Pensie întreţinere. Decizia nr. 826/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 826/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 826/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 826 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.02.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. C. I.
JUDECĂTOR: C. D.
GREFIER: C. P.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul-pârât A. L. V. prin reprezentant legal C. M. împotriva sentinței civile nr.3638/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria S. 2 Bucuresti în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. R., intimata-autoritate tutelară P. S. 2 București și intimata-pârâtă Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. din cadrul Primăriei S. 2 București, cererea de chemare în judecată având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-pârât prin avocat O. R., cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul-reclamant, personal și asistat de avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului faptul că au fost înaintate relații la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, după care;
Apărătorul apelantului-pârât arată că, față de relațiile comunicate de ANAF în sensul că din octombrie 2014 intimatul-reclamant și-a schimbat domiciliul în județul I., înțelege să solicite emiterea unei adrese către Administrația Finanțelor Publice a județului I. pentru a comunica veniturile realizate de intimatul-reclamant.
Apărătorul intimatului-reclamant menționează că, având în vedere că probatoriul a fost încuviințat, lasă la aprecierea tribunalului cererea părții adverse privind emiterea adresei către Administrația Finanțelor Publice a județului I..
Tribunalul, deliberând, revine asupra încuviințării cererii referitoare la stabilirea veniturilor realizate în cursul anului 2015 de către intimatul-reclamant din perspectiva faptului că cererea de chemare în judecată a fost formulată în cursul anului 2014, aceste date fiind practic nerelevante cu privire la fondul cererii deduse judecății.
Apărătorul intimatului-reclamant prezintă apărătorului apelantului-pârât originalul înscrisului aflat la fila 87 din dosarul de fond.
Apărătorul intimatului-reclamant depune în cadrul probei cu înscrisuri un înscris provenind de la Unicredit Bank.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul pe fondul apelului, acesta fiind în stare de judecată.
Apărătorul apelantului-pârât solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate în sensul respingerii cererii privind reducerea cuantumului pensiei de întreținere. Precizează că din dovezile administrate rezultă că intimatul-reclamant are mijloace materiale și venituri pentru a susține pensia de întreținere stabilită inițial. Menționează că intimatul-reclamant a introdus acțiunea la 6 luni de zile după ce a încetat contractul de muncă pe care îl avea, iar în aprilie 2014 a încasat o sumă compensatorie de 1.600.000 lei. Susține că intimatul-reclamant a formulat abuziv cererea de reducere a cuantumului pensiei de întreținere. Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate întrucât instanța de fond nu a avut la dosar veniturile realizate pe anul 2014 de către intimatul-reclamant. Referitor la cheltuielile de judecată, arată că acestea vor fi recuperate pe cale separată.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile ca legală și temeinică. Menționează că acțiunea a fost formulată întrucât a intervenit o modificare referitoare la veniturile intimatului-reclamant, că acesta de 22 de luni nu a mai încasat venituri. Susține că intimatul-reclamant a încasat o singură dată suma compensatorie la momentul încetării contractului pe care îl avea. Invocă dispozițiile art.529 alin.2 și art.530 C.civ. și arată că pensia de întreținere se stabilește în raport de venitul mediu lunar. Precizează că intimatul-reclamant nu are niciun fel de venit lunar care să îi permită să plătească o pensie de întreținere majorată. Arată că din suma compensatorie încasată intimatul-reclamant și-a achitat parțial creditul bancar pe care îl avea. Mai arată că situația materială a intimatului-reclamant s-a modificat întrucât acesta nu reușește să se angajeze față de vârsta pe care o are, precum și față de pregătirea profesională a acestuia. Precizează că de 22 de luni intimatul-reclamant nu a înregistrat venituri, iar partea adversă, deși a invocat că există venituri nedeclarate, că există venituri din colaborări, nu a reușit să dovedească aceste aspecte. Susține că suma încasată de intimatul-reclamant nu este de 1.600.000 lei, ci de 800.000 lei din care intimatul-reclamant a achitat parțial creditul și s-a întreținut în ultimele 22 de luni. Solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile și stabilirea pensiei de întreținere la valoarea salariului minim pe economie. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantului-pârât menționează că temeiul pentru reducerea cuantumului pensiei de întreținere s-a circumstanțiat exclusiv față de reducerea veniturilor intimatului-reclamant. Arată că suma compensatoare încasată este de 1.050.000 lei. Precizează că sunt justificate cheltuielile referitoare la pensia de întreținere întrucât copilul are o anumită vârstă, urmează o anumită școală. Solicită să fie avut în vedere momentul la care a fost introdusă cererea de chemare în judecată raportat la momentul la care intimatul-pârât a încasat suma compensatoare.
Tribunalul reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 2 București la data de 24.09.2015, sub nr._, reclamantul A. R. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâtul A. L. V., prin ocrotitor legal C. M. N., ca prin hotărârea care se va pronunța să dispună reducerea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului A. L. V. raportat la venitul minim pe economie.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței de judecată că este tatăl minorului A. L. V., născut la data de 11.06.2000 din căsătoria cu pârâta C. M. N., căsătorie care a fost desfăcută prin sentința civilă nr.5129/30.04.2001 pronunțată în dosarul cu nr.183/2001 al Judecătoriei S. 4 București, prin care a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 900 lei lunar. S-a precizat de asemenea că prin sentința civilă nr.6825/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria S. 2 București în dosarul cu nr._/300/2011 a fost obligat la plata unei pensii de întreținere majorate în valoare de 3000 lei lunar, la stabilirea acestei sume luându-se în considerare venitul pe care îl obținea la acea dată, respectiv suma de_ ron. S-a învederat instanței de judecată și faptul că a încetat contractul său de muncă, iar de la data respectivă nu a înregistrat nici un alt venit.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 531, art. 529 NCC.
În dovedirea cererii reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Pe parcursul judecării cauzei în fond, reclamantul a precizat cererea introductivă de instanță și a anexat certificatul de naștere al minorului A. C.-C..
L. citată cu copie de pe acțiune, pârâta a formulat întâmpinare la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, menținerea cuantumului pensiei de întreținere stabilit prin sentința civilă nr.6825/02.05.2012, cu cheltuieli de judecată. În motivare, a învederat pârâta că începând cu luna aprilie 2014 reclamantul nu a mai achitat pensia de întreținere a minorului dând dovada de rea credință refuzând orice dialog. A mai arătat pârâta că situația financiară a reclamantului nu este nici pe departe atât de depreciată pe cum se dorește a fi creionată, întrucât acesta a fost remunerat cu salarii compensatorii. De asemenea, a precizat că intanța nu poate reduce pensia de întreținere a unui minor doar din simpla declarație a acestuia cum că nu ar fi încasat niciun venit începând cu data de 01.05.2014.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile.
P. sentința civilă nr.3638/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București a fost admisă cererea de chemare în judecată prin reducerea pensiei de întreținere stabilită în sarcina reclamantului A. R. în favoarea minorului A. L. V., prin sentința civilă nr.6825/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria S. 2 București în dosarul nr._/300/2011 de la suma de 3000 lei la cuantumul de 1/6 din venitul minim net pe economie, începând cu data introducerii acțiunii – 24.09.2014 și până la majorat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
P. sentința civilă nr.5129/30.04.2001 pronunțată de Judecătoria S. 4 București s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între reclamantul și pârâta din prezenta cauză, încredințarea minorului A. L.-V. spre creștere și educare mamei și obligarea reclamantului din cauza de față la plata sumei de 900 ron lunar pensie de întreținere în favoarea minorului. P. sentința civilă nr.6825/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria S. 2 București în dosarul nr._/300/2011 s-a dispus majorarea cuantumului pensiei de întreținere stabilită în sarcina pârâtului A. R. de la suma de 900 ron la suma de 3000 ron, de la data înregistrării cererii și până la majoratul minorului. Din decizia de încetare a contractului de muncă nr.2622/04.04.2014 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă a numitului A. R.. Reclamantul mai are în întreținere un minor, respectiv numitul A. C. C., născut la data de 21.03.2007, astfel cum rezultă din certificatul de naștere nr._/08.05.2007.
