Pretenţii. Decizia nr. 2069/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2069/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 26-05-2016 în dosarul nr. 2069/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:2016:014._
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A V- A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2069 A
Ședința Publică din data 26.05.2016
Tribunalul constituit din :
P.: L. F.
JUDECATOR: F. M. C.
GREFIER: I. A. V.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil formulat de apelanta-pârâtă ASOCIAȚIA C. DE B. S., împotriva sentinței civile nr. 7853/30.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. J.-J., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta-pârâtă, prin avocat, care depune împuternicire avocațială . nr._/2016 și intimatul-reclamant, prin avocat, care depune împuternicire avocațială . nr._/2016.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Având cuvântul asupra probatoriului, apelanta-pârâtă, prin avocat, arată că nu solicită alte probe în afara înscrisurilor de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea în tot a hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată; mai solicită cheltuieli de judecată reprezentante de onorariu de avocat depus la instanța de fond și taxa de timbru din apel. Arată că cererea de apel vizează în principal interpretarea eronată realizată de instanța de fond a sintagmei „lună contractuală”. Mai arată că din toate probele administrate la dosar reiese faptul că luna contractuală a început în data de 29.05.2013 și facturarea se realiza în sistem 29.05-28.06. Menționează că din data de 29.01.2015 a început ultima lună contractuală, cazarea nefacturându-se în regim hotelier pe zi de cazare ci pe lună contractuală. Astfel, dacă luna contractuală ar fi început în data de 15.05.2013 nu se poate spune că luna contractuală începea în data de 01.06.2013 așa cum a spus instanța de fond, iar acele 15 zile au fost acordate bonus de către apelantă. În cazul de față, luna contractuală a început în data de 29.01.2013 și decesul a intervenit în 30 ianuarie, când luna contractuală deja începuse. Faptul că s-a făcut o plată anticipată se datorează faptului că reclamantul era mulțumit de serviciile prestate de asociație pentru defuncta lui soție și a efectuat pata în avans, pe data de 21 ianuarie, pe luna contractuală 29 ianuarie – 28 februarie.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită instanței respingerea apelului ca nefondat, arătând că plata pentru fiecare lună se efectuează până la 31 ale lunii, rezultând din art. 2 din contract. Precizează că reclamantul a plătit pe data de 21 ianuarie în bună înțelegere cu apelanta. De asemenea, dacă s-a fi făcut plata pe data de 31 ianuarie, s-ar fi respectat termenul limită, însă, având în vedere că soția reclamantului a decedat pe data de 30 ianuarie, nu s-ar mai fi datorat această plată, astfel că buna credință a fost sancționată drastic de apelantă, refuzând să restituie banii pentru luna în curs, respectiv luna februarie. Arată că nu este vorba de o cazare în regim hotelier, iar exemplul cu 15 ale lunii explicat de apelantă este corect dar nu se aplică în speța de față. Cu cheltuieli de judecată, depunând chitanță în acest sens.
În replică, apelanta-pârâtă, prin avocat, arată că la fila 18 din dosar se regăsește o adresă prin care reclamantul recunoaște că în conformitate cu contractul semnat nu i se poate restitui plata.
Tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei sector 5 București, la data de 21.05.2015, sub nr._ reclamantul B. J. J. a solicitat obligarea pârâtei ASOCIAȚIA CĂMINUL DE BĂTRÂNI S., la restituirea sumei de 2.200 lei și la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă de timbru și onorariu avocațial.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 29.05.2013 a încheiat cu pârâta contractul de sponsorizare având ca obiect acordarea de servicii de asistență socială și medicală, îngrijire și recuperare pentru defuncta soție B. Helene, decedată la data de 30.01.2015. Prin actul adițional nr.1 încheiat la data de 07.08.2013 părțile au modificat pct.IV art.4.1 din convenția inițială, stabilind că relațiile contractuale se vor desfășura pe durata nedeterminată. A mai arătat reclamantul că, potrivit dispozițiilor contractuale, suma trebuia plătită lunar până pe data de 31 a lunii. S-a precizat că, având o înțelegere verbală cu responsabila pârâtei, de a plăti anticipat pentru luna următoare, pe data de 21 a fiecărei luni, a respectat angajament și pe data de 21.01.2015 a virat suma de 2.200 lei pentru luna februarie 2015. La data decesului, respectiv 30 ianuarie, convenția părților a încetat, context în care, chiar dacă la data plății sumei de 2.200 lei contractul era încă în vigoare, la data la care obligația a devenit scadentă, respectiv 31 ianuarie 2015, suma plătită anticipat nu mai era datorată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1345 și 1635-1637 C.cv.
