulare, a C. & D. R. SRL, atâta timp cât aceasta nu a avut calitatea de parte in dosarul de fond sau in apel.
3. Pe fondul contestației in anulare, s-a arătat că nu s-a solicitat, de către contestator, a se face aplicare dispozițiilor art. 158 NCPC, în sensul alegerii unui alt domiciliu procesual, astfel că în mod corect instanța de fond și instanța de apel au dispus citarea contestatorului la adresa sa de domiciliu.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 508 alin. 2 C. coroborat cu art. 205 C..

Examinând actele și lucrările cauzei, tribunalul reține:

1. În ceea ce privește nulitatea contestației în anulare, motivată de lipsa formulării acestei cereri prin avocat sau consilier juridic, tribunalul, văzând Decizia Curții Constituționale nr. 462/2014, publicată În Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 775/24.10.2014, și decizia nr. Decizia Curții Constituționale nr. 485/25.06.2015, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 539/20.07.2015, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 83 alin. 3 și art. 84 alin. 2 C., și față de trecerea celor 45 de zile prevăzute de art. 28 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 („Dacă prin decizie se constată neconstituționalitatea unor dispoziții ale regulamentului, Camera sesizată va reexamina, în termen de 45 de zile, aceste dispoziții, pentru punerea lor de acord cu prevederile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile din regulament declarate neconstituționale sunt suspendate. La expirarea termenului de 45 de zile, dispozițiile regulamentare declarate neconstituționale își încetează efectele juridice”), constată că aceste dispoziții legale nu își mai produc efectele. P. urmare, nu este lovită de nulitate calea extraordinară de atac formulată direct de parte.

P. urmare, se va respinge această excepție, ca nefondată.

1. În ceea ce privește calitatea procesuală activă a C. D. & R. SRL, tribunalul constată că acesta nu a formulat contestație în anulare, ci figurează în antetul cererii în calitate de mandatar pentru contestatorul I. N. L., astfel că și această excepție urmează a fi respinsă ca nefondată.
2. Pe fondul contestației în anulare, tribunalul constată că în apel contestatorul a fost citat la adresa sa domiciliu, din Murfatlar, .. 42, jud. C.. Potrivit citației de la fila 58-verso, acesta a primit personal citația pentru termenul de judecată din 20.05.2015. Din acest moment, potrivit art. 229 alin. 1 teza a doua C., se consideră că partea a avut termen în cunoștință, fără ca tribunalul să regăsească vreunul din motivele de excepție de la alin. 2 al aceluiași articol.

În ceea ce privește motivul invocat de contestatorul Ițu N. L., în sensul că în mod nelegal nu a fost citat mandatarul C. D. & R. SRL, tribunalul reține că mandatul autentificat sub nr. 227/18.03.2014 este unul general, în temeiul căruia mandatarul are drept de a reprezenta pe contestator în procedura de executare silită. Mandatul nu conține dispoziții speciale cu privire la reprezentarea părții în fața instanțelor de judecată, cerință obligatorie potrivit art. 86 C., care prevede că: mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.

Potrivit art. 503 alin. 1 C., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent în instanță la termenul când a avut loc judecata.

În cauză, tribunalul a constatat că I. N. L. a fost legal citat, astfel cum rezultă din considerentele expuse mai sus, astfel că este neîntemeiată contestația la executare, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepțiile nulității apelului și a lipsei calității procesuale active a C. D. & R. SRL, ca neîntemeiate.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii I. N. L., cu domiciliul în Murfatlar, .. 42, jud. C. și C. D. & R. SRL, cu sediul în Murfatlar, ., cam. 2, jud. C., împotriva deciziei civile nr. 1979/10.06.2015, pronunțată în dosarul nr._/299/2014 al Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul S. R. prin M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C. V. A. C. A. T.

GREFIER

M. V. B.

← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr....		Partide politice. Încheierea nr. 30/2016. Tribunalul BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță