Expropriere. Sentința nr. 224/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 224/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 224/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 224
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22.02.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: M. F. P.
GREFIER: M. M. Ț.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost reprezentat de doamna procuror Reincke C..
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele B. T., H. A. M., C. R. E., în contradictoriu cu pârâții C. G. al M. București și M. București prin Primarul G., având ca obiect -„Expropriere”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantele B. T. personal, C. R. E. personal, H. A. M., toate și prin apărător ales V. U. cu împuternicire avocațială la fila 2 din dosar și reclamantele B. T. personal și C. R. E. personal și prin apărător ales I. Hrisafi, cu împuternicire avocațială la fila 136 din dosar și pârâții prin consilier juridic L. B., care depune delegație de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 17.02.2016, OAR - Filiala București a depus o cerere de judecare în lipsă, obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care:
Tribunalul acordă cuvântul cu privire la competența materială și teritorial exclusivă de soluționare a cauzei.
Reclamantele prin apărător ales V. U. învederează că tribunalul este competent în soluționarea cauzei potrivit Legii nr. 33/1994.
Pârâții prin consilier juridic învederează că tribunalul este competent în soluționarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că tribunalul este competent în soluționarea cauzei.
Tribunalul, conform art. 131 C.pr.civ. și al dispozițiilor Legii nr. 33/1994, constată că este competent material și teritorial în soluționarea cauzei.
Tribunalul pune în vedere reclamantelor să facă precizări cu privire la petitele cererii de chemare în judecată.
Reclamantele prin apărător ales V. U. arată că, așa cum se poate observa și din cererea modificatoare depusă la dosar, solicită obligarea pârâtului C. G. al M. București să declare utilitatea publică în conformitate cu actele administrative ce compun regimul juridic, tehnic și economic, parte integrantă a certificatului de urbanism nr. 640/2015. Arată că a apreciat că toate elementele ce pot compune această utilitate publică sunt consacrate și absolut recomandate prin certificatul de urbanism ce este obligatoriu pentru pârâții C. G. al M. București și M. București prin Primarul G. cu atât mai mult cu cât acest certificat obligatoriu este semnat personal de către Primarul G. al Capitalei.
De asemenea, arată că la punctul 2, a solicitat să se stabilească cuantumul despăgubirilor datorate de M. București prin Primarul G. în calitate de expropriator și termenul de plată a acestor despăgubiri. În subsidiar, a arătat că dacă instanța nu va aprecia acest capăt de cerere, să oblige M. București să stabilească și să achite oferta de despăgubire, în conformitate cu art. 25 și art. 37 din Legea nr. 33/1994.
Reclamantele B. T. și C. R. E., prin apărător ales I. Hrisafi, arată că după ce s-au judecat 15 ani și au obținut terenul în natură, M. București prin Primarul G. menține același regim juridic al terenului, în sensul că este parc. Arată că instanța de recurs a precizat că terenul trebuie să fie restituit în natură, în pofida faptului că este parc. Arată că prin menținerea aceluiași regim juridic, li se încalcă dreptul lor de proprietate și se realizează o expropriere de fapt. Arată că exproprierea de fapt a fost analizată și sancționată prin jurisprudența CEDO. Arată că solicitarea lor constă în faptul că ceea ce au făcut în fapt, respectiv exproprierea, să facă și în drept. Arată că acțiunea este ca și o formă de despăgubire. Arată că au nevoie de o hotărâre judecătorească prin care să fie obligați pârâții să înceapă acțiunea de expropriere.
Reclamantele, prin apărător ales V. U., arată că acțiunea nu se referă la demararea procedurii de expropriere, ci la constatarea de facto a exproprierii ce rezultă din certificatul de urbanism. Învederează că exproprierea în fapt s-a creat la momentul emiterii certificatului de urbanism, ce schimbă regimul juridic al proprietății și natura juridică a dreptului de proprietate din categoria de folosință. Arată că pârâtul M. București a invocat permanent faptul că este vorba de parc, ce a fost expropriat de Mareșalul A. și că nu le aparține terenul și după 15 ani, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis acțiunea de restituire în natură a terenului ce nu era de fapt proprietate publică și nu avea destinația de parc.
Arată că dacă ar fi vorba de proprietate publică sau de parc nu le-ar fi dat nimeni terenul. Arată că pentru că a existat această expropriere de fapt la momentul certificatului de urbanism nu trebuie luată nicio procedură de la capăt, așa cum au arătat pârâții prin întâmpinare când au invocat excepția inadmisibilității cu privire la nerespectarea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 33/1994.
Învederează că nu solicită demararea procedurii de declarare a utilității publice, ci obligarea C. G. al M. București să constate utilitatea publică ce este dovedită cu certificatul de urbanism, care nu poate fi schimbat și să înceapă procedura de expropriere. Arată că solicită să se stabilească despăgubirile și un termen de plată a acestora, acesta fiind capătul de cerere principal. Arată că nu consideră că trebuie să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 33/1994, atâta timp cât există certificatul de urbanism.
Tribunalul acordă cuvântul cu privire la excepția inadmisibilității, invocată de pârâți prin întâmpinare.
Pârâții, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, incidente în cauză fiind dispozițiile prevăzute de Legea nr. 33/1994, un certificat de urbanism avut în vedere de către reclamante, neavând aptitudinea de a schimba regimul juridic al unui teren și să îl transfere din domeniul privat în domeniul public. Arată că reclamantele nu au fost lipsite de atributele dreptului de proprietate.
Reclamantele, prin apărător ales V. U., arată că din certificatul de urbanism rezultă că imobilul ce a fost înregistrat în cartea funciară pe numele proprietarilor la categoria curți-construcții, s-a transformat și face parte din intravilanul M. București, inclus în zona protejată nr. 92, Parc Plumbuita, înscris pe lista monumentelor istorice. Arată că nu a fost niciodată vorba în 15 ani de așa ceva. Arată că la dosar există o dovadă de la Ministerul Culturii precum că, terenul ce a fost groapa de gunoi a sectorului 2 nu a fost niciodată înregistrat pe lista monumentelor istorice. Arată că le-a dispărut terenul și dreptul lor de proprietate s-a transformat, are o natură precară, nemaiavând folosința. Arată că dacă e proprietate publică, nu mai poate fi vândut. Arată că prin decizia nr. 32/15.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a confirmat decizia pronunțată de Tribunalul București cu privire la exproprierea de fapt ce necesită despăgubiri financiare ori compensatorii. Depune decizia nr. 32/15.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pârâții, prin consilier juridic, în replică, arată că reclamantele aveau posibilitatea să se adreseze instanței cu o cerere de modificare a certificatului de urbanism, dar prima cerere după cea de revendicare fiind de expropriere.
Reclamantele, prin apărător ales V. U., arată că au procedat conform deciziei nr. 32/15.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței să admită excepția inadmisibilității acțiunii, față de temeiul juridic pe care se întemeiază cererea.
Tribunalul reține cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității și acordă cuvântul cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de OAR Filiala București.
Reclamantele, prin apărător ales V. U., învederează că nu se opun admiterii cererii de intervenție.
Pârâții, prin consilier juridic, solicită instanței să respingă cererea de intervenție, având în vedere că nu este utilă.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că cererea de intervenție este admisibilă în principiu.
Tribunalul reține cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității și cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de OAR Filiala București.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 24.09.2015, reclamanții B. T., Hanfanu A. maria, C. R. E., au formulat acțiune civilă solicitând, în contradictoriu cu pârâții M. București prin P. G., C. G. al M. București, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
A. Obligarea CGMB, în baza art. 7 (1) din Legea nr. 33/1994, să dispună declararea utilității publice a terenului evidențiat în CF nr._ UAT București, sector 2, nr. cadastral_ in suprafața de_, categoria de folosință curți-construcții situate în București, . B.) nr. 60 a cărui proprietar tabular sunt reclamanții și de asemenea să desemneze în calitate de expropriator M. București reprezentat de P. G., în baza art. 27 din regulamentul aprobat prin HG nr. 583/1994 coroborat cu art. 12 alin (2) din Legea nr. 33/1994;
B. Obligarea pârâtului M. București prin P. G. în calitate de expropriator la efectuarea ofertei de despăgubire în conformitate cu prevederile Legii nr. 33/1994, și de asemenea obligarea Primarului G. să efectueze cercetarea prealabilă în baza art. 9 (l) Teza a II-a din Legea nr. 33/1994;
C. Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, au învederat următoarele, preliminar, cu privire la dreptul de proprietate: Cu contractul de vânzare cumpărare nr. 1727 (anexa 1) din 5.10.1912 transcris în Grefa Tribunalului I. Secția notariat la nr._/1912, Ministerul Agriculturii și al Domeniilor în calitate de proprietar al Moșiei Vatra Mănăstirii Plumbuita situată în . art. 8 al legii din 7.04.1889 pentru înstrăinarea bunurilor statului vinde Dlui. G. Cerkez "o întindere de 20 ha din moșia sus amintită ca să înființeze în condițiunile mai sus arătate o fabrică de cărămidă."
Cu contractul de Vânzare cumpărare nr. 2309/8.02.1922 (anexa 2) transcris la Grefa Tribunalului I., secția NOTARIAT cu nr. 1527/1923 dl. G. Cerkez, proprietar, vinde domnilor E. F., A. F. și Dr. A. Zușman întraga sa proprietate situată în corn. C. în suprafață totală de 20 ha cumpărată cu actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/5.10.1912 în cote de 50% pentru primul cumpărător și câte 25% pentru A. F. și Dr. A. Zușman.
Cu contractul de vânzare cumpărare aut. Sub nr. 6766/24.03.1924 (anexa 3) și înregistrat la Grefa Tribunalului I. la nr. 4038/924 și contractul nr._/07.10.1924 (anexa 4) întregistrat la Grefa Tribunalului I. Secția Notariat sub nr._/924, Dr. A. Zufeman vinde cota sa parte de teren Dlui. A. F..
Cu contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/24.07.1925 (anexa 5) C. B. cumpără de la vânzătorii E. și A. F. întregul teren în suprafață de 60.000 mp din totalul a 20 ha situați în ., făcând parte din vatra mănăstirii Plumbuita.
A arătat că în contract se menționează: întregul teren menționat mai sus a aparținut Ministerului de Domenii, care l-a vândut dlui. G. C. cu contractul de vânzare cumpărare autentificat de Tribunalul I. Secția Notariat sub nr._/1912 și transcris la același Tribunal sub nr._/1912.
Rechizitie. Decizia nr. 777/14.03.1949 emisă de Ministerul Industriei: În calitate de cumpărător al terenului de 60.000 mp, Dl. C. B. a înființat în . o fabrică de cărămidă, cariera de nisip și pietriș (anexa 6), fabrică care a fost rechiziționată prin Decizia nr. 777 din 14.03.1949 emisă de Ministerul Industriei (anexa 7). Cu ocazia întocmirii procesului verbal de rechizitie la data de 17.03.1949 în prezența reprezentantului Ministerului de Industrie precum și a proprietarului C. B., în vederea executării Deciziei nr. 777 s-a efectuat INVENTARUL fabricii de cărămidă C. - Plumbuita (anexa 8) s-au reținut la pct. 1: 6 ha teren care circa 2, Vz ha arabil; Clădire de cărămidă cu 3 încăperi, una penru sala motorului, una pentru sala presei și una pentru birouri; 2. șoproane pentru uscat cărămidă de 80 m lungime; 1 șopron pentru uscat cărămizi de 80 m lungime;
Acțiunea în revendicare - Decizia nr. 1996/24.06.2014 pronunțată de ICCJ (anexa 9) a admis acțiunea în revendicare (introdusă de autorul reclamantelor C. B.) și continuată de reclamantele C. R., B. T. și H. A. M. (în calitate de moștenitoare ale defunctului tată C. B. (anexa 10) în contradictoriu cu M. București, CGMB, ADP Sector 2 și Primăria Sector 2 București și a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în București, . B. nr. 60) sector 2.
A arătat că ICCJ prin Decizia nr. 1996/24.06.2014 a statuat cu autoritate de lucru judecat următoarele aspecte: Statul a intrat în posesia imobilului în baza unui act de rechizitie care a conferit acestuia o detenție precară și a cunoscut că nu are nici un titlu pentru a-l deține; Imobilul a rămas în patrimoniul proprietarului inițial; La momentul formulării acțiunii 24.03.1999, terenul în suprafață de 41.324 mp era folosit pentru depozitarea gunoaielor, restul suprafeței de pănâ la 60.000 mp aflându-se sub luciul de apă al lacului Plumbuita;
A precizat că așa cum s-a statuat în ciclurile procesuale anterioare, din procesele verbale de cercetare la fața locului încheiate de instanțe, respectiv din data de 12.05.2003 a rezultat că pe terenul revendicat există gunoaie arse, iar gardul ridicat ca împrejmuire avea o vechime de o lună, la aceea dată, și cel din 19.10.2006 din cuprinsul căruia a rezultat că terenul era împrejmuit cu gard, acoperit cu iarbă și nu prezenta alei amenajate sau bănci iar pe o suprafață de 5000 - 6000 mp erau depozitate gunoaie; Faptul că printr-o . măsuri administrative și prin modificări factuale s-a schimbat destinația terenului, nu poate modifica regimul juridica al acestuia și nu poate creea titlul valabil pentru stat;
A arătat că simpla declarație a legii sau destinația publică nu creează domeniul public, numai titlurile de proprietate având această aptitudine; Nu este suficient să se invoce dispoz art. 1 pct. 6 din Lista anexă la Legea nr. 213/1998 și să se statueze că terenul în litigiu este parc public, dacă nu există un titlu legal de preluare a imobilului;
A învederat că nu există titlu valabil de proprietate al statului ca urmare nu există proprietate publică, nu există parc și nu poate fi modificată natura juridică a terenului din proprietate privată în proprietate publică;
A arătat că încheierea nr._/16.02.2015 emisă de Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliară.(anexa 11).
A arătat că la data de 16.02.2015 OCPI București prin încheierea nr._ admite cererea privind înregistrarea terenului în CF în baza hotărârii judecătorești nr. 1996/24.06.2014 pronunțată de ICCJ și dispune intabularea dreptului de proprietate în cotă de 1/1 privind imobilul cu nr. cadastral_ înscris în CF_ UAT București Sector 2, în favoarea doamnelor B. T., C. R. E. și H. A. M..
A arătat că la data de 28.04.2015 PMB prin primar general O. emite CU. nr. 640 în care se certifică că imobilul în suprafață de_ mp situat în Starda Plumbuita nr. 60 sector 2, este proprietatea doamnelor B. T., C. Ropdica E. și H. A. M. conform actelor judiciare și administrative așa cum sunt înscrise în extrasul de CF nr._ pentru informare emis de OCPIB Sector 2 la data de 23.12.2014 sub nr._.
Cât privește Regimul juridic - "Imobilul situat în intravilanul M. București este inclus în zona protejată rfr. 92, parc zona Plumbuita - subzona VI. Terenul face parte din ansamblul Parcul Plumbuita, înscris în lista monumentelor istorice a M. București la poziția nr. 711, realizat la sfârșitul secolului 19."
Regimul tehnic: Conform PUG al M. București aprobat cu HCGMB nr. 269/2000 având valabilitatea prelungită până la 19.12.2012, amplasamentul terenului este inclus in zona VI zona spațiilor verzi, subzona V1C spații plantate protejate. PUZ - Zone Construite Protejate subzona V1C care prevede un grad de protecție maxim de protejare a valorilor arhitectural urbanistice unde "nu sunt permise decât intervenții care conservă și protejază gruparea ca atare". Se înterzice orice alt tip de intervenție. Utilizări admise: se meține neschimbată destinația actuală.
Cu privire la exproprierea de fapt, Prevederile art. 1 ale Protocolului 1 CEDO sunt încălcate flagrant, fără responsabilitatea, fără teama falsificării realității de fapt și de drept. Actele administrative emise de autorități in mod vădit sunt destinate a bloca exercitarea de către proprietar a atributelor dreptului de proprietate. A precizat că dreptul de proprietate are o calitate în plus față de alte drepturi subiective, opozabilitatea dreptului de proprietate caracterizată prin exclusivism este mai energică în raport de celelalte drepturi.
A arătat că certificatul de Urbanism modifică regimul juridic al terenului transformând proprietatea privată în proprietate publică în condițiile în care statul nu a deținut niciodată un titlu valabil pentru suprafața de 41.324 mp.
A arătat că așa cum rezultă din Adresa Ministerului Culturii și Patrimoniului Național nr. 1378/25.05.2010 (anexa 13)0 terenul în suprafață de 60.000 mp situat în M. București, . B. nr. 60) sector 2, nu se afla în administrarea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național sau a instituțiilor din subordinea acestuia.
ICCJ prin Decizia nr. 1996/24.06.2014 a dispus restituirea suprafeței de 41.324 mp reținând cu autoritate de lucru judecat, în principal, că terenul nu a trecut niciodată în proprietatea statului, că nu există proprietate publică și ca urmare terenul nu se încadrează în categoria de folosință parcuri.
Practic, din momentul emiterii Certificatului de Urbanism s-a procedat la exproprierea de fapt a terenului anulând proprietatea privată fără a se achita o dreaptă și prealabilă despăgubire, așa cum prevede art. 1 din Protocolul 1 CEDO.
