Pretenţii. Decizia nr. 567/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 567/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 567/2016
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 567 A
Ședința publică din data de 04.02.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – C. P.
JUDECĂTOR – I. I.
GREFIER – G. I.
Pe rol, pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari . în contradictoriu cu intimata pârâtă B. L. A. și intimata chemată în garanție N. I. L., împotriva sentinței civile nr. 3942/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 28.01.2016 și la 04.02.2016, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3942/ 25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ , s-a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., în contradictoriu cu pârâta B. L..
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.401,55 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada august 2012 – ianuarie 2014, precum și a sumei de 2.625,74 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru aceeași perioadă.
S-a respins în rest cererea principală, ca neîntemeiată.
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție N. I. L..
A fost obligată chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 999,71 lei, reprezentând penalități de întârziere.
S-a respins în rest, cererea de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect.
Instanța de fond a reținut că pârâta este proprietara apartamentului nr. 7 situat în București, ., ., sector 6, imobilul fiind moștenit de la părinții săi, după cum a arătat pârâta în fața instanței și după cum rezultă din adresa emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 6, succesiunea nefiind încă dezbătută.
Din copiile listelor lunare de întreținere și tabelul centralizator privind restanțele pârâtei, coroborate cu concluziile expertizei contabile efectuate în cauză de expert A. A. rezultă că pârâta a acumulat în perioada august 2012 – ianuarie 2014 datorii la întreținere în cuantum de 4.575,42 lei.
Pe de altă parte, instanța reține că, în perioada octombrie 2012 – martie 2013, în apartamentul pârâtei a locuit chemata în garanție N. I. L., între cele două existând o convenție scrisă în temeiul căreia chemata în garanție s-a obligat să achite partea sa din cheltuielile de întreținere aferente apartamentului.
Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, partea din cotele de întreținere datorată de pârâtă reclamantei pentru perioada solicitată este de 3.074,41 lei, iar partea de întreținere datorată de chemata în garanție este de 1501,1 lei.
Instanța a constatat faptul că reclamanta și-a îndeplinit obligația legală de a afișa listele de plată privind cotele de întreținere, prevăzută de art. 25 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin H.G. nr. 1588/2007, listele de plata conținând data afișării, precum și data scadenței.
În prezenta cauză, instanța reține, având în vedere probele administrate că, în raport de prevederile legale mai sus menționate, pârâta are obligația de a contribui la cheltuielile de întreținere comune, prin achitarea cotelor de întreținere lunare.
La momentul introducerii cererii de chemare în garanție, chemata în garanție mai datora reclamantei suma de 751 lei, ca debit principal. Pe parcursul soluționării prezentei cauze, chemata în garanție a achitat reclamantei suma de 751 lei. Așadar, chemata în garanție a achitat către asociație până la data soluționării cauzei întregul debit principal datorat.
Din restanțele la întreținere acumulate în perioada august 2012 – ianuarie 2014 datorate de către pârâtă, în cuantum de 3.074,41 lei, instanța reține că aceasta a achitat, până în prezent, suma de 1.672,86 lei (raport expertiză contabilă). În concluzie, în prezent, pârâta mai are de achitat către reclamantă, pentru perioada solicitată, suma de 1.401,55 lei.
Pentru aceste motive, instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.401,55 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada august 2012 – ianuarie 2014.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de către reclamantă, instanța a reținut că, prin procesul-verbal al Comitetului executiv al asociației de proprietari din data de 29.06.2012, s-a stabilit că procentul aplicat în cazul penalizărilor nu poate fi mai mare de 0,2% pe zi de întârziere, asociația optând pentru maximul penalizărilor prevăzute de lege, de 0,2% pe zi de întârziere.
Pentru aceste motive, instanța urmează să oblige pârâta și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 2.625,74 lei, aferente debitelor restante ce incumbă pârâtei pentru perioada august 2012 – ianuarie 2014, calculate potrivit raportului de expertiză contabilă.
În ceea ce privește susținerea pârâtei, în sensul că reclamanta a solicitat penalități de întârziere doar începând cu luna iulie 2013, întrucât doar de la acel moment penalitățile de întârziere au fost cuprinse în listele de întreținere, instanța a respins-o ca neîntemeiată. Astfel, pe de o parte, omisiunea inserării penalităților de întârziere în listele de întreținere nu prezumă renunțarea asociației la dreptul de a le percepe, iar, pe de altă parte, la ultimul termen de judecată, reclamanta, prin apărător, a arătat că înțelege să solicite penalități de întârziere pentru toate sumele datorate de pârâtă, până la plata lor efectivă.
