Pretenţii. Sentința nr. 1617/2015. Tribunalul BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 1617/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1617/2015

DOSAR NR._

ROMANIA

TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A V- A CIVILĂ

SENTINTA CIVILA NR.1617

Ședința publică de la data 17.12.2015

Tribunalul constituit din :

P.: L. F.

GREFIER: A. M. M.

Pe rol solutionarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. W. G. S.R.L impotriva paraților S. DE PNEUMOFTIZIOLOGIE „SF. Ș.”, ADMINISTRAȚIA S. și SERVICIILOR MEDICALE BUCUREȘTI (ASSMB), M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.

Dezbaterile asupra fondului si concluziile partilor au avut loc in sedinta publica din data de 10.12.2015, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea la data de 17.12.2015, cand a hotarat urmatoarele:

TRIBUNALUL,

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 27.12.2013, reclamanta S.C. W. G. S.R.L a chemat in judecata parații S. DE PNEUMOFTIZIOLOGIE „SF. Ș.”, ADMINISTRAȚIA S. și SERVICIILOR MEDICALE BUCUREȘTI (ASSMB), M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta, sa oblige paratii la:

1. plata sumei estimate de 1.163.656,00 (echivalentul în lei al sumei de 260.000 EURO la cursul de 4.4756 EURO/RON curs BNR din 23.12.2013) reprezentând contravaloarea lipsei de folosința a imobilului situat în București, ., Sector 5, pentru perioada 27.12._13;

2. plata sumei estimate de 96.807 lei (echivalentul în lei al sumei de 21.629,00 EURO la cursul de 4.4756 EURO/RON curs Banca Națională a României din 23.12.2013) reprezentând dobânda legala calculata până la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecata;

3. plata dobânzii legale aferente perioadei de la data formulării prezentei cereri și până la plata integrala a sumelor mai sus menționate;

4. plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării prezentei cereri;

În motivarea cererii, reclamanta susține că, la data de 26.07.2006, a dobândit proprietatea asupra imobilului situat în București, ., Sector 5, de la vânzătoarele M. R.-A. și S. C., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către Birou N. Public „M. A.” prin încheierea nr. 2323/26.07.2006 (atașat prezentei la Anexa I).

Celor doua vânzătoare, li s-a restituit în natura imobilul de mai sus prin Dispoziția nr. 5063/27.12.2005 emisa de către Primăria Municipiului București în baza Legii nr. 10/2001 (atașata prezentei la Anexa II), în cota de 50% fiecăreia.

De asemenea, potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 lit. a) pct. 2 din Anexa nr. 2 din Legea nr. 10/2001, reclamanta, precum și cele doua vânzătoare de la care a dobândit dreptul de proprietate, a avut obligația legala de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției. Astfel, reclamanta îndeplinindu-și aceasta obligație, lăsând imobilul în detenția pârâtei S. de Pneumoftiziologie „Sf. Ș.” pe o perioada de 5 ani de zile, termen ce a început sa curgă de la data de 27.12.2005 (data emiterii dispoziției de restituire în natura) și care s-a împlinit la data de 27.12.2010.

La data de 16.12.2013, pârâtele Administrația S. și Serviciilor medicale București și S. de Pneumoftiziologie „Sf. Ș.” au predat imobilul reclamantei conform procesului verbal de eliberare a spațiului cu (atașat prezentei la Anexa III).

II. Solicitarea de obligare a pârâtelor la plata contravalorii lipsei de folosința a imobilului:

5. Luând în considerare faptele prezentate anterior, considera ca este îndreptățita la plata de către pârâte a contravalorii lipsei de folosința a imobilului situat în București, ., Sector 5, pentru perioada cuprinsa intre 27.12.2010 și 16.12.2013 (data la care ne-a fost efectiv predat bunul imobil).

6. Folosința este unul din atributele dreptului de proprietate. Aceasta nu poate fi cedata decât în mod legal sau convențional.

7. în speța de fata, antecesorii reclamantei au fost obligați prin art. 16 din Legea nr. 10/2001 de a menține afectațiunea imobilului situat în București, ., Sector 5 pe o perioadă de până la 5 ani de la data emiterii dispoziției, obligație ce a fost transmisa și prin dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil. Ulterior expirării termenului de 5 ani, respectiv de la data de 27.12.2010, pârâtele au utilizat în continuare, imobilul până la data de 16.12.2013, timp în care reclamanta a fost lipsita de atributul folosinței.

8. Ca urmare a lipsei folosinței imobilului, reclamantei i-a fost cauzat un prejudiciu substanțial constând în chiria pe care a fi putut-o obține în aceasta perioada (beneficiul nerealizat). Acest prejudiciu global este format din suma prestațiilor lunare cu titlu de chirie pe care a fi putut-o obține în urma închirierii spațiului, la care se adăuga dobânda legala la aceste sume până în prezent și în continuare până la achitarea efectiva a sumei, acesta reprezentând și obiectul acțiunii de fata.

9. Precizează ca pretențiile menționate în petitul cererii de chemare în judecata sunt estimate provizoriu, după prețuirea sa, urmând a fi definitivate pe baza expertizei judiciare de specialitate care urmează a fi efectuata în cauza.

10. Dispozițiile legale pe care se întemeiază cererea sunt următoarele:

- art. 563 alin. 1 teza a II-a din Codul Civil care prevede ca: „El (proprietarul) are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.

- art. 566 alin. 2 din Codul Civil care prevede ca: „Posesorul de rea-credință sau deferitorul precar va fi obligat, la cerere, și la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar.

- art. 1645 din Codul Civil care prevede ca: „Atunci când cel obligat la restituire a fost de rea-credință ori când cauza restituirii îi este imputabilă, el este ținut, după compensarea cheltuielilor angajate cu producerea lor, să restituie fructele pe care le-a dobândit sau putea să le dobândească și să îl indemnizeze pe creditor pentru folosința pe care bunul i-a putut-o procura.

- Art. 998 din Codul Civil 1864 care prevede ca: „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

- Art. 33 din Legea nr. 10/2001 care prevede ca: „încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, contravențională, civilă sau penală.

- Art. 1489 alin. 1 din Codul Civil care prevede ca: „Dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lese. „

- Prevederile OG 9/2000 referitoare la dobânda lunara și cele ale OG 13/2011 privind dobânda remunatorie.

11. în ceea ce privește temeiurile de drept indicat anterior se impun unele precizări care privesc dispozițiile de drept tranzitoriu introduse prin Legea nr. 71/2011.

