Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 3421/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3421/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 3421/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.3421 A
Ședința publică de la 28.09.2015
Tribunalul compus din:
PREȘEDINTE: A. M. V.
JUDECĂTOR: L. I.-C.
GREFIER: V. A.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta pârâtă C. M. împotriva sentinței civile nr. 480/2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimatul reclamant D. A. și autoritatea tutelară Primăria Sector 4 București, având ca obiect „modificare măsuri privind copilul”.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 07.09.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii succesiv, la 14.09.2015; 21.09.2015 respectiv la 28.09.2015 a când a decis:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 06.02.2014, reclamantul D. A. în contradictoriu cu pârâta C. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună modificarea programului de vizitare al minorei.
In fapt, reclamantul precizează că a avut o relație de concubinaj cu parata din care a rezultat minora D. A., născută la data de 30.09.2011, iar prin . fost stabilit un program de vizitare in a doua si a patra sâmbătă din fiecare luna intre orele 17-20,00 si in prima si a treia duminica de la orele 10-13,000 la domiciliul paratei respectiv o săptămână in luna iulie la domiciliul tatălui.
Sentința a determinat o aparenta înțelegere din parte paratei si o respectare a dispozitiilor instanței, care însa a durat o perioada foarte scurta, parata schimbându-si radical comportamentul atunci când a observat atașamentul minorei fata de tată, manifestând o gelozie absurdă. Totul a culminat cu agresiuni fizice la adresa sa in prezenta minorei si cu formularea unor plângeri penale împotriva paratei. Parata a susținut tot timpul ca acest copil l-a făcut numai pentru ea si ca renunță inclusiv la pensia de întreținere, interzicându-i să o mai vadă pe minora si amenințând ca se va muta la bunica materna care locuiește la 100 km de București, în mediul rural, . despre care cu greu se poate spune că are toate facilitățile unei locuințe civilizate.
Pe de altă parte, reclamantul arată ca bunica paterna este profesoară de limba franceza in orașul Ploiești si întotdeauna a căutat să ii cultive spiritul minorei citindu-i povești si basme.
Reclamantul mai arata că pentru a evita starea de tensiune creată de pârâta s-a adresat autorității tutelare pentru a desemna un reprezentant care să îl însoțească in timpul programului de vizitare.
In drept au fost invocate prevederile Codului civil.
Parata a depus întâmpinare si cerere reconvențională, prin care a solicitat exercitarea exclusiva a autorității părintești de către mama si posibilitatea reclamantului de a avea legături personale cu minora să fi in principal înlăturată, iar in subsidiar programul să fie limitat la efectuarea unor vizite la domiciliul minorei cate 3 ore, odată la două săptămâni, doar in prezenta unui asistent social.
Reclamanta arată că l-a cunoscut pe reclamant in urma cu 3 ani pe un site de socializare si numai după o luna a rămas însărcinată întrucât își dorea foarte mult un copil, iar la numai doua luni reclamantul a început să își arate adevăratul caracter, manifestându-se excesiv de agresiv, violent, irascibil, si cu superioritate si nu pierdea ocazia de a o jigni si umili.
Parata relatează astfel unele evenimente de acesta natura pentru a ilustra conduita reclamantului: fiind la mare acesta a dat-o jos din mașina si a abandonat-o ., iar după ce a revenit a continuat să ii adrese injurii si insulte pe drumul pana la hotel, din acest motiv fiind nevoita să renunțe la sejur si a revenit singura in București, in timp ce reclamantul a rămas încă o săptămâna la mare pana la terminarea sejurului; după nașterea minorei pârâtul având in continuare un comportament violent i-a solicitat să plece din locuință, acest devenind foarte violent, parata fiind nevoita să se refugieze la vecini pentru a scăpa; cu o alta ocazie in luna iulie 2012 in urma unei dispute a fost nevoita să apeleze la organele de politie pentru a-l evacua pe reclamant din locuința; in timp ce se afla cu pârâtul in stațiunea Bușteni pentru a încerca reluarea relațiilor de conviețuire, acest a devenit violent, si ulterior a plecat cu minora la Ploiești, fiind nevoita să apeleze la organele de politie pentru a recupera copilul.
