Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 312/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 312/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A V A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 312A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27 IANUARIE 2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: L. E. V.
GREFIER: A. C. H.
Pe rolul tribunalului se află soluționarea apelului declarat de apelanta reclamantă T. M. împotriva sentinței civile nr._ din data de 10 decembrie 2014,pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în dosarul nr._, având ca obiect „partaj bunuri comune”, în contradictoriu cu intimatul-pârât T. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista cauzelor notate spre amânare, a răspuns apelanta-reclamantă, prezentă personal și legitimată cu CI . nr._ și asistată de apărător, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Apelanta-reclamantă, prin apărător, depune împuternicire avocațială și solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul dosarului.
Tribunalul apreciază că nu se impune amânarea cauzei și dispune lăsarea cauzei la ordine pentru a da apărătorului apelantei-reclamante posibilitatea să ia cunoștință de conținutul dosarului.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta-reclamantă, prezentă personal și legitimată cu CI . nr._ și asistată de apărător, lipsă fiind intimatul-pârât.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, Tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta-reclamantă, prin apărător solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și atribuirea imobilului garsonieră către apelanta-reclamantă, urmând ca aceasta să-l despăgubească pe pârât. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune dovada că este în măsură să plătească o sultă.
Tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 24 august 2010, sub numărul_/301/2010, reclamanta T. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul T. I., să dispună: desfacerea căsătoriei, din culpă exclusivă a pârâtului, fără motivarea hotărârii, încredințarea spre creștere și educare a minorei T. M.-D., născută la data de 2 iulie 1995, obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de întreținere, creștere, educare și învățământ ale minorei, până la majorat, revenirea sa la numele purtat anterior căsătoriei, acela de S., încetarea stării de devălmășie asupra bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și împărțirea acestora prin atribuirea în natură, cu disjungerea acțiunii de divorț de acțiunea privind împărțirea bunurilor comune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 1 octombrie 1992, iar din căsătorie a rezultat minora M.-D., în prezent relațiile de familie fiind grav și iremediabil vătămate iar continuarea căsătoriei imposibilă, din vina pârâtului care consumă în mod excesiv băuturi alcoolice, are porniri violente, agresive și de dominație asupra acesteia.
Reclamanta a arătat că de-a lungul timpului, comportamentul pârâtului a fost față de aceasta deosebit de violent, a fost maltratată, insultată și umilită constant de către acesta, interzicându-i cu violență să se prezinte la serviciu, toate aceste lucruri întâmplându-se în fața minorei.
Reclamanta a mai arătat că în prezent comportamentul violent al pârâtului s-a accentuat, urmărind-o la serviciu sau obstrucționându-i . blocarea siguranței încuietorilor, în acest context fiind nevoită să apeleze la alte persoane pentru găzduire, motiv pentru care în prezent locuiește în domiciliul surorii sale, S. L.. Pârâtul o amenință cu moartea, provoacă scandaluri la locul acesteia de muncă unde se prezintă în stare de ebrietate iar în accesele sale de furie distruge obiecte din locuință, devastând locuința.
În drept au fost invocate disp. Art. 37 alin. 2 și art. 38 Cod fam., cât și pe dispozițiile celorlalte texte enunțate în cerere.
În dovedire a fost solicitată proba cu înscrisuri și testimonială cu 2 martori, anchetă socială și orice alte probe pertinente și utile cauzei a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
În susținere au fost depuse la dosar înscrisuri în fotocopie și anume plângerea înregistrată la Secția 13 Poliție la data de 10.08.2010, certificate medico-legale, adeverința de venituri, cartea sa de identitate, cartea și certificatul de naștere al minorei, cartea de identitate a pârâtului, contractul de vânzare cumpărare nr. 1227 din 11.06.2004, certificatul de înmatriculare al autoturismului marca Dacia 1310 și certificatul de căsătorie, în original.
La data de 26 ianuarie 2011 au fost depuse la dosar relațiile privind veniturile pârâtului.
