Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 105/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 105/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A-V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 105 A
Ședința camerei de consiliu din data de 12 ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. L. V.
Judecător: N. M.
Grefier: A. D.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelanta-creditoare DIRECȚIA G. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 împotriva încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 1 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal, făcut în ședința camerei de consiliu pe lista cauzelor la ordine, nu au răspuns părțile.
În temeiul art. 121 alin. 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea nr. 1375/17.12.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, tribunalul dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, la a doua strigare a cauzei în ordinea listei de ședință la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Față de lipsa apelantei, legal citate, și față de împrejurarea că prin cererea de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților, procedând la verificarea competenței sale în temeiul art. 131 al.1, 132 al.1 și art. 529 al. 1 Cod de procedură civilă, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial în soluționarea apelului declarat în cauză, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 466 alin. 1 și art. 95 pct. 2 Cod pr. civilă.
Având în vedere caracterul necontencios al cererii și nemaifiind formulate alte cereri și alte incidente de soluționat, tribunalul fixează termen pentru dezbaterea apelului la termenul de astăzi, după care, constatând că au fost lămurite aspectele de fapt și de drept ale cauzei, președintele declară închise dezbaterile.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea la data de 29 septembrie 2015, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, B.E.J.A Chitescu și Marchidanu a solicitat încuviințarea cererii de intervenție în dosarul de executare nr. 858/2013 formulată de creditorul intervenient Direcția G. de Impozite și Taxe Locale Sector 1.
În motivarea cererii s-a arătat că Direcția G. de Impozite și Taxe Locale Sector 1 a formulat cererea de intervenție în dosarul de executare menționat privind pe debitorul M. N., în baza titlului executoriu nr._/15.09.2015 pentru debitul în cuantum de 1.224,37 lei, reprezentând impozit pe mijloacele de transport.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 1 octombrie 2015, dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, s-a respins cererea de intervenție formulată de creditoarea DIRECȚIA G. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că, în prezenta cauză, creditorul a formulat o cerere de intervenție, în baza art. 690 C., prin care a solicitat încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu nr._/15.09.2015, emis de către creditor, în calitate de organ fiscal competent, având ca obiect creanțe fiscale, respectiv impozit pe mijloacele de transport datorat de către debitor.
În soluționarea cererii de intervenție, art. 692 alin. 1 și 4 NCPC prevăd că această cerere trebuie să fie făcută cu respectarea cerințelor prevăzute la art. 664, precum și că dispozițiile art. 666 NCPC se vor aplica în mod corespunzător de către instanță în vederea soluționării cererii.
Art. 666 alin. 5 pct. 1 NCPC prevede că „instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă […] cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat”.
Cu privire la titlul executoriu pe care creditorul își întemeiază cererea, instanța a reținut că acesta a fost emis de către organul fiscal, în conformitate cu prevederile art. 110 C.proc.fiscală, având ca obiect creanțe fiscale, respectiv impozit pe mijloacele de transport.
Art. 136 C.proc.fiscală (cu denumirea marginală „Organele de executare silită”) reglementează expres competența organelor fiscale ca fiind organe de executare a obligațiilor fiscale, iar capitolul VII din Codul de procedură fiscală detaliază procedura specială de executare a creanțelor fiscale de către aceste organe de executare.
Având în vedere caracterul special al dispozițiilor cuprinse în Codul de procedură fiscală în raport cu cele din Codul de procedură civilă, în aplicarea principiului de drept specialia generalibus derogant, instanța a reținut că, în raport cu caracterul obligațiilor cuprinse în titlul executoriu, competența executării silite cu privire la creanțele fiscale invocate de către creditor, aparține organelor de executare fiscale, și nu executorului judecătoresc.
Astfel, în temeiul art. 666 alin. 5 pct. 1 NCPC, instanța a reținut că prezenta cerere de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat, motiv pentru care a respins cererea formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri, în data de 21 octombrie 2015 a declarat apel creditoarea-intervenientă DIRECȚIA G. DE IMPOZITE Șl TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, în temeiul dispozițiilor art. 466 din Codul de procedură civilă, arătând că motivele care stau la baza formulării prezentului apel sunt următoarele:
În fapt, apelanta, în calitate de creditor intervenient, a promovat cerere de intervenție în dosarul de executare nr. 858/2013 al B.E.J.A. Chitescu și Marchidanu privind pe debitorul M. N. în baza titlului executoriu nr. 64164C/15.09.2015 pentru debitul în cuantum de 1.224,37 lei reprezentând impozit pe mijloacele de transport.
În motivarea încheierii prin care a fost respinsă cererea de intervenție, instanța de fond a invocat dispozițiile art. 689 și art. 665 alin. 5 pct. 1 NCPC.
Dispozițiile art. 690 alin. 1 și alin. 2 pct. 1 Cod procedură civilă prevăd că „(1) orice creditor poate interveni în cursul executării silite pornite de un alt creditor, însă numai în condițiile și limitele prevăzute la alin. (2).