Instanța a avut în vedere la soluționarea cauzei prevederile legale din materia obligației de întreținere. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) N.C.civ., ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori, fiind astfel instituit principiul egalității în obligații a părinților cu privire la contribuția acestora la cheltuielile legate de creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a minorilor în raport de veniturile pe care le realizează. Conform dispozițiilor art. 516 și 524 C.civ. obligația de întreținere există între părinți și copii, având drept la întreținere acela care se află în stare de nevoie, neavând putința unui câștig din muncă sau din bunurile sale. Cu toate acestea, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie daca nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, potrivit art. 525 C.civ. Potrivit dispozițiilor art. 527 NC.civ., poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar întreținerea se stabilește până la o treime din câștig sau din muncă, în cazul a doi copii (art. 529 N.C.civ.), în funcție de starea de nevoie a persoanei îndreptățite. În acest sens, instanța este abilitată să reducă sau să majoreze cuantumul obligației de întreținere sau chiar sa sisteze plata acesteia, după cum variază cele două criterii expuse mai sus ( art. 531 alin.(1) N.C.civ.).
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a apreciat că acțiunea formulată de către reclamant este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a dispus reducerea pensiei de întreținere stabilită în sarcina reclamantului A. R. și în favoarea minorului A. L. V., stabilită prin sentința civilă nr.6825/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria S. 2 București în dosarul nr._/300/2011 de la suma de 3000 lei la cuantumul de 1/6 din venitul minim net pe economie, începând cu data introducerii acțiunii – 24.09.2014 și până la majorat.
Instanța de fond a apreciat că obligația de întreținere reprezintă îndatorirea impusă de lege unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare traiului, în cazul obligației de întreținere a părinților față de copiii lor majori, constând în asigurarea mijloacelor necesare creșterii și educării în temeiul solidarității familiale, precum și a raporturilor de rudenie, ce implică sprijin moral și material în definitivarea pregătirii profesionale. Existența, cuantumul, precum și modalitățile de executare ale acesteia se stabilesc în raport de situația concretă în care se găsesc părțile, respectiv, în funcție de starea de nevoie a celui de pretinde întreținerea și posibilitățile materiale ale celui obligat să asigure întreținerea. Instanța a reținut că reclamantul este tatăl minorului A. L.-V.. De asemenea, instanța a constatat că reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 3000 lei lunar în favoarea minorului, prin sentința civilă nr.6825/02.05.2012 pronunțată în dosarul nr._/300/2011. Instanța a constatat că din decizia de încetare a contractului de muncă nr.2622/04.04.2014 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă a numitului A. R.. Reclamantul mai are în întreținere un minor, respectiv numitul A. C. C., născut la data de 21.03.2007, astfel cum rezultă din certificatul de naștere nr._/08.05.2007.
Având în vedere schimbarea intervenită în ceea ce privește mijloacele debitorului întreținerii, respectiv faptul că s-a modificat cuantumul venitului obținut de către reclamant, instanța a constatat că împrejurările avute în vedere la data pronunțării acestei hotărâri s-au modificat, motiv pentru care a apreciat ca fiind întemeiată cererea formulată de reclamant. Instanța a constatat că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că în momentul de față, raportat la data introducerii acțiunii de către reclamant, reclamantul nu obține niciun venit. Susținerea pârâtei potrivit căreia reclamantul a obținut salarii compensatorii nu este întemeiată pe niciunul dintre înscrisurile depuse la dosarul cauzei. De asemenea, în procesul civil rolul activ al judecătorului se îmbină cu principiul disponibilității, părțile având la rândul lor obligația de a-și proba pretențiile și apărările. Or, câtă vreme reclamantul a dovedit că nu mai obține venituri, contractul individual de muncă fiind încetat (ceea ce rezultă de altfel și din răspunsul ITM la adresa instanței), instanța a considerat că pârâtei îi revenea obligația să facă demersurile necesare pentru a dovedit că reclamantul a obținut salariile compensatorii. Având în vedere data introducerii acțiunii 24.09.2014, instanța a constatat că pârâta a avut la dispoziție timpul necesar pentru efectuarea tuturor demersurilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel C. M. N. prin care solicită admiterea apelului și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._ la data de 17.07.2015.
În motivarea apelului, arată că prin sentința civilă nr.5129 pronunțată în ședință publică la data de 30.04.2001 de către Judecătoria Sector 4, s-a desfăcut căsătoria încheiată între apelantă și intimatul-reclamant. P. aceeași hotărâre, instanța a încredințat minorul A. L. V. născut la data de 11.06.2000 spre creștere și educație apelantei și l-a obligat pe reclamant la plata unei pensii de întreținere către minor într-un cuantum lunar de 900 lei.
Ulterior, apelanta a formulat o cerere de majorare a pensiei de întreținere având în vedere faptul că minorul a crescut, fiind nevoită să îi asigure singură o creștere și o educație decentă, pensia de întreținere de 900 lei achitată de intimatul-reclamant până la acel moment nefiind de ajuns față de cheltuielile efectuate cu școala, cursurile de meditații, participarea la programe educative, cursuri de înot etc.
P. sentința civilă nr.6825/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 2, instanța a dispus majorarea cuantumului pensiei de întreținere a minorului de la 900 lei la suma de 3.000 lei în raport de veniturile reclamantului pe ultimele 6 luni, precum și de necesitările minorului.
Menționează faptul că, încă de la momentul majorării cuantumului pensiei de întreținere a minorului, intimatul-reclamant a dat dovadă de rea credință, adesea neachitând la timp obligația ce îi revenea conform hotărârii, existând chiar și 2-3 luni neachitate.
Apelanta arată că din veniturile realizate nu a putut susține singură cheltuielile de școlarizare curente ale minorului, fiind obligată să achite la început de an școlar, primul trimestru, în cuantum de 13.746,60 lei, minorul fiind elev al Fundației Lycee Francais A. De Noailles.
Precizează faptul că începând cu luna aprilie 2014 intimatul-reclamant nu a mai achitat pensia de întreținere a minorului dând încă o dată dovadă de rea credința, refuzând orice fel de dialog motiv pentru care, pe data de 17.06.2014, apelanta am formulat cerere de executare silită împotriva acestuia pentru a putea recupera sumele datorate minorului în vederea acoperirii cheltuielilor acestuia, precum și a nevoilor zilnice.
Mai mult decât atât, învederează faptul că la data de 29.10.2014, minorul a suferit o operație de scoatere a polipilor, întreaga procedură ridicându-se la suma de aproximativ 2.900 lei.
Apreciază că intimatul-reclamant a dat dovadă de rea-credință încă de la momentul majorării cuantumului pensiei de întreținere, neplătind pensia de întreținere în mod regulat, nesprijinind creșterea, educarea și dezvoltarea intelectuală a minorului, precum și relația tată-fiu destul de distantă.
Arată faptul că din informațiile avute, chiar dacă intimatul-reclamant încearcă să dovedească faptul că nu mai are niciun fel de venit și în raport de acest aspect solicită micșorarea pensiei de întreținere, situația financiară a acestuia nu este nici pe departe atât de precară pe cât afirmă.