După stabilirea de instanța a programului de vizitare, de fiecare data reclamantul iniția discuții in contradictoriu in loc să se limiteze la interacțiunea cu minora, toate acestea degenerând de fiecare data in certuri si polemici aprinse chiar si acte de violenta, pe care le exercita in prezenta minorei. Din acest motiv parata arata ca ii este teama de reclamant întrucât acesta profita de ca este singura si nu are la cine apela si la fiecare vizita creează o stare tensionată. Pentru a evita astfel de situații parata arata că i-a propus reclamantului ca vizitele să se desfășoare in locuri publice, însă acesta nu a acceptat.
In realitate relația dintre tata si copil nu este una apropiată, este chiar inexistentă, întrucât nu a avut niciodată răbdare sa stea cu ea, si in plus folosește la adresa ei apelative inadecvate, jignitoare.
In ceea ce privește locuința bunicii materne, parata arata ca este o clădire noua, cu etaj edificată in anul 2007 cu toate facilitățile unei locuințe moderne.
Cererea reclamantului de extindere a programului de vizitare nu poate fi admisa, minora fiind in vârstă de numai 2 ani si având numeroase probleme de sănătate care impun prezența permanentă a mamei, mai ales ca minora nu este obișnuita cu prezenta constantă a reclamantului.
Cererea reconvențională a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in suma de 40 lei.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care arata ca toate aprecierile făcute de reclamanta cu privire la comportamentul său nu sunt altceva decât un mod de a-și manifesta nesiguranța in ceea ce privește relația sa absoluta cu minora. Arata ca pentru a o putea lua pe minora in săptămâna de concediu a fost necesar să o notifice pe pârâta prin executor judecătoresc. Comportamentul necorespunzător al mamei este generat de ideea ca acest copil este numai al ei, iar apărarea sa este creionata pe aspecte nereale, parata omite sa precizeze ca pentru a o putea vizita pe minora a apelat la DGASPC, iar referatele acestei instituții oglindesc o situație contrară.
Probele ce vor fi administrate vor convinge instanța de faptul ca minora este atașata de tata si are condiții bune de locuit atât la acesta cat si la bunicii paterni.
In ceea ce privește autoritatea părinteasca exclusiva solicita respingerea cererii, întrucât nu sunt incidente situațiile descrise de art. 507 C.proc.civ., iar restrângerea programului de vizitare este de asemenea nefondata.
La data de 08.09.2014 reclamantul si-a precizat in concret programul de vizitare, a solicitat respectiv doua week-end-uri pe luna alternativ de vinerea de la ora 16,00 pana duminica la ora 19,00, urmând să o ia pe minora direct d la grădiniță, o săptămână pe luna la locuința bunicilor de la Ploiești, sărbătorile de C. si de Paste in anii pari, o săptămână in vacanța de iarna si de primăvara si doua săptămâni in vacanța de vara si să aibă posibilitatea de a participa la ziua de naștere a minorei.
Prin sentința civilă nr. 480/19.01.2015, Judecătoria Sectorului 4 București a admis in parte acțiunea, a respins cererea reconvenționala; a obligat mama sa permită tatălui sa întrețină legături personale cu minora D. A., născută la data de 30.09.2011, conform următorului program: primul si al treilea week-end din luna începând de vineri ora 19,00 si pana duminica ora 18.00, la locuința tatălui din București; cate o săptămâna in perioada vacanței de iarna si de primăvara si doua săptămâni in perioada vacantei de vară, astfel incit minora sa aibă posibilitatea petrecerii alternative a sărbătorilor de C., Revelion si Paste cu fiecare dintre părinți; de ziua de naștere si de ziua onomastica a minorei, tatăl să poată participa la evenimentele organizate o perioada maxima de 2 ore, care nu se vor extinde mai târziu de ora 20.00 și a obligat parata la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul si parata au întreținut o relație de concubinaj si au împreuna un copil minor, D. A., născută la data de 30.09.2011.
Prin sentința civilă nr. 2799/2013 instanța a dispus exercitarea in comun a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului la mama, obligarea tatălui la plata unei pensii in suma de 400 lei lunar si a fixat in favoarea acestuia un program de vizitare, la domiciliul mamei, a doua si a patra sâmbătă din luna intre orele 17-22,00, prima si a treia duminica intre orele 10,00-13,00, si o săptămână in luna iulie, la domiciliul tatălui.
Conform art. 403 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului
Reglementările legale ce vor fi avute in vedere de instanța la soluționarea cererii privind programul de vizitare sunt cele prev. de art. 401 C.civ., in raport cu care, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. Același drept este prevăzut si de art. 14 din Legea 272/2004 - copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
Art. 16 din legea 272/2004 conf. cărora copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Totodată, conform art. 496 alin. 5 C.civ., părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
In ceea ce privește programul de vizitare instanța de fond a reținut ca ambele părți au solicitat modificarea acestuia, apreciind ca in modalitatea existenta in prezent, programul nu mai poate fi pus in aplicare, in esența fiecare parte invocând caracterul violent si agresiv al celuilalt.