Există situații în care statul, cu intenție se folosește de măsuri care lipsesc de conținut esența dreptului de proprietate fără ca persoana afectată să-și piardă formal dreptul de proprietate. Chiar dacă dreptul de proprietate al unei persoane este intact din punct de vedere juridic, a devenit precar din cauza lipsirii exercitării atributelor aceluiași drept.
Ori potrivit art. 44 alin (1) Teza a Ii-a din Constituție "dreptul de proprietate precum și creanțele asupra statului sunt garantate" iar art. 136 alin (5) din Constituție consacră caracterul inviolabil al proprietății private "în condițiile legii organice" - "proprietatea privată este inviolabilă în condițiile legii organice".
A arătat că sunt incidente astfel prev art. 71 al (1) și (2) din OG nr. 114/2007 care interzice schimbarea destinației terenurilor și mai mult, fiind considerat proprietate publică potrivit art. 8611 NCC nu poate fi înstrăinat.
Pe lângă faptul că cele 3 reclamante în vârsta de 75 ani, 82 ani și respectiv 80 ani, sunt obligate să amenajeze pur și simplu un parc pe suprafața revendicată, dar care nu a existat niciodată și care în ultimii zeci de ani a fost folosit ca și groapă de gunoi a sectorului 2, reclamantele sunt lipsite de folosința și dispoziția ca și atribute ale dreptului de proprietate în condițiile în care situația actuală a imobilului face practic imposibilă înstrăinarea acestuia către terți.
Dacă ar fi existat un parc amenajat pe terenul nostru, niciodată ICCJ nu ar fi dispus restituirea în natură a imobilului.
În raport de dispozițiile Legii nr. 213/1998 Anexa 1 pct. III parcurile fac parte din domeniul public local al municipiilor și având în vedere situația faptică a imobilului descrisă anterior se constată că acesta prin expropriere de fapt a trecut în proprietatea statului, fără a urma procedura de expropriere legală și fără o prealabilă despăgubire deși reclamantele aveau dreptul la despăgubiri conform art. 480 C.civil, art. 1 și 4 din Legea nr. 33/1994.
Mai mult, Legea nr. 135/2014, după alin (8) al art. 18 din Legea nr. 24/2007 a introdus un nou alineat, alineatul (9) cu următorul cuprins: "(9) Terenurile înscrise în C.F. ca fiind în categoria curți - construcții, terenuri ce se află în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spații verzi, în sensul legii, decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislației în domeniu."
A arătat că singura operațiune care poate îndrepta situația actuală a imobilului constă în demararea procedurii de expropriere în conformitate cu Legea nr. 33/1994.
Astfel, ICCJ Decția I-a Civilă prin Dec nr. 1917/16.03.2012 statuează următoarele: "în lipsa unui titlu care să facă dovada transferului dreptului de proprietate din patrimoniul proprietarului tabular în patrimoniul municipiului, terenul constituie din punct de vedere juridic proprietatea petentului, fiind înscris ca atare în cartea funciară deși, în fapt, acesta a pierdut atributele posesiei și folosinței, chiar și atributul dispoziției, în condițiile în care situația actuală a imobilului face practic imposibilă eventuala înstrăinare către terți. Ca urmare a demarării și finalizării operațiunii de expropriere, situația juridică a terenului se lămurește în avantajul ambelor părți, proprietarul beneficiind de o despăgubire, iar municipiul dobândind dreptul de proprietate asupra terenului."
A arătat că în condițiile în care, autoritățile administrative locale apreciază că interesele publice pot fi superioare celor private, fiind lipsiți de exercitarea atributelor folosinței și dispoziției ca urmare a exproprierii de fapt, înseamnă că există utilitate publică privind amenajarea parcului Plumbuita și trebuie inițiată procedura exproprierii.
Jurisprudența CEDO a stabilit că ne aflăm în fața unei exproprieri de fapt de fiecare dată când "diversele măsuri ale autorităților statale au ca rezultat lipsirea titularului de posibilitatea exercitării atributelor sale.
A precizat că exproprierea de fapt există de fiecare dată când proprietarul nu-și poate exercita oricare din atributele dreptului de proprietate.
Astfel, în cauza Sporrong . (A52 (1982)) Curtea a statuat: "în absenta unei exproprieri formale, adică a operării unui transfer de proprietate, Curtea este ținută să privească dincolo de aparențe și să analizeze realitatea situației litigioase...Din moment ce Convenția are ca scop protejarea unor drepturi concrete și efective...este important să se cerceteze dacă situația în discuție nu are semnificația unei exproprieri de fapt."
De asemenea, Curtea a stabilit că ingerința în dreptul de proprietate nu era justificată prin prisma alin (2) al art. 1 din Protocolul nr. 1 și nici nu respecta cerința echilibrului just între interesul general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
A arătat că există similitudine între speța de față în raport cu cea soluționată de CEDO în cauza B. c. României (Hot din 27.01.2009 publicata în M.Of. nr. 736/29.10.2009). în cauza menționată, instanța europeană a reținut încălcarea de către statul român a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, prin aceea că terenul unui particular a fost ocupat în mod ireversibil de o lucrare de utilitate publică, fără a exista un transfer de proprietate către stat și fără acordarea unei despăgubiri.
Curtea Europeană a apreciat că, în absența unui act formal de expropriere, situația persoanei astfel prejudiciate nu poate fi considerată "previzibilă" și corespunzătoare cerinței "principiului securității juridice". Situația în cauză a permis neglijarea regulilor ce guvernează exproprierea (Constituția din 1991 și, în special, Legea nr. 33/1994), fără â pune în prealabil o indemnizație la dispoziția proprietarului.