Menționează faptul că la data încetării contractului individual de muncă cu societatea Amadeus Marketing România SRL (respectiv la data de 04.04.2014) unde a deținut funcția de Director, acesta a primit o sumă compensatorie în valoare de 150.000 Euro. Pe lângă aceste lichidități, apelanta susține că acesta deține în proprietate diverse bunuri mobile de valoare considerabilă (de ex: motocicleta Harley Davidson), cât și un imobil, respectiv un apartament, începând cu data de 23.02.2004, încheind un contract de credit nr.8770 cu HVB Bank România SA pentru achiziționarea unui imobil în cuantum de 172.000 Euro, cu rambursare în 240 de rate lunare.
Mai mult decât atât, arată faptul că intimatul-reclamant a efectuat/efectuează și în prezent cursuri de pilotaj (în valoare de 10.000 Euro) ca și hobby, acesta afirmând față de cunoscuți că intenționează în viitorul apropiat să își achiziționeze un avion de mici dimensiuni. Apreciază că această manifestare este în deplină consonanță cu atitudinea sa, acesta eșuând sau îndeplinind cu întârziere față de copil obligațiile privitoare la pensia de întreținere, dar găsind întotdeauna și în mod prompt resursele materiale pentru a-și satisface propriile dorințe, de altfel foarte costisitoare.
În aceste circumstanțe, consideră nereală afirmația intimatului-reclamant că nu deține mijloacele materiale achitării nevoilor copilului, în realitate acesta nemaidorind efectiv să participe la întreținerea sa, cât și înstrăinarea față de minor, pe care l-a văzut de două ori în ultimele 4 luni, ultima dată doar pentru o oră când l-a vizitat la spital după intervenția chirurgicală.
Analizând considerentele care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr.3638/06.04.2015 consideră că aceasta este nelegală și neîntemeiată omițând să rețină anumite aspecte.
Astfel, arată că instanța reține faptul că „din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că în momentul de față, raportat la data introducerii acțiunii de către reclamant, reclamantul nu a obținut niciun venit" însă, în mod greșit precizează că „susținerea pârâtei potrivit căreia reclamantul a obținut salarii compensatorii nu este întemeiata pe niciunul dintre înscrisurile depuse la dosarul cauzei" de vreme ce la dosarul cauzei a fost depusă adresa Direcției Generale Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Finanțelor Publice Sector 4 din care rezultă că intimatul în baza declarației nr.205 (declarație informativă privind impozitul reținut pe veniturile cu regim de reținere la sursă), la data de 25.02.2015 a avut un venit net din salarii de 1.054.113 lei, precum și din dobânzi un venit net de 6.280 lei.
Mai mult decât atât, menționează că instanța face referire în cuprinsul sentinței la faptul că „în procesul civil rolul activ al judecătorului se îmbină cu principiul disponibilității", însă la momentul discutării probatoriului au fost respinse toate probele solicitate - interogatoriul reclamantului, martori - instanța considerându-le ca nefiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, precum și solicitările de a emite adresa către ANAF Sector 4, Amadeus Marketing România SRL (ultimul loc de muncă al intimatului) și către Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 4. În schimb, instanța a dispus emiterea unei adrese către Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București să ne comunice dacă A. R. figurează înregistrat cu contract de muncă.
Precizează faptul că instanța face aplicarea principiului rolului activ în privința anumitor aspecte minime pentru aflarea adevărului, făcându-se abstracție de interesul superior al minorului precum și de solicitările de emitere a adreselor menționate mai sus în urma cărora, în urma demersurilor efectuate personal de apelantă, a putut depune la dosarul cauzei înscrisuri ce susțin afirmațiile formulate.