Instanța a conchis ca aspectele invocate de ambele părți corespund in mare parte realității, atât reclamantul cat si parata având caractere colerice si manifestând o atitudine impulsiva, mai ales parata, care nu își poate stăpâni reacțiile nici in fața instanței sau a reprezentanților autorității tutelare investiți cu stabilirea unor situații de fapt la solicitarea instanței, așa cum rezulta din conținutul referatului întocmit de aceștia.
Ambele parți au prezentat certificate medico-legale pentru a justifica violenta fizica la care au fost supuse-f40/164, iar aceste aspecte au fost confirmate si de martorii audiați. Divergentele de opinii si imposibilitatea de a ajunge la o soluție de compromis este reliefata si de transcrierea mesajelor telefonice dintre parți care ilustrează o permanenta stare conflictuala. Aceeași situație a avut loc inclusiv in prezenta reprezentanților autorității tutelare care au participat la solicitarea reclamantului, la vizitele efectuate, cu aceasta ocazie, parata fiind cea care a inițiat o situație conflictuala care a degenerat.
De asemenea, in ceea ce privește respectarea programului stabilit, instanța reține ca parata nu s-a conformat dispozițiilor instanței si a refuzat sa îl primească pe reclamant să își vadă fetița chiar si atunci când acesta a venit însoțit de reprezentanții autorității tutelare. Dovezi in acest sens sunt si cererile repetate ale reclamantului către DGASPC pentru acordarea sprijinului, reclamantului dar si paratei fiind-le aduse la cunoștința conduita care este necesar să o adopte in prezenta minorei, A. tutelara a prezentat instanței un referat detaliat privind istoricul raporturilor cu familia minorei care este depus in dosar la fila 152 si de unde se desprind concluziile menționate anterior si dificultatea manifestata de parata in ceea ce privește cooperarea cu instituția in cauza.
Este astfel mai mult decât evidenta contrastanța dintre caracterele si personalitățile celor doua părți, care sunt incapabile, cel puțin la acest moment să adopte unul in prezenta celuilalt o conduita normala, in pofida diferendelor anterioare si a divergentelor de opinii.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat ca derularea in continuare a programului de vizitare care să impună prezenta simultana a ambilor părinți alături de minora este contrara interesului acesteia, si in fapt nu contribuie la realizarea unei legături de atașament cu reclamantul, acesta fiind in fapt scopul principal al unui program de legături personale. Acest scop nefiind îndeplinit in acesta modalitate, este cert ca trebuie modificata si adoptata o varianta care să permită realizarea acestui deziderat.
Din referatul efectuat de către DGASPC instanța de fond a reținut ca interacțiunea dintre tata si fiica este una pozitiva, normala, minora manifestând o atitudine deschisa fata de persoana reclamantului, chiar daca inițial a fost puțin reticenta, existând astfel potențialul dezvoltării unei relații de atașament reciproc, care in prezent nu se poate spune ca exista intre tata si fiica.
De altfel, deși minora are vârsta de peste 3 ani de zile, aceasta nu îl recunoaște si nu il individualizează pe reclamant ca si tata, întrucât ii lipsește aceasta noțiune, responsabilitatea in acest sens fiind stabilita de instanță in special in sarcina mamei, ea fiind cea care a realizat in cea mai mare parte educația minorei pana la acest moment. Lipsa acestei noțiuni din modul de gândire al unui copil nu poate fi decât rezultatul unei educații deficitare condusa intenționat in acesta direcție de către parata, fără a lua in considerare conduita copilului si reacția acestuia la vârsta când acesta va ajunge sa înțeleagă noțiunile in cauza.
