Ordin de protecţie. Decizia nr. 242/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 242/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 242/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 242 A
Ședința publică de la 19.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – D. A. D.
JUDECĂTOR – C. P.
GREFIER – G. I.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul București, participă procuror M. M..
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă Ș. I. în contradictoriu cu intimatul pârât B. I., împotriva sentinței civile nr. 79/08.01.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, având ca obiect „ordin de protecție”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă Ș. I., legitimată cu CI . nr._, personal și asistată de avocat și intimatul pârât B. I., legitimat cu CI . nr._, personal și asistat de avocat.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului că intimatul pârât a depus la dosar, la data de 19.01.2016, întâmpinare.
Tribunalul constată că la fila 24 din dosarul de fond se regăsește delegația pentru avocatul intimatului pârât, valabilă și în căile de atac.
Apelanta reclamantă, prin avocat, depune la dosar motive de apel și comunică intimatului pârât și reprezentantului Ministerului Public câteun exemplar al acestora.
Apelanta reclamantă, prin avocat și intimatul pârât, prin avocat, precizează, la interpelarea instanței, că au primit hotărârea instanței de fond la data de 18.01.2016.
Tribunalul ia act de declarația părților și acordă cuvântul asupra probelor.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu declarația unui martor, respectiv a numitei B. C., pentru a dovedi că la instanța de fond intimatul pârât a amenințat-o pe reclamantă, precum și cu privire la comportamentul acestuia.
Intimatul pârât, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune un referat întocmit de Secția 17 Poliție. Referitor la probele propuse de apelanta reclamantă, arată că nu se opune la proba cu înscrisuri, însă solicită respingerea probei testimoniale, apreciind că nu este utilă întrucât martorul propus de apelantă a declarat că nu cunoaște nimic în legătură cu faptele pentru care s-a solicitat emiterea ordinului de protecție.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de încuviințare a probei cu înscrisuri pentru ambele părți și de respingere a probei testimoniale, apreciind că nu este utilă cauzei.
Tribunalul, după deliberare, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri și respinge solicitarea apelantei reclamante pentru administrarea probei testimoniale cu declarația unui martor, apreciind că nu este utilă față de probele administrate și motivele de apel invocate.
Intimatul pârât, prin avocat, invocă excepția nulității apelului, față de împrejurarea că în cuprinsul cererii de apel nu a fost indicat numărul hotărârii atacate.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită respingerea excepției având în vedere că a indicat numărul de dosar și faptul că a precizat că formulează apel împotriva hotărârii pronunțate în acest dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției nulității apelului, reclamanta arătând că formulează apel împotriva hotărârii pronunțată în acest dosar, indicând numărul dosarului.
Tribunalul, după deliberare cu privire la nulitatea cererii de apel, constată că nu este întemeiată având în vedere că apelanta reclamantă a declarat că înțelege să formuleze apel împotriva hotărârii pronunțate în dosarul nr_, astfel încât numărul hotărârii poate fi ușor identificat.
Intimatul pârât, prin avocat, apreciază că motivele de apel nu au fost depuse în termenul prevăzut de lege, astfel că este decăzută din dreptul a le depune la dosar.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită respingerea excepției invocată cu privire la decăderea din dreptul a depune motivele de apel.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției.
Tribunalul, deliberând cu privire la excepția invocată de intimatul pârât, consideră că motivele de apel au fost depuse în 3 zile de la data comunicării sentinței, aceasta fiind comunicată, potrivit susținerilor părților, la data de 18.11.2016.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, tribunalul constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii și emiterea unui ordin de protecție, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar și probele administrate a rezultat că intimatul pârât este violent, a încălcat primul ordin de protecție emis, astfel încât se impune luarea acestei măsuri. Arată că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimatul pârât, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, să se constate că nu s-a făcut dovada că pârâtul este o persoană violentă, iar cererea pentru emiterea ordinului de protecție a fost formulată de către reclamantă după ce pârâtul intimat a introdus o acțiune având ca obiect program vizitare minor. Solicită să se aibă în vedere că prin emiterea unui ordin de protecție, pârâtul ar fi pus în imposibilitatea de a-și vedea copilul. Totodată, atitudinea reclamantei este una violentă la adresa pârâtului, aceasta având un comportament neadecvat atunci când pârâtul se afla la volan și exista posibilitatea producerii unui accident rutier. De asemenea, se arată că prin formularea acestei acțiuni, reclamanta încearcă să se răzbune pe pârât iar incidentele menționate de aceasta în cuprinsul acțiunii nu au existat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, apreciind că în mod corect a fost respinsă cererea având ca obiect emiterea ordinului de protecție, față de probele administrate.