În concluzie, Curtea Europeană a apreciat că ingerința litigioasă nu era compatibilă cu principiul legalității și, prin urmare, a încălcat dreptul proprietarului la respectarea bunurilor sale.
A arătat că în prezenta cauză, situația terenului este asemănătoare, s-a schimbat categoria de folosință din curți - construcții în parc, precum și natura juridică a dreptului de proprietate, din proprietate privată în proprietate publică, fără ca anterior modificării să se fi desfășurat o procedură de expropriere (conform art. 18 alin (9) din Legea nr. 24/2007 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 135/2014) iar posibilitatea de acordare a unei despăgubiri în lipsa prezentului demers judiciar este iluzorie.
A arătat că obligațiile "de a face" ce se cer prin prezenta acțiune, în sarcina pârâților, au za finalitate despăgubirea reclamanților ca rezultat al exproprierii, urmând ca pârâții să îndeplinească toate obligațiile ce le revin potrivit legii în vederea realizării acestui scop.
A învederat că este evident că M. București în calitate de expropriator va trebui să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de Legea nr. 33/1994, inclusiv aceea de a sesiza CGMB în vederea efectuării prealabile pentru declararea utilității publice. (în acest sens Dec. ICCJ nr. 1917/16.03.2012)
În lipsa unor prevederi exprese care să reglementeze situația imobilelor expropriate în fapt, proprietarul prejudiciat nu poate fi lipsit de posibilitatea de a fi despăgubit.
De asemenea, atât timp cât contenciosul european prin hotărârile pronunțate de către CEDO au statuat asupra instituției exproprierii de fapt, hotărârile respective făcând parte din dreptul intern, este lipsit de relevanță, lipsa unei prevederi exprese în această materie în dreptul român.
Cu toate acestea, ca urmare a emiterii CU. nr. 640/28.04.205, proprietarii tabulari au pierdut atributele posesiei, folosinței și dispoziției în condițiile în care situația actuală a imobilului, terenul litigiu a fost înscris în proprietatea publică. Astfel, expropriatorul in persoana M. București urmează să stabilească oferta de despăgubire, precum si termenele de plată conform Legii nr. 33/1994.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1 și 4 din Legii nr. 33/1994, art. 1 alin (2) din Protocolul nr. 1 la Convenție, art. 7 al (1) art. 9 al (1) Teza a Ii-a și art. 12 alin (2) din Legea nr. 33/1994.
In dovedire, s-au anexat inscrisurile la care s-a făcut referire în cerere.
Pârâtul M. București prin P. G. a formulat Întâmpinare prin serviciul registratură la data de 02.11.2015, solicitând respingerea cererii.
În apărare, a invocat faptul că prin Decizia nr.1996 din 24.06.2014 a fost admisă acțiunea în revendicare asupra terenului ce face obiectul prezentului dosar. Durata acestui dosar -_ * - a fost, conform și susținerilor reclamantelor de peste 15 ani, iar la momentul rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, destinația terenului era cunoscută. Astfel reclamantele cunoșteau existența PUG-ului M. București aprobat prin HCGMB nr. 269/2000 a cărui valabilitate a fost prelungită până în 2012. P. urmare, atât la momentul formulării cererii de revendicare a imobilului, cat si la momentul finalizării acestuia, terenul avea aceasta destinație, de spațiu verde.
A invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, deoarece procedura exproprierii, potrivit Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, se derulează în trei etape reglementate distinct de lege, respectiv: declararea de utilitate publică a lucrării, măsuri pregătitoare exproprierii, exproprierea propriu-zisă și stabilirea despăgubirilor. Primele două etape sunt administrative, iar cea de a treia este judiciară, cu toate consecințele care decurg de aici.
În ceea ce privește procedura declarării de utilitate publică. Legea nr. 33/1994 prevede următoarele reguli: art. 1: Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publică, după o dreaptă și prealabila despăgubire, prin hotărâre judecătoreasca; art. 3: Instanțele judecătorești competente vor putea hotărî exproprierea numai după ce utilitatea publică s-a declarat potrivit prezentei legi; art. 5: Utilitatea publica se declara pentru lucrări de interes național sau de interes local"; art. 6: Sunt de utilitate publică lucrările privind: prospecțiunile și explorările geologice; extracția ții prelucrarea substanțelor minerale utile; instalații pentru producerea energiei electrice; căile do comunicații, deschiderea, alinierea și lărgirea străzilor; sistemele de alimentare cu energie electrică, telecomunicații; instalații pentru protecția mediului; îndiguiri și regularizări de râuri, lacuri de acumulare pentru surse de apa și atenuarea viiturilor; derivații de debite pentru alimentări cu apă și pentru devierea viiturilor; stații hidrometeorologice, seismice și sisteme de avertizare și prevenire a fenomenelor naturale periculoase și de alarmare a populației, sisteme de irigații și desecări; lucrări de combatere a eroziunii de adâncime; clădirile și terenurile necesare construcțiilor de locuințe sociale și altor obiective sociale de învățământ, sănătate, cultură, sport, protecție și asistență sociala, precum și de administrație publica și pentru autoritățile judecătorești; salvarea, protejarea și punerea îti valoare a monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice, precum și a parcurilor naționale, rezervațiilor naturale și a monumentelor naturii; prevenirea și înlăturarea urmărilor dezastrelor naturale - cutremure, inundații, alunecări de terenuri; apărarea țării, ordinea publica și siguranța națională ";
Art. 7: (1) Utilitatea publică se declara de către Guvern pentru lucrările de interes național și de către consiliile județene și C. G. al M. București pentru lucrările tic interes local. (3) Pentru orice alte lucrări decât cele prevăzute la art. 6, utilitatea publică se declară, pentru fiecare ca/ în parte, prin lege;
Art. 8: Declararea utilității publice se face numai după efectuarea unei cercetări prealabile si condiționat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, pentru localități sau zone unde se mtenționea7.a executarea ei;
Art. 9: (l) Cercetarea prealabilă pentru lucrările de interes național se face de către comisii numite de Guvern, iar pentru lucrările de interes local de către comisii numite de delegația permanentă a consiliului județean sau de primarul general al municipiului București; (2) Comisiile numite pentru lucrările de interes național, vor fi alcătuite din: reprezentantul administrației publice centrale care coordonează domeniul de activitate pentru care se realizeală lucrarea de utilitate publică, reprezentantul Ministerului Dezvoltării Regionale si Turismului, reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice, președintele consiliului județean și șefii compartimentelor de resort, precum si primarii localităților pe raza cărora se desfășoară lucrarea de utilitate publică. (3) Comisiile pentru lucrările de interes local vor fi alcătuite din reprezentantul consiliului județean sau al Consiliului G. al M. București, precum și din reprezentanții consiliilor locale interesate.