La data de 8 februarie 2011 reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare prin care a arătat că estimează valoarea bunurilor supuse partajului la suma de 8.500 lei, din care 5.700 lei valoarea garsonierei, 1.300 lei frigiderul, 200 lei televizorul și 800 lei mașina de spălat. Cu privire la autoturism acesta dorește să revină soțului, cu atribuirea garsonierei către această.
În ceea ce privește capătul de cerere privind divorțul, solicită desfacerea căsătoriei din culpă exclusivă a soțului pârât, cu motivarea hotărârii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 132 Cod proc. Civ.
La data de 01.03.2011 reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri, în fotocopie, și anume adresa emisă de către secția 13 Poliție în data de 21.02.2011, adresa emisă în data de 29.06.2009 și adeverința de venituri a reclamantei.
La data de 11.03.2011 pârâtul-reclamant a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea cererii de divorț astfel cum a fost formulată de către reclamantă, desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei, încredințarea către acesta a minorei T. M.-D., ns. la data de 02.07.1995, obligarea reclamantei pârâte la plata unei pensii de întreținere până la majoratul minorei, revenirea reclamantei pârâte la numele purtat anterior căsătorie iar cât privește cererea de partaj solicită ca: imobilul apartament proprietate comună și autoturismul să fie atribuite în natură acestuia, cu obligarea sa la plata unei sulte aferente pentru partea reclamantei iar economiile familiei, cca 55.000 lei, la data despărțirii în fapt, economii rezultate din vânzarea a trei case în urmă cu câțiva ani, să fie împărțite potrivit cotelor de contribuție ale fiecăruia.
În motivare, pârâtul-reclamant a arătat că s-a căsătorit cu reclamanta-pârâtă la data de 01.10.1992, din căsătorie rezultând minoră T. M.-D., ns. la 02.07.1995.
Pârâtul-reclamant a arătat că relațiile dintre soți s-au deteriorat iremediabil, discuțiile din cuplu accentuându-se după decesul tatălui reclamantei când, în urma unei crize de nervi ce a implicat manifestări de violență și injurii la adresa tuturor membrilor familiei acestora, starea acesteia de sănătate s-a agravat, fiind necesară internarea la Spitalul Clinic de Psihiatrie A. O., unde i s-a prescris și un tratament.
La data de 9 august 2010, fără un motiv anume și fără vreo discuție prealabilă, reclamanta a plecat de acasă în lipsa acestuia și a minorei, când acesta împreună cu minoră erau la țară, la părinți săi, în jud. Călărași.
Pârâtul-reclamant a mai arătat că susținerile reclamantei-pârâte cum că acesta i-ar fi obstrucționat . sunt neadevărate, dacă reclamanta ar fi venit într-adevăr acasă după serviciu, acestea ar fi putut intra în domiciliu, deoarece avea propria sa cheie.
În ceea ce privește plecarea reclamantei-pârâte din apartament, pârâtul-reclamant a arătat că, deși de nenumărate ori, atât acesta cât și întreaga familie a întrebat-o care este motivul pentru care a plecat de acasă, reclamanta a susținut continuu punctul de vedere potrivit căruia aceasta și-a găsit un alt bărbat și că nu se mai întoarce acasă.
Totodată, a arătat că reclamanta-pârâtă, nu numai că emite niște afirmații exagerate și mincinoase la adresa acestuia, dar aceasta omite cel mai important aspecte respectul, dragostea și grija pe care ar trebui să le acorde fiicei acestora.
De la data de când aceasta a plecat de acasă, reclamanta nu a venit nici măcar pentru câteva ore să își viziteze fiica, nefiind adevărată afirmația acesteia conform căreia acesta i-ar fi refuzat vizitele la domiciliu în absența acestuia, solicitând respingerea ca total neadevărate și absurde a afirmațiilor reclamantei potrivit cărora acesta ar fi amenințat-o cu moartea sau că ar fi bătut-o, fiind adevărat că au existat diverse discuții în familie, dar niciodată nu a bătut-o.