In aceste condiții, susținerea paratei ca minora nu îl cunoaște pe reclamant este corecta, însa acesta se datorează propriei sale conduite, întrucât nu a favorizat dezvoltarea unei relații de atașament reciproc, ba chiar dimpotrivă a împiedicat in mod activ acest aspect, care este apreciat de instanța ca fiind contrar interesului superior al minorei. Parata însăși recunoaște aceasta situație la interogatoriu. (întrebarea 20/27). Conduita mamei si soluțiile educaționale adoptate de acesta apreciem ca nu reflecta cele mai bune mijloace de creștere si educare a unui copil, acestea fiind reliefate tangențial si cu ocazia referatului întocmit de către DGASPC: astfel parata avut intervenții nepotrivite si neavenite (minora fiind întrebata de tata daca o recunoaște pe bunica paterna din fotografii, a răspuns parata in locul minorei: “cine sa fie, o nebuna”); a părăsit fără justificare incinta unde se afla minora in momentul in care a observat atașamentul acesteia fata de reclamant; la sfârșitul sesiunii a provocat in mod intenționat minorei o stare de panica si de agitație spunându-i ca va pleca si o va lăsa cu reclamantul. Deși i s-a atras atenția de către personalul specializat ca o astfel de conduita poate constitui expresia unui abuz emoțional, parata nu s-a conformat si s-a manifestat in aceeași maniera.
Pe de alta parte, reclamantul a avut o conduita normala pe durata întregului interviu, psihologul evaluator făcând recomandarea ca pe viitor minora sa dezvolte relații personale cu ambii părinți, aceștia fiind necesar să nu exercite asupra copilului influente prin care sa impieteze asupra relației cu celălalt părinte.
Instanța de fond a mai reținut ca minora are o fire bolnăvicioasa, fiind subiectul a numeroase investigații medicale si internări, așa cum atesta documentele medicale depuse de parata la dosar, astfel ca este necesar ca acesteia sa ii fie asigurate condiții adecvate care să preîntâmpine reapariția unora dintre afecțiuni. La acest moment, instanța nu a putut stabili cauza îmbolnăvirilor repetate ale minorei si nici nu a fost investită cu o astfel de solicitare, care in fapt este de competenta personalului medical, însă susținerile reclamantului referitoare la poziționarea patului pe un perete exterior si lipsa unei surse adecvate de căldura in locuința paratei nu apar a fi total nejustificate.
Referitor la condițiile locative pe care le poate oferi reclamantul, acestea rezulta din cuprinsul anchetei sociale efectuata la domiciliul sau, de unde rezulta ca acesta locuiește . 1 care este mobilata, echipata si utilata cu toate facilitățile necesare unei locuințe normale, condițiile locative fiind comparabile cu cele oferite de reclamanta care deține tot o garsoniera confort I.
In ceea ce privește programul efectiv, instanța de fond a reținut ca modalitatea propusa de reclamant este in linii mari adecvata, însa vor fi realizate de către instanță unele ajustări care sunt apreciate ca fiind in interesul minorei si in același timp o modalitate mai facila de punere in aplicare.
Pentru aceste motive, instanța a dispus ca minora sa petreacă împreuna cu reclamantul, la locuința acestuia primul si al treilea week-end din fiecare luna de vinerea de la ora 19,00 si pana duminica la ora 18,00, cate o săptămâna in perioada vacanței de iarna si de primăvara si doua săptămâni in perioada vacantei de vară, astfel incit minora sa aibă posibilitatea petrecerii alternative a sărbătorilor de C., Revelion si Paste cu fiecare dintre părinți. De asemenea de ziua de naștere si de ziua onomastica a minorei, tatăl să poată participa la evenimentele organizate o perioada maxima de 2 ore care nu se vor extinde mai târziu de ora 20.00.
Pentru adoptarea acestei soluții, instanța a avut in vedere vârsta relativ mica a minorei, faptul ca acesta nu este încă pe deplin familiarizata cu persoana reclamantului si necesitatea ca in zilele de vineri minora sa poată fi pregătita de către mama in vederea derulării programului de vizitare, intervalul dintre ora 16,00 si ora 19,00 fiind mai mult decât suficient atât pentru somnul de după amiaza al copilului, cat si pentru hrănirea acestuia si pregătirea bagajelor in vedere a preluării de către tata. De asemenea, duminica de la ora 18,00 la ora 20,00 mama are posibilitatea de a desfășura programul de seara in vederea pregătirii copilului pentru a doua zi de grădiniță. In ceea ce privește acordarea suplimentar a unei săptămâni pentru ca reclamantul să poată merge cu minora la bunicii paterni din mun. Ploiești, instanța a apreciat ca cererea nu este justificata, acesta fiind realizata in interesul bunicilor care de fapt nu au formulat o astfel de solicitare. Pe de altă parte pe timpul programului de vizitare de care dispune, reclamantul are posibilitatea de a merge cu minora in vizita la bunici.
