Contestaţie la executare. Decizia nr. 2064/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2064/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 26-05-2016 în dosarul nr. 2064/2016
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL B. SECTIA A V- A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2064 A
Ședința Publică din data 26.05.2016
Tribunalul constituit din :
P.: L. F.
JUDECATOR: F. M. C.
GREFIER: I. A. V.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil formulat de apelantul-contestator M. BUCUREȘTI P. P. G., împotriva sentinței civile nr._/05.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-creditoare M. M., M. S.-M. și cu intimatul-terț poprit M. FINANȚELOR P.-Agenția Națională de A. Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor P. a Municipiului București-Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică-Serviciul Verificarea și Decontarea Cheltuielilor Instituțiilor P., având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 04.05.2016, prin serviciul registratură, apelantul-contestator a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 135,80 lei prin OP nr._, după care,
Constatând că prin cererea de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
P. contestatia la executare inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 B. sub nr._ la data de 23.07.2014, contestatorul M. B. prin Primar G. a solicitat instantei, in contradictoriu cu intimatii M. M. si M. S. M. si tertul poprit M. Finantelor P. – Agentia N. de A. Fiscala – Directia Generala a Finantelor P. a Municipiului B. – Activitatea de Trezorerie si contabilitate Publica – Serviciul Verificarea si Decontarea Cheltuielilor Institutiilor P., anularea actelor de executare, a somatiei si a procesului verbal incheiat in dosarul de executare nr.52/2014 de catre B. M. O.; exonerarea de plata a cheltuielilor in suma de 3810 lei ori in subsidiar micsorarea cuantumului acestora, intrucat le considera nejustificat de mari.
In motivarea cererii, a susținut că executarea este nelegală în condițiile în care creditorul s-a adresat direct organului de executare, fara ca in prealabil sa se adreseze debitorului cu o cerere.
Potrivit art.1 din OG nr.22 modificat prin Legea nr.110/08.05.2007, creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva, art.2 din acelasi act normativ stabilind ca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoarefiind obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata.
Onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea si comunicarea actelor de procedura si nu cel stabilit prin raportare la creanta cu privire la care se formuleaza cererea de executare.
Cat timp nu se prevede expres de lege cuantumul onorariului pentru aceasta activitate nu se poate percepe decat onorariul de la pct. 10 din OMJ nr.250/2006, cu atat mai mult cu cat in cadrul obligatiilor de a face sau de a nu face nu se rezuma decat la obtinerea incuviintarii silite, emiterea somatiei si comunicarea ei, restul procedurilor prevazute de art.5802 si urmat. C. pr. Civ., neimplicand participarea executorului. Conform textului legal invocat onorariul este de 200 lei + 48 lei TVA, adica 248 lei.
Contestatorul a mai aratat ca onorariul avocatului este disproportional si tendentios, solicitand ca instanta sa aiba in vedere art. 274 alin.3 C.pr. civ., intrucat prezentul litigiu nu comporta un grad de dificultate sporit ori cheltuielile de judecata sunt prea mari fata de contributia aparatorului ales.
Pe de alta parte, cheltuielile de judecata sunt considerate exagerat de mari cata vreme potrivit Deciziei nr.3564 a Consiliului Uniunii Barourilor din Romania, care a intrat in vigoare la data de 26 martie 1999, se precizeaza exact onorariile minimale pentru serviciile prestate de catre avocati.
In drept, au fost invocate dispoz. Art. 712-719 si urm. C.pr.civ.
P. sentinta civila nr. 3520/19 martie 2015, instanta a admis din oficiu, exceptia necompetentei teritoriale exclusive a Judecatoriei Sectorului 4 B. si a declinat competenta de solutionare a contestatiei la executare in favoarea Judecatoriei sectorului 3 B..
Pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 B., cauza a fost inregistrata la data de 29.05.2014 sub nr._ .
P. sentința civila nr._/05.11.2015 Judecătoria Sectorului 3 București, a admis exceptia tardivitătii contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și a respins acest capăt de cerere în consecință, retinand ca, potrivit prevederilor art. 714 alin. 2 NCPC, contestatia împotriva încheierilor executorului judecătoresc se putea face în termen de 5 zile de la comunicare.