Art.10: (1) Cercetarea prealabila va stabili daca există elemente care sg justifice interesul național sau local, avantajele economico-sociale, ecologice sau de orice altă natura care susțin necesitatea lucrărilor si nu pot fi realizate pe alte căi decât prin expropriere, precum si încadrarea în planurile de. urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii. (2) Rezultatul cercetării prealabile va fi consemnai într-un proces-verbal ce se va înainta Guvernului sau, după caz, consiliului județean, respectiv Consiliului G. al M. București.
În ceea ce privește masurile premergătoare exproprierii, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 12: (1) După declararea utilității publice, expropriatorul imobilului va executa planurile cuprinzând terenurile și construcțiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum și a ofertelor de despăgubire. Aceste documente vor fi depuse la consiliul local al comunei, orașului sau municipiului pe teritoriul cărora sunt situate imobilele ce se supun aprobării pentru expropriere, în vederea consultării de către cei interesați, cu excepția documentelor lucrărilor privind apărarea țării și siguranța națională. în aceste cazuri se depune la consiliul local mimai lista cu imobilele propuse exproprierii, proprietarii acestora și ofertele de despăgubire. (2) Expropriator, în înțelesul prezentei legi, este statul, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrările de interes național, și județele, municipiile, orașele și comunele, pentru lucrările de interes local.
Așadar, nicio dispozitie legală nu permite instanței de judecată să se substituie autorității executive si deliberative si să efectueze sau să inlocuiască prin hotărâre judecătorească, procedura declarării de utilitate publică si a exproprierii, prioritar trebuie urmate etapele administrative prevăzute de Legea nr. 33/1994.
In drept, a invocat art. 205 si urm. C..
La data de 24.11.2015, prin serviciul registratură, reclamanții au formulat Răspuns la întâmpinare (filele 109-114 dosar).
La data de 10.12.2015, reclamanții au depus la dosar cerere modificatoare, prin care au solicitat:
A. Obligarea CGMB în baza art. 7 (1) din Legea nr. 33/1994 să declare utilitatea publică în conformitate cu actele administrative care compun regimul juridic și tehnic, parte integrantă a Certificatului de Urbanism nr. 640/2015 (anexa 12) a terenului evidențiat în CF nr._ UAT București, sector 2, nr. cadastral_ în suprafață de_ mp, categoria de folosință curți-construcții situate în București, . B.) nr. 60 a cărui proprietar tabular sunt reclamantele și de asemenea să desemneze în calitate de expropriator M. București reprezentat de P. G., în baza art. 27 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 583/1994 coroborat cu art. 12 alin (2) din Legea nr. 33/1994;
B. Să stabilească cuantumul despăgubirilor datorate de M. București prin P. G. în calitate de expropriator, precum și termenul de plată al acestor;
C.În subsidiar, Obligarea pârâtului M. București prin P. G. în calitate de expropriator să stabilească și să achite oferta de despăgubire în conformitate cu art. 25-27 din Legea nr. 33/1994, precum și termenul de plată;
D. Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la stabilirea despăgubirilor, a invocat în plus față de cererea de chemare în judecată faptul că jurisprudența organelor Convenției a preluat necesitatea indemnizării proprietarului bunului expropriat din principiile generale ale dreptului internațional și a impus-o pentru orice situație de privare de libertate fără a face deosebire între naționalii și străini. începând cu hotărârea din speța Sporrong ., CE. a decis în mod constant că "o privare de proprietate pentru cază de utilitate publică nu se justifică fără plata unei indemnizații sub rezerva unor circumstanțe excepționale.(..). Temeiul "legal" al obligației de indemnizare a fost găsit de curte tot în dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1;...Curtea a statuat în sensul că, în absența unei indemnizări, art. 1 din Protocolul nr. 1 n-ar asigura decât o protecție iluzorie și ineficace a dreptului de proprietate în totală contradicție cu dispozițiile Convenției.
Ca principiu, a arătat că indemnizarea trebuie stabilită și plătită cât mai aproape de momentul preluării bunului (pct. 258). "Privarea de proprietate impune așadar, statului obligația de a despăgubi pe proprietar pentru că fără plata unei sume rezonabile, raportat la valoarea bunului ea constituie o atingere excesivă a dreptului la respectarea bunurilor sale, înscris în art. 1 din Protocolul nr. 2."(pct. 261) "(...)nu se poate vorbi de acordarea unor despăgubiri adecvate dacă plata acestora se face într-un interval de timp de natură să le micșoreze valoarea, fără a se justifica temeinic o asemenea întârziere, ținând cont și de deprecierea monetară din unele state." (pct. 270)
A arătat că PMB prin P. G. a stabilit prin Certificatul de Urbanism nr. 640/2015 (Cap. E) regimul juridic, economic și tehnic al terenului în proprietatea reclamanților, identificând, localizând, înscriind imobilul în Zona Protejată nr. 92, Parc Zona Plumbuita, înscris în Lista Monumentelor Istorice realizat la sfârșitul sec. XIX. Amplasamentul terenului a fost certificat conform PUG aprobat prin HCGMB nr. 269/2000 și PUZ- Zone Construite Protejate aprobat prin HCGMB nr. 279/2000.