In ceea ce privește autoritatea părinteasca, conform art. 505 C.civ., în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. (2) Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
In acest sens art. 397 C.civ., stabilește ca după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar art. 398 instituie o excepție de la regula exercitării in comun a autorității părintești, stabilind ca in situația in care există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Referitor la situațiile care pot conduce la exercitarea exclusiva a autorității părintești, acestea sunt enumerate de art. 507 C.civ., respectiv dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească, iar in acest caz nu este incidenta nici una din situațiile enumerate limitativ.
De asemenea cu privire la motivele întemeiate care pot justifica aplicarea unei masuri exclusive, instanța reține aplicarea art. 31 alin. 2 ind. 5 din Legea nr. 272/2004 care arata ca se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
F. de aceste prevederi legale, din materialul probator administrat instanța de fond a reținut ca in cauza nu sunt incidente situațiile sau motivele stabilite de normele legale prezentate care să impună exercitarea exclusiva a autorității părintești asupra minorei numai de către mama acesteia. Implicarea si dorința tatălui de a participa la activitățile legate de creșterea si educarea fiicei sale apreciem ca au fost dovedite, acesta manifestând interes privind starea de sănătate si educație minorei si a solicitat extinderea programului de legături personale pentru a putea interacționa mai bine cu fiica sa.
Instanța nu a reținut in sarcina reclamantului o conduita reprobabila fata de copil si care să împiedice exercitarea de către acesta a autorității părintești. Pe de altă parte ambii părinți au drepturi si obligații egale cu privire la creșterea si educarea minorei, așa cum sunt ele prevăzute de codul civil la art. 483 si următoarele.
Referitor la autoritatea părintească legea o definește la art. 483 arătând ca reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți conținutul acesteia fiind detaliat de art. 487 cod civil: părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.
F. de aceste împrejurări, instanța de fond a apreciat ca nu exista motive pentru care să fie modificata măsura referitoare la exercitarea in comun a autorității părintești dispusa de către instanța prin sentința 2799/2013, cererea paratei fiind nefondata si urmează a fi respinsă.
În raport de aceste considerente de fapt si de drept, instanța a respins cererea reconvenționala si a admis in parte acțiunea reclamantului, a încuviințat programul de vizitare stabilit, respectiv primul si al treilea week-end din luna începând de vineri ora 19,00 si pana duminica ora 18.00, la locuința tatălui din București; cate o săptămâna in perioada vacanței de iarna si de primăvara si doua săptămâni in perioada vacantei de vară, astfel incit minora sa aibă posibilitatea petrecerii alternative a sărbătorilor de C., Revelion si Paste cu fiecare dintre părinți; de ziua de naștere si de ziua onomastica a minorei, tatăl să poată participa la evenimentele organizate o perioada maxima de 2 ore care nu se vor extinde mai târziu de ora 20.00.
In privința cheltuielilor de judecata, instanța de fond a constatat ca reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata acestora si a depus la dosar chitanța de plata a onorariului in suma de 2500 lei. Având in vedere admiterea in parte a acțiunii si prev. art. 53 alin. 2 C.proc.civ., instanța a dispus obligarea paratei la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. M., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 22.04.2015.
În motivarea apelului, s-a arătat că instanța de fond nu a încuviințat emiterea unei adrese către Monitorul Oficial, fostul angajator al lui D. A., pentru dovedirea că în perioada 20.07._14 când a luat minora la domiciliul sau cu executor judecătoresc afirmând ca e in concediu de odihna, in fapt, acesta a lucrat; mai mult, acesta nu își desfășoară activitatea in București, așa cum a in dus in eroare instanța de fond ci, de fapt lucrează in Ploiești, acolo unde va fi dusa si fetița, ceea ce nu ar face decât sa agraveze afecțiunile de care suferă fetița si i-ar pune viața in pericol. De asemenea, acesta lucrează și în week-end, iar programul lui de lucru coincid in mare parte cu programul de vizita acordat de instanța.
De asemenea, instanța de fond a respins cererea apelantei prin care solicită evaluarea psihiatrică a lui D. A..
Apelanta a învederat că reclamantul-parat este un pericol nu numai pentru fetița, ci un pericol social - îi urăște pe toți cei din jur fără niciun motiv iar afirmații de genul „daca aș avea o pușca i-aș împușca pe toți”, „onanie ia cuțitul asta si înfige-l in spate lui mami... Belito ia obiectul asta si da i in cap lui mami” etc. fac parte din limbajul sau obișnuit, zilnic.
