Contestaţie la executare. Decizia nr. 15/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 04-01-2016 în dosarul nr. 15/2016
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V A CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 15A
Ședința publică de la 04.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. P.-J.
JUDECĂTOR G. R.
GREFIER A.-M. M.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil formulat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA- DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI Ș PODURI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.7512/05.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator B. A., având ca obiect „ contestație la executare – anulare act ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul constată faptul că apelanta-creditoarea solicitat conform art. 411 alin.2 C.pr.civ., judecata în lipsă și reține spre soluționare apelul.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4 la data de 12.02.2015, sub nr._, contestatorul B. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, contestație la executare împotriva executării silite începută în baza titlului executoriu reprezentat de proces-verbal de contravenție . nr._/31.10.2011 în dosarul de executare nr. 6133/ 2014 al B. C. V. și M.-A. D., solicitând anularea tuturor actelor de executare precum și anularea procesului verbal de contravenție menționat.
În motivare, contestatorul a arătat că la data de 06.02.2015 i-a fost comunicată somația prin care i s-a adus la cunoștință că s-a declanșat urmărirea silită împotriva sa în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . nr._/31.10.2011.
A precizat că până la acest moment nu i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție.
Raportat la această situație s-a arătat că a intervenit prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, având în vedere că fapta contravențională a fost constatată la data de 26.09.2011 cu mult peste termenul de 30 zile impus de dispozițiile legale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 Cod Procedură Civilă, legea 144/2012 și OG 2/2001.
În dovedirea cererii, au fost atașate înscrisuri.
La data de 20.02.2015 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care invocat excepția inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de nelegalitate și netemeinicie a titlului executoriu, raportat la existența unei căi procesuale specifice pentru desființarea procesului verbal de contravenție.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că potrivit disp.art.1 alin.2 din Ordonanța nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01.07.2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite de rețeaua de drumuri naționale din România.
Procesul verbal a fost emis și comunicat cu respectarea prevederilor art. 13 și 14 din OG 2/2001, fiind respectate termenele de 6 luni și respectiv o lună impuse de dispozițiile normative invocate.
Având în vedere că petentul nu a înțeles să-și îndeplinească obligația stabilită prin procesul verbal de contravenție, ce a devenit titlu executoriu prin neatacarea sa în termenul prevăzut de lege, s-a procedat la sesizarea organului de executare.
În ceea ce privește susținerile contestatorului privind dispozițiile art. I și II din Legea 144/2012, a arătat intimata că fapta contravențională a fost săvârșită anterior datei la care acestea au intrat în vigoare iar procesul verbal și implicit tariful de despăgubire nu au fost contestate în instanță până la . acestei legi, astfel încât în cauză nu sunt incidente dispozițiile normative invocate.
A mai precizat intimata că procedura de comunicare a fost legal îndeplinită, astfel încât contestatorul ar fi trebuit să uzeze de calea plângerii contravenționale pentru a contesta procesul verbal în termen de 15 zile de la comunicare. În condițiile în care nu există o hotărâre judecătorească de anulare a procesului verbal, intimata deține un titlu executoriu pentru valorificarea creanțelor prevăzute în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, intimata a arătat că acestea se încadrează în limitele legale, având în vedere și comportamentul pasiv al debitorului care a refuzat nejustificat să-și îndeplinească obligațiile stabilite prin titlul executoriu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia, la solicitarea instanței de fond a fost atașat dosarul de executare nr. 6133/ 2014 al B. C. V. și M.-A. D..
Prin sentința civilă nr. 7512/5.06.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei sector 4 București, a fost admisă excepția inadmisibilității contestației la executare cu privire la anularea titlului executoriu, invocată de intimată și a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare cu privire la anularea titlului executoriu.
A fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatorul B. A. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, fiind anulate toate actele de executare emise în dosarul execuțional nr. 6133/2014 al B. C. V. și M.-A. D..
A fost obligată intimata la plata către B. C. V. și M.-A. D. a sumei de 45,88 lei reprezentând cheltuieli fotocopiere dosar executare.
Totodată, a fost dispusă restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, aferentă contestației la executare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la executorul judecătoresc la data de 11.07.2014 (fila 64) intimata creditoare a solicitat executarea silită a contestatorului în baza titlului executoriu reprezentat procesul-verbal de contravenție . nr._/31.10.2011, cerere în baza căreia s-a procedat la deschiderea dosarului de executare nr. 6133/ 2014 (fila 63).
Prin încheierea din data de 14.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 în dosarul nr._/4/2014, s-a dispus încuviințarea executării silite a contestatorului în baza titlului executoriu enunțat (fila 61).
La data de 04.02.2015 au fost emise de către executorul judecătoresc încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare în sumă de 399,43 lei și somația mobiliară adresată debitorului (filele 58,59).
