Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 131/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 131/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 131 A
Ședința din camera de consiliu de la 13.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: A. T. E.
JUDECĂTOR: C. R. R.
GREFIER: M. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-creditoare Direcția G. de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 împotriva încheierii din data de 19.11.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, având ca obiect „cerere de intervenție în cadrul executării silite”.
La apelul nominal făcut în ședință din camera de consiliu nu a răspuns apelanta.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul reține apelul în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 18.11.2015, B.E.J I. Falvius L. a solicitat încuviințarea cererii de intervenție în dosarul de executare nr. 39/2015 formulată de creditorul intervenient Direcția G. de Impozite și Taxe Locale Sector 1.
Prin încheierea pronunțată la data de 19.11.2015 în dosarul cu nr. de mai sus Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în raport de caracterul obligațiilor cuprinse în titlul executoriu (creanțe fiscale), competența executării silite cu privire la creanțele fiscale invocate de către creditor, aparține organelor de executare fiscale, și nu executorului judecătoresc. Având în vedere caracterul special al dispozițiilor cuprinse în Codul de procedură fiscală în raport cu cele din Codul de procedură civilă, în aplicarea principiului de drept specialia generalibus derogant s-a constatat că cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat.
Împotriva acestei soluții a declarat apel creditorul intervenient Direcția G. de Impozite și Taxe Locale Sector 1, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a IV-a Civilă la data de 8.12.2015 sub același nr. de dosar.
În motivarea apelului s-a menționat, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit textele legale incidente. S-a apreciat că respingerea unei cereri de încuviințare este atributul executorului judecătoresc și că instanța nu poate respinge o cerere de intervenție într-un dosar de executare atâta vreme cât acea cerere a fost încuviințată de către executorul judecătoresc. Totodată, apelantul a mai precizat că art. 690 dă posibilitatea oricărui creditor să intervină în cursul unei executări silite pornite de un alt creditor, nelimitând acest drept niciunui creditor.
În drept, s-au invocat prevederile art. 466, 666, 690 NCPC.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul apreciază că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei de față îl reprezintă cererea creditorului Direcția G. de Impozite și Taxe Locale Sector 1 de intervenție în dosarul de executare nr. 39/2015 al B. I. F. L..
Așadar, instanța de fond a apreciat eronat că ar fi incidente prevederile art. 666 alin. 5 pct. 1 NCPC (în forma în vigoare la data introducerii cererii) în primul rând pentru că obiectul cauzei nu este încuviințarea executării silite și, în al doilea rând, pentru că art. 666 alin. 5 pct. 1 NCPC dă o astfel de cerere în competența executorului, nu instanței de executare.
Sunt incidente în speță prevederile art. 690 NCPC (în forma în vigoare la data introducerii cererii) ce reglementează instituția intervenției în cadrul executării silite. Or, prevederile art. 690 alin. 1 NCPC stabilesc că orice creditor poate interveni în cursul executării silite pornite de un alt creditor, în condițiile și limitele prevăzute la alin. (2), necondiționând creanța creditorului de a fi nebugetară.
Mai mult, art. 691 NCPC (în forma în vigoare la data introducerii cererii) prevede următoarele: „(1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, intervenția poate fi făcută, sub sancțiunea prevăzută la art. 696, până la termenul stabilit de către executor pentru valorificarea, în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege ori convenite de părți, a bunurilor mobile sau imobile urmărite. (2) Cu toate acestea, creditorii care au un drept real de garanție asupra bunurilor urmărite și care este conservat în condițiile prevăzute de lege, creditorii care au creanțe având ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene, precum și alți creditori privilegiați care intervin în cursul urmăririi silite au dreptul să participe la distribuire după rangul conferit de dreptul lor de preferință, chiar dacă cererea de intervenție a fost făcută după expirarea termenului stabilit potrivit alin. (1), dacă și-au depus titlurile de creanță în termenul prevăzut la art. 869 alin. (2), în vederea întocmirii proiectului de distribuire a sumei rezultate din urmărire. Dispozițiile art. 866 rămân aplicabile”.
Din interpretarea acestor prevederi legale, tribunalul constată că este evidentă posibilitatea organelor fiscale, în calitate de creditori, de a interveni în proceduri execuționale instrumentate de executori judecătorești, în condițiile art. 690 NCPC.
În cazul de față, creditorul îndeplinește cerințele impuse de art. 690 alin. 2 NCPC, având deja un titlu executoriu contra debitorului, iar creanța invocată este certă, lichidă și exigibilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC, tribunalul va admite apelul, schimbând în tot încheierea apelată în sensul admiterii cererii de intervenție a creditoarei DITL Sector 1 București în dosarul de executare nr. 39/2015 al B. I. F. L..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-creditoare Direcția G. de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1, cu sediul în sector 1, București, Piața Amzei, nr. 13, împotriva încheierii din data de 19.11.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Schimbă în tot încheierea apelată, în sensul că:
Admite cererea de intervenție a creditoarei Direcția G. de Impozite și Taxe Locale Sector 1 București în dosarul de executare nr. 39/2015 al B. I. F. L..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A.T. E. C.R. R. M. V.
Red., Tehnored. A.T.E., 17.02.2016; 3 ex.
Jud. S 1 B.. Jud. fond R. I. V.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 827/2016. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 105/2016.... → |
|---|
