Contestaţie la executare. Decizia nr. 477/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 477/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 477/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 477 A
Ședința publică din data de 29.01.2016
Tribunalul constituit din:
Președinte: C. V. A.
Judecător: S. M. P.
Grefier: M. V. B.
Pe rol, soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, în contradictoriu cu intimata-contestatoare N. G., împotriva sentinței civile nr. 4051/27.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul încuviințează pentru apelanta-intimată proba cu înscrisuri, așa cum a fost solicitată prin cererea de apel, constatând că este utilă, pertinentă și concludentă în soluționarea pricinii și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 03.12.2014 sub nr._, contestatoarea N. G. a formulat în temeiul art. 712 alin. 2 C.pr.civ. contestație la executare împotriva dosarului de executare nr. 3212/2014 al B. R. G.-I..
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că nu a fost informată de către intimata C.N.A.D.N.R. cu privire la obligația de plată pe care o avea și confirmarea de primire atașată procesului-verbal de constatare a contravenției poate fi considerată dovada acestui lucru pentru că prezintă anumite vicii, respectiv este semnată de către o persoană care nu locuiește la adresa de domiciliu unde susține C.N.A.D.N.R. că a trimis procesul-verbal, iar la câmpul „calitatea primitorului” nu este completat. Astfel, având în vedere că a luat cunoștință despre acest debit în data de 21.11.2014, consideră că cererea de executare silită este un abuz.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 8 alin. 3 și 31 din OG nr. 15/2002 care au abrogat Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Prin întâmpinarea depusă la filele 20-24 din dosar, prin serviciul Registratură, la data de 26.02.2015, intimata C.N.A.D.N.R. a solicitat respingerea contestației la executare ca nelegală și netemeinică și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. R. G. I. în baza titlurilor executorii și continuarea executării silite. Totodată, invocă excepția tardivității formulării contestației la executare în ceea ce privește Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă în dosarul nr. 3212/2014 de către B. R. G.-I., având în vedere faptul că actele de executare au fost comunicate debitoarei în data de 19.12.2014, iar acestea a formulat contestație împotriva acestora în data de 03.12.2014, peste termenul de 5 zile stabilit de lege. De asemenea, intimata apreciază că emiterea și comunicarea proceselor-verbale de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din Og nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare procesele-verbale e contravenție în cauză au fost emise în termenul legal de 6 luni de la data săvârșiri faptei, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Comunicarea proceselor-verbale de contravenție în cauză s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, prin poștă în data de 05.12.2011, operațiune confirmată prin semnătura de primire, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii. Mai mult, precizează că instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii și în temeiul art. 665 alin. 7 C.pr.civ. a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlurile executorii în cauză. În ceea ce privește dispozițiile art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, învederează faptul că în speța de față acestea nu se aplică. De asemenea, precizează faptul că în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces-verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță, invocând în acest sens Decizia nr. 288/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12 alin 1 din OG nr. 2/2001.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ. precum și dispozițiile legale menționate în cuprinsul întâmpinării, iar în temeiul art. 223 C.pr.civ a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4051/27.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._, s-a admis contestația la executare contestatoarea N. G. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI.
S-a anulat executarea silită însăși pornită împotriva contestatoarei de B. R. G.-I. în dosarul de executare nr. 3212/2014 și toate actele de executare emise în cadrul acestui dosar de executare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/14.11.2011, contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei pentru că la data de 15.05.2011 vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând contestatoarei a circulat fără a deține rovinietă valabilă, conform art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002.
Totodată, prin înștiințarea de plată aferentă procesului-verbal mai sus menționat s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a plăti către intimata CNADNR – DRDP București tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, conform art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Întrucât contestatoare nu a achitat în mod voluntar tariful de despăgubire mai sus menționat, intimata creditoare CNADNR – DRDP București s-a adresat la data de 22.09.2014 către B. R. G. I. cu o cerere de executare silită, iar prin încheierea din aceeași dată, executorul judecătoresc a dispus formarea dosarului de executare nr. 3212/2014.
Prin încheierea din ședința din camera de consiliu din data de 07 octombrie 2014 pronunțată în dosarul nr._/302/2014, Judecătoria Sectorului 5 București a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/14.11.2011 în ce privește suma de 28 euro, reprezentând tarif de despăgubire.
Prin încheierea din data de 07.10.2014, s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 270 lei și s-a emis somația mobiliară pe numele contestatoarei, fiind comunicate acesteia la data de 19.11.2014.
Potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
În speță, executarea silită pornită în dosarul de executare silită numărul 3212/2014 al B. R. G. I. se desfășoară în temeiul procesului verbal de contravenție emis de intimată . nr._/14.11.2011.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art. 31 din OG nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Prin urmare, doar procesul-verbal de contravenție comunicat valabil contravenientului și neatacat în termenul legal constituie titlu executoriu, conform legii.