Mai arată pârâtul-reclamant că plângerea despre care face vorbire soția să are data de înregistrare 10.08.2010 ori acesta nu avea cum să o bată, de îndată ce aceasta plecase de acasă încă din noaptea de 08.08.2010 iar acesta nu știa unde să o găsească iar ulterior datei de 10.08.2010, neștiind unde altundeva să o găsească, a mers la locul acesteia de muncă să o întrebe de ce a plecat de acasă și ce are de gând în continuare, cu atât mai mult cu cât a plecat și cu circa 55.000 lei, sumă reprezentând economiile comune ale acestora.
De când a părăsit locuința și până în prezent, respectiv martie 2011, reclamanta nu a venit niciodată să-și viziteze fiica, necontribuind la creșterea și educarea acesteia, nici nu a sunat-o și nici nu a căutat-o pe aceasta, dar, în fiecare weekend, în lipsă din domiciliu a acestuia și a minorei, reclamanta a intrat pe ascuns și a sustras diverse lucruri, altele decât lucrurile sale personale.
Pârâtul-reclamant a arătat că acesta nu deține nicio altă locuință decât imobilul în care locuiește și nici nu-și permite, din punct de vedere financiar, să închirieze o locuință iar fiica acestora nu dorește să locuiască împreun cu mama sa, acest fapt fiind constatat și de către Autoritatea Tutelară în perioada septembrie-octombrie 2010.
În drept au fost invocate dispozițiile Art. 115 și art. 119 Cod proc. Civ., art. 37 alin. 2 și art. 38 Cod fam.
În dovedirea cererii reconvenționale a fost solicitată proba cu înscrisuri, interogatoriu reclamantei, doi martori, audierea minorei și anchetă socială.
La data de 15.04.2011 a fost depus raportul de anchetă psihosocială efectuat de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sector 3 București, la domiciliul părților.
La data de 25.03.2011 reclamanta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare și cererea reconvențională prin care solicită respingerea acestora.
Reclamanta-pârâtă a arătat că în masa partajabilă intră și BCA-urile care acum se află la țară la părinții săi în jud. Călărași, . anul 2005. Cu privire la economiile familiei a arătat că aceasta a contribuit, în principal la suma de 50.000 lei. Reclamanta pârâtă a arătat că aceasta suferă de o afecțiune a tiroidei și nu de o afecțiune psihică. În noaptea de 08.08.2010 când nu a putut intra în casă, deoarece era pusă siguranța la yală, a fost nevoită să se adăpostească la sora sa iar luni dimineața a încercat să revină acasă, fiind însoțită de soțul nepoatei sale iar când a intrat în casă a văzut dezordine, cioburi pe jos, iar pârâtul-reclamant dormea profund, pentru că băuse foarte mult. Este adevărat că a luat câteva lucruri, dar acestea îi aparțineau iar în data de 10.08.2010 pârâtul-reclamant a așteptat-o cu cuțitul la ieșirea de la muncă.
Mai arată reclamanta-pârâtă că niciodată nu i-a spus pârâtului-reclamant că și-a găsit un alt bărbat iar aceasta își iubește fiica încercând permanent să ia legătura cu aceasta. Precizează că părinții pârâtului le-au dat la amândoi de-a lungul timpului diverse sume de bani, pentru că îi ajutau la munca la câmp, dar cuantumul acestor bani nu depășește 6.000 lei, bani care reprezintă echivalentul valorii autoturismului, care este de acord să îi revină pârâtului-reclamant, fiind nejustificate pretențiile acestuia cu privire la cei aproximativ 50.000 lei. Aceasta a încercat să contribuie la creșterea copilului cu bani, i-a trimis prin poștă, dar acești bani nu au fost ridicați, copilul fiind speriat de pârât și, de aceea, nu are curajul să vorbească, să spună că nu mai vrea să stea cu acesta, la școală având o atitudine retrasă.