În aceste circumstanțe, existând planuri urbanistice în vigoare care identifică exact modul în care respectivul teren este afectat de utilitatea publică, de interesul public, instanța este îndreptățită potrivit principiului plenitudinii de competență să stabilească și să oblige expropriatorul la plata despăgubirilor datorate, în condițiile în care deja la momentul sesizării instanței, exproprierea de fapt a avut loc fiind constituită și recunoscută prin certificatul de urbanism nr. 640/2015.
În concluzie, având în vedere cele menționate, în principal au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună stabilirea cuantumului indemnizării proprietarului datorate de M. București prin P. G. în calitate de expropriator, în urma expertizei de specialitate ce urmează a fi efectuată în cauză. Totodată, au solicitat stabilirea termenului de plata a sumelor datorate.
În subsidiar, obligarea M. București prin P. G. în calitate de expropriator să stabilească și să achite oferta de despăgubire în conformitate cu art. 25-27 din Legea nr. 33/1994, precum și termenul de plată.
În drept, dispozițiile art.204 C., art. 1 și 4 din Legii nr. 33/1994, art. 1 alin (2) din Protocolul nr. 1 la Convenție, art. 9 al. (1) Teza a II-a, art. 10, art. 12 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, art. 481 cod civil precum și art. 44 și 136 alin. (5) din Constituție.
La data de 22.01.2016, O.A.R. - Filiala București a depus la dosar cerere de interventie accesorie, în interesul reclamantilor, pentru a fi păstrat parcul ca zonă verde, zona protejată.
Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, tribunalul reține:
Legea organică în materie - Legea nr. 33/1994 - instituie o procedură a exproprierii care se derulează în trei etape reglementate distinct de lege:
a) declararea de utilitate publică a exproprierii;
b) măsuri pregătitoare exproprierii;
c) exproprierea propriu-zisă și stabilirea despăgubirilor.
Primele două etape sunt administrative, iar cea de-a treia este judiciară, cu toate consecințele care decurg de aici.
Articolul 3 din Legea nr. 33/1994 prevede că exproprierea va putea fi hotărâtă de instanțele de judecată după ce s-a făcut declarația de utilitate publică a exproprierii în condițiile prevăzute în această lege.
A) Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes național sau de interes local (art. 5 din Legea nr. 33/1994). Categoria lucrărilor pentru a căror realizare este necesară exproprierea este prevăzută în art. 6 din lege.
Utilitatea publică a exproprierii se declară de către Guvern pentru lucrările de interes național și de consiliile județene sau C. G. al M. București pentru lucrările de interes local [art. 7 alin. (1) din lege].
Declarația de utilitate publică se face numai după o cercetare prealabilă efectuată de către comisii numite de Guvern pentru lucrări de interes național și de către delegația permanentă a consiliului județean sau de primarul general al municipiului București pentru lucrările de interes local (art. 9 din Legea nr. 33/1994).
Alcătuirea acestor comisii este prevăzută în art. 9 alin. (2) și (3) din Legea nr. 33/1994 și de Regulamentul adoptat prin H.G. nr. 583/1994, care stabilește procedura de lucru a comisiilor.
Potrivit art. 10 din lege, cercetarea prealabilă va stabili dacă există elemente care să justifice interesul național sau local, avantajele economico-sociale, ecologice sau de orice altă natură care susțin necesitatea lucrărilor și nu pot fi realizate pe alte căi decât prin expropriere, precum și încadrarea în planurile de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii.
Rezultatul cercetării prealabile va fi consemnat într-un proces-verbal ce se va înainta Guvernului sau, după caz, consiliul județean, respectiv C. G. al M. București.
Pe baza rezultatelor cercetării prealabile, Guvernul sau, după caz, consiliul județean, respectiv C. G. al M. București va adopta actul de declarație a utilității publice, care se aduce la cunoștința publică prin afișare la sediul consiliului local în a cărui rază se află situat imobilul și prin publicare în Monitorul Oficial al României (pentru utilitate publică de interes național) sau în presa locală (pentru cea de interes local). Potrivit art. 11 alin. (2) din lege, sunt exceptate de la publicitate actele prin care se declară utilitatea publică pentru lucrări privind apărarea țării și siguranța națională.
Odată adusă la cunoștința publică, declarația întrunește toate elementele unui act-condiție care declanșează procedura exproprierii.
B) Măsuri premergătoare exproprierii. În etapa următoare, expropriatorul întocmește planul imobilelor expropriate, cu indicarea numelui proprietarilor și a ofertelor de despăgubiri, care se depun la consiliul local al localității în care sunt situate imobilele respective, în vederea consultării de către cei interesați. Este exceptată de la această formă de publicitate documentația lucrărilor privind apărarea țării și siguranța națională, situație în care se depune doar oferta de despăgubiri (art. 12 alin. (1)].
Propunerile de expropriere, împreună cu procesul-verbal care încheie cercetarea prealabilă declarării utilității publice, se notifică titularilor drepturilor reale asupra imobilelor, în termen de 15 zile de la publicare (art. 13). Aceștia pot face întâmpinare împotriva actelor respective în termen de 45 de zile de la primirea notificării [art. 14 alin. (1)].
Întâmpinarea se depune la primarul localității unde se află imobilul expropriabil [art. 14 alin. (2)] și se soluționează în termen de 30 de zile de către o comisie a cărei componență, mod de funcționare și procedură sunt prevăzute în art. 15-17 din lege.
Comisia, în urma deliberării, poate să accepte punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge. Ea dă o hotărâre motivată, care se comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare.
