Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine. Sentința nr. 111/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 111/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 111/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.111
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.01.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. M. V.
GREFIER: V. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. L., în contradictoriu cu pârâții B. M. U. Schwabe și J. K. G. Schwabe cererea de chemare în judecată având ca obiect exequatur-recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 28.01.2016, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, pentru a da posibilitatea reclamantei să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 29.01.2016 când a hotărât:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 14.10.2015 sub dosar nr._, reclamanta A. L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. M. U. Schwabe și J. K. G. Schwabe, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recunoșaterea hotărârii în procedura de adopție pronunțată de Judecătoria Flensburg în dosarul nr.93XVI 12/04 la data de 20.04.2005, hotărâre rămasă definitivă la data de 25.05.2005.
În motivarea acțiunii, se arată că prin hotărârea pronunțata de Judecătoria Flensburg in dosarul nr. 93 XVI 12/04 s-a incuviintat cererea de adopție de către doamna B. M. U. Schwabe, născuta la data de 30.01.1946 si domnul J. K. G. Schwabe, născut la data de 14.04.1937, in calitate de adoptatori a reclamantei A. L., născuta la data de 28 iunie 1980 in Chișinău, M..
In hotărârea a cărei recunostere se solicita s-a reținut ca intre persoana adoptata A. L. - petenta in cauza de fata si adoptatori s-a dezvoltat o relație parinti-copil, iar persoanele implicate se cunosc de 2 ani si jumătate, reclamanta studiind in Flensburg.
Potrivit art. 167 din Legea nr. 105/1992, hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate in art. 166 pot fi recunoscute in România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, daca sunt indeplinite cumulativ următoarele condiții: hotărârea este definitiva, potrivit legii statului unde a fost pronunțata; instanța care a pronuntat-o a avut, potrivit legii menționate, competenta sa judece procesul; exista reciprocitate in ce privește efectele hotărârilor străine intre România si statul instanței care a pronunțat hotărârea.
De asemenea, si art. 1095 C.proc.civ. prevede aceleași condiții ca si art. 167 din Legea 105/1992.
Raportat la aceste dispoziții legale solicită să se sa constate ca petenta este cetățean roman, iar cauza soluționata prin hotărârea a cărei recunoaștere se solicita privește starea civila a acesteia, referindu-se la adopție.
Verificând condițiile impuse de regulile dreptului internațional privat roman, solicită să se constate ca sunt aplicabile dispozițiile art. 2572 C.civ., conform cărora starea civila, capacitatea persoanei fizice si relațiile de familie ale persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa naționala, afara numai daca, prin dispoziții speciale, nu se prevede altfel. Legea naționala este legea statului a cărui cetățenie o are persoana in cauza.
Conform art. 2607 C.civ., condițiile de fond cerute pentru incheierea adopției sunt stabilite de legea naționala a adoptatorului si a celui ce urmează sa fie adoptat. Aceștia trebuie sa îndeplinească si condițiile care sunt obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele doua legi naționale arătate.
Având in vedere ca dispozițiile legale evocate fac trimitere la normele legii romane in materia adopției, aceasta fiind legea naționala a adoptatei, cetățean roman, va rugam sa aveți in vedere ca art. 460 C.civ. prevede faptul ca pot adopta numai persoanele care sunt cu cel puțin 18 ani mai in vârsta decât cel pe care doresc sa ii adopte, diferența putând fi si de minim 16 ani, insa pentru motive temeinice.
Or, examinând datele de stare civila ale adoptatorilor si ale petentei, se constată ca primii sunt născuți la 14.04.1937, respectiv la 30.01.1946, iar adoptata la 28.06.1980, diferența de vârsta fiind peste minimul prevăzut de legea romana pentru a permite incuviintarea adopției. In aceste condiții, considera ca sunt indeplinite condițiile de fond prevăzute de legea romana pentru incuviintarea adopției, fiind așadar intrunite cerințele prevăzute de dispozițiile legale sus menționate, ceea ce conduce la concluzia ca este posibila recunoașterea, pe teritoriul României, a hotărârii in cauza.
De asemenea, in ceea ce privește legea naționala a adoptatorilor, cetățeni germani, asa cum rezulta din hotărârea a cărei recunoaștere se solicita, art. 1767 alin. (1) C.civ. prevede ca adopția este permisa deoarece intre adoptatori si adoptat s-a dezvoltat o relație parinti-copil.
Pentru aceste considerente solicită admiterea acțiuni si sa se dispună recunoașterea hotărârii de adopție.
In drept, invocă art. 1094 si urmat. C.proc.civ, precum si texeile legale invocate in cuprinsul cererii.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă timbru 20 lei.
În susținerea cererii, au fost atașate înscrisuri.
Sub aspect procedural, cauza a fost soluționată fără citarea părților, conform art. 1101 alin. 2 C.p.c.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că prin hotărârea dată în procedura de adopție pronunțată de Judecătoria Flensburg în dosarul nr.93XVI 12/04 la data de 20.04.2005 s-a încuviințat adopția reclamantei de către pârâți.
Prin prezenta cerere, se solicită recunoașterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii menționate anterior.
Conform art. 1096 C.p.c.: „(1) Hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.095 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată;
b) instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competența să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezența pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicții;
c) există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea.
(2) Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părții în cauză i-a fost înmânată în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.
(3) Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în fața instanței străine, poate fi invocat numai de către acea persoană”.
Totodată, conform art. 1100 alin. 1 lit. b C.p.c., cererea de recunoaștere a hotărârii străine trebuie însoțită de dovada caracterului definitiv al acesteia.
În speță, nu a fost depusă dovada caracterului definitiv al hotărârii de divorț, reclamantul susținând că acest aspect trebuie dedus din faptul că în hotărâre se menționează că aceasta a intrat în vigoare.
Tribunalul apreciază, însă, că dovada caracterului definitiv al hotărârii a cărei recunoaștere se solicită nu poate fi dedus de către instanță, implicit, din diverse mențiuni (al căror efect este determinat de legea statului unde funcționează instituția care le-a efectuat – spre exemplu, în anumite cazuri, legislația română permite executarea provizorie chiar dacă hotărârea nu este definitivă), ci trebuie dovedit de către reclamant, prin atestarea, de către instanța care a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, a caracterului definitiv al hotărârii.
Față de aceste considerente în fapt și în drept, Tribunalul va respinge ca nefondată cererea.
Văzând și prevederile art. 466 și art. 468 C.p.c.,
PENTRU ACESTE MOTIV E
ÎĂN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulate de reclamanta A. L., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet de avocat P. C. cu sediul în București, ., sector 5 în contradictoriu cu pârâții B. M. U. Schwabe, cu domiciliul în Germania, Flensburger Str.54,_ Sorup și J. K. G. Schwabe, cu domiciliul în Germania, Flensburger Str.54,_ Sorup, ca nefondată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.01.2016.
PREȘEDINTEGREFIER
A.M.VoiculescuV.A.
Red. A.M.V
Thred. VA
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 424/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