În ceea ce privește suma de 380,40 lei solicitată de către reclamantă potrivit listelor de întreținere din lunile decembrie 2013 și ianuarie 2014, instanța reține că nu s-a făcut dovada de către reclamantă ce reprezintă aceste sume, instanța urmând să respingă cererea de obligare a pârâtei la plata lor, ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive, instanța a admis în parte cererea precizată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.401,55 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada august 2012 – ianuarie 2014, precum și a sumei de 2.625,74 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru aceeași perioadă, respingând, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța reține că, deși a achitat pe parcursul procesului suma de 751 lei, reprezentând debit principal, chemata în garanție datorează încă pârâtei penalitățile de întârziere generate de sumele care îi incumbau ca datorii la întreținere, calculate până la data achitării acestor sume, în cuantum de 999,71 lei, potrivit raportului de expertiză contabilă depus în cauză.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 74 C.p.c., instanța a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a obligat chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 999,71 lei, reprezentând penalități de întârziere generate de partea sa din datoriile la întreținere, respingând în rest cererea de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței civile menționate mai sus reclamanta a declarat apel în termen legal, prin care a susținut că instanța de fond a omis, fara nici o explicație, sa adauge la cheltuielile de întreținere restante si suma de 960, 66 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada februarie 2012-august 2012.
Acestea au fost solicitate prin cererea modificatoare depusa la dosar la termenul din 23.05.2014, aspect consemnat si in raportul de expertiza.
Instanța a omis, fara nici o explicație, sa adauge la cheltuielile de întreținere restante suma de 380,40 lei, reprezentând alte sume înscrise in listele de plata, aspect consemnat in raportul de expertiza contabila întocmit in cauza.
De asemenea, se susține că instanța de fond a omis sa se pronunțe asupra cheltuielilor de judecata solicitate de Asociație, respectiv suma de 350 de lei reprezentând onorariu de avocat.
Apelanta-reclamată arată, prin motivele de apel, că instanța de fond dovedește o înțelegere eronata a instituției cererii de chemare în garanție, asa cum este aceasta prevăzuta de art. 72-74 din NCPC.
Astfel, parata B. L. a chemat in garanție pe Nastasescu I. L., solicitând suma de 751 lei si penalități in valoare de 890,29 lei, pentru perioada cat aceasta a locuit in apartament.
Având in vedere atributele unei cereri de chemare in garantie (asa cum sunt acestea descrise de lege), precum si principiul disponibilității, partea (din cererea principala), care nu a formulat cererea de chemare in garanție, nu poate fi implicata in raportul juridic creat de formularea cererii de chemare in garanție.
In concluzie, având in vedere disp. art. 72 din NCPC, asociația nu face parte si nu este atrasa in nici un fel in raportul juridic creat de cererea de chemare in garanție, aceasta producând efecte doar intre B. L. (cea care a formulat cererea de chemare in garanție) si Nastasescu I. L. (cea impotriva căreia s-a formulat cererea de chemare in garanție), iar hotărârea ce se pronunța asupra cererii de chemare in garanție nu produce efecte decât intre aceste parti.
In cauza de fata, instanța de fond, după ce constata ca parata B. L. a acumulat in perioada august 2012-ianuarie 2014 datorii de întreținere de 4575,42 lei, in mod complet eronat scade din aceasta suma de 1501,1 lei, ca fiind suma pe care ar fi trebuit sa o plătească Nastasescu I. L. pentru perioada cat aceasta a locuit in imobil.
Scăderea din debitul datorat de B. L. a sumei pe care o datora Nastasescu I. L. acesteia din urma este o eroare majora săvârșita de către instanța de fond, in contradicție cu dispozițiile Legii nr. 230/2007.
In mod corect, din suma de 4575,42 lei urmau sa se scadă plățile făcute de aceasta si de către chemata in garanție, plați in valoare de 2273,86 lei, rămânând in sarcina paratei B. L. obligația de a achita suma de 2301,56 lei pentru perioada august 2012-ianuarie 2014.
La aceasta trebuie adăugate sumele de 960,66 lei reprezentând restante pentru perioada februarie 2012- august 2012 si 380,40 lei reprezentând alte sume înscrise in listele de plata, in total suma datorata de parata fiind in valoare de 3642,62 lei.
În consecință, apelanta-reclamantă a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, tribunalul apreciază că apelul este nefondat.