Prin adresele emise la data de 19.03.2015 s-a dispus înființarea propriii asupra sumelor datorate debitorului de terții popriți (filele 48-57), iar la data de 14.04.2015 a fost emisă încheierea de încetare a executării silite fiind plătite în totalitate atât debitul principal cât și cheltuielile de executare (fila 38).
Potrivit art. 712 Cod de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Conform art. 713 alin. (2) Cod de procedură civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În speță, instanța de fond a reținut că s-a solicitat de către contestator anularea tuturor actelor de executare efectuate în cadrul dosarului executare nr. 6133/ 2014 al B. C. V. și M.-A. D., formulându-se astfel o contestație la executarea silită însăși, precum și anularea titlului executoriu în baza căruia a fost începută executarea silită.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității invocată de intimată prin întâmpinare, referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut că motivele invocate cu privire la incidența prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii reprezintă critici referitoare la legalitatea actului de sancționare invocat, respectiv motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu în sensul art. 713 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Astfel, aceste motive ar putea fi analizate în cadrul contestației la executare numai în măsura în care legea nu prevede în legătură cu acest titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În cauză însă, având în vedere că executarea silită s-a efectuat în baza unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, dispozițiile art. 31 OG nr. 2/2001 instituie procedura plângerii contravenționale ca și cale specială pentru contestarea acestuia.
În consecință, având în vedere existența căii procesuale specifice prevăzute de lege, prima instanță a reținut că formularea motivelor de contestație cu privire la anularea titlului executoriu este inadmisibilă în prezentul cadru procesual, motiv pentru care a admis excepția inadmisibilității invocată de intimată cu privire la acest aspect.
În ceea ce privește contestația la executarea silită însăși, instanța de fond a reținut că potrivit art. 632 Cod procedură civilă, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, iar conform dispozițiilor art. 37 din OG nr. 2/2001 procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În consecință, pentru ca procesul verbal de contravenție să devină titlu executoriu este necesară mai întâi comunicarea lui conform legii și, ulterior, trecerea perioadei prevăzute de lege în care actul sancționator poate fi atacat prin intermediul plângerii contravenționale, fără a fi fost exercitată calea de atac împotriva procesului-verbal.
De asemenea, raportat la acest aspect, instanța de fond a reținut că aspectele privitoare la comunicarea procesului verbal nu se circumscriu contestației ce are ca obiect motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, prevăzută de art. 713 Cod Procedură civilă, întrucât prin analiza acestora nu se procedează la verificarea condițiilor validitate a actului de sancționare, urmărindu-se strict aptitudinea acestuia de a deveni titlu executoriu. De asemenea, nu se poate reține existența unei căi speciale prin intermediul căreia s-ar putea analiza acest aspect, întrucât în cadrul plângerii contravenționale contestatorul nu ar putea supune verificării instanței caracterul executoriu al titlului, putând formula numai apărări cu privire la eventuale motive de nelegalitate sau netemeinicie a procesului verbal.
În consecință, instanța de fond a analizat măsura în care procesul verbal de contravenție a fost legal comunicat contestatorului pentru a se determina dacă acesta constituia titlu executoriu la momentul demarării procedurii de executare silită.
Potrivit art. art. 27 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, iar conform art. 31 din același act normativ, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de ÎCCJ s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
În speță, raportat la înscrisurile din dosarul de executare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/31.10.2011, în temeiul căruia a fost începută executarea silită analizată, a fost comunicat persoanei sancționate direct prin afișare la ușa domiciliului contestatorului, fără ca această modalitate de comunicare să fie subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire (fila 66).
În lumina Deciziei nr. 10/10.06.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționare recursului în interesul legii, instanța de fond a constatat că executarea silită contestată se desfășoară nelegal, fiind începută în temeiul unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției ce nu a fost comunicat prin poștă, cu aviz de primire, ci doar și direct prin afișare la ușa domiciliului persoanei sancționate contravențional.
Actul de sancționare nefiind legal comunicat, termenul prevăzut de art. 31 din OG 2/2001, a cărui expirare condiționează caracterul executoriu al titlului analizat, nu a început să curgă, astfel încât, la data începerii executării, intimata creditoare nu beneficia de un titlu executoriu împotriva contestatorului-debitor.
Pentru considerentele de fapt și de drept enunțate, a fost constatată temeinicia contestației la executare analizate, motiv pentru care instanța de fond a anulat actele de executare emise în dosarul execuțional nr. 6133/2014 al B. C. V. și M.-A. D..
Față de soluția ce s-a impus în privința contestației la executarea silită însăși, în temeiul art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, a obligat intimata la plata către B. C. V. și M.-A. D. a sumei de 45,88 lei reprezentând cheltuieli fotocopiere dosar executare, conform adresei emise de executorul judecătoresc (fila 36).