Mai mult decât atât, învederează faptul că intimatul-reclamant pretinde că de la data încetării raporturilor de muncă cu societatea Amadeus Marketing România SRL, conform declarației pe proprie răspundere autentificată sub nr.1722/08.10.2014, motiv pentru care apare bănuiala legitimă în legătura cu veridicitatea afirmațiilor sale având în vedere că acesta nu a depus cerere pentru a beneficia de ajutor de șomaj (beneficiu solicitat de majoritatea persoanelor rămase fără loc de muncă), nu a făcut nicio o dovadă cu privire la modul în care acesta își asigură venitul minim pentru necesitățile de toate zilele și nici nu a făcut dovada modalității de achitare a ratelor apartamentului achiziționat ori a altor cheltuieli curente (combustibil automobil și motocicletă, întreținere etc.).
Astfel, consideră că intimatul-reclamant are surse de venit pentru a-și asigura traiul de zi cu zi precum și nivelul ridicat dinaintea încheierii raporturilor de muncă cu Amadeus Marketing România SRL având în vedere că acesta încasa un salariu lunar de aproximativ 25.000 lei, deținând funcția de director general.
Totodată, apreciază că instanța nu a reținut sub niciun aspect faptul ca apelanta, urmare a obținerii informațiilor venite de la Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Finanțelor Publice Sector 4 de unde reiese că intimatul-reclamant a avut venituri nete în primele 3 luni ale anului de peste 1.000.000 lei, a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, deoarece instanța respingându-ne tot probatoriul, cu excepția probei cu înscrisuri, rămăsese în pronunțare, pentru a da posibilitatea administrării probatoriului solicitat în raport de necesitatea acestor probe suplimentare rezultată din dezbateri conform art.254 alin. (2) pct.2 N.C.proc.civ.
P. urmare, învederează că este evident că intimatul-reclamant are surse de venit considerabile, astfel, apreciază că instanța trebuie să cerceteze cauza și să stabilească situația de fapt reală. Arată că atitudinea intimatului-reclamant de a-și crea o aparentă stare de insolvabilitate, dând dovadă de rea credință prin prezentarea unei situații financiare precare, în calitate de debitor al obligației de întreținere ascunzând veniturile pe care le încasează în fapt pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor este incriminată prin dispozițiile art.237 NC.pen. fiind definită ca abuz de încredere prin fraudarea creditorilor.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.13, art.22, art.254 și următoarele, art.529 și următoarele N.C.proc.civ., art.47, art.51 și următoarele din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, solicitând administrarea probei cu înscrisuri.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefundat având în vedere relațiile comunicate de ANAF dar și faptul că în prezent nu are încheiat un contract de muncă. Precizează că nu colaborează cu nicio societate comercială și nu realizează venituri astfel încât soluția primei instanțe este legală și temeinică.
P. încheierea din data de 23.11.2015 Tribunalul a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, respingând proba cu interogatoriul intimatului-reclamant. În cadrul probei cu înscrisuri Tribunalul a emis adrese către ANAF Sector 4 cu solicitarea de a înainta situația veniturilor realizate în anul 2014 de către intimatul-reclamant, declarația estimativă aferentă anului 2015, precum și date referitoare la conturile actuale ale intimatului-reclamant, către Unicredit Ț. Bank SA și către Banca Millennium SA cu solicitarea de a comunica soldurile conturilor intimatului-reclamant producătoare de dobânzi, către Amadeus Marketing România SRL cu solicitarea de a comunica veniturile realizate de intimatul-reclamant în cursul anului 2014 și până în prezent, către Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București pentru a comunica dacă intimatul-reclamant figurează înregistrat cu contract de muncă și care sunt veniturile acestuia.
Analizând motivele de apel formulate, Tribunalul reține că obligația legală de întreținere a părintelui către copiii săi minori reprezintă acea obligație impusă de lege în care părintele căruia nu i s-au încredințat copiii acordă acestora mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale respectiv mijloacele pentru educare, învățătură și pregătirea lor profesională.
Fundamentul obligației de întreținere rezidă în sentimentele de afecțiune ce caracterizează relațiile de familie dar și regulile de conviețuire socială ce impun ca persoanele între care există relații de familie să nu rămână indiferente față de starea de nevoie în care s-ar afla alți membri ai familiei.
