Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 637/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 637/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 10-02-2016 în dosarul nr.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 637 A
Ședința din camera de consiliu de la 10.02.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: A. T. E.
JUDECĂTOR: C. R. R.
GREFIER: M. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Timișoara, Secția Drumuri Naționale Orșova împotriva încheierii din data de 17.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, având ca obiect „învestire cu formulă executorie”.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință din camera de consiliu nu a răspuns apelanta creditoare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul reține apelul în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 2.04.2015 sub nr._, ca urmare a declinării competenței teritoriale de către Judecătoria Orșova prin sentința civilă nr. 882/18.03.2015 pronunțată în dosarul cu nr._, creditoarea C. Națională De Autostrăzi Și Drumuri Naționale Din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Timișoara, Secția Drumuri Naționale Orșova a solicitat investirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012.
Prin încheierea pronunțată la data de 17.04.2015 Judecătoria Sector 1 București a respins cererea ca neîntemeiată, reținând în esență, că astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia interpretativă nr.1/2013 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, procesul-verbal a fost comunicat intimatei doar prin afișare la sediul acesteia, în prezența unui martor, fără a se proceda la comunicarea procesului-verbal prin poștă cu aviz de primire. În această ipoteză, instanța a constatat nelegală comunicarea procesului-verbal și, pe cale de consecință, lipsa caracterului de titlu executoriu al procesului-verbal suspus învestirii.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Timișoara, Secția Drumuri Naționale Orșova, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr. de mai sus, la data de 11.01.2016, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat, în esență, că potrivit art. 27 din O.G. nr. 2/2001 modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este alternativă comunicării prin posta cu aviz de primire, iar legea nu face referire la aplicarea primordiala a vreuneia dintre cele doua metode de comunicare. Nu se poate reține că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-ar fi fost lezate drepturile procesuale.
Apelanta a mai precizat că, potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „procesul verbal neatacat in termenul prevăzut Ia art. 31, [...], constituie titlu executoriu fără vreo alta formalitate”. Procedura de învestire cu formulă executorie fiind una necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitativă la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu. Orice alte aspecte sunt posibil a fi verificate în procedura contestației la executare. S-a mai afirmat că decizia ICCJ invocată de instanța de fond a fost publicată în Monitorul Oficial ulterior datei întocmirii procesului verbal în cauză și nu se poate aplica retroactiv.
Analizând încheierea apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001 procesul verbal de contravenție neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu.
Așadar, Tribunalul conchide că aptitudinea de a fi titlu executoriu a procesului verbal de contravenție este condiționată de neatacarea acestuia.
Astfel fiind, potrivit art. 27 din același act normativ, invocat de apelantă, procesul-verbal și înștiințarea de plată se comunică prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de ÎCCJ s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Totodată, Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
În procedura sumară a învestirii cu formulă executorie art. 640 ind.1 alin.1 N.C.proc.civ prevede că „titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie”, iar alin. 3 dispune „instanța va verifica dacă înscrisul întrunește toate cerințele de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum și alte cerințe în cazurile anume prevăzute de lege”.
Ca atare, în această procedură sumară, verificările pe care instanța este abilitată să le facă conform textului redat vizează inclusiv împrejurarea dacă înscrisul înfățișat de parte este titlu executoriu, în condițiile legii.
Or, caracterul de titlu executoriu al procesului verbal de contravenție nu poate fi disociat de posibilitatea sa de a fi atacat, iar dreptul de a formula plângerea contravențională curge de la momentul comunicării valabile a actului.
Reține, așadar, Tribunalul că în mod corect instanța de fond, verificând formal existența titlului executoriu, a constatat că procesul verbal de contravenție nu reprezintă un titlu executoriu în condițiile art. 37 din OG nr. 2/2001, în lipsa efectuării unei comunicări valabile, în accepțiunea celor statuate cu caracter obligatoriu prin Decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii nr. 10/2013.
Este irelevant că această decizie a fost pronunțată ulterior întocmirii procesului verbal de contravenție în cauză, având în vedere că scopul recursului în interesul legii este acela de a unifica practica judiciară, decizia fiind obligatorie de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial, chiar și pentru procesele în curs de soluționare.
În raport de interpretarea obligatorie dată de instanța supremă, tribunalul constată că argumentele instanței de fond sunt corecte și pertinente, urmând să-și însușească motivarea.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Timișoara, Secția Drumuri Naționale Orșova, cu sediul în Orșova, . nr. 131, județul M., împotriva încheierii din data de 17.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A.T. E. C.R. R. M. V.
Red., Tehnored. A.T.E., 23.02.2016; 3 exemplare
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 15/2016. Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 20/2016.... → |
|---|