In dovedire au fost depuse la dosar, în copie, înscrisuri ( 2-24).
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că în contract se menționează expres faptul că, în cazul în care are loc decesul persoanei îngrijite, suma achitată pentru luna în curs nu se restituie. Or, pârâta a susținut că suma de 2.200 lei achitată de reclamant este aferentă perioadei contractuale 29 ianuarie 2015-28 februarie 2015. S-a mai arătat că decesul defunctei a avut loc în data de 30.01.2015 aceasta beneficiind efectiv de asistență, îngrijire etc în data de 29 și data de 30.01.2015.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul pârâtei, răspunsul scris la interogatoriu fiind atașat la fila 32.
Prin sentința civilă nr.7853/30.10.2015 ,Judecătoria Sectorului 5 București, a admis cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2.200 lei achitată de reclamant pârâtei la data de 21.01.2015 și a obligat pârâta să ramburseze reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 1.374 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, între reclamantul B. J.-J. și pârâta Asociația Căminul de Bătrâni s-a încheiat la data de 23.05.2015 o convenție în temeiul căreia pârâta și-a asumat obligația de a acorda servicii de asistență socială și medicală, îngrijire și recuperare fostei soții a reclamantului, reclamantul obligându-se să plătească prestatorului de servicii suma 2.000 lei lunar, până la data de 31 a lunii - art. II și III din convenție.
Potrivit art. IV 4.1 din contract, acesta a fost încheiat pe o durată de 3 luni, începând să producă efecte la data de 29.05.2015.
Părțile au mai prevăzut în convenția încheiată în formă scrisă că în caz de deces al asistatului, suma achitată pentru luna în curs nu se restituie.
Instanța mai reține că părțile contractante au stabilit, printr-o convenție neconstatată prin înscris, ca reclamantul să mai plătească lunar suma de 200 lei cu titlu de contravaloare scutece. Pentru a reține acest din urmă aspect instanța are în vedere susținerile reclamantului, pe care le apreciază ca fiind veridice, în temeiul art 358 C.pr.cv, față de răspunsul incomplet dat de pârâtă la întrebarea nr. 3 al interogatoriului, prin care se urmărea tocmai recunoașterea acestui aspect.
Se mai are în vedere că printr-un act adițional încheiat în 7 august 2013, s-a prevăzut modificarea pct. IV. 4.1 al contractului, acesta urmând a fi considerat încheiat pe perioadă nedeterminată.
La data de 30 ianuarie 2015 a decedat soția reclamantului, numita B. Helene (f. 10).
Anterior însă, respectiv la data de 21.01.2015, reclamantul a virat pârâtei, în avans pentru luna următoare, suma de 2.200 lei, reprezentând contravaloare servicii (f.11).
Instanța consideră că se cuvine a se nota că, în ciuda faptului că înțelegerea părților a fost denumită contract de sponsorizare, din interpretarea voinței părților reiese că această convenție este un contract nenumit, fiind cel puțin atipic pentru un contract de sponsorizare.
Astfel, potrivit primei reguli de interpretare a convențiilor statornicită de Codul civil în art. 1266 „Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor. La stabilirea voinței concordante se va ține seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.’’
Potrivit art. 1 alin.1 din Legea 34/1994 privind sponsorizare „Sponsorizarea este actul juridic prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susținerea unor activități fără scop lucrativ desfășurate de către una dintre părți, denumită beneficiarul sponsorizării.”
Or, din prevederile contractuale, cât și din comportamentul părților ulterior încheierii convenției, reiese că motivul determinant al încheierii convenției cercetate a fost pentru reclamant acela de a asigura o îngrijire corespunzătoare pentru defuncta sa soție iar suma lunar plătită reprezenta, în accepțiunea reclamantului, contravaloarea serviciilor prestate fostei soții și a resurselor consumate de aceasta.
Totodată, și pentru pârâtă motivul determinant al încheierii contractului a fost prefigurarea contraprestației pecuniare, aspect ce transpare din cuprinsul art. V paragraful ultim al contractului. Prin urmare, instanța urmează să considere contractul cercetat ca reprezentând un contract bilateral, sinalagmatic, nenumit.