Cu atât mai mult se impune prin însăși esența rațiunii de a fi părinte, asigurarea de către părinți a tuturor mijloacelor necesare creșterii și educării copilului în cele mai bune condiții.
Potrivit art. 530 cod civil obiectul obligației de întreținere îl formează mijloacele necesare traiului (alimente, locuință, îmbrăcăminte, medicamente) dar și mijloacele necesare pentru educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor.
În stabilirea întinderii pensiei de întreținere se ține seama pe de o parte de nevoile minorului - care se prezintă într-o formă complexă adică cele necesare traiului zilnic dar și cele necesare educării, învățării și pregătirii sale profesionale - iar pe de altă parte de mijloacele debitorului obligației de întreținere.
Codul familiei nu determină înțelesul noțiunii de „mijloace ale debitorului" dar, față de fundamentul și acțiunea instituirii obligației legale de întreținere dintre părinți și copiii lor minori, această noțiune va fi interpretată în înțelesul cel mai larg.
Plafonarea prevăzută de art. 529 al. 2 cod civil se referă într-adevăr la câștigul din muncă al părintelui, însă, întreținerea nu se acordă numai din câștigul din muncă în sensul comun, ci și din alte mijloace ale debitorului obligației de întreținere tocmai în virtutea principiului potrivit căruia, întreținerea se datorează potrivit cu nevoile celui care o cere, dar și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
De aceea, în categoria de mijloace ale debitorului intră toate posibilitățile materiale de care dispune acesta, adică atât mijloacele sale cu caracter periodic - salariul dar și orice alte sume încasate și care au caracter de continuitate.
Nu pot fi primate apărările intimatului având în vedere că în anul 2014 intimatul a încasat o sumă considerabilă ( peste 800.000 lei ) de natură a-i permite să se întrețină pe sine și familia și să achite obligația de întreținere în sarcina sa, inclusiv în prezent. Împrejurarea că acesta nu realizează în prezent venituri nu se poate răsfrânge asupra cuantumului pensiei de întreținere câtă vreme veniturile realizate de acesta în cursul anului 2014 au depășit suma de 1.000.000 lei iar Tribunalul apreciază că intimatul putea și trebuia să dea dovadă de diligență în gestionarea resurselor financiare ulterior încetării contractului de muncă astfel încât să poate contribui la cheltuielile de creștere și educare a ambilor săi copii. De asemenea consideră că este lipsit de relevanță faptul că intimatul a achitat un credit câtă vreme rambursarea acestuia a fost una anticipată și voluntară, astfel încât nu poate fi invocată în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligației legale de întreținere.
Tribunalul reține că este justificată stabilirea pensiei de întreținere prin raportare la veniturile dovedite prin înscrisurile depuse la dosar. Suma stabilită în sarcina intimatului reprezintă un cuantum adecvat al pensiei de întreținere, de natură a asigura mijloacele necesare traiului zilnic dar și cele necesare educării, învățării și pregătirii profesionale având în vedere și faptul că este importantă menținerea aceluiași standard de viață cu care minorul a fot obișnuit până în prezent.
Pentru considerentele expuse va admite apelul și va schimba în tot sentința civilă apelată în sensul că va respinge cererea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât A. L. V. prin reprezentant legal C. M., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat R. O. având sediul în București, .-41, ., . împotriva sentinței civile nr. 3638/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria S. 2 Bucuresti în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. R., cu domiciliul în jud. I., orașul Voluntari, .-autoritate tutelară P. S. 2 București, cu sediul în sector 2, București, .-13 și intimata-pârâtă Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. din cadrul Primăriei S. 2 București, cu sediul în sector 2, București, .-13.
Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că:
Respinge cererea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2016.
Președinte Judecător Grefier
C. C. I. C. D. C. P.
Red.C.D.- 17.03.2016
Thred.CIM/2ex.
JS2 - Jud. V. G.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 789/2016. Tribunalul... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 796/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