12. Potrivit art. 5 din Legea nr. 71/2011 „Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil, în situația de față fiind vorba de un efect viitor al unei situații juridice născute anterior intrării în vigoare a Codului Civil

Prin intampinarea formulata in data de 27.02.2014, S. DE PNEUMOFTIZIOLOGIE „SF. Ș.”, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

In aparare, paratul sustine ca,

I. a fost de bună-credință și nu a săvârșit vreo faptă ilicită în exercitarea dreptului de folosință și posesie de interes privind sănătatea publică (respectiv tratarea a 2139 de pacienți - bolnavi cronici cu TBC în perioada 2009-2013) asupra Imobilului prezentat prin cererea principală, așa cum va rezulta fără echivoc și din derularea evenimentelor juridice, având o cauză justificativă (prin acord de folosință și posesie - înscrisuri completate cu martori), nefiind îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a sa;

II. începând cu data de 28.12.2010 a început să curgă în favoarea sa un termen de prescripție achizitivă - uzucapiune conform art. 1890 și art. 1847 cod civil 1864, prin simpla exercitare a unei posesii utile, continue, neîntrerupte, publică, netulburată și fără să i se poată opune reaua-credință (argumentat în cele ce urmează);

III. S.C. W. G. S.R.L. a fost de rea-credință, notificând faptul că este noul proprietar abia în data de 31.05.2013. Mai mult decât atât, între data de 27.12.2010 (la care înceta termenul de afectațiune de 5 ani) și data la care a fost prima oară notificați, respectiv 31.05.2013, timp de 2 ani și 6 luni, S.C. W. G. S.R.L. nu a întreprins absolut niciun demers pentru a-și face cunoscut și exercita dreptul de proprietate;

IV. Consideră că Notificarea cu nr. 2041/31.05.2013 emisă de S.C. W. G. S.R.L. a reprezentat o ofertă fermă de a contracta - de vânzare, sub incidența art. 1187 și următoarele Noul Cod Civil, ofertă - act unilateral și care nu a cuprins și solicitarea contravalorii presupusei lipse de folosință a imobilului (probe în acest sens), iar în momentul în care negocierile inter partes au eșuat, reclamanta „din motive de natură josnică” a solicitat o îmbogățire fără justă cauză, pentru a-și exonera propria culpă;

Succintă prezentare a situației de fapt:

În fapt, în data de 27.12.2005 prin intermediul Dispoziției cu nr. 5063, emisă de către Primarul General al Municipiului București, s-a dispus restituirea în natură, în proprietatea Doamnei S. C. și a Doamnei M. R. - A. a imobilului situat în Mun. București, Șoseaua Alexandriei, nr. 145, Sector 5, format din construcții (Corp A+B+C) și teren în suprafață de_,00 m.p., care se identifică conform raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expert B. N. (denumit în continuare Imobilul).

În cuprinsul Dispoziției De Restituire se precizează faptul că proprietarele vor respecta raporturile cu chiriașii actuali, în baza dispozițiilor art. 16 alin. 1 și lit. a) pct. 2 din Anexa cu nr. 2 din Legea cu nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată și modificată prin Legea cu nr. 247/2005, fiind vorba de o unitate sanitară publică cu paturi (spital TBC).

Învederează faptul că art. 16 alin.l și lit. a) pct. 2 din Anexa cu nr. 2 din Legea cu nr. 10/2001 face referire la obligația proprietarilor de a menține afectațiunea imobilelor restituite pe o perioadă de până la 5 ani de la data emiterii Deciziei, în sensul că de la data emiterii acesteia pârâta va avea dreptul de folosință a imobilului pe o perioadă de 5 ani.

În data de 07.06.2006 a fost notificați prin Adresa cu nr. 170/2006 din partea proprietarilor S. C. și a Doamnei M. R. - A. cu privire la intenția acestora de a vinde respectivul Imobil. Ulterior acestei notificări, pârâta a emis Adresa cu nr. 3709/10.07.2006 prin intermediul căreia a comunicat imposibilitatea de a cumpăra.

În data de 26.07.2006 s-a încheiat Contractul de Vânzare - Cumpărare autentificat prin încheierea cu nr. 2323/26.07.2006 de către B.N.P M. A., prin care reclamanta S.C. W. G. S.R.L a achiziționat imobilul cu obligația de a respecta termenul de afectațiune de 5 ani.

Învederează faptul că nu i s-a adus la cunoștință despre respectiva vânzare, aflând pentru prima oară abia în data de 31.05.2013, prin Notificarea cu nr. 2041/31.05.2013.

Astfel, prin Notificarea cu nr. 2041/31.05.2013, S.C. W. G. S.R.L ii aducea la cunoștință faptul că dorește să ii vândă imobilul situat în Mun. București, Șoseaua Alexandriei, nr. 145, Sector 5, format din construcții (Corp A+B+C) și teren în suprafață de_,0 m.p. și faptul că termenul de afectațiune de 5 ani s-a împlinit la data de 27.12.2010. în cazul în care nu dorea achiziționarea imobilului, i se solicita eliberarea și predarea imobilului până la data de 01.08.2013.

În urma Notificării cu nr. 2041/31.05.2013 a constatat faptul că reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar. Astfel, prin Adresă cu nr. 2090 din data de 04.06.2013 emisă de pârâta, precum și prin Adresa cu nr. 3601/07.06.2013 emisă de Administrația S. Și Serviciilor Medicale București, s-a solicitat reclamantei dovada calității de proprietar. Documentele solicitate au fost trimise de către S.C. W. G. S.R.L. prin Adresa cu nr. 2200/11.06.2013.

În urma notificării, pârâta a întreprins toate demersurile în fața Administrației S. și Serviciilor Medicale București, fie pentru cumpărarea fie pentru predarea imobilului, așa cum se va dovedi prin numeroase adrese și notificări.

Ulterior în mod obiectiv, din lipsa disponibilităților financiare, s-a încheiat în data de 16.12.2013 Procesul Verbal de eliberare a spațiului.

Argumentarea motivelor de fapt și de drept:

I. D. fiind temeiul ce stă la baza cererii de chemare în judecată ce formează obiectul prezentei cauze, răspundere civil delictuală, consideră faptul că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a pârâtei, având în vedere următoarele:

Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie consacrată de art. 998 și art. 999 Cod civil 1864 trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții și anume:

1. existența unui prejudiciu,

2. existența unei fapte ilicite,

3. existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu,

4. existența vinovăției.

1.1. pârâta nu a încălcat sub nicio formă vreun drept subiectiv al reclamantei. Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor Codului Civil 1864, pentru a fi susceptibil de reparare, prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat.

Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană, fiind o consecință dăunătoare de natură patrimonială a nerespectării drepturilor subiective și a intereselor legitime a unei persoane.

Din situația de fapt expusă de către reclamantă și din actele depuse la dosar se poate observa că valoarea prejudiciului a fost stabilită în mod fictiv motiv pentru care nu se poate reține caracterul cert al acestuia.

Astfel, reclamanta susține în mod neadevărat faptul că în perioada cuprinsă între data de 27.12.2010 și 16.12.2013 aceasta este prejudiciată prin imposibilitatea de a închiria din cauza faptului că pârâta a continuat să-și exercite dreptul de folosință asupra imobilului respectiv (drept ce este recunoscut de Decizia De Restituire cu nr. 5063/27.12.2005).

D. fiind faptul că Imobilul era în folosința Spitalului de Pneumoftiziologie „Sf. Ș.” din 1975, având ca activitate tratarea bolnavilor cu TBC cronic și rezistenți multidrog în cadrul programului de combatere a tuberculozei, prezentând astfel un risc epidemiologie crescut, se poate observa faptul că închirierea imobilului ce a fost dat în folosința Spitalului de Pneumoftiziologie „Sf. Ș.” nu se putea face doar prin simpla eliberarea a Imobilului de către pârâta, era imperios necesar ca acesta să fie decontaminat/ dezinfectat.

Este un fapt notoriu că în ceea ce privește contaminarea, transmiterea bacilului Koch de la o persoana la alta se face prin particule microscopice ce se pot produce atunci când bolnavii de tuberculoză pulmonară tușesc, strănută sau vorbesc. În plus, bacilii se găsesc în aer timp îndelungat, mai ales în încăperi strâmte, întunecoase și neaerisite. Astfel, microbacteriile ajung în plămânii persoanelor care inspiră aerul contaminat. În cazul altor forme de tuberculoză, bacteriile nu se elimină și infectarea nu este exclusă. Astfel, era imperios necesar efectuarea unei proceduri de decontaminare și dezinfecție.

S.C. W. G. S.R.L. nu a dovedit intenția de a închiria din momentul achiziționării imobilului până în 31.05.2013 (până la data notificării cu intenția de a vinde), aspect care rezultă și din lipsa totală a vreunui demers privind procedurile de decontaminare/dezinfecție necesare ținând cont de folosirea spațiului de către bolnavi TBC. Astfel, S.C. W. G. S.R.L. nu a notificat parata cu solicitarea de eliberare a Imobilului pe perioada 27.12._13 și nici nu a întreprins vreun demers privind închirierea spațiului.

Față de aceste argumente reclamanta nu poate susține faptul că este prejudiciată deoarece prejudiciul nu este cert iar potrivit Codului Civil -1864 prejudiciul eventual nu este luat în considerare, astfel în lipsa prejudiciului nu poate fi angajată răspunderea delictuală a pârâtei.

Astfel, solicitarea reclamatei de a i se acorda despăgubiri pe o perioadă de 3 ani nu este întemeiată, prejudiciul nefiind cert și mai mult decât atât, cu privire la susținerea reclamatei a faptului că a fost lipsită de folosință pe acea perioadă ( 27.12._13) iar dreptul de folosință al pârâtei înceta numai la notificarea de către reclamantă și aducerea la cunoștință că este noul proprietar.

Cu privire la data la care a fost notificați ,din momentul în care a primit prima Notificare din partea reclamantei, în data de 31.05.2013, a făcut toate demersurile necesare în vederea cumpărării sau eliberării Imobilului (a se vedea atașat toate adresele emise către departamentele publice).

Aceste demersuri necesare transferării sau externării pacienților, nu s-au putut finaliza într-o perioadă foarte scurtă, fiind vorba despre 50 de bolnavi - (paturi) de TBC cronic și rezistenți multidrog, cu riscul epidemiologie crescut. Imediat ce s-a putut face transferul acestora, s-a încheiat Procesul - Verbal de eliberare spațiu între pârâta și reclamantă.

Astfel, buna sa credință și lipsa unei fapte ilicite rezultă din toate demersurile întreprinse chiar de la data primei notificări din partea reclamantei, asa cum sunt dovedite din următoarele adrese și notificări potrivit art. 249 Cod de procedură civilă:

a) Adresa cu nr. 2046/31.05.2013 emisă de S. DE PNEUMOFTZIOLOGIE „SF. Ș.” către Administrația S. și Serviciilor Medicale București prin care se solicita cumpărarea Imobilului sau mutarea celor 50 de paturi, avându-se în vedere riscul epidemiologie crescut al bolnavilor cu TBC cronic și multidrog rezistenți;

b) Adresa cu nr. 2599/09.07.2013 emisă de S. DE PNEUMOFTZIOLOGIE „SF. Ș.” către Administrația S. și Serviciilor Medicale București prin care se solicita luarea măsurilor corespunzătoare pentru cumpărarea Imobilului sau mutarea celor 50 de paturi din secția de pneumologie cronică;

c) Adresa cu nr. 3482/16.09.2013 emisă de S. DE PNEUMOFTIZIOLOGIE „SF. Ș.” către Administrația S. privind situația secției;

d) Adresa cu nr. 4064/22.10.2013 emisă de S. DE PNEUMOFTIZIOLOGIE „SF. Ș.” către Administrația S. privind cumpărarea sau mutarea secției din unitate.

e) Adresa cu nr. 4086/23.10.2013 emisă de S. DE PNEUMOFTIZIOLOGIE „SF. Ș.” către Medicul Șef Secția a III-a privind încetarea secției;

f) Adresa cu nr. 4108/24.10.3013 emisă de Administrația S. și serviciilor medicale București către S. DE PNEUMOFTIZIOLOGIE „SF. Ș.” prin care se dispune transferul pacienților internați în secția de pneumologie cronică;

g) Adresa cu nr. 4275/04.11.2013 emisă de S. DE PNEUMOFTIZIOLOGIE „SF. Ș.” către Medicul Șef Secția a III-a privind transferul pacienților care nu pot fi externați;

h) Adresa cu nr. 4554/15.11.2013 emisă de Administrația S. Și Serviciilor Medicale București către Serviciul de Ambulanță privind încetarea secției;

i) Adresa cu nr. 4555/15.11.2013 emisă de S. DE PNEUMOFTIZIOLOGIE „SF. Ș.” către Administrația S. privind suspendarea secției ca urmare a transferului tuturor pacienților către alte unități sanitare sau ca urmare a externării și începerea procedurilor de casare a obiectelor și aparaturii;

j) Adresa cu nr. 4859/03.12.2013 emisă de S. DE PNEUMOFTIZIOLOGIE „SF. Ș.” către C.A.S.M.B. privind suspendarea secției;

Mai mult decât atât, sumele de bani cerute prin petitele „2., 2. și 3” nu au fundament în fapt și de drept, neexistând prezentată vreo modalitate juridică prin care s-a ajuns la aceste calcule, din punctul nostru de vedere cererea de chemare în judecată a reclamantei fiind vexatorie și contrară dispozițiilor imperative ale art. 12; art. 192; art. 194 lit. d) și e) și art. 249 Cod de procedură civilă.

1.2. În prezenta cauză se poate observa inexistența săvârșirii de către pârâta a faptei ilicite avându-se în vedere următoarele:

Fapta ilicită reprezintă acțiunea sau inacțiunea care are drept rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei ori în situația de față pârâta nu a încălcat niciun drept și interes legitim al reclamantei.

În plus, pârâta având un acord cu vechiul proprietar și neprimind nicio notificare din partea acestuia sau a noului proprietar (probe în acest sens) a fost de bună - credință și și-a exercitat drepturile în concordanță cu echitatea și justețea, avându-se în vedere că în mod justificat a încercat să opreasca prin demersurile sale un eventual focar de infecție în condițiile în care un spital TBC are un regim special, iar bolnavii cronici și evacuarea unui spital de boli infecțioase nu se puteau face intempestiv.

Pârâta în data de 03.02.2009 a emis Adresele cu nr. 448/03.02.2009 și 449/03.02.2009 către doamnele S. C. și M. R. - A., considerate a fi în continuare proprietarii Imobilului în lipsa oricărei notificări contrare.

Acestora li se punea în vedere situația privind plata impozitului pentru respectivul Imobil. În urma acestor Adrese, pârâta nu a primit niciun răspuns din partea doamnelor S. C. și M. R. - A. cu privire la plata impozitului dar nici vreo înștiințare cu privire la faptul că dumnealor nu mai dețin în proprietate Imobilul.

1.3. pârâta si-a exercitat cu bună-credință (se prezumă) dreptul de folosință și posesie asupra Imobilului, iar exercitarea cu bună - credință și prin cauze demonstrate justificative, înlătură o eventuală răspundere civilă delictuală, avându-se în vedere 1.4. că nici nu există vreo legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;

Buna sa credință este dovedită prin Adresele de mai sus amintite și atașate prezentei.

Potrivit doctrinei și jurisprudenței paguba produsă în exercițiul normal al unui drept nu atrage răspunderea titularului deoarece fapta nu poate fi considerata drept ilicită. Astfel cel ce se folosește de un drept al său nu poate fi considerat ca prejudiciază pe cineva - ani suo iure utitur neminem laedit.

În măsura în care dreptul este deturnat de la scopul pentru care a fost recunoscut și edictat, fiind exercitat cu rea - credință sau prin depășirea limitelor juridice, exercițiul devine abuziv, prin abuzul de drept se intră în sfera ilicitului, ceea ce nu este cazul faptelor dosarului mai sus rubricat.

Potrivit art. 998 Cod Civil - 1864, orice faptă a omului care cauzează un prejudiciu, obligă pe acela din a cărei cauză s-a ocazionat, a-l repara, deci, pentru a interveni răspunderea civilă delictuală este necesar existența faptei culpabile, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate între acestea și a vinovăției. Dacă este stabilit prejudiciul, dar nu se poate stabili fapta culpabilă, nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală .

Din cele mai sus iterate, se poate observa că nu se îndeplinesc condițiile necesare atragerii răspunderii civile delictuale.

II. Începând cu data de 28.12.2010 a început să curgă în favoarea pârâtei un termen de prescripție achizitivă - uzucapiune conform art. 1890 și art. 1847 Cod Civil - 1864, prin simpla exercitare a unei posesii utile - continue, neîntrerupte, publică, netulburată, fără existența unui titlu și fără să i se poată opune reaua-credință;

Potrivit doctrinei de specialitate uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale prin posesia neîntrerupta a unui imobil, în timpul și în condițiile prevăzute de lege.

Mai mult decât atât, uzucapiunea reprezintă sancțiunea împotriva vechiului proprietar care dă dovadă de lipsă de diligență lăsând un timp îndelungat bunul în folosința altei persoane, din adresele emise de pârâta către proprietarii inițiali, respectiv Adresele cu nr. 448/03.02.2009 și 449/03.02.2009, prin intermediul cărora le învederează anumite situații cu privire la imobil și mai mult decât atât, le-a pus în vedere faptul că vor ajunge la termenul limită pentru predarea imobilului. Ca urmare a respectivelor adrese nu s-a primit niciun răspuns din partea proprietarelor cu privire la vreun aspect în legătură cu predarea imobilului.

Față de aceste Adrese (a se vedea atașat) și față de termenul la care a încetat dreptul pârâtei de folosință a Imobilului pe o perioadă de 5 ani, consideră faptul că începând cu data de 28.12.2010 pârâta și-a încetat calitatea de detentor precar, aceasta începând o posesia utilă, moment de la care a început să curgă termenul de uzucapiune de 30 de ani potrivit Codului Civil - 1864 aplicabil la momentul respectiv.

Față de cele mai sus iterate solicită sa se aibă în vedere faptul că erau îndeplinite condițiile începerii termenului de uzucapiune astfel:

- Posesia utilă a bunului (neviciată), posesia este utilă dacă este neîntreruptă, netulburată și exercitată sub nume de proprietar:

- Posesia este exercitată neîntrerupt încă din momentul când a încetat calitatea pârâtei de detentor precar;

Pârâta/posesorul a fost de bună-credință prin administrarea imobilului /spital ca pe proprietatea personală, în sensul că din 27.12.2010 nu a existat vreo notificare/adresă sau demers din partea reclamantei, în timp ce pârâta a exercitat asupra imobilului toate atributele posesiei, ca un bun proprietar.

Adresa cu nr. 767/26.02.2014 prin care pârâta precizează că în acest Imobil s-a asigurat tratamentul bolnavilor cu TBC, adulți sau copii, în ultimii 30 de ani, iar spitalul, în dorința de a asigura un confort minim pacienților, s-a comportat ca un adevărat proprietar, făcând demersuri pentru păstrarea Imobilului în condiții decente, și a întreprins în cursul acestor ani, reparații ale clădirii.

Posesia - este o stare de fapt constând în deținerea în mod exclusiv a unui lucru și exercitarea asupra lui a unor fapte materiale de folosință asemănătoare celor îndeplinite de proprietar, ceea ce constituie elementul corpus, iar mobilul intențional al celui ce posedă de a poseda pentru sine, ceea ce reprezintă animus.