În prezenta cauză, conform procesului verbal din dosarul de executare (f.57), înștiințarea de plată la care era anexată și încheierea de stabilire cheltuieli (f.52, 55) au fost comunicate contestatorului în data de 10.07.2014, astfel că acesta avea dreptul să promoveze contestație împotriva încheierii prin care s-au stabilit cheltuielile de executare până în data de 16.07.2014.
În spetă, contestatia la executare a fost trimisă prin fax la data de 22.07.2014 (f. 1 dosar JS4) cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de art. 714 alin. 2 NCPC, motiv pentru care instanta a admis exceptia tardivitătii contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și a respins acest capăt de cerere în consecință.
Analizând contestația la executare, instanța nu a reținut susținerile vădit neîntemeiate ale contestatorului conform cărora executarea ar fi nelegală pentru că intimatul creditor nu a formulat o cerere pentru a-i da posibilitatea de a executa obligația în mod voluntar.
Plata (în sens juridic – ca și executare a unei obligații) voluntară presupune prin definiție o plată făcută din proprie inițiativă în lipsa vreunei solicitări din partea unei alte persoane. Din momentul în care hotărârea instanței a devenit definitivă și, implicit, executorie, cotestatatorul avea posibilitatea și obligația să o respecte și să o aducă la îndeplinire de bunăvoite fără o altă «cerere» din partea inimatului care promovase acțiunea de fond în contra sa. Art. 622 C.pr.cv prevede clar că obligația stabilită prin hotărârea unei instanței se aduce la îndeplinire de bunăvoie; in cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. Pe cale de consecință, atâta timp cât M. nu executase obligația de bună voie din momentul în care hotărârea devenise executorie, în mod legal intimatul a demarat executarea silită.
Contrar susținerilor contestatorului, OG 22/2002 nu este incidentă în raport de obiectul principal al executării atâta timp cât OG 22/2002 vizează creanțe având ca obiect sume de bani, în timp ce titlul executoriu care face obiectul cauzei are ca obiect obligația MB de a emite o dispoziție de despăgubire (f. 38), iar creditorul a demarat executarea silită și B. a emis acte de executare numai pentru această executare directă în natură a unei obligații de a face, nu și pentru cheltuielile de judecată în bani acordate prin titlul executoriu (f. 38, 51, 52 și urm.dosar JS4).
Totodată, contestarea de către MB în prezentul dosar a cuantumului cheltuielilor de judecată (și dacă acestea ar fi făcut obiectul executării) este inadmisibilă față de prevederile art. 712 NCPC care prevede expres că în cazul titlurilor executorii reprezentate de hotărțri jduecătorești, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Pentru aceste motive, având în vedere și faptul că instanța judecă numai în limitele în care a fost învestită, iar contestatorul nu a invocat alte motive în susținerea contestației sale pe fond, instanța a respins contestația în rest ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul M. București reprezentat legal de P. G., apreciind sentința civilă pronunțată netemeinică și nelegală ,intrucat onorariu executorului este exagerat de mare în raport de prevederile din anexa Hotărârii nr.2/17.02.2007 privind statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în care se precizează că onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești în cazul notificării și comunicării actelor de procedură sunt între 20-400 leî, iar prin Ordinul nr.2561/2012 al Ministerului Justiției - Anexa 1 s-a stabilit că onorariul executorului judecătoresc poate fi de 50 lei pentru creanțe de până 1a 1000 Ici.
De asemenea, face precizarea că aceste prevederi ale Ordinului 2561/2012 menționate mai sus se referă inclusiv la urmărirea imobiliară a creanțelor.
În sarcina sa, s-a stabilit o obligație de a face intuitu personae, ceea ce înseamnă că aceasta nu poate fi adusă la îndeplinire decât personal de către persoana obligată.