In realitate „interesul lui fata de copil” s-a redus doar la câteva sesizări mincinoase făcute Direcției Generale de Asistenta Sociala si Protecția Copilului si 3 plângeri la politie pentru a i face dosar penal pentru încălcarea hotărârii judecătorești, „uitând” însă să menționeze motivul pentru care s-a ajuns in aceasta situație: tulburările lui psihice grave de comportament si limbaj, desele si obișnuitele lui momente de nebunie in care atât apelanta cât și fetița, trăiau . tensiune continua in propria lor casa.
Este revoltător ce se întâmpla, o astfel de persoana nu numai ca nu este pedepsita dar i se da dreptul sa chinuie, sa folosească un copil, sa-l traumatizeze si sa-i pună viața în pericol, pentru ca A., așa cum a mai arătat, este un copil cu probleme serioase de sănătate, are imunodeficienta severa ceea ce facilitează apariția infecțiilor virale, micotice si mai ales a celor bacteriene care i pot pune viața in pericol.
In ce privește condițiile locative, se afirma ca reclamantul are o garsoniera confort 1. Probabil ca cei de la autoritatea tutelara nu cunosc care sunt standardele de confort stabilite prin lege. In realitate D. A. are o garsoniera de cea. 30 de m pătrați, semidecomandata, cu „o bucătărie” care are o suprafața de 2 m pătrați in care nu încape nici măcar o masa, la etajul 7 într-un imobil de nefamiliști, într-o zona cu care greu se poate spune ca ar fi una civilizata (între Progresul si Ferentari), cumpărata printr-un credit ipotecar pe 25 de ani.
Se precizează ca aceste „condiții locative sunt comparabile cu cele ale reclamantei”. In realitate apelanta este proprietara unei garsoniere confort 1 sporit cu o suprafața de 42 de metri pătrați (practic suprafața unui apartament cu 2 camere într-un imobil mai vechi) decomandata, bucătăria fiind de fapt un living (foarte spațioasa, unde se poate si dormi) in zona Noua B., aproape de Orășelul Copiilor si de metrou, deci într-un imobil nou, valorând practic dublul garsonierei reclamatului, locuința cumpărata fără niciun împrumut de la banca, mobilată si utilată ultramodern, care are evident si termopan (a se vedea descrierile mincinoase ale reclamantului). In viitorul foarte apropiat, până la vârsta de 6 ani a copilului, intenționează sa achiziționeze un imobil cu o suprafața mai mare, pentru a i putea oferi fetiței condiții optime de creștere.
Totodată, se impunea ca instanța de fond să nu acorde cheltuieli de judecată intimatului.
În consecință, solicită admiterea apeului, exercitarea unică a autorității parentale, program de legături personale de câte 3 ore o dată la două săptămâni, înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
Intimatul-reclamant D. A. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 205 C.proc.civ. întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Apelanta-parata a dat dovada de un comportament neadecvat pe parcursul soluționării cauzei (fenomen sesizat de către instanța de judecata) comportament care a fost dovedit si cu înscrisuri oficiale - emise de D.G.A.S.P.C., cu declarațiile martorilor si chiar de către organele de politie.
Starea tensionata in care trăiește minora, este generata, întotdeauna, de către apelanta-parata care a afirmat, chiar si in fata instanței de judecata, ca acest copil este numai al ei si ca nu dorește sa-l vadă pe intimatul-reclamant in prezenta fetiței.
Minora are nevoie de un climat cald, de grija si afecțiunea ambilor părinți, însă in speța, apelanta-parata este cea care a determinat promovarea prezentei acțiuni, trecând peste dispozițiile art. 16 din Legea nr. 272/2004 si art. 496 alin. 5 C.civ.
Apelantul a mai arătat că în prezent este angajat la o companie multinaționala, la care programul este foarte flexibil, sediul fiind in Piața V. din București; locuiește într-un apartament cu doua camere, dintre care una este amenajata pentru o găzdui pe fiica sa, și este situat la 10 min. de Spitalul de copii „M. S. Curie”.
In ceea ce privește starea de sănătate a minorei, aceasta avea o sensibilitate la aerul rece, dar si aceasta se datora tot culpei apelatei-parate care, chiar si in luna aprilie ținea fetita cu fular la gura si cu căciula groasa si refuza chiar si recomandările medicale de specialitate.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ., si art. 453 C.proc.civ.