În dovedire au fost depuse la dosar două certificate medico-legale din 09.06.2010 și 11.06.2009
La data de 05.10.2011 pârâtul-reclamant a depus la dosar cerere de ajutor public judiciar, fără a indica valoarea masei partajabile, motiv pentru care instanța a apreciat că este prematur formulată.
La termenul din data de 05.10.2011 instanța a încuviințat pentru reclamantă-pârâtă proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului-reclamant și testimonială cu un martor pe cererea de divorț și exercitare a atribuțiilor părintești.
La data de 20.10.2011 pârâtul-reclamant a depus la dosar cerere precizatoare privind valoarea masei partajabile, respectiv: imobilul ce face obiectul cererii de partaj valorează suma de 5.700 lei, bunurile mobile: 1 autoturism marca Dacia 1300 an de fabricație 1998, 1 frigider, 1 televizor, 1 mașină de spălat, 1 aragaz, lenjerie de pat, 1 mixer, 1 robot de bucătărie, veselă și tacâmuri, mobilă, la suma de 3.500 lei, economiile familiei se ridică la cca 55.000 lei, valoarea totală fiind de 64.200 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 16.11.2011 instanța a pus în vedere pârâtului-reclamant să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1926 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
La termenul din data de 16.11.2011 a fost audiată minora în camera de consiliu, potrivit procesului-verbal întocmit la fila 101 verso, din dosar.
Prin sentința civilă nr._ pronunțată de către Judecătoria Sector 3 București 04.01.2012 a fost admisă în parte cererea principală modificată, admisă în parte cererea reconvențională modificată, declarată desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 01.10.1992, înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Sector 3, sub nr. 1826, din culpa exclusivă a pârâtului reclamant, s-a încuviințat reclamantei pârâte să revină la numele avut anterior căsătoriei și anume acela de Stoicui, s-a stabilit ca exercitarea autorității părintești în ceea ce privește minora T. M.-D., ns. la 02.07.1995, să fie făcută în comun de către ambii părinți, s-a stabilit domiciliul minorei T. M.-D., ns. la 02.07.1995 la tată, cu obligarea reclamantei pârâte să plătească în favoarea minorei, către pârâtul reclamant suma de 226 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere, calculată de la data introducerii cererii, 24.08.2010 și până la majoratul minorei, suma fiind indexabilă de drept trimestrial, în raport de rata inflației, în baza art. 165 Cod pr. civ. au fost disjunse capetele de cerere privind partajul de divorț și acordat termen pentru continuarea probatoriului pe partaj la data de 14.03.2012, cu citare părți, cu obligarea pârâtului reclamant la plata sumei de 1039,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate, apelanta reclamantă-pârâtă T. M. a declarat apel, soluționat de către Tribunalul București-Secția a III-a Civilă, prin decizia civilă nr. 858 A, pronunțată la data de 18.10.2012, prin admiterea apelului, fiind schimbată în parte sentința apelată în sensul stabilirii locuinței minorei la mama sa, fiind menținute restul dispozițiilor, cu obligarea intimatului la plata sumei de 220 lei cheltuieli de judecată.
Ca urmare a disjungerii cererii de partaj bunuri comune, s-a format dosarul nr._ .
La termenul din 09.10.2013 instanța a încuviințat reclamantei probele cu înscrisuri, interogatoriul paratului, prorogând discutarea probei cu expertiza tehnică de specialitate.
La termenul din data de 20.11.2013 instanța a încuviințat proba cu expertiză tehnică imobiliară, raportul de expertiză fiind depus la data de 06.05.2014.
La termenul din data de 25.06.2014 instanța a încuviințat și proba cu expertiză tehnică auto, probă asupra căreia instanța a revenit la termenul din data de 24.09.2014, suplimentând probatoriul cu proba cu interogatoriul pârâtului, fiind respinse ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de către reclamantă la raportul de expertiză efectuat.