Se prezintă doamna avocat S. Clodilda, desemnată din oficiu pentru a reprezenta interesele intimatului pârât iar tribunalul, față de faptul că intimatul pârât are avocat ales, constată încetată delegația avocatului din oficiu.
Tribunalul reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de apel, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 06.01.2016, reclamanta Ș. I., in contradictoriu cu pârâtul B. I., a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se instituie următoarele măsuri: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, respectiv 300 m, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copiii victimei sau față de alte rude ale acesteia, respectiv Ș. A. D., fiul victimei, și Caramet N.-G., nepoata victimei, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, respectiv ., sector 3 – locul de muncă al victimei, Școala nr. 150, .. 29-31, sector 5 – școala fiului victimei, Walter M., nr. 1-3, ., camera 205A, sector 1 – lângă S. Palatului, . victimei, M. Image, Piața Gemeni, .. 108-116, sector 2, București – locul de muncă al nepoatei victimei, interzicerea oricărei contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima, încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora, respectiv încredințarea provizorie a minorului Ș. A. D. către Ș. I., victima, mama minorului, și stabilirea locuinței minorului la aceasta, precum și obligarea pârâtului de a urma ședințe de consiliere psihologică.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma violențelor repetate exercitate de pârât, a obținut un ordin de protecție împotriva acestuia, ordin de protecție ce a făcut obiectul dosarului nr._/302/2015. A arătat că, chiar și după emiterea ordinului de protecție, pârâtul nu a încetat să o hărțuiască, a contactat-o telefonic, iar vecinii săi l-au văzut la poarta reclamantei, plimbându-se în apropierea locuinței sale. A arătat că pârâtul i-a făcut reclamatii și la Distrigaz, pentru a se răzbuna pe reclamantă, întrucât știa că aceasta nu a întocmit proiectul de racordare la rețeaua de gaze naturale. A arătat reclamanta că, în urma numeroaselor apeluri telefonice primite de la pârât, a depus și plângere la poliție, respectiv plângerea nr._/08.09.2015, depusă la Secția 17 Poliție. A arătat că trăiește într-o permanentă stare de teamă, teroare, fiindu-i frică de faptul că pârâtul îi va omorî atât pe ea, cât și pe fiul acesteia.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat, a probei testimoniale, a probei cu interogatoriul pârâtului.
La data de 07.01.2016, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiate.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a solicitat instanței să constate că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă este identică cu cea formulată în anul 2015, cerere care a format obiectul dosarului nr._/302/2015. A solicitat instanței să constate că reclamanta nu a adus elemente noi care să ducă la concluzia că în prezent pârâtul ar crea un pericol pentru reclamantă sau minor. În acest sens, a solicitat instanței să constate că pârâtul nu a mai luat legătura cu reclamanta și cu minorul în nici un fel și nici nu a fost prezent în preajma acestora sau a locuinței lor de la data pronunțării sentinței civile nr. 5392/15.07._. Astfel, a apreciat că cererea reclamantei este neîntemeiată, considerand că, motivul pentru care reclamanta a formulat prezenta cerere, l-a constituit dosarul nr._/302/2015, înregistrat pe rolul instanței de pârât, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
În dovedire, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
La termenul de judecată din data de 07.01.2016, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri, în temeiul art. 255 alin. 1 raportat la art. 258 C.pr.civ., considerând-o a fi admisibilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Prin sentinta civla nr. 79/08.01.2016 Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a respins cererea formulată de reclamanta Ș. I. în contradictoriu cu pârâtul B. I., ca neîntemeiată.
A luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, prin sentința civilă nr. 5392/14.07.2015, Judecătoria Sectorului 5 a admis în parte cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată de reclamantă, pârâtul fiind obligat la păstrarea unei distanțe minime de 100m față de reclamantă și față de minorul Ș. A. D., ns. la 29.01.2009, precum și față de locuința reclamantei situată în București, ..26, corp A, ., față de locul de muncă al victimei din București, ., sector 3, precum și față de Școala nr.150, situată în București, ..29-31, sector 5. De asemenea, s-a interzis pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta și s-a stabilit locuința minorului la mamă.
Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar reclamanta a solicitat emiterea unui nou ordin de protecție împotriva pârâtului, fostul său concubin, invocând faptul că, după emiterea ordinului de protecție anterior, pârâtul a contactat-o telefonic, că a fost văzut de vecini plimbându-se în apropierea locuinței sale și că pârâtul i-a făcut reclamație la Distrigaz, pentru a se răzbuna pe ea, întrucât știa că aceasta nu a întocmit proiectul de racordare la rețeaua de gaze naturale. A mai arătat reclamanta că, în urma numeroaselor apeluri telefonice primite de la pârât, a depus și plângere la poliție, respectiv plângerea nr._/08.09.2015, depusă la Secția 17 Poliție, însă în fața instanței a susținut că pârâtul a apelat-o doar de trei ori în luna septembrie 2015, dar nu a răspuns acestor apeluri.
In drept, conform dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței, ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, una sau mai multe măsuri cu caracter provizoriu, respectiv obligații sau interdicții astfel cum acestea sunt enumerate la lit. a) – h) din alin. 1 al art. 23.
Potrivit dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 217/2003, la expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.
Legea nr. 217/2003 prevede posibilitatea luării măsurilor respective pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, iar potrivit art. 5 lit. a), în sensul Legii nr. 217/2003, prin membru de familie se înțeleg și foștii soți.
Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 prevede că există violență în familie atunci când un membru de familie exercită împotriva altui membru al aceleiași familii, orice acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv dacă amenință cu asemenea acte, constrânge, sau privează în mod arbitrar de libertate.
Conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, violența în familie poate îmbrăca forma violenței verbale ce se manifestă prin folosirea unui limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare. De asemenea, aceasta se poate manifesta prin violență psihologică în sensul provocării de stări de tensiune și de suferință psihică, violență demonstrativă asupra obiectelor, amenințări verbale, acte de gelozie, etc.
În speță, având în vedere probele administrate în cauză, instanța a apreciat că pârâtul nu manifestă vreo formă de violență în prezent asupra membrilor familiei sale, nefiind dovedite elemente care să impună o nouă . măsuri de protecție de natura celor prevăzute de art. 23 al.1 din Legea nr.217/2003.
Instanța a mai avut în vedere și faptul că, potrivit susținerilor nedovedite ale reclamantei, singurele acțiuni ale pârâtului ulterioare emiterii ordinului de protecție au constat în trei apeluri telefonice în luna septembrie 2015, la care reclamanta nu a răspuns și prezența sa o dată pe bulevardul K. (.).
Cu privire la plângerea penală formulată de către reclamantă împotriva pârâtului pentru nerespectarea ordinului de protecție, instanța apreciat că aceasta nu poate fundamenta hotărârea de emitere a unui nou ordin de protecție împotriva pârâtului, având în vedere că a fost înaintată la P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București cu propunere de clasare în temeiul art.16 lit. b din Codul de procedură penală.
În aceste condiții, față de acțiunile pârâtului din ultimele 6 luni, instanța a apreciat că acesta nu reprezintă un pericol actual față de membrii familiei sale, iar temeiurile care au stat la baza emiterii primului ordin de protecție nu se mențin.
Lipsa probelor conduce la concluzia că nu există indicii temeinice pentru a se reține existența din partea pârâtului a unor acte de violență verbală sau psihică, în sensul art.3 și art. 4 din Legea nr.217/2003, exercitate asupra reclamantei, minorului sau nepoate victimei, violențe care să fi dus la grave perturbări ale desfășurării normale a existenței acestora.