III. S.C. W. G. S.R.L. a fost de rea-credință, notificând faptul că este noul proprietar abia în data de 31.05.2013, între data de 27.12.2010 (la care înceta termenul de afectațiune de 5 ani) și data la care a fost prima oară notificați, respectiv 31.05.2013, timp de 2 ani și 6 luni, S.C. W. G. S.R.L. nu a făcut absolut niciun demers pentru a-și exercita dreptul de proprietate;

În situația de față, timp de 2 ani și 6 luni, S.C. W. G. S.R.L. a stat în pasivitate și nu a făcut absolut nici un demers pentru a-și exercita dreptul de proprietate.

În plus, de la data primei notificări din partea S.C. W. G. S.R.L., respectiv 31.05.2013, prin care s-a pus în vedere fie cumpărarea fie predarea imobilului până la data de 01.08.2013, S. DE PNEUMOFTIZIOLOGIE „SF. Ș.” a emis Adresa cu nr. 2046/31.05.2013 către Administrația S. Și Serviciilor Medicale București. Prin această adresă a solicitat cumpărarea imobilului sau mutarea celor 50 de paturi, avându-se în vedere riscul epidemiologic crescut al bolnavilor cu TBC cronic și multidrog rezistenți.

Totodată se observă că mutarea celor 50 de paturi într-un mod corespunzător, situația bolnavilor cronici TBC privind transferul acestora către alte secții de profil din Mun. București în funcție de capacitatea de spitalizare la acel moment, precum și situația personalului angajat în număr de 34 și posibilitatea detașării acestora și totodată demararea procedurilor legale necesare închiderii laboratorului de radiologie și a altor spații conexe, sunt aspecte de ordin public cu posibile consecințe sociale deosebit de grave.

Din aceste considerente, eliberarea Imobilului nu s-a putut face imediat, ci în urma unei proceduri care reiese din toate demersurile întreprinse și menționate (Adresa cu nr. 2046/31.05.2013; Adresa cu nr. 2599/09.07.2013; Adresa cu nr. 3482/16.09.2013; Adresa cu nr. 4064/22.10.2013; Adresa cu nr. 4086/23.10.2013; Adresa cu nr. 4108/24.10.3013; Adresa cu nr. 4275/04.11.2013; Adresa cu nr. 4554/15.11.2013; Adresa cu nr. 4555/15.11.2013; Adresa cu nr. 4859/03.12.2013;).

Mai mult decât atât, prin Memoriul Justificativ eliberat de către pârâta, cu nr. 3652/08.08.2007, se detaliază importanța activității spitalului, fiind singura secție la ora aceea din București pentru tratarea bolnavilor TBC cronic, boală care necesită în principal spitalizare de lungă durată.

Ca urmare a Adresei cu nr. 4108/24.10.2013, emisă de Administrația S. și Serviciilor Medicale București, privind imposibilitatea cumpărării Imobilului, și necesitatea demarării unor proceduri privind transferul pacienților, detașarea personalului și închiderea laboratorului de radiologie, pârâta a întreprins demersurile și a emis adrese către Medicul Șef al Secției a III, către serviciul de Ambulanță, către Administrația S., către Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București (Adresele cu nr. 4275/04.11.2013; 4554/15.11.201; 4555/15.11.2013; 4859/03.12.2013).

In data de 16.12.2013 s-a încheiat Procesul Verbal de eliberare a spațiului, imobilul fiind eliberat în stare de funcționare, fără datorii la utilități și fără deșeuri medicale rezultate din activitățile medicale.

IV. Consideră că Notificarea cu nr. 2041/31.05.2013 emisă de S.C. W. G. S.R.L. a reprezentat o ofertă de a contracta, sub incidența art. 1187 și următoarele Noul Cod Civil, ofertă care nu a cuprins și solicitarea contravalorii presupusei lipse de folosință a Imobilului. Faptul că reclamanta solicită ulterior, prin cererea de chemare în judecată, contravaloarea presupusei lipse de folosință, constituie o îmbogățire fără justă cauză, pentru a acoperi pierderea financiară datorată propriei pasivități.

Astfel, potrivit art. 1188 Noul Cod Civil, o propunere constituie ofertă de a contracta dacă aceasta conține suficiente elemente pentru formarea contractului și exprimă intenția ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar. A.. 2 al art. 1188 Noul Cod civil prevede că Oferta poate proveni de la persoana care are inițiativa încheierii contractului, care îi determină conținutul sau, după împrejurări, care propune ultimul element esențial al contractului.

In baza prezentelor dispoziții se poate observa faptul că Notificarea cu nr. 2041 din data de 31.05.2013 întrunește condițiile de fond și de formă pe care trebuie să le îndeplinească oferta, în sensul că pentru a putea conduce la încheierea contractului, oferta de a contracta trebuie să fie clară, precisă, adică să cuprindă toate elementele necesare realizării acordului de voința, astfel încât să lipsească doar o acceptare lipsită de rezerve.

Oferta reprezintă un act juridic de formație unilaterală pentru că este o manifestare de voință a unei persoane, efectuată cu scopul de a produce efecte juridice, așadar nu poate fi decât evident că ea trebuie să exprime intenția ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar.

Oferta manifestată prin Notificare îndeplinește și condiții precum existența unui consimțământ neviciat și a capacității, dat fiind conținutul art. 1325 Noul Cod Civil, în conformitate cu care, dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale.

Față de cele mai sus iterate consideră că Notificarea cu nr. 2041 din data de 31.05.2013 cuprinde condițiile unei oferte de contracta din partea reclamantei, în sensul că în cuprinsul acesteia se precizează intenția reclamantei de a vinde imobilul pârâtei.

În cuprinsul Notificării reclamanta nu face nicio referire la lipsa de folosință și la plata unor sume de bani în schimbul acesteia.

Se observă totodată că nici în notificările ulterioare, respectiv Notificarea cu nr. 62/10.07.2013 și Notificarea cu nr. 3964/15.10.2013. reclamanta S.C. W. G. S.R.L. nu solicită contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 27.12._13 și nici anterior acestor date.

Faptul că reclamanta solicită contravaloarea lipsei de folosință ulterior, prin cererea de chemare în judecată, constituie o îmbogățire fără justă cauză, pentru a-si acoperi pierderea financiară datorată propriei culpe;

Cu privire la motivarea în drept a Cererii de chemare în judecată, în sensul că reclamanta invocă dispozițiile Noului Cod Civil, pârâta învederează faptul că în baza dispozițiilor art. 103 din Legea cu nr. 71/2011- pentru punerea în aplicare a Legii cu nr. 287/2009 privind Codul Civil, răspunderea pentru pretinsele fapte ilicite cauzatoare de prejudicii este guvernată de legea în vigoare la momentul săvârșirii faptei ilicite, în situația de față astfel cum este formulată Cererea de chemare în judecată, apreciaza că legea aplicabilă litigiului dedus judecății este Codul Civil din 1864.