(2) Pot interveni în executarea silită:
1. creditorii care au deja un titlu executoriu contra debitorului;...”.
Astfel, din conținutul textului de lege enunțat anterior se poate observa că legiuitorul a dat posibilitatea oricărui creditor să intervină m cursul unei executări silite pornite de un alt creditor și nu a limitat acest drept niciunui creditor, în speța de fată bugetar.
Consideră că, dacă legiuitorul ar fi intenționat să limiteze categoria creditorilor care să intervină în cursul unui executări silite deja pornite, ar fi putut restricționa acest aspect prin introducerea unor excepții de la regulă în cuprinsul textului legal, de exemplu creanțele datorate bugetului local.
În motivarea încheierii instanța de fond a reținut că „instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite....”.
Dispozițiile art. 666 alin. 5 pct. 1 Cod procedură civilă prevăd că: „executorul judecătoresc va respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: 1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;...”.
Din textul legal enunțat anterior se poate observa că respingerea unei cereri de încuviințare a unei executări silite este atributul executorului judecătoresc, iar nu al instanței judecătorești.
Mai mult, așa cum a reținut instanța de fond, B.E.J.A. D. și D. a solicitat încuviințarea cererii de intervenție formulată de instituția creditoare, astfel că instanța de fond nu poate respinge o cerere de intervenție atâta timp cât aceasta a fost încuviințată de executorul judecătoresc care a demarat procedura de executare silită.
Având în vedere cele menționate anterior, consideră că, în mod greșit, instanța de fond a respins încuviințarea cererii de intervenție formulată de B.E.J.A. D. și D. de vreme ce dispozițiile legale în materie nu cenzurează cererea de intervenție a unui creditor bugetar în acest sens, iar executorul judecătoresc a considerat că această cerere formulată de un creditor intervenient este admisibilă, solicitând încuviințarea acesteia.
Pentru motivele mai sus invocate, solicită admiterea apelului formulat, modificarea încheierii pronunțată în ședința din camera de consiliu din data de 1 octombrie 2015 în sensul admiterii cererii de intervenție formulată.
În drept, invocă prevederile art. 466, art. 666 și art. 690 din Codul de Procedură Civilă.
În susținerea apelului înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, precum și de orice alte mijloace de probă ce necesită a fi administrate în prezenta cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 223 Cod pr. civilă, solicită judecarea în lipsă.
Prezenta cerere este scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar în conformitate cu prevederile art. 30 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și cu prevederile art. 229 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicata cu modificările și completările ulterioare.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 625 al. 1 Cod pr. civilă, executarea silită se face cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate iar după cum rezultă din prevederile art. 689 al. 1 Cod pr. civilă(în forma în vigoare la data începerii executării silite în dosarul de executare nr. 858/2013), orice creditor poate interveni în cursul executării silite pornite de un alt creditor, însă numai în condițiile și limitele prevăzute la alin. (2).
După cum rezultă din prevederile art. 136 al. 1 și 2 Cod pr. fiscală(în forma în vigoare la data începerii executării silite în dosarul de executare nr. 858/2013), în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organul fiscal competent, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor iar organul fiscal care administrează creanțe fiscale este abilitat să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită
După cum rezultă din prevederile art. 136 al. 3 și 4 Cod pr. fiscală, creanțele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de instituțiile publice, provenite din venituri proprii și cele rezultate din raporturi juridice contractuale, precum și creanțele care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A., provenite din fondurile alocate de la bugetul de stat, se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod iar organele prevăzute la alin. (2) și (3) sunt denumite în continuare organe de executare silită.
După cum rezultă din prevederile art. 1361 al. 1 Cod pr. fiscală, autoritățile administrației publice locale sunt obligate să colaboreze și să efectueze procedura de executare silită a creanțelor fiscale datorate bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor iar dispozițiile art. 138 al. 1 Cod pr. fiscală prevăd că executarea silită se face de organul de executare silită competent prin intermediul executorilor fiscali.
După cum rezultă din prevederile art. 136 al. 9 Cod pr. fiscală, în cazul în care asupra acelorași venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanțe fiscale, cât și pentru titluri ce se execută în condițiile prevăzute de alte dispoziții legale, executarea silită se va face, potrivit dispozițiilor prezentului cod, de către organele de executare prevăzute de acesta.