La termenul din data de 03.12.2015, instanța a admis excepția insuficientei timbrării a cererii reconvenționale, invocată din oficiu, reținând că pârâtul reclamant nu a completat taxa de timbru cu suma de 1650,6 lei.
Prin sentința civilă nr._ din data de 10 decembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 3 București a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă T. M., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant T. I.; a anulat ca insuficient timbrată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant T. I., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă T. M.; a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote de 50% fiecare următoarele bunuri comune: imobilul situat în municipiul București, ., ., sector 3, în valoare de_ lei, autoturismul marca Dacia 1310, în valoare de 6000 lei, frigiderul, în valoare 1300 lei, televizorul, în valoare de 200 lei, mașina de spălat, în valoare de 800 lei și aragazul, în valoare de 200 lei, masa partajabilă în valoare totală de_ lei; a dispus ieșirea părților din indiviziune; a atribuit pârâtului-reclamant în deplină proprietate și liniștită posesie toate bunurile comune și anume: imobilul situat în București, ., ., sector 3, în valoare de_ lei, autoturismul marca Dacia 1310, în valoare de 6000 lei, frigiderul, în valoare 1300 lei, televizorul, în valoare de 200 lei, mașina de spălat, în valoare de 800 lei și aragazul, în valoare de 200 lei; a obligat pârâtul reclamant la plata sumei de_ lei reprezentând sulta către reclamanta pârâtă, precum și la plata sumei de 1041 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta parată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 1 octombrie 1992 și au divorțat la data de 04.01.2012, prin sentința civilă nr._, pronunțată în dosarul nr._/301/2010.
Potrivit art. 6735 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța stabilește bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții, după care va trece la formarea și atribuirea loturilor conform art. 6739 Cod procedură civilă.
Astfel, cu privire la bunurile care intră în masa de împărțit, instanța a subliniat că, potrivit art. 339 din Codul civil - bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților. În acest sens, instanța analizează în ce măsură bunurile indicate de părți a fost dobândit în timpul căsătoriei și, de asemenea, dacă dobândirea s-a realizat de către unul dintre soți, pentru a se stabili calitatea de proprietari, potrivit art. 6735 alin. 1 Cod procedură civilă.
Instanța a admis în parte cererea principală și a anulat ca insuficient timbrată cererea reconvențională, văzând dispozițiile art. 20 alin. 1 și 3 din Legea 146/1997.
Prin urmare, instanța a constatat că apartamentul situat în municipiul București, ., ., sector 3, în valoare de_ lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză imobiliară aflat la filele 61-68 în dosar, a fost dobândit de către părți prin cumpărare, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare nr. 1227 din data de 11.06.2004 (filele 59-60 din dosar). Raportat la data dobândirii acestuia, instanța a constatat faptul că acesta a fost dobândit în timpul căsătoriei părților, motiv pentru care este bun comun al acestora.
Valoarea acestui imobil, bun comun al părților, determinată conform raportului de expertiză întocmit de expert L. A. (filele 61-68) este de_ lei.
În timpul căsătoriei părțile au mai dobândit și următoarele bunuri mobile și anume: autoturismul marca Dacia 1310, în valoare de 6000 lei, frigiderul, în valoare 1300 lei, televizorul, în valoare de 200 lei, mașina de spălat, în valoare de 800 lei și aragazul, în valoare de 200 lei, valori necontestate de paratul reclamant.
Instanța a reținut că masa partajabilă este în valoare totală de 69.220 lei.
Raportat la prezumția legală de egalitate de contribuție la dobândirea bunurilor comune ale soților, instituită de art. 357 Cod civil, a poziției pârâtului reclamant care nu a contestat contribuția acestora la dobândirea bunurilor comune, instanța a constatat faptul că la dobândirea bunurilor comune în cauză, părțile au avut o contribuție egală, de 50% reclamanta pârâtă și de 50% pârâtul reclamant.