A emite ordinul de protecție împotriva pârâtului, fără existența unui temei probator, ar aduce atingere dreptului la viață privată, reglementat de art. 71 C.civ. și art. 8 CEDO. Conform articolelor menționate, nimeni nu poate fi supus unor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reședința sau corespondența sa, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor legale. Clauza justificativă constă în acceptarea imixtiunii în viața privată dacă acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirii faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora. Necesitatea protejării drepturilor sale trebuie dovedită de către victimă printr-un probatoriu solid astfel încât să se justifice atingerea adusă dreptului la viață privată a pârâtei.
Prin urmare, apreciind că nu sunt întrunite condițiile pentru emiterea unui nou ordin de protecție, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S. I. care a solicitat admiterea apelului si schimbarea sentintei apelate in sensul admiterii cererii privind instituirea ordinului de protectie .
In motivarea cererii de apel, aceasta a sustinut ca, ordiunl de protectie emis anterior, a fost valabil pana la data de 14.01.2016 .Chiar si dupa emiterea ordinului de protectie, paratul a continuat sa o hartuiasca, a contactat-o telefonic, iar vecinii sai l-au vazut la poarta si in apropierea locuintei sale, i-a fact reclamatie la Distrigaz pentru neintocmirea proiectului de racordare.
A invederat ca a formulat plangere impotriva paratului la Sectia 17 Politie ca urmare a apelurilor telefonice primite .
A mai sustinut ca, si la Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti acesta a amenintat-o si ca, in mod nelegal, i-a fost respinsa proba cu un martor care cunostea despre faptele petrecute in perioada valabilitatii ordinului de protectie si la Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti.
A sustinut ca paratul reprezinta atat pentru ea cat si pentru minor un adevarat pericol.
Intimatul B. I. a formulat intampinare prin care a declarat ca cele sustinute de catre apelanta nu sunt dovedite, ca nu a incalcat ordinul de protectie si a incercat sa aiba o comportare civilizata .
A solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat .
Pentru dovedirea cererii de apel, tribunalul a incuviintat proba cu inscrisuri .
Analizand apelul declarat in functie de criticile invocate, tribunalul constata urmatoarele:
Legea nr. 217/2003 permite emiterea unui ordin de protecție în scopul înlăturării stării de pericol la care este expusă o persoană, datorită unui act de violență din partea unui membru al familiei, act de violență prin care este pusă in pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea acesteia.
Violența în familie se poate manifesta sub mai multe forme, enumerate la art. 3 și art. 4 din lege, incluzând violența verbală, fizică și psihologică, respectiv prin adresarea unui limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare, impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, precum și alte acțiuni cu efect similar.
Procedura instituita prin Legea nr. 217/2003 este una speciala, legiuitorul urmarind luarea cu celeritate, pe un anumit termen, a unor masuri care sa aiba ca scop prevenirea producerii unui prejudiciu persoanei care solicita protectie.
Se constasta ca, prin sentința civilă nr. 5392/14.07.2015, Judecătoria Sectorului 5 a admis în parte cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată de reclamantă, pârâtul fiind obligat la păstrarea unei distanțe minime de 100m față de reclamantă și față de minorul Ș. A. D., ns. la 29.01.2009, precum și față de locuința reclamantei situată în București, ..26, corp A, ., față de locul de muncă al victimei din București, ., sector 3, precum și față de Școala nr.150, situată în București, ..29-31, sector 5. De asemenea, s-a interzis pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta și s-a stabilit locuința minorului la mamă.
Acest ordin de protectie a fost valabil pana la data de 14.01.2016, reclamanta introducand prezenta cerere la data de 06.01.2016 .
Tribunalul constata ca aceasta invoca in cerere aspecte legate de incalcarea ordinului de protectie de catre parat, respectiv ca, in interiorul perioadei de valabilitate a ordinului de protectie, nu a incetat sa o hartuiasca, a contactat-o telefonic, iar vecinii sai l-au vazut in apropierea locuintei sale.