Din interpretarea logică și sistematică a acestor dispoziții legale rezultă că executarea silită a titlului executoriu nr._ din data de 15 septembrie 2015 emis de Direcția G. Impozite și Taxe Locale Sector 1 se poate face numai în condițiile procedurii speciale reglementate de Codul de procedură fiscală de către organele de executare silită fiscală și anume de executorii fiscali, fiind vorba de o creanță datorată bugetului local al Sectorului 1 București, după cum rezultă din prevederile art 136 Cod pr. fiscală în care se arată că creanțele bugetare care, potrivit legii, se administrează de autoritățile sau instituțiile publice, inclusiv cele reprezentând venituri proprii, se pot executa prin executori fiscali organizați în compartimente de specialitate, aceștia fiind abilitați să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod, din prevederile acestui text de lege nerezultând în niciun caz că este posibilă începerea executării silite a unei creanțe bugetare de către executorul judecătoresc, astfel că acest lucru nu este posibil nici pe calea cererii de intervenție făcute de creditorul bugetar în condițiile art. 691 al. 1 Cod pr. civilă, atâta timp cât cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat, în cazul de față organul de executare silită fiscală, astfel că motivul de apel referitor la faptul că orice creditor poate interveni în cursul executării silite pornite de un alt creditor, urmează a fi respins ca neîntemeiat.
Astfel, după cum rezultă din dispozițiile art. 136 al. 9 Cod pr. fiscală, în cazul în care asupra acelorași venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanțe fiscale, cât și pentru titluri ce se execută în condițiile prevăzute de alte dispoziții legale, executarea silită se va face, potrivit dispozițiilor prezentului cod, de către organele de executare prevăzute de acesta.
Prin urmare, în cazul în care există un concurs de executări silite, vor fi aplicabile dispozițiile care reglementează procedura executării silite a creanțelor fiscale, organele administrativ-fiscale de executare silită fiind cele mandatate de legiuitor să continue procedura execuțională, indiferent de momentul în care a început executarea silită de drept comun, executorului judecătoresc încetându-i competența în momentul declanșării executării silite în baza Codului de procedură fiscală.
Această soluție decurge în primul rând din particularitățile titlului de creanță fiscală care, spre deosebire de alte titluri de creanță, are caracter executoriu de drept, prevederile sale putând fi aduse la îndeplinire fără nicio învestire specială și fără intervenția unui alt organ al statului.
În acest sens, art. 141 alin.(2) din Codul de procedură fiscală stabilește că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 142 alin. (4) din Codul de procedură fiscală republicat, executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimă, ceea ce înseamnă că orice perioadă de timp ar trece de la efectuarea unui act de executare silită, creditorul bugetar nu va putea fi sancționat cu perimarea, spre deosebire de dreptul comun, unde, conform prevederilor art. 699 al. 1 C.pr.civ., în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.
De altfel, așa cum s-a statuat în doctrină, procedura de executare a creanțelor fiscale stabilită prin Codul de procedură fiscală consfințește întâietatea executării silite fiscale, față de alte forme de executări silite declanșate potrivit procedurii de drept comun sau a altor proceduri speciale.
În literatura de specialitate s-a arătat că, realizând o privire comparativă, de o manieră generală, între executarea silită a creanțelor fiscale și executarea silită de drept comun, ceea ce este specific primei, este faptul că această ultimă fază a procedurii fiscale este pornită și se desfășoară de către organele administrativ – fiscale, fără încuviințarea altor organe de stat, în temeiul faptului că titlurile de creanță fiscale devin titluri executorii de drept, nemaifiind cerută învestirea lor cu formulă executorie de către o instanță judecătorească.
Prioritatea executării silite fiscale statornicită prin Codul de procedură fiscală, față de alte forme de executări silite este determinată deci, atât de individualitatea conferită de caracterul derogator al normelor speciale care o instituie, cât și de specificul obiectului ei, legat de caracterul financiar-bugetar al creanțelor supuse executării silite.
După cum rezultă din prevederile art. 691 al. 4 Cod pr. civilă, ( în forma în vigoare la data începerii executării silite în dosarul de executare nr. 858/2013), instanța soluționează cererea în camera de consiliu, fără citarea părților, dispozițiile art. 665 aplicându-se în mod corespunzător.
Ori, dispozițiile art. 665 al. 5 pct. 1 Cod pr. civilă( în forma în vigoare la data începerii executării silite în dosarul de executare nr. 858/2013), prevedeau că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat, cum este în cazul de față organul de executare silită fiscală, astfel că motivul de apel referitor la faptul că respingerea unei cereri de încuviințare a executării silite este de atributul executorului judecătoresc și nu al instanței judecătorești urmează a fi respins ca neîntemeiat.
Având în vedere că motivele de apel invocate s-au dovedit a fi neîntemeiate, situația de fapt reținută în încheierea apelată este corespunzătoare realității iar prima instanță a identificat, interpretat și aplicat în mod corect normele de drept incidente în cauză, în temeiul art. 480 al.1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat, cu consecința păstrării încheierii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta creditoare DIRECȚIA G. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, cu sediul în municipiul București, sectorul 1, .. 13, împotriva încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 1 octombrie 2015, dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Dată în ședința camerei de consiliu.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. L. V. N. M. A. D.
Red. E.L.V./Dact. GZ/ 3 Ex.
Jud. Sector 1 București
Jud. R. I. V.
Data: 7 februarie 2016
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 131/2016.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 20/2016.... → |
|---|