În ceea ce privește atribuirea imobilului în litigiu, față de susținerile ambelor părți, care doresc fiecare atribuirea imobilului, față de obiectul litigiului și față de împrejurarea că în cauză nu a fost pronunțată o încheiere de încuviințare în principiu a partajului, aceasta nefiind necesară conform art. 673 ind. 5 și 673 ind. 6 Cod pr. Civ., întrucât instanța a avut elemente suficiente pentru efectuarea partajului-bunul fiind individualizat, valoarea fiind stabilită prin expertiza tehnică judiciară, calitatea de codevălmași și cota-parte a fiecăruia, instanța a procedat conform art. 673 ind. 10 alin. 4 Cod pr. Civ., atribuind bunul direct prin hotărârea fondului.
Sub aspectul atribuirii bunurilor, instanța a reținut că, potrivit art. 6735 C. pr. Civ., împărțirea bunurilor trebuie făcută de regulă în natură, atribuindu-se părților, pe cât este posibil, aceeași cantitate de bunuri mobile și imobile. Însă, conform art. 676 alin. 2 Cod civil, în situația în care împărțirea în natură nu este posibilă, fie datorită imposibilității fizice, când imobilul nu este comod partajabil, fie datorită imposibilității economice, când partajarea ar conduce la o scădere semnificativă a valorii bunului, instanța poate atribui bunul unuia dintre copărtași, urmând ca partea care a primit mai mult să plătească o sultă.
La formarea loturilor instanța trebuie să aibă în vedere criteriile stabilite de art. 6739 Cod pr. civilă și anume acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, posesia asupra bunurilor, natura bunului, domiciliul și ocupația părților. Instanța a ținut cont de faptul că art. 6739 Cod pr. civilă conține o enumerare cu caracter exemplificativ și că nu se acordă prioritate unuia sau altuia dintre criteriile prevăzute. În acest sens, având în vedere faptul că imobilul în cauză nu este comod partajabil în natură, așa cum rezultă și din raportul de expertiză în construcții efectuat în cauză, instanța a atribuit în proprietate exclusivă unuia dintre coproprietari, cu obligarea acestuia la plata unei sulte către cealaltă parte pentru a se respecta cota ce revine celuilalt coproprietar.
Instanța, având în vedere faptul că în urma divorțului, pârâtul reclamant a folosit apartamentul proprietate comună, în condițiile în care fiica părților locuiește cu el, iar acesta nu mai deține un alt imobil în proprietate, a atribuit pârâtului-reclamant în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în municipiul București, ., ., sector 3, în valoare de_ lei, autoturismul marca Dacia 1310, în valoare de 6000 lei, frigiderul, în valoare 1300 lei, televizorul, în valoare de 200 lei, mașina de spălat, în valoare de 800 lei și aragazul, în valoare de 200 lei. Având în vedere cota de contribuție stabilită în favoarea părților, în conformitate cu dispozițiile art._ C. pr. civ., instanța a obligat pârâtul-reclamant la plata sumei de_ lei reprezentând sulta către reclamanta pârâtă.
Instanța, în temeiul art. 274 C.pr. civ., având în vedere și obiectul prezentului litigiu – partaj, a obligat pârâtul-reclamant la plata sumei de 1041 lei reprezentând cheltuieli de judecata către reclamanta parată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în data de 16 decembrie 2016 reclamanta T. M. solicitând modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul de a se i se atribui acesteia imobilul situat în București, ., ., iar pârâtului să i se atribuie bunurile mobile.
Reclamanta mai arată că nu mai locuiește în imobil deoarece a fost alungată de către fostul său soț, împotriva căruia a formulat mai multe plângeri penale, fiind cercetat pentru săvârșirea asupra reclamantei a infracțiunilor de lovire și alte violențe și amenințare și în dovedirea susținerilor sale a depus la dosarul cauzei certificate medico-legale.