Întrucât capătul de cerere având ca obiect contestație la executare a fost admis, instanța a dispus, în baza art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, achitată conform chitanței nr. SW_/23.02.2015 (fila 16).
Împotriva acestei sentințe creditoarea C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA a formulat apel, solicitând admiterea apelului cu consecința respingerii contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat, în esență că executarea silită s-a declanșat în temeiul încuviințării dată de instanța de executare.
În ceea ce privește comunicarea procesului verbal către contestatorul debitor, a arătat că disp. art. 27 din OG nr. 2/2001 prevede o modalitate alternativă de realizare a cesteia, comunicarea prin afișare nefiind subsidiară așa cum greșit a reținut prima instanță.
Având în vedere că procesul verbal a fost emis în termenul legal de 6 luni, că a fost comunicat corect contestatorului, iar acesta nu a formulat plângere contravențională, în mod eronat instanța de fond a apreciat că acest nu are valoarea de titlu executoriu.
De asemenea, apelanta a criticat soluția primei instanțe și în privința obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, respectiv, 20 de lei taxa de timbru în condițiile care erau aplicabile prevederile art. 45 alin.1 lit.f) din OUG nr. 80/2013.
În ceea ce privește suportarea sumei de 45,88 lei taxa pentru fotocopierea actelor de executare, apelanta a învederat că nu se justifică suportarea de către aceasta a unei asemenea cheltuieli, întrucât creditoarea nu a solicitat depunerea copiilor certificate ale dosarului de executare silită.
Așa fiind, față de argumentele expuse, apelanta a solicitat admiterea apelului formulat și respingerea contestației la executare.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și urm. cod procedură civilă.
Analizând apelul declarat prin raportare la criticile formulate de apelant și care fixează limitele devoluțiunii conform art. 477 alin.1 cod de procedură civilă,tribunalul îl apreciază ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Tribunalul are în vedere că prin decizia nr.10/2013 pronunțată în recursul în interesul legii, la care a făcut trimitere instanța de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „ în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din codul de procedură civilă această interpretare este obligatorie, nu poate fi primit argumentul apelantei, în sensul că nu există o consacrare legală a caracterului prioritar al modalității de comunicare prin poștă, cu aviz de primire față de comunicarea prin afișare.
În consecință, cum în lipsa dovezii comunicării, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal nu constituie titlu executoriu, astfel cum corect a reținut instanța de fond.
Totodată, Tribunalul consideră că nu se poate aprecia că prima instanță ar fi făcut o aplicare retroactivă a dispozițiilor legale, dând eficiență, deciziei în interesul legii, în condițiile în care modalitatea de comunicare era prevăzută de lege la momentul întocmirii și comunicării procesului verbal, decizia în interesul legii interpretând prevederea legală menționată în sensul caracterului obligatoriu al comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În ceea ce privește motivul de apel vizând cheltuielile de judecată, Tribunalul constată caracterul neîntemeiat al acestuia.
Astfel, se observă că în mod vădit lipsit de temei legal apelanta a criticat soluția primei instanțe în privința taxei de timbru de 20 lei, în condițiile în care, în mod corect, instanța de fond a dispus restituirea taxei de timbru către contestatoare, conform art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.
Referitor la cheltuielile de fotocopiere a dosarului de executare, Tribunalul observă că legal și temeinic și ținând seama de culpa procesuală a intimatei, prima instanță a dispus obligarea apelantei la suportarea acestor cheltuieli. Împrejurarea că prima instanță a obligat direct intimata creditoare la plata către executorul judecătoresc a sumei de 45,88 lei, este în acord cu prevederile art. 451 și 453 cod procedură civilă și reprezintă o modalitate facilă de recuperare a acestor cheltuieli de către executorul judecătoresc, fiind evitate litigii ulterioare în această privință. Argumentul apelantei în sensul că nu a solicitat depunerea copiilor certificate ale dosarului de executare silită, va fi înlăturat de tribunal, în condițiile în care soluționarea contestației se face conform art.717 alin.2 cod procedură civilă iar față de culpa procesuală a intimatei creditoare acesta este ținută de plata cheltuielilor de fotocopiere.
Așa fiind, față de considerentele expuse, constatând caracterul neîntemeiat al criticilor formulate de apelantă și văzând și disp. art. 480 cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge apelul formulat de apelanta creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în București, .. 401A, sector 6 împotriva sentinței civile nr.7512/05.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator B. A. CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
E. P.-J. G. R. A. M. M.
Red. EPJ/Dact.EPJ/ 4 ex/ 23.01.2016
Jud. sector 4/Jud. fond: A.C.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 20/2016.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 637/2016.... → |
|---|