Pârâta ADMINISTRAȚIA S. și SERVICIILOR MEDICALE BUCUREȘTI (ASSMB), a formulat întâmpinare in data de 28.02.2014, prin care invoca exceptia lipsei calitatii procesuale active, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fondul actiunii solicita respingerea acesteia ca neintemeiata.

In aparare, aceasta parata sustine ca, in imobilul situat în București, ., sector 5 a funcționat Secția externă III cu un număr de 50 paturi, a Spitalului de Pneumoftiziologie Sfântul Ș. București, cu activitate în domeniul sănătății publice: tratament bolnavi cu TBC cronic și multidrog rezistenți în cadrul programului național de combatere a tuberculozei, fiind singura secție de profil TBC cronic pentru sectoarele 1,2 și 3 din M. București și județele limitrofe.

Imobilul a fost restituit în baza Legii nr.10/2001 prin Dispoziția Primarului General nr.5063/27.12.2005 în proprietatea d-nelor S. C. și M. R. - A., cu obligația menținerii afectațiunii pe o perioadă de 5 ani.

La data de 30.05.2013 .. a transmis notificarea înregistrată și la sediul sau sub nr.3448/30.05.2013, prin care a înștiințat-o pentru prima dată asupra faptului că este noua proprietară a imobilului, fără a dovedi cu acte proprietatea, calitate în care și-a exprimat intenția de a vinde imobilul către pârâta.

Cunoscând faptul că proprietari ai imobilului sunt S. C. și M. R. - A., a solicitat reclamantei prin adresa nr. 3601/07.06.2013 să facă dovada calității sale de proprietar în conformitate cu art.565 C.civ., persoană îndreptățită să-și manifeste intenția de a vinde imobilul.

Pe toată perioada de la data primei notificări din 30.05.2013 și până la data încheierii formalităților de eliberare a imobilului - procesul verbal încheiat la 16.12.2013, reclamanta nu a solicitat niciodată plata vreunei chirii (contravaloarea folosinței imobilului), aceasta manifestându-si numai intenția de a vinde imobilul.

Din actele depuse de însăși reclamata S.C. W. G. S.R.L. la dosarul cauzei rezultă faptul că există un litigiu pe rolul judecătoriei Sectorului 5 având ca obiect nulitatea absolută a titlului de proprietate, respectiv a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2323/26.07.2006 de către BNP M. A., prin care reclamanta a cumpărat imobilul din . de la cele două proprietare M. R. A. și S. C. care au beneficiat de restituirea în natură prin dispoziție de Primar.

Astfel, potrivit înscrierilor privitoare la sarcini - C.Partea a III-a din Extrasul de Carte Funciară nr._, nr. cadastral sau topo_ aferent imobilului din București Sector 5, .: „în baza certificat din 08.09.2006 dosar nr._/302/2006 Judecătoria Sector 5, se notează în CFNI41603 litigiul având ca obiect constatare nulitate absolută parțială pentru fraudă la lege a contractului de vânzare cumpărare aut nr.2323/26.07.2006 NP M. A. privind pe Vasilov N. R. în calitate de reclamant și M. R. A., S. C. și S.C. W. G. S.R.L. în calitate de pârâte”.

Ținând cont de aceste sarcini ale imobilului care privesc însuși dreptul de proprietate al reclamantei, în situația în care aceasta nu înțelege să depună la dosar hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a soluționat în favoarea sa dosarul nr._/302/2006 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 5, precum și extras de carte funciară din care să rezulte că au fost radiate toate sarcinile imobilului din . sect.5, invocă excepția lipsei calității procesuale active a S.C. W. G. S.R.L.

2) Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive ,Administrația S. și Serviciilor Medicale București, pârâta ASSMB nu a deținut niciodată imobilul din . sect.5, restituit prin Dispoziția Primarului nr.5063/27.12.2005, și nici nu s-a folosit ori a funcționat vreodată în acel imobil.

Astfel cum rezultă din toate actele depuse la dosarul cauzei, în imobil a funcționat Secția externă III a Spitalului de Pneumoftiziologie „Sfântul Ș.” - unitate sanitară cu personalitate juridică, îndreptățită să beneficieze de dispozițiilor art.16 (1); lit.a pct.2 din Anexa 2 a Legii nr.10/2001, astfel cum s-a motivat în Dispoziția nr.5063/27.12.2005.

Pârâta nici nu putea să funcționeze în acel imobil ori să se folosească de el, având în vedere faptul că s-a înființat după 3 ani de la restituirea în natură a imobilului, respectiv abia în anul 2008 prin Hotărârea C.G.M.B. nr. 378/09.12.2008, fiind autoritate a administrației publice locale și nu unitate spitalicească.

Având în vedere aceste considerente, nu există niciun temei de drept pentru care reclamanta să poată pretinde de la pârâta contravaloarea folosinței imobilului, de vreme ce aceasta nu a folosit în vreun fel imobilul din ..

3) Pe fondul cauzei, referitor la respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată în fapt, imobilul situat în București, ., sector 5 în care a funcționat Secția externă III, a Spitalului de Pneumoftiziologie Sfântul Ș. București, a fost restituit în natură prin Dispoziția nr.5063/27.12.2005 în proprietatea d-nelor S. C. și M. R. - A., cu obligația menținerii afectațiunii de spital public.

La data de 30.05.2013 reclamanta a depus Notificarea nr.3448/30.05.2013, prin care a înștiințat-o pentru prima dată cu privire la faptul ca este noua proprietară a imobilului mai sus menționat, precum și cu privire la faptul că dorește să vândă imobilul intabulat în CF nr41603, motiv pentru care a solicitat o ofertă de cumpărare, iar în situația în care oferta nu va fi acceptată, a pus în vedere spitalului să elibereze imobilul.

Cunoscând faptul că imobilul a fost retrocedat către alte persoane, respectiv către d-le S. C. și M. R. - A., și ținând cont de faptul că .. nu a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate în conformitate cu dispozițiile art.565 Cod.civil (deși în mod neadevărat a menționat în cuprinsul notificării faptul că atașează aceste acte), a solicitat prin adresa nr.3601/07.06.2013, lămurirea acestui aspect și dovedirea calității de persoană îndreptățită să solicite o astfel de ofertă.