Mai arată reclamanta că motivul pentru care dorește să se întoarcă în imobil este fiica sa care a rămas să locuiască cu fostul soț, care este alcoolic și nu se ocupă corespunzător de creșterea copilului.
În drept, reclamanta invocă dispozițiile art. 282 și următoarele Cod proc. civ., legea aplicabilă la momentul introducerii cererii.
Legal citat, pârâtul-intimat T. I. nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de apelul declarat în cauză.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din prevederile art. 6739 Cod pr. civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Din raportul de anchetă socială întocmit de Serviciul Autoritate Tutelară nr. 1307 din data de 25 mai 2011 din cadrul Primăriei Municipiului București rezultă că părțile s-au separat în fapt în data de 8 august 2010, reclamanta-apelantă părăsind locuința familiei( sau fiind nevoită să părăsească locuința familiei potrivit propriilor susțineri) și, de atunci, pârâtul-intimat a rămas să locuiască în imobil cu fiica părților, T. M. D., născută la data de 2 iulie 1995, care a refuzat să locuiască cu mama sa, deși prin Decizia civilă nr. 858 A din data de 18 octombrie 2012 a Tribunalului București-Secția a III-a civilă( dosar nr._/301/2010), locuința minorei a fost stabilită la mamă, judecata cererii de partaj de bunuri comune fiind suspendată până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă, într-adevăr, că pârâtul-intimat este cel care a folosit imobilul proprietate comună de la data separării în fapt a soților, 8 august 2010 iar fiica părților a continuat să locuiască cu pârâtul-intimat, deși locuința copilului a fost stabilită la mamă.
A argumentat reclamanta-apelantă solicitarea sa de atribuire în lot a bunului imobil prin faptul că trebuie să se întoarcă în locuința comună pentru a avea grijă de fiica părților, având în vedere că fostul soț este un alcoolic și nu se poate ocupa în mod corespunzător de creșterea și educarea acesteia dar susținerile sale sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză din care rezultă că, în ciuda faptului că locuința copilului a fost stabilită la mamă prin Decizia civilă nr. 858 A din data de 18 octombrie 2012 a Tribunalului București-Secția a III-a civilă( dosar nr._/301/2010), aceasta a preferat să locuiască în continuare cu tatăl iar în prezent este majoră.
Prin urmare, argumentele reclamantei-apelante cu privire la faptul că solicită să îi fie atribuit apartamentul în lot pentru că dorește să aibă grijă de fiica părților urmează a fi respinse ca neîntemeiate mai ales că, din raportul de anchetă socială întocmit de Serviciul Autoritate Tutelară nr. 1307 din data de 25 mai 2011 din cadrul Primăriei Municipiului București rezultă că fiica părților s-a bucurat de bună îngrijire, creștere și educare din partea tatălui, care îi oferea tot ce avea nevoie iar din interogatoriul luat reclamantei-apelante în data de 4 ianuarie 2012 și din declarațiile martorilor T. G. și P. C. audiați în cursul judecării cererii de divorț( din care a fost disjunsă acțiunea de partaj de bunuri comune) rezultă că cheltuielile ocazionate de creșterea și educarea copilului au fost suportate în continuare de pârâtul-intimat în mod exclusiv de la data separației de fapt a soților în anul 2010 iar reclamanta-apelantă însăși a recunoscut că, de atunci, nu a contribuit la creșterea și educarea fiicei sale.