Potrivit art. 25 (1) „procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate. (2) Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia. În conformitate cu dispozițiile art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
Așa cum s-a stabilit și prin decizia nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii, decizie interpretativă care se aplică și situațiilor juridice născute înainte de pronunțarea acesteia, cele două modalități de comunicare prevăzute de art. 27 alin. 1 din OG 2/2001 sunt subsidiare una față de cealaltă, comunicarea prin afișare fiind subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire tocmai pentru că trebuie să i se dea contravenientului posibilitatea de a cunoaște efectiv actul încheiat precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările.
Instanța a reținut că din înscrisurile depuse la dosar de către intimată și de executorul judecătoresc, comunicarea către contestatoare a procesului-verbal ce stă la baza executării silite în cauză nu s-a realizat în mod valabil. Astfel, s-a încercat comunicarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă comunicarea în acest fel nu s-a putut realiza, fiind menționat pe dovada de înmânare la motivul nepredării „Destinatar lipsă domiciliu – Avizat”, iar pe verso „Expirat termen de păstrare”, procesul-verbal de contravenție fiind înapoiat intimatei, astfel cum rezultă din dovezile de la fila 26. În aceste condiții, intimata trebuia să procedeze la comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauză prin modalitatea subsidiară, respectiv prin afișare la ultimul domiciliu al contestatoarei, lucru care însă nu s-a întâmplat.
Prin urmare, instanța observă că această comunicare nu întrunește exigențele art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretat de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 10/2013, întrucât nu există la dosar dovezi din care să rezulte că s-a realizat efectiv comunicarea procesului-verbal în cauză către contestatoare prin una din cele modalități subsidiare prevăzute de art. 27 din OG nr. 2/2001. Așadar, la momentul declanșării executării silite, contestatoarea se afla încă în termen pentru a contesta procesul verbal de contravenție . nr._/14.11.2011, acest termen neîncepând încă să curgă în privința ei în lipsa unei comunicări valabile a procesului-verbal în cauză.
Așadar, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție . nr._/14.11.2011 ce stă la baza executării silite demarate în dosarul de executare nr. 3212/2014 al B. R. G. I. nu întrunește cerințele legale pentru a fi titlu executoriu, în lipsa dovezilor cu privire la comunicarea sa valabilă către contestatoare.
Având în vedere dispozițiile art. 632 C. și pe cele ale art. 719 C., instanța observă că în cazul în care înscrisul care se execută nu este potrivit legii titlu executoriu, se impune anularea executării silite înseși pornită împotriva contestatoarei de B. R. G. I. în dosarul de executare nr. 3212/2014, cu consecința anulării somației, a încheierii de stabilire cheltuieli de executare, precum și a tuturor actelor de executare emise în cadrul acestui dosar de executare.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 4051/27.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._, solicitând modificarea Sentinței Civile nr. 4051/27.05.2015 pronunțata de Judecătoria Sectorului 5 București in dosarul nr._, ca netemeinica si nelegala.
Respingerea contestației la executare formulata de către contestatoare împotriva-executării silite efectuata de către Biroul Executorului Judecătoresc R. G. - I. in baza titlului executoriu PVCC . ll nr._/14.11.2011 generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, ca nelegala si netemeinica.
Menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc R. G.-I. in baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a civilă la data de 10.09.2015.
Analizând motivarea sentinței apelate, a învederat instanței de apel faptul ca in momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat in eroare, apreciind in mod nefondat ca procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat in mod legal debitoarei, procesul verbal de contravenție in cauza neconstituind titlu executoriu.
Astfel, a solicitat instanței de apel, in baza probatoriului administrat in cauza, sa constate faptul ca emiterea si comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza au fost efectuate in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind Regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Comunicarea procesului - verbal de contravenție s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, prin posta in data de 05.12.2011, operațiune confirmata prin semnătura de primire, fara a se depasi termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii, conform dispozițiilor legale.
Totodată, a solicitat instanței de judecata sa aibă in vedere si dispozițiile art. 273 NCPC.
Astfel, potrivit alin. (1) „înscrisul sub semnătura privata, recunoscut de cel căruia ii este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovada intre parti pana la proba contrara".
De asemenea, alin. (2) precizează faptul ca „mențiunile din înscris care sunt in directa legătura cu raportul juridic al pârtilor fac, de asemenea, dovada pana Ia proba contrara, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovada scrisa".
Totodată, a solicitat instanței de apel sa constate faptul ca din confirmarea de primire rezulta faptul ca in prima faza s-a aplicat stampila destinatar lipsa domiciliu, respectiv in data de 28.11.2011, iar ulterior in data de 05.12.2011 s-a îndeplinit procedura de comunicare la domiciliul debitorului a procesului verbal de contravenție contestat, iar confirmarea de primire având semnătura de primire a fost returnata expeditorului in data de 05.12.2011.
Prin urmare, nu se poate retine faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitoarei i-au fost lezate drepturile procesuale.