Apelanta-pârâtă C. M., a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că așa zisa autoritate părinteasca . a condus la un veritabil program de hărțuire la adresa apelantei si implicit la adresa minorei (a se vedea nenumăratele plângeri făcute la politie pentru agresiunile fizice si verbale ale acestuia, pentru violenta psihologica).
De altfel, doamna procuror V. A., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București examinând actele de urmărire penala din dosarul penal nr. 1144/P/2014 pe care intimatul l-a făcut pentru săvârșirea infracțiunii de „nerespectare a masurilor privind încredințarea minorului, prevederile de art. 379 alin. 2 C.pen. a considerat ca „faptele săvârșite de C. M. nu întrunesc elementele constitutive ale faptei de nerespectare a masurilor privind încredințarea minorului, întrucât tipicitatea infracțiunii presupune existența unor acte care sa împiedice pe oricare din părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de organul competent” si a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de „nerespectare a masurilor privind încredințarea minorului, prevederile de art. 379 alin. 2 C.pen.”, întrucât săvârșirea faptei a avut în vedere siguranța personala a suspectei si nu îngrădirea drepturile persoanei vătămate”.
Totodată exista la dosar un referat care consemnează faptul ca D.G.A.S.P.C. s a deplasat de câteva ori la locuința sa, ca urmare a sesizărilor mincinoase făcute de intimat (pentru ca i trebuiau probe la dosar), si a constatat care relatările acestuia nu au nicio legătura cu realitatea si ca relația dintre apelantă si fetița este una frumoasa si armonioasa, iar la întrebarea daca vrei sa mergi la tați aceasta a spus categoric „nu”.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 471 alin. (6) C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 07.08.2015, Tribunalul a constatat că apelanta pârâtă este decăzută din dreptul de a propune probe conform art. 254 C.p.c. și a lat act că intimatul nu solicită probe noi în apel. Din oficiu, Tribunalul a dispus efectuarea unei anchete sociale la noua locuință a intimatei și emiterea unei adrese la locul de muncă al acestuia pentru a verifica programul de lucru.
Relațiile de la locul de muncă al intimatului au fost depuse la dosar la data de 28.08.2015, iar referatul de anchetă socială a fost depus la data de 03.09.2015.
Procedând la analiza sentinței apelate prin raportare la criticile formulate, Tribunalul constată că acesta este fondat.
Motivul de apel referitor la exercitarea unică de către mamă a autorității parentale nu este fondat.
Regula autorității parentale comune este prevăzută de art. 397 C.civ. și art. 503 C.civ.
Conform art. 397 C.civ. (Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți): „După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel”.
În același sens sunt și prev. art. 503 C.civ. (Modul de exercitare a autorității părintești), conform cărora: „(1) Părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. (2) Față de terții de bună-credință, oricare dintre părinți, care îndeplinește singur un act curent pentru exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești, este prezumat că are și consimțământul celuilalt părinte”.
Excepțiile de la această regulă sunt detaliate de art. 507 Cod Civil, art. 398 cod civil și art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004, republicată, când autoritatea parentală se exercită de către un singur părinte.
Art. 507 C. civ. (Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte) stabilește în mod limitativ situațiile obiective în care este incidentă autoritatea parentală unică: „Dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească”.
Subsecvent, art. 398. C.civ. (Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte) deschide posibilitatea exercitării autorității părintești de un singur părinte și în alte situații decât cele enunțate de art. 507 Cod Civ., chiar subiective (de la caz la caz), ori de câte ori interesul copilului impune o asemenea măsură și există motive întemeiate care să justifice scindarea autorității părintești.
Astfel, art. 398 C.civ. dispune: „(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți. (2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.”
Motivele subiective la care face referire art. 398 C.civ. au fost exemplificate prin art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, modificată, care prevede că: „Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești”.
În speță, nu sunt incidente cazurile obiective de autoritate parentală unică, iar instanța apreciază că nici motivele subiective la care face referire art. 398 C.civ. nu au aplicabilitate.
Dintre motivele subiective, s-ar putea reține, eventual, numai violența, însă probatoriul administrat confirmă concluzia instanței de fond că ambele părți au un comportament coleric și sunt incapabile să se comporte civilizat în prezența celeilalte, astfel încât nu este justificat ca una singură să exercite autoritatea parentală în mod unic, nefiind dovedit că, în speța de față și la momentul actual, vreunul dintre părinți are în mod efectiv responsabilitatea și maturitatea necesare pentru a lua decizii în interesul copilului, și nu pentru a se răzbuna pe celălalt părinte.