Este posibil ca încă din această fază a procedurii părțile cuprinse în operațiunea de expropriere să se înțeleagă asupra tuturor problemelor pe care aceasta le implică, inclusiv cuantumul despăgubirilor, situație în care Comisia consemnează învoiala părților, sub semnătura acestora [art. 18 alin. (2) din lege].
în situația în care comisia respinge propunerile expropriatorului, acesta are posibilitatea să revină cu noi propuneri, cu refacerea corespunzătoare a planurilor, care vor urma aceeași procedură (art. 19).
Hotărârea comisiei este supusă căii de atac a contestației, care poate fi promovată de partea interesată (expropriatorul, proprietarul sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului propus spre expropriere) în termen de 15 zile de la comunicare.
Contestația se introduce la curtea de apel în raza căreia este situat imobilul, iar procedura de judecată este cea stabilită de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
C) Exproprierea propriu-zisă și stabilirea despăgubirilor. Potrivit art. 21 din Legea nr. 33/1994, soluționarea cererilor privitoare la expropriere este dată în competența tribunalelor, respectiv a Tribunalului București în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.
Întinderea competenței materiale a tribunalului este circumscrisă de dispozițiile art. 23 alin. (2), potrivit cu care instanța verifică numai dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere și stabilește despăgubirile.
Așadar, ca principiu, instanța nu poate intra în problemele de fond privitoare la expropriere, cum ar fi necesitatea acesteia, întinderea etc. De la această regulă există o excepție, și anume cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală. într-o asemenea ipoteză, instanța va aprecia, în raport de situația reală, dacă este posibilă exproprierea pro parte, urmând ca, în ipoteza contrară, să dispună exproprierea totală [art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994).
Văzând petitele cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, respectiv solicitarea reclamantelor ca instanță să oblige pe C. G. al M. București, în baza art. 7 (1) din Legea nr. 33/1994, să declare utilitatea publică în conformitate cu actele administrative care compun regimul juridic și tehnic, parte integrantă a Certificatului de Urbanism nr. 640/2015 (anexa 12) a terenului evidențiat în CF nr._ UAT București, sector 2, nr. cadastral_ în suprafață de_ mp, categoria de folosință curți-construcții situate în București, . B.) nr. 60 a cărui proprietar tabular sunt reclamantele și de asemenea, să desemneze în calitate de expropriator M. București reprezentat de P. G., în baza art. 27 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 583/1994 coroborat cu art. 12 alin (2) din Legea nr. 33/1994; respectiv să stabilească cuantumul despăgubirilor datorate de M. București prin P. G. în calitate de expropriator, precum și termenul de plată al acestor;
Față de normele legale incidente, menționate anterior,
Tribunalul constată că nicio dispozitie legală nu permite instanței de judecată ca, la cererea unei persoane care pretinde că terenul ce-i aparține ar trebui declarat de utilitate publică si expropriat, să se substituie autorității executive si deliberative si să efectueze sau să inlocuiască prin hotărâre judecătorească, procedura declarării de utilitate publică si a exproprierii.
Așadar, prin petitele deduse judecătii de către reclamantă, se depășeste atribuția instanței de judecată, deoarece niciun text legal nu îi permite obligarea expresă a unei autorități publice competente să emită actul de declarare a utilității publice si exproprierea pentru imobil în raport de care nu s-a urmat cu prioritate etapele administrative prevăzute de Legea nr. 33/1994.
Este lipsită de temei sustinerea reclamantilor la termenul de judecată, în sensul că nu trebuie parcursă procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 33/1994, atâta timp cât există certificatul de urbanism. P. acest certificat de urbanism, depus la dosar, nu se acoperă cele 2 etape administrative reglementate de Legea nr. 33/1994, respectiv declararea de utilitate publică a exproprierii și măsuri pregătitoare exproprierii.
Sustinerile reclamanților referitoare la Decizia nr. 32/15.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se confirmă decizia pronunțată de Tribunalul București cu privire la exproprierea de fapt ce necesită despăgubiri financiare ori compensatorii (filele 164-169) nu sunt aplicabile in speța de față, deoarece dosarul nr._ a avut ca obiect obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru exproprierea pentru cauză de utilitate publică efectuată fără titlul legal. Or, prezentul dosar, priveste chiar prima etapă administrativă, aceea de a se declara utilitatea publică a imobilului.
Reclamantii au precizat expres că nu solicită obligarea pârâtilor la demararea procedurii de expropriere, ci chiar obligarea Consiliului G. al M. la declararea utilitații publice a terenului evidențiat în CF nr._ UAT București, sector 2, nr. cadastral_ în suprafață de_ mp, categoria de folosință curți-construcții situate în București, . B.) nr. 60, respectiv desemnarea în calitate de expropriator a M. București.
Totodată, tribunalul arată că o actiune a reclamantelor în despăgubire întemeiată pe lipsa de folosință si de dispozitie a imobilului litigant este admisibilă, dar nu este cazul in speta de față.
In consecință, față de considerentele expuse, tribunalul va admite excepția inadmisibilității si va respinge cererea formulată ca atare.
Față de solutia ce se va pronunța, tribunalul va constata ca fiind rămasă fără obiect admisibilitatea în principiu a intervenției formulată de Filiala București a OAR.
Cu respectarea art. 453 alin.1 C., va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantelor privind plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge cererea formulată de reclamantele B. T., H. A. M., C. R. E., toate cu domiciliul ales la B. T. în București, .. 87, sector 3, în contradictoriu cu pârâții C. G. al M. București și M. București prin Primarul G., ambii cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6, ca fiind inadmisibilă.
Constată ca fiind rămasă fără obiect admisibilitatea în principiu a intervenției formulată de Filiala București a OAR, cu sediul în București, .. 32, sector 1.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantelor privind plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.F. P. M.M. Ț.
Red./Tehnored. M.F.P./M.M.T.
24.03.2016
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 723/2016. Tribunalul... | Anulare act. Sentința nr. 236/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