Într-adevăr, căsătoria a fost desfăcută din culpa exclusivă a pârâtului-intimat iar la un moment dat, reclamanta-apelantă a obținut și evacuarea pârâtului-intimat din locuință pe calea ordonanței președințiale prin sentința civilă nr._ din data de 20 octombrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București( dosar nr._/301/2010) iar în motivarea solicitării de atribuire în lotul său a bunului imobil, reclamanta-apelantă a invocat faptul că pârâtul-intimat este un om violent și alcoolic la adresa căreia a formulat mai multe plângeri penale dar această împrejurare nu constituie un criteriu pentru formarea și atribuirea loturilor în sensul prevăzut de art. 6739 Cod pr. civilă, existând alte sancțiuni civile și penale pentru eventualul comportamentul abuziv al pârâtului-intimat la adresa fostei sale soții și nu atribuirea bunului imobil ca urmare a partajului de bunuri comune, mai ales că, după cum s-a arătat mai sus, reclamanta-apelantă nu a executat hotărârea de evacuare pe calea ordonanței președințiale, deși a avut posibilitatea să o facă, pârâtul-intimat a continuat să locuiască în casă împreună cu fiica părților, în prezent majoră, care a preferat să rămână cu tatăl ei, în ciuda faptului că locuința ei fusese stabilită la mamă.
În practica judiciară s-a arătat că în cazul în care foștii soți nu se înțeleg cu privire la formarea și atribuirea loturilor bunurilor ce alcătuiesc masa bunurilor comune iar împărțirea locuinței în natură nu este posibilă sau nu este indicată, cum este cazul în speță, instanța va stabili căruia dintre soți i se va atribui locuința, luând în considerare mai multe criterii, cum sunt, starea sănătății și veniturile fiecărui soț, greutățile familiale, posibilitatea fiecăruia de a-și procura o locuință sau de a locui cu propria sa familie ori cu alte persoane, faptul că unul dintre ei o folosește efectiv și alte împrejurări similare.
Având în vedere că pârâtul-intimat folosește efectiv locuința de la data separării în fapt a soților, că fiica majoră a părților locuiește cu tatăl său de la data separării în fapt a părinților, că cei doi nu mai au altă locuință în proprietate iar reclamanta-apelantă nu a pus în executare hotărârea prin care locuința copilului a fost stabilită la mamă și nici ordonanța președințială de evacuare provizorie a pârâtului-intimat, deși hotărârea judecătorească datează din anul 2010, tribunalul constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 6739 Cod pr. civilă când a atribuit pârâtului-intimat în lot imobilul proprietate comună.
Având în vedere că motivele de apel invocate s-au dovedit a fi neîntemeiate, situația de fapt reținută în hotărârea atacată este corespunzătoare realității iar prima instanță a identificat, interpretat și aplicat în mod corect normele de drept incidente în cauză, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat, cu consecința păstrării hotărârii atacate.
În temeiul art. 19 al. 1 din O.U.G. nr. 51/2008 și în temeiul art. 2 al. 3 și 4 prin raportare la dispozițiile art. 2 al. l pct. 2 lit. „e” din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică încheiat între Ministerul Justiției și UNBR, tribunalul va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului București a sumei de 606 lei reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat să asigure asistența juridică gratuită a apelantei-reclamante T. M. în apel, av. F. A. M., conform delegației pentru asistență juridică gratuită nr. 3613 din data de 12 ianuarie 2016, cheltuieli judiciare care vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă pârâtă T. M., domiciliată în municipiul București, ., ., ., sector 3, cu reședința la familia S. L., cu domiciliul în municipiul București, ., ., ., sector 4, împotriva sentinței civile nr._ din data de 10 decembrie 2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant T. I., domiciliat în municipiul București, ., ., ., sector 3, ca nefondat.
În temeiul art. 2 al. 3 și 4 prin raportare la dispozițiile art. 2 al. l pct. 2 lit. „e” din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică încheiat între Ministerul Justiției și UNBR, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului București a sumei de 606 lei reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat să asigure asistența juridică gratuită a apelantei-reclamante T. M. în apel, av. F. A. M., conform delegației pentru asistență juridică gratuită nr. 3613 din data de 12 ianuarie 2016.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. M. V. E. L. H. A. C.
Red. V.E.L/23 februarie 2016
4 ex./th. red. N.V.
JUD.S. 3/Jud. G. C.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 589/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