La adresa sa, reclamanta a transmis prin executor Judecătoresc „C., Tănurcă și Asociații”, Notificarea nr.6/10.07.2013 prin care:

- A solicitat o ofertă pentru cumpărarea imobilului,

- A arătat faptul că imobilul nu mai face obiectul dreptului de preempțiune prevăzut de art.17 din Legea 10/2001 întrucât S. de Pneumoftiziologie „Sf.Ș.” în calitate de administrator al clădirii și terenului aferent, prin adresa nr.3709/10.07.2006 a înțeles să nu își exercite acest drept din lipsă de fonduri,

- A anexat în copie contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2323/26.07.2006 având ca preț 1.458.900,00 EURO,

- A anexat în copie încheierea de intabulare nr._/10.08.2006, fără să anexeze și extras CF nr._ astfel cum prevede art.56S Cod.civ. din care rezultă înscrierile privitoare la sarcini, respectiv litigiul nr._/302/2006 Judecătoria Sector 5, având ca obiect constatare nulitate absolută parțială pentru fraudă la lege a contractului de vânzare cumpărare aut nr.2323/26.07.2006 NP M. A..

Ținând cont de notificarea transmisă, de lipsa extrasului CF, dar și de caracteristicile activității medicale de interes public ce se presta în imobilul respectiv (fiind singura secție de profil pentru bolnavi cu TBC cronic și multidrog rezistenți pentru sectoarele 1, 2 și 3 din M. București și județele limitrofe) a invitat reclamanta la discuții, prin adresa nr.4461/11.07.2013.

Ulterior, prin adresa nr.18.07.2013 a solicitat reclamantei o estimare a prețului, iar la data de 09.09.2013 prin adresa nr. 5878, .. a cerut pentru imobilul din . prețul de 1.800.000,00 EURO+TVA.

Față de prețul solicitat de reclamantă și întrucât nici S. „Sf. Ș.” și nici pârâta nu dispune de fondurile bănești pretinse (toate demersurile de a obține aceste fonduri, necesare având în vedere caracterul de instituție publică rămânând fără rezultat), S. „Sf. Ș.” dând dovadă de bună credință a eliberat imobilul și a notificat reclamanta prin adresa nr.7803/26.11.2013 să comunice data și ora convenite pentru încheierea formalităților.

Reclamanta a refuzat să răspundă astfel încât la data de 05.12.2013, s-a revenit prin adresa nr.8040/05.12.2013 cu solicitarea de a finaliza formalitățile, tocmai pentru a nu abandona imobilul și pentru a da dovadă de bună credință.

Art. 565. - „în cazul imobilelor înscrise în cartea fundară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară”.

În aceste condiții la data de 16.12.2013 a fost încheiat între S. „Sf.Ș.” și .., procesul verbal de eliberare a spațiului.

Ceea ce omite să spună reclamanta este că niciodată până la 30.05.2013 aceasta nu a înștiințat asupra faptului ca este noua proprietară a imobilului, și niciodată până la introducerea prezentei cereri de chemare în judecată. .. nu a pretins plata contravalorii chiriei folosinței bunului pentru imobilul din ., singura intenție exprimată după data de 30.05.2013 fiind aceea de a vinde imobilul.

În aceste condiții și văzând acum extrasul CF nr._ cu înscrierile privitoare la sarcini, ne întrebăm dacă nu cumva neglijența/tăcerea reclamantei până la acest moment, se datorează tocmai dezlegării litigiului nr._/302/2006 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 5 și având ca obiect constatare nulitate absolută parțială pentru fraudă la lege, a însuși contractului de vânzare cumpărare aut. nr.2323/26.07.2006 NP M. A..

Toate aceste motive de fapt mai sus evocate nu fac altceva decât să pună la îndoială buna credință a reclamantei și să dovedească în schimb buna credință a Spitalului SF. Ș. și a Administrației S. și Serviciilor Medicale.

Astfel, S. Sf. Ș. a fost în mod continuu de la înființare și până în noiembrie 2013, în posesia imobilului din ., acest fapt fiind cunoscut inclusiv de către reclamantă la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr.2323/26.07.2006 așa cum reiese din chiar cuprinsul contractului, astfel încât nimic nu a împiedicat-o să notifice S. cu privire la eliberarea spațiului, ori cu privire la plata vreunei chirii.

În atare situație, la baza exercitării posesiei de fapt a imobilului de către S. Sf. Ș., se află o anumită neglijență din partea titularului dreptului de proprietate, care delăsând lucrul ce îi aparținea, permițând și tolerând exercitarea stăpânirii acestuia de către altcineva, lasă să se creeze o aparență de drept în favoarea unei alte persoane, în speță în favoarea Spitalului Sf. Ș. care a beneficiat și în trecut de liberalitățile făcute de fostele proprietare: d-na M. R. A. (actul de donație nr.4430/24.08.2006).

Folosința bunului presupune două elemente

- facultatea recunoscută titularului dreptului de proprietate de a utiliza bunul ius utendi) ceea ce implică și latura negativă, respectiv facultatea de a nu uza de bun, de a nu se servi de el (art.562 alin. l Cod.civ),

- și prerogativa proprietarului de a-și pune bunul în valoare prin exploatarea sa, în speță de a încheia contract de închiriere a bunului, ceea ce ar putea conduce la culegerea fructelor civile (ius fruendi).

Or, în cazul de față proprietarul a ales să nu își exercite aceste prerogative, de vreme ce nu s-a servit de imobil prin încheierea unui contract de închiriere.

Potrivit art.548 alin.4 coroborat cu art.550 Cod civ. fructele civile care se cuvin proprietarului sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor și dividendele, or în prezenta speță nu a fost încheiat un astfel de act juridic - contract de închiriere, reclamanta nesolicitând niciodată încheierea unui asemenea contract.

Mai mult decât atât, temeiul indicat de reclamantă: art.566 alin.2 din Codul civ. nu are aplicabilitate în cazul de față având în vedere următoarele aspecte:

- acțiunea de față nu este o acțiune în revendicare, spitalul eliberând imobilul după ce i s-a pus în vedere acest lucru și fără să opună rezistență,

- în prezenta cauză nu este vorba despre un posesor de rea credință,

- textul invocat face referire la restituirea fructelor (chirii) produse de bun, or imobilul nu a produs astfel de fructe, în spațiul respectiv desfășurându-se activitate medicală de interes public și nu a fost nicidecum închiriat.