Motivul de apel privind programul de legături personale este fondat.
Aspectul reținut de instanța de fond în sensul că, în prezent, minora nu îl cunoaște pe intimat ca tată este corect și nu a fost contestat, iar acestuia trebuie să i se dea importanța cuvenită din prisma copilului (chiar dacă această situație a fost creată de mamă, care a încercat să restrângă legătura copilului cu tatăl său).
În condițiile în care copilul încă nu își cunoaște tatăl, Tribunalul apreciază ca fiind în interesul copilului de a dezvolta o relație cu tatăl ei în mod gradual, fără frică sau constrângere, astfel încât este oportun ca, până la consolidarea relației dintre tată și fiică, programul de legături să se desfășoare fără luare peste noapte, fiind dificil să se impună unui copil de vârstă mică, cu probleme de sănătate, să accepte să doarmă într-un loc străin, alături de o persoană pe care nu o percepe ca tată.
Pe de altă parte, Tribunalul consideră ca relația copil – tată trebuie sprijinită prin contacte dese cu copilul, astfel încât va stabili ca minora să poată să de întâlnească cu tatăl acesteia de 2 ori în fiecare săptămână, respectiv ziua de miercuri a fiecărei săptămâni, prin luarea minorei de la grădiniță la ora 16,00 și înapoierea acesteia la domiciliul mamei la ora 19,00, și ziua de sâmbătă a fiecărei săptămâni, de la ora 10,00 la ora 13,00 prin luarea minorei de la domiciliul mamei și înapoierea copilului la domiciliul mamei.
Tribunalul apreciază că programul de legături personale propus de mamă (3 ore la două săptămâni) este prea redus și nu poate conduce la realizarea scopului unui program de legături personale, acela de a crea și dezvolta un program de legături personale între părinte și copil.
Date fiind relațiile extrem de încordate dintre părți, Tribunalul apreciază că nu este în interesul minorei ca programul să se desfășoare la locuința mamei sau în prezența acesteia, având în vedere că toate întâlnirile dintre cei doi părinți conduc la situații conflictuale în prezența minorei.
D. fiind programul de legături personale stabilit (fără înnoptare), Tribunalul constată că posibilitățile locative ale intimatului sunt mai puțin importante. Cu toate acestea, constată că intimatul poate oferi condiții bune, este proprietarul unui apartament format din 2 camere, semidecomandat, curat întreținută și corespunzător mobilat.
În ceea ce privește programul de lucru al tatălui, Tribunalul constată că acesta are zile libere la sfârșit de săptămână, teoretic cel puțin 4 zile (2 week-enduri), la stabilirea cărora se ține cont de solicitarea salariatului, iar practic mai multe zile libere (din adeverința de la fila 34 dosar apel rezultă că au fost și luni în care tatăl nu a lucrat nici un week-end).
Motivul de apel privind cheltuielile de judecată este și el fondat.
Urmare a cenzurării de către Tribunal a programului de legături personale solicitat de tată și acordat, în linii mari, de instanța de fond, va fi cenzurat și cuantumul cheltzielilor de judecată acordate tatălui de prima instanța.
În consecință, Tribunalul va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată la prima instanță.
Față de aceste considerente în fapt și în drept, în baza art. 480 C.p.c., Tribunalul va admite apelul și va schimba sentința apelată în ceea ce privește programul de legături personale și cheltuielile de judecată la prima instanță, conform celor arătate anterior.
Tribunalul va menține în rest sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă C. M., cu domiciliul în București, ., .. 3, ., împotriva sentinței civile nr. 480/19.01.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. A., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat C. V. A., cu sediul în București ., ., . și autoritatea tutelară Primăria Sectorului 4 București, cu sediul în București, .. 6-16, sectorul 4.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în ceea ce privește programul de legături personale și cheltuielile de judecată la prima instanță, în sensul că:
Stabilește următorul program de legături personale între minoră și tată, care se va desfășura fără prezența mamei: ziua de miercuri a fiecărei săptămâni, prin luarea minorei de la grădiniță la ora 16,00 și înapoierea acesteia la domiciliul mamei la ora 19,00, și ziua de sâmbătă a fiecărei săptămâni, de la ora 10,00 la ora 13,00 prin luarea minorei de la domiciliul mamei și înapoierea copilului la domiciliul mamei.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată la prima instanță.
Menține în rest sentința civilă apelată.
Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2015 .
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
A.M.VoiculescuL.I.-ChirițăV.A.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 709/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