Astfel, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat la fond, expertul contabil a stabilit cuantumul debitului datorat de pârâtă pentru perioada august 2012 - ianuarie 2014, constând în cote de întreținere restante, la suma de 4575,42 lei, fără însă ca din această sumă să scadă plățile efectuate de pârâtă, respectiv de chemata în garanție.
Or, această scădere a fost efectuată de către instanța de fond, care, având în vedere plățile făcute atât de pârâtă, cât și de chemata în garanție, a stabilit cuantumul cotelor de întreținere restante pentru perioada august 2012 - ianuarie 2014.
În ceea ce privește susținerea conform căreia nu au fost avute în vedere cheltuielile de întreținere restante pe perioada februarie 2012 – iulie 2012, tribunalul constată că instanța de fond nu a fost învestită cu soluționarea unei astfel de cereri.
Astfel, prin precizările depuse de apelanta-reclamantă în faza de regularizare a cererii, la solicitarea instanței, aceasta a precizat că perioada avută în vedere prin cererea de chemare în judecată este august 2012 – nov. 2013 (fila 27 dosar fond).
Ulterior, la primul termen de judecată de la 23.05.2014, apelanta-reclamantă a depus la dosar o cerere de majorare a câtimii obiectului cererii, arătând că perioada pentru care solicită plata debitului este august 2012 - ianuarie 2014 (fila 99 dosar fond).
În aceste condiții tribunalul constată că reclamanta nu a învestit instanța de fond cu soluționarea debitului restant pe perioada februarie 2012 – iulie 2012.
În ceea ce privește cheltuielile datorate de pârâtă pentru luna august 2012, tribunalul reține că prima instanță le-a avut în vedere la soluționarea cauzei, prin raportare la probele administrate în cauză.
În privința susținerii apelantei că prima instanță a omis a se pronunța asupra sumei de 380,40 lei tribunalul o apreciază ca nefondată având în vedere că, în privința acestei sume, apelanta-reclamantă nu a precizat destinația sa pentru a se putea aprecia asupra temeiniciei solicitării sale de suportare a acestei sume de către intimata-pârâtă.
Apelanta-reclamantă nu a precizat ce reprezintă suma de 380,40 lei, motiv pentru care aceasta nu poate fi acordată, nefiind îndeplinite condițiile legale instituite de Legea nr. 230/2007 pentru acordarea acestei sume.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la neacordarea cheltuielilor de judecată, tribunalul îl apreciază ca nefondat prin raportare la prev. art. 444.
Astfel, potrivit art. 444 alin. 1 NCPC, dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.
Art. 445 NCPC prevede că nu se poate cere direct în calea de atac completarea hotărârii, ci numai în condițiile art. 444 NCPC.
În aceste condiții tribunalul constată că nu se poate pronunța direct în calea de atac a apelului asupra solicitării reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată în condițiile în care prima instanță a omis a se pronunța asupra acestora, fiind necesar ca partea interesată să solicite mai întâi completarea hotărârii.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la înțelegerea eronată a cererii de chemare în garanție, tribunalul îl apreciază ca vădit nefondat.
Astfel, în mod corect, la stabilirea cuantumului debitului datorat de pârâtă către reclamantă, prima instanță a ținut seama și de plățile efectuate de chemata în garanție.
Din acest punct de vedere tribunalul constată că însăși reclamanta este cea care a eliberat chematei în garanție chitanțe descărcătoare pentru plățile efectuate de aceasta și care vizau cheltuielile de întreținere aferente apartamentului în care locuia și chemata în garanție, situație în care apare de neînțeles atitudinea apelantei, care nu mai înțelege să recunoască plățile efectuate de chemare în garanție în contul pârâtei.
Prin imputația plăților efectuate de chemata în garanție nu se intervine în cererea de chemare în garanție, care produce efecte juridice numai între pârâtă și chemata în garanție, ci se au în vedere plățile efectuate în contul apelantei-reclamante.
În consecință, față de cele mai sus expuse, tribunalul va respinge apelul ca nefondat, în temeiul art. 480 NCPC.
Față de soluția pronunțată, tribunalul va respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., cu sediul în București, ., sector 6, împotriva sentinței civile nr. 3942/ 25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâta B. L., cu domiciliul în București, ., ., ., ca nefondat.
Respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. P. I. I. G. I.
RED.C.P./15.02.2016
DACT.M.G./4EX.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
JUDECĂTOR FOND - PREȘEDINTE: D. C. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 123/2016. Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 522/2016.... → |
|---|