Paragrafele imediat anterioare au fost notate în vederea respectării obligației ce incumbă instanței de judecată de a da o calificare juridică corectă faptelor și actelor deduse judecății, însă calificarea juridică dată de instanță nu are vreo înrăurire asupra normelor juridice aplicabile cauzei, întrucât prezenta convenție, indiferent de calificare convenției ca nenumite/contract de sponsorizare, se supune regimului juridic general al teoriei generale a obligațiilor, fie în baza art. 1168 C.cv. potrivit căruia contractelor nereglementate de lege li se aplică prevederile teoriei generale a obligațiilor, iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale ale contractului cu care se apropie cel mai mult, fie în temeiul art. 1167 alin.1 C.cv. conform căruia contractelor speciale li se aplică în aspectele nereglementate regulile generale ale teoriei generale a obligațiilor, căci prevederile din materia contractului de sponsorizare stabilesc doar efectele acestuia în domeniul fiscal.
Revenind la convenția părților, instanța a reținut că, în cauza de față, faptul morții persoanei asistate a determinat imposibilitatea fortuită, absolută și perpetuă de executare a obligației contractuale asumate de pârâtă, conducând, în temeiul art. 1634 alin. 1 C.cv, la stingerea obligației pârâtei și, în baza art. 1557 alin. 1 C.cv, la încetarea contractului părților chiar la momentul producerii faptului morții. Încetarea contractului atrage aplicarea subsecventă a teoriei riscurilor în contractele generatoare de obligații, soluția fiind aceea că debitorul obligației imposibil de executat, în speță pârâta, preia riscul contractului, în sensul că nu poate pretinde nici cocontractantului executarea obligație ce-i incumbă. Soluția menționat rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 1511 alin.1 C.cv, în conformitate cu care „creditorul pus în întârziere preia riscul imposibilității de executare a obligației, iar debitorul nu este ținut să restituie fructele culese după punerea în întârziere.”
Regula înscrisă în art. 1511 alin 1 C.cv. este o normă supletivă, părțile având posibilitatea de a deroga de la ea prin convenție, astfel încât prevederea din contract potrivit căreia în caz de deces al asistatului, suma achitată pentru luna în curs nu se restituie este valabilă.
Aspectul ce se impune însă a fi tranșat în speță este semnificația concretă a sintagmei „luna în curs”. Relevante în acest sens sunt prevederile art. III din contract, conform cărora reclamantul se obligă să plătească pârâtei suma stabilită, lunar, până pe data de 31 a lunii, cât și prevederea înscrisă în art. V ultimul alineat - asistatul se obligă să părăsească locația din . perioadei pentru care a fost făcută plata, obligație care se asumă și de reprezentantul aparținător-plătitor. Astfel, această din urmă prevedere contractuală întărește concluzia care oricum s-ar desprinde, dat fiind obiectul și natura contractului, și din art. III, respectiv aceea că plata se realizează integral în avans, în ultima zi a lunii pentru luna următoare. În caz contrar, ar reieși că în fiecare lună defuncta a continuat să fie cazată în cămin în perioada 29 ale lunii-ultima zi a lunii cu încălcarea art. V ultimul alineat din convenție.
Faptul că efectele contractului au început să se producă la data de 29 nu poate acredita susținerea pârâtei privind intervalul pentru care se realizează plata (începând cu data de 29 a lunii), acest raționament fiind contrazis chiar de răspunsul pârâtei la interogatoriu, în răspunsul la întrebarea 3 și 4 aceasta arătând că plata a cărei restituire se solicită era datorată pentru luna contractuală 29 ianuarie 2015-28 februarie 2015. Or, în contextul în care această plată ar fi acoperit și ultima zi a lunii februarie, se poate observa cu ușurință că următoarea plată ar fi vizat luna contractuală martie. Astfel, instanța concluzionează că problema acoperirii costurilor zilelor de îngrijire 29 mai 2013- 31 mai 2013 – primele zile de cazare ale defunctei la căminul de bătrâni - s-a rezolvat în mod natural, pe parcursul derulării contractului, cel mai târziu în luna februarie 2014, când reclamantul a acoperit integral chiria pentru această luna calendaristică.
Pentru motivele anterior expuse, instanța reține că plata realizată în avans de reclamant la data de 21 ianuarie 2015 era corespunzătoare lunii februarie 2015 (1-28 februarie) și că astfel aceasta nu intră sub incidența clauzei contractuale potrivit căreia suma achitată pentru luna în curs nu se restituie. În aceste condiții, reiterând faptul că la data de 30 ianuarie contractul a încetat de drept, instanța consideră că în temeiul art. 1347 C.cv. și art. 1635 alin. 2 C.cv. se impune ca pârâta să restituie reclamantului suma de 2.200 lei.