Așadar, îndeplinirea în natură a obligației se realizează doar prin executarea prin faptul personal al debitorului, neputându-se considera că se poate realiza o executare silită directă a obligației cuprinsă în titlul executoriu, în sensul de a fi posibilă executarea prin „mâna" respectiv puterea executorului, ca în situația predării unui bun din mâna debitorului în mâna creditorului obligației.
Este știut faptul că potrivit Deciziei nr, 3/2011 pronunțată de către ÎCCJ prin care s-a soluționat recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 580/3 C.proc. Civ. S-a stabilit faptul că „există și obligații a căror executare în natură nu poate fi realizată pe cale silită, deoarece, fiind intuitu personae, executarea lor implică în mod necesar participarea strict personală a debitorului întrucât nimeni nu poate fi silit să execute un fapt strict personal, deoarece ar însemna să fie afectată libertatea individuală, legiuitorul a considerat că este cazul să instituționalizeze un mijloc indirect de constrângere, creat de practica judecătorească, anume, daunele cominatorii pentru a-1 determina pe debitorul unei obligații intuitu personae să o execute în natură".
Așadar, s-a pus la îndemâna creditorului posibilitatea formulării unei acțiuni având ca obiect aplicare amendă civilă prevăzută de art. 580/3 C.proc. Civ., prin care debitorul să fie obligat la plata unei amenzi în favoarea statului și acordarea de daune interese creditorului.
Cum este indubitabil faptul că obligația de a vinde nu poate fi îndeplinită decât personal, astfel că executorul judecătoresc a emis doar o somație, demersul său încheindu-se aici neputându-se folosi de forța de constrângere a stalului cu care a fost învestit în mod normal pentru a duce la îndeplinire prevederile titlului executoriu referitoare la obligația de a face.
Cu alte cuvinte nu este corectă încadrarea activității executorului judecătoresc între cele efectuate în cadrul executării silite directe prin puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri, astfel cum sunt prevăzute de pct. 2 subpct. 4 din Ordinul 2550/2006, nejustificându-se onorariul perceput, activitatea executorului fiind doar aceea de a emite o somație prin care i s-a pus în vedere să se conformeze titlului executoriu, și se încadrează la pct. 12 din Ordinul 2550/2006 „orice alte acte sau operațiuni date prin lege", pentru care onorariul maxim este de 200 lei, la care se adaugă TVA 24%.
Astfel, onorariu pe care ar fi trebuit să-l perceapă executorul judecătoresc este de 248 lei TVA inclus pentru obligația de a face.
Apelul este nefondat.
Sustinerile apelantei din motivele de apel, vizeaza exclusiv cuantumul onorariului executorului judecatoresc, prin prisma faptului ca acest onorariu trebuia stabilit pentru obligatia de a face stabilita prin titlul executoriu si nu pentru o executare directa, insa, prin sentinta apelata instanta de fond a constatat ca motivele de nelegalitate invocate asupra incheierii de stabilire a cheltuielilor de executare deci implicit asupra onorariului executorului judecatoresc nu au fost facute in termenul prev. de art.714 alin.2 c.p.civ.
Cum apelanta nu critica solutia instantei de fond in ce priveste exceptia tardivitatii contestatiei la executare impotriva incheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, aceasta exceptia a intrat in puterea lucrului judecat, imprejurare ce impiedica analiza cuantumului cheltuielilor de executare.
F. de cele retinute, de disp.art.480(1) c.p.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul contestator M. BUCUREȘTI P. P. G. cu sediul în București, .. 291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr._/05.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-creditoare M. M. (CNP_) cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6 și M. S.-M. (CNP_) cu domiciliul în comuna Luna, . și intimatul terț poprit M. FINANȚELOR P. - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ - SERVICIUL VERIFICAREA ȘI DECONTAREA CHELTUIELILOR INSTITUȚIILOR P. cu sediul în București, .. 6-8, sectorul 4,.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.05.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
F. L.. C. M. F.. A. V. I..
red.F.L.6 ex.08.06.2016
JUD.S. 3/Jud. D.A.
| ← Cereri. Decizia nr. 475/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 2045/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