A mai sustinut ca i-a facut plangere la Distrigaz intrucat nu a intocmit proiectul de racordare la reteaua de gaze naturale .
Potrivit art. 31 din Legea nr. 217/2003 “Ordinul de protecție se comunică de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința victimei și a agresorului . Ordinul de protecție prin care se dispun oricare dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) se pune în executare de îndată, de către sau, după caz, sub supravegherea poliției. Pentru punerea în executare a ordinului de protecție, polițistul poate intra în locuința familiei și în orice anexă a acesteia, cu consimțământul persoanei protejate sau, în lipsă, a altui membru al familiei. Organele de poliție au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea și să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.
De asemena, art. 32 din aceeasi lege dipune ca, incălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție, constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an.
Or, in speta, aspectele invocate de catre reclamanta se refera la incalcarea ordinului de protectie de catre parat, acestea trebuind aduse la cunostinta structurilor de politie care suprevegheaza modul in care se respecta hotararea judecatoreasca, urmand ca, in urma verificarilor, sa fie sesizat organul de urmarire penala pentru nerespectarea hotararii judecatoresti.
De asemenea, faptul ca paratul ar fi formulat o sesizare impotriva reclamantei la Distrigaz, nu constituie o conduita care sa impuna instituirea unui ordin de protectie, ci acesta a sesizat unele nereguli in ceea ce priveste bransarea la instalatia de gaze .
Mai retine tribunalul ca art. 33 din Legea nr. 217/2003 prevede ca, la expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.
Tribunalul mai constata ca, prin ordonanta nr. 8596/P/2015 din data de 11.01.2016 emisa de Ministerul Public, P. de pe langa Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, s-a dispus clasarea cauzei fata de parat sub aspectul savarsirii infractiunii de nerespectare a hotararii judecatoresti prev. de art. 32 din Legea nr. 217/2003 intrucat nu a rezultat comiterea unei fapte prevazute de legea penala .
S-a sustinut in plangerea formulata la politie ca, la data de 30.08.2015 si la data de 05.09.2015, reclamanta a fost apelata de un numar care apratine paratului, insa organul de cercetare penala, din inscrisurile privind convorbirile telefonice efectuate, a considerat ca nu s-au efectuat aceste apeluri catre victima .
In consecinta, prin probele administrate, respectiv inscrisuri, reclamanta nu a dovedit ca temerile sale privitoare la comiterea unor alte acte de agresiune la adresa sa de catre intimat sunt justificate .
Totodata, motivele care au stat la baza ordinului de protectie emis anterior nu mai subzista, iar, pentru emiterea unui nou ordin, reclamanta nu a facut dovada cerintelor prevazute de art. 3 si 4 din Legea nr. 217/2003 .
Pentru aceste considerente si vazand prevederile art. 480 Cod proc.civ., tribunalul va respinge apelul ca fiind nefondat .
Potrivit art. 2 alin.1 din PROTOCOLUL incheiat intre Ministerul Justiției și Uniunea Naționala a Barourilor din România, pentru acordarea onorariului cuvenit avocatului din oficiu, este necesar ca acesta sa desfasoare servicii de asistență judiciară și/sau reprezentare in fata instantei, or, in cauza, tribunalul a constatat incetat mandatul acestuia intrucat intimatul-parat, pentru care era necesara apararea potrivit Legii speciale nr. 217/2003, s-a prezentat insotit de avocat ales.
In consecinta, tribunalul considera ca cererea formulata de avocatul din oficiu pentru fixarea unui onorariu este neintemeiata cata vreme acesta nu a desfasurat activitate juridica in fata tribunalului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă Ș. I. cu domiciliul în București, ..26, corp A, . în contradictoriu cu intimatul pârât B. I. cu domiciliul în ., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 79/08.01.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, având ca obiect „ordin de protecție”.
Respinge cererea formulată de avocat din oficiu de acordare a cheltuielilor judiciare privind onorariu din oficiu, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2016.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR GREFIER
D. A. DuduCorina P. G. I.
Red. Jud. D.A.D.
Thred. D.A.D.
5 ex./05.02.2016
Judecătoria sector 5
Jud. fond V. E. S.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 351/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