Celelalte apărări ale pârâtei subsumate ideii că moartea persoanelor cazate îi cauzează costuri suplimentare nu poate fi avută în vedere, întrucât, astfel cum mai sus s-a arătat, în lipsa unei dispoziții contractuale în sens contrar, pârâta este ținută să suporte riscul contractului în această situație.
Față de soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 453 alin. 1 din Cod procedură civilă rap. la 451 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta, parte care a pierdut procesul, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamant cu prilejul soluționării, în cuantum de 1.374 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru – 159 lei (f. 24) și onorariu avocat 1.215 lei conform chitanței 638/11.05.2015 depuse în original la dosar (f.20). Cu referire la acest onorariu, instanța notează că nu se impune reducerea sa, pentru următoarele considerente: potrivit art. 451 alin. 2 C.pr.cv, cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului pot fi reduse doar atunci când acest onorariu este vădit disproporțional în raport cu valoarea pricinii, complexitatea ei și activitatea desfășurată de avocat în cauză. Or, deși relativ ridicat prin raportare la valoarea cauzei, onorariul solicitat are o valoare nominală ce nu poate fi considerată nici măcar ridicată, nicidecum vădit disproporțională prin raportare la activitatea realizată de apărătorul reclamantului – redactarea cerere de chemare în judecată, interogatoriu și reprezentare a reclamantului la termenul din data de 23.10.2015.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel pârâta ASOCIAȚIA CĂMINUL DE BĂTRÂNI „S.”, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea apelului, apelanta pârâtă susține că, instanța de fond a reținut în mod greșit data încheierii contractului, acesta fiind încheiat în data de 29 mai 2013, dată la care a început să-și producă efectele și în care era internată persoana asistată,prima luna contractuală fiind cuprinsă între 29 mai 2013 și 28 iunie 2013.
Câtă vreme internarea nu se realizează în regim hotelier, suma reprezentând contraprestația este calculată lunar, în contract fiind stipulat că în caz de deces al persoanei asistate, suma achitată pentru luna în curs nu se restituie, ultima lună contractuală pentru defunctă începând la data de 29.ianuarie 2015.
Mai susține apelanta că instanța de fond a ignorat faptul că reclamantul a recunoscut că potrivit contractului, nu are dreptul să solicite restituirea sumei deja achitate, anul 2015 nu a fost an bisect, astfel că luna februarie nu a avut ziua de 29, luna contractuală fiind cuprinsă între 29 ia.-28 febr.2015, după deces, locul ocupat de defuncta B. H. nefiind ocupat de altă persoană.
Analizând sentința apelată din perspectiva motivelor de apel, tribunalul apreciază aceste motive ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Este fără dubiu că în speță, convenția părților a fost încheiată la data de 29. ian.2013, însă din cuprinsul art.III al contractului, așa cum corect a reținut instanța de fond mențiunea că plata se face până la data de 31 a fiecărei luni duce la concluzia că și îngrijirea persoanei asistate a fost stabilită pe lună calendaristică, în sens contrar s-ar trage concluzia că pentru data de 29-31 mai 2013, nu s-a achitat o contravaloare servicii, îngrijirea fiind acordată gratuit, ceea ce nu s-a invocat în speță.
Astfel, câtă vreme s-a avut în vedere ca termen de plată ultima zi calendaristică a lunii susținerea apelantei în sensul că s-a avut in vedere prin contract o prestație pentru alt interval de timp decât luna calendaristică, nu poate fi reținută ca fondată.
Față de cele reținute, de disp.art.480(1) c.p.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefundat apelul formulat de apelanta pârâtă - ASOCIAȚIA CĂMINUL de BĂTRÂNI“ S.”, C._, cu sediul în București, ..10A, sector 5, împotriva sentinței civile nr.7853/30.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant reclamant B. J. J., CNP_,domiciliat în București, ..104, ., sector 6 .
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.05.2016.
P., JUDECATOR, GREFIER,
F. L.. C. M. F.. A. V. I..
red.4 ex./03.06.2016
Jud.S 5-Jud.A. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2163/2016. Tribunalul... | Întoarcere executare. Decizia nr. 520/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