Totodată, in ceea ce privește trimiterile instanței de fond la prevederile Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de către ICCJ, învederam instanței de apel faptul ca acestea nu prezintă relevanta.
De asemenea, a precizat faptul ca Deciziile pronunțate de către înalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ in speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, a solicitat instanței de judecata sa constate faptul ca procedura de comunicare a titlului executoriu in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare Ia momentul respectiv.
In baza acestor considerente, s-a solicitat admiterea apelului asa cum a fost formulat, modificarea in parte a sentinței apelate, menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul-executorului Judecătoresc R. G. - I. in baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
În drept, s-au invocat disp. art. 665, alin. (6) NCPC, art. 466 si următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel.
In temeiul art. 223 NCPC s-a solicitat judecata si in lipsa.
S-a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul de fond al cauzei.
Intimata, legal citată nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Se reține că titlul executoriu în baza căruia se solicită executarea silită este reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.11.2011 pentru recuperarea tarifului de despagubire in suma de 28 euro, generat și semnat electronic.
Din înscrisurile atașate cererii de încuviințare a executării silite, rezultă că, comunicarea procesului-verbal ce stă la baza executării silite în cauză nu s-a realizat în mod valabil. Astfel, s-a încercat comunicarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă comunicarea în acest fel nu s-a putut realiza, fiind menționat pe dovada de înmânare la motivul nepredării „Destinatar lipsă domiciliu – Avizat”, iar pe verso „Expirat termen de păstrare”, procesul-verbal de contravenție fiind înapoiat intimatei la data de 18.11.2011, astfel cum rezultă din dovezile de la fila 26. În aceste condiții, intimata trebuia să procedeze la comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauză prin modalitatea subsidiară, respectiv prin afișare la ultimul domiciliu al contestatoarei, lucru care însă nu s-a întâmplat.
Nu se poate reține susținerea apelantei în sensul că la data de 05.12.2011 confirmarea de primire a fost semnată de intimata-debitoare, intrucât potrivit mențiunilor recipisei din data de 05.12.2011 s-a avizat inapoierea scrisorii, la motivul nepredării s-a menționat „Destinatar lipsă domiciliu – Avizat”, confirmarea nefiind semnată de primire de destinatar.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 10/10.06.2013 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii a reținut caracterul subsidiar al comunicării prin afișare în prezența unui martor, după ce în prealabil, apelantul – creditor a făcut dovada comunicării prin poștă cu confirmare de primire.
Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Tribunalul, constatând că procesul verbal nu a fost comunicat potrivit legii (conform celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de admitere a recursului în interesul legii), reține că nu a început să curgă nici termenul în care procesul-verbal poate fi atacat prin plângere contravențională, astfel încât procesul-verbal în temeiul căruia s-a început executarea silite nu a devenit titlu executoriu în temeiul art. 37 din OG nr. 2/2001 care statuează: procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Pentru aceste considerente se vor înlătura criticile apelantei și susținerile acestuia în sensul că procesul-verbal a fost legal comunicat și că decizia nr. 10/2013 nu este aplicabilă în cauză.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că executarea silită a început cu încălcarea dispozițiilor art. 632 C., respectiv in lipsa unui titlu executoriu, astfel că întreaga procedura de executare este nelegala si se impune anularea acesteia si a tuturor actelor de executare.
Sunt neîntemeiate susținerile apelantei-intimate privind stabilirea caracterului executoriu al proceselor-verbale de contravenție prin încheierea de încuviințare a executării silite, deoarece procedura încuviințării executării silite, astfel cum era reglementată de art. 665 Cod procedură civilă, avea caracter necontencios, instanța de executare verificând din punct de vedere formal caracterul executoriu al înscrisului în baza căruia s-a solicitat efectuarea executării și neputând invoca, din oficiu, nelegalitatea procedurii de comunicare a procesului-verbal. Față de prevederile art. 535 și art. 711 alin. 3 Cod procedură civilă, soluția pronunțată în procedura necontencioasă nu are putere de lucru judecat în cadrul contestației la executare, iar încheierea din camera de consiliu a fost pronunțată în baza unui înscris care nu reprezenta titlu executoriu, cu încălcarea prevederilor art. 665 alin. 5 pct. 2 Cod procedură civilă, motiv pentru care instanța de fond a procedat în mod legal la anularea acesteia.
Față de cele de mai sus, apelanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, neavând un titlu executoriu împotriva intimatei pentru creanța pretinsă, in temeiul art. 480 C. Tribunalul va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, în contradictoriu cu intimata-contestatoare N. G., cu domiciliul în București, .-30, ., ., sector 6, împotriva sentinței civile nr. 4051/27.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. V. A. S. M. P.
GREFIER
M. V. B.
RED.C.V.A.
DACT.M.G./4EX./01.03.2016
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
JUDECĂTOR FOND – M. A. M.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 158/2016.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 141/2016. Tribunalul... → |
|---|
