Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 651/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 651/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 651/2016
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A IV-A CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 651 A
Ședința camerei de consiliu din 11 februarie 2016
Tribunalul constituit din:
Președinte: E. R.
Judecător: A. M. B.
Grefier: C. M. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de către apelanta-creditoare C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A prin Direcția Regională de D. și Poduri Timișoara, Secția D. Naționale Orșova, împotriva încheierii din data de 10.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, cauza având ca obiect învestire cu formulă executorie.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către apelanta-creditoare și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea formulată de petenta C. Națională de A. și D. Naționale din România SA – prin Direcția Regională de D. și Poduri Timișoara – Secția D. Naționale Orșova, s-a solicitat investirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012.
Cererea a fost înregistrată inițial sub nr._ pe rolul Judecătoriei Orșova, care și-a declinat competența teritorială prin sentința civilă nr. 872/18.03.2015 în favoarea Judecătoriei sector 1 București.
Prin încheierea de ședință din data de 10.04..2015 Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea de învestire cu formulă executorie, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 6401 alin. 1 Cod procedură civilă, titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie.
În speță, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție nu a fost înmânat sau comunicat în mod legal persoanei sancționate contravențional potrivit art. 27 raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 și art. 31, acesta nu reprezintă titlu executoriu conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nu a expirat termenul prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, în care se putea formula plângerea contravențională.
Instanța a mai reținut și aplicarea Deciziei nr. 10/10.06.2013 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție privind legala comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției.
Pentru aceste considerente, stabilind că nu s-a făcut dovada caracterului executoriu al procesului-verbal de contravenție pentru care se solicită învestirea cu formulă executorie, acesta nefiind comunicat în mod legal către persoana sancționată contravențional, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de învestire cu formulă executorie.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea creditoarea C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de D. și Poduri Orșova, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 04.01.2016.
În dezvoltarea motivelor de apel apelanta contestatoare a arătat că prin încheierea atacata, instanța de executare a respins in mod netemeinic si nelegal cererea de învestire cu formulă executorie a procesului verbal de constatare a contravenției, întrucât la momentul încheierii acestuia nu exista nici un fel de impediment, nefiind pronunțată decizia în interesul legii nr. 10/2013.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ in speta de fata, deci pentru o situatie anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
In baza acestor considerente, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea in tot a încheierii apelate si admiterea cererii.
În drept a invocat art. 6401 alin. 4 NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
În esență, într-o primă critică, apelanta-creditoare a susținut că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea de învestirea cu formulă executorie a procesului verbal de constatare a contravenției, cu referire la modalitatea de comunicare, pe care apelanta o consideră efectuată potrivit legii, precum și în raport cu dispozițiile art. 37 și art. 27 din OG nr. 2/2001 privind comunicarea acestuia, din care rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției constituie titlu executoriu., decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție în recurs în interesul legii nefiindu-i opozabilă.
Criticile sunt nefondate și urmează a fi respinse în consecință pentru considerentele care succed, completul achiesând la practica majoritară a instanțelor, urmare a unificării practicii.
Tribunalul reține că în cauză apelanta-creditoare se prevalează de titlul executoriu decurgând din procesul verbal de constare a contravenției contravenție . nr._/22.02.2012, încheiat de C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. împotriva contravenientului I. U., proces verbal care, astfel cum judicios a susținut și apelanta, potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 constituie titlu executoriu, însă cu condiția ca acesta să fi fost comunicat debitorului potrivit dispozițiilor legale.
Potrivit art. 632 NCPC executarea silită se va putea efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu și prin care se constată existența unei creanțe certe, lichide și exigibile. La pct. 2 al acestui articol se precizează că o creanță este certă „când existența ei neîndoielnică există din însuși titlul executoriu”.
Potrivit art. 638 „Sunt de asemenea titluri executorii si pot fi puse in executare silita încheierile, procesele-verbale întocmite de executorii judecătorești care, potrivit legii constituie titluri executorii; înscrisurile autentice; titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea, le recunoaște puterea, executorie.”
În sfârșit, potrivit art. 6401 alin. (1) NCPC „Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie.”, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol „Instanța va verifica dacă înscrisul întrunește toate condițiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum și alte cerințe în cazurile anume prevăzute de lege.”
Tribunalul reține că în procedura necontencioasă a învestirii cu formulă executorie, instanța este chemată a se pronunța asupra existenței și legalității titlului executoriu prezentat (în măsura în care acesta face parte sau se susține că ar face parte dintre acelea pentru care legea prevede că nu este necesară învestirea cu formulă executorie) și asupra îndeplinirii tuturor celorlalte condiții necesare încuviințării (caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, calitatea părților din procedura de executare silită etc.).
A reduce sensul instituției învestirii cu formulă executorie, doar la analizarea aptitudinii titlului executoriu de a fi pus în executare ar duce la deturnarea instituției controlului judiciar prevăzută de art. art. 6401 alin. (3) NCPC NCPC.
Cu referire la îndeplinirea condiției comunicării procesului verbal, tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o amplă și riguroasă analiză a dispozițiilor legale incidente, precum și a jurisprudenței interne, în special a Deciziei nr. 10/10.06.2013 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție și a jurisprudenței Curții E.D.O., tribunalul reținând și cauza A. împotriva României, cauză care a stat ca fundament juridic și pentru pronunțarea deciziei nr. 10/2013 amintită.
Ori, prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 Înalta Curte de Casație și a statuat că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
Față de dispozițiile deciziei nr. 10/2013, obligatorii pentru instanțe potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că nu poate hotărî în mod diferit decât a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție.
Nu pot fi reținute susținerile apelantei petente în sensul că aplicarea acestei decizii ar avea caracter retroactiv, având în vedere că ea devine obligatorie pentru toate instanțele de la momentul publicării, iar soluționarea în acest moment a cererii cu ignorarea acestei decizii ar avea drept consecință încălcarea în mod flagrant a legii, ipoteză de neacceptat.
De asemenea, nu pot fi reținute nici susținerile formulate de apelanta-petentă în sensul că chestiunea verificării modului de comunicare a procesului verbal excede procedurii necontencioase în cauză, întrucât, astfel cum deja s-a reținut, procesul verbal devine titlu executoriu de scurgerea celor 15 zile prevăzute de lege pentru atacarea lui în instanță.
Ori, nefiind comunicat în mod legal, în acest moment procesul verbal nu este executoriu, aspecte surprinse și reținute în mod legal și de către instanța de fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, tribunalul va respinge apelul ca nefondat, urmând a păstra ca fiind legală și temeinică încheierea atacată cu prezentul apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelanta-creditoare C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A prin Direcția Regională de D. și Poduri Timișoara, Secția D. Naționale Orșova, cu sediul în Orsova, ., nr. 131, J. M., împotriva încheierii din data de 10.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. R. A. M. B.
GREFIER
C. M. C.
Red. E.R.
Tehnored. E.R./ 2 ex.
Judecător fond: I.C. U., Js1
| ← Evacuare. Decizia nr. 1061/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 190/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