Nici art.563 alin. l din Codul civ. invocat în acțiune nu poate fi reținut ca temei de drept în speța de față, ținând cont da faptul că pe de o parte articolulul face referire la acțiunea în revendicare, iar pe de altă parte legiuitorul a introdus o condiție și anume „dacă este cazul”, ori pârâta nu a deținut niciodată imobilul respectiv, iar S. a eliberat spațiul fără să se opună, după ce a fost notificat și nu a putut satisface solicitările pretinse de reclamantă cu privire la prețul vânzării.

Condiția cerută de art.563 alin. l C.civ. („dacă este cazul”), ar fi fost îndeplinită, respectiv proprietarul ar fi fost îndreptățit la despăgubiri, constând în culegerea fructelor realizate de bun, numai în condițiile în care ar fi fost încheiat un act juridic - contract de închiriere, dacă S. ar fi fost notificat de noul proprietar încă de la momentul tranzacției din 2006 și ar fi refuzat eliberarea spațiului dând dovadă de rea credință.

Întrucât toate aceste condiții nu au fost îndeplinite iar lăsarea spațiului la dispoziția Spitalului care l-a deținut în mod continuu, netulburat și la vedere fiind spital public, acest fapt fiind cunoscut și noului proprietar (a se vedea și contr. de vânzare - cumpărare), este evident că voința exprimată de .. a fost aceea de a permite și de a tolera exercitarea stăpânirii imobilului de către Spital, acestuia din urmă sau pârâtei ASSMB neputându-i-se imputa reaua credință.

Pentru motivele mai sus invocate și ținând cont de faptul că obiectul principal al prestației Spitalului și al pârâtei îl constituie prestarea serviciilor medicale de interes public și nu obținerea unor venituri din chirii - exploatarea imobilelor, în prezenta cauză sunt aplicabile disp. art. 1645 alin. 1) Cod civ. (și nu ale alin. 2 cum în mod eronat susține reclamanta) potrivit cărora:

„Art. 1.645. - (1) Dacă a fost de bună-credință, cel obligat la restituire dobândește fructele produse de bunul supus restituirii și suportă cheltuielile angajate cu producerea lor. El nu datorează nicio indemnizație pentru folosința bunului, cu excepția cazului în care această folosință a fost obiectul principal al prestației și a cazului în care bunul era, prin natura lui, supus unei deprecieri rapide.”

Nici răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie (art.998 Cod.civ.1864) invocată de reclamantă nu poate constitui temei juridic în prezenta cauză având în vedere că fapta victimei înseși constând într-o acțiune sau inacțiune, este considerată cauză exoneratoare de răspundere.

Referitor la plata dobânzii legale:

Potrivit dispozițiilor art. l alin. l) și art. 2 ale OG nr.13/2011:

„Art. 1. - (1) Părțile sunt libere să stabilească. în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.”

„Art. 2. - în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”

Or, pârâta ASSMB, nu a avut obligația de a plăti chirie, sau vreo altă obligație purtătoare de dobânzi, iar reclamanta nu a dovedit în niciun fel nivelul dobânzilor ori lipsa stipulației exprese a nivelului dobânzilor, din moment ce nu a existat niciodată un contract de închiriere sau pentru folosința bunului, între reclamantă și pârâta.

Paratul M. București prin Primarul General, nu a depus intampinare.

Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele:

Imobilul situat în Mun. București, Șoseaua Alexandriei, nr. 145, Sector 5, a fost restituit în natură, în proprietatea numitelor S. C. și M. R. – A., prin intermediul Dispoziției cu nr. 5063/27.12.2005, emisă de către Primarul General al Municipiului București, in aplicarea Legii nr.10/2001.

Avand in vedere dispozițiile art. 16 alin. 1 și lit. a) pct. 2 din Anexa cu nr. 2 din Legea cu nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată și modificată prin Legea cu nr. 247/2005, persoanele care au redobandit proprietatea imobilului erau supuse obligației de a menține afectațiunea imobilelor restituite pe o perioadă de până la 5 ani de la data emiterii Deciziei, fata de imprejurarea ca imobilul era ocupat la momentul retrocedarii de o unitate spitaliceasca, respectiv S. de Pneumoftiziologie „SF. Ș.”.

Prin contractul de vanzare cumparare aut.sub nr.2323/26.06.2006 la BNP M. A., numitele S. C. și M. R. – A. au vandut imobilul catre reclamanta ..

La momentul incheierii contractului de vanzare cumparare, vanzatorii au declarat ca imobilul este ocupat de S. de Pneumoftiziologie „SF. Ș.”, aratand ca a notificat acest parat cu privire la posibilitatea exercitarii dreptului de preemtiune.

Cu privire la calitatea procesuala pasiva a paratei Administrația S. și Serviciilor Medicale București-ASSMB, tribunalul constata ca imobilul a fost ocupat pe toata perioada pentru care se solicita contravaloarea lipsei de folosinta, de paratul S. de Pneumoftiziologie „SF. Ș.”, situatie necontestata de parti, unitate spitaliceasca cu personalitate juridica .

Astfel, parata Administrația S. și Serviciilor Medicale București-ASSMB nu a ocupat imobilul, nu este reprezentantul paratului S. de Pneumoftiziologie „SF. Ș.” pentru a fi atras in judecata, in calitate de parat.

Sustinerea reclamantei din raspunsul la intampinare privind incidenta HCGMB nt.146/30.08.2012, a celorlalte hotarari emise de Consiliul Local al Municipiului Bucuresti, nu poate fi retinuta ca fondata, intrucat acestea vizeaza atributii in asigurarea sprijinului si controlului in ce priveste menegementul fondurilor atribuite catre S. de Pneumoftiziologie „SF. Ș.”.

In raport de aceasta situatie, tribunalul apreciaza ca parata Administrația S. și Serviciilor Medicale București-ASSMB, nu are calitate procesuala pasiva.

In ce priveste fondul cauzei, pe calea actiunii, reclamanta solicita a fi obligate paratele sa-i achite acele sume ce reprezinta prejudiciul ca si contravaloare a chiriei (fructe civile)ce puteau fi obtinute din inchirierea imobilului pe o perioada de 3 ani anterior promovarii actiunii, sume la care sa se adauge dobanda legala.

Potrivit art. 998 Cod Civil – 1864( invocat de reclamanta si incident in speta ca urmare faptului ca actele pretins prejudiciabile au inceput a fi manifestate pe perioada de incidenta a vechiului cod civil), orice faptă a omului care cauzează un prejudiciu, obligă pe acela din a cărei cauză s-a ocazionat, a-l repara.

Astfel pentru a fi atrasa răspunderea civilă delictuală este necesara existența unui prejudiciu, a unei fapte culpabile, a raportului de cauzalitate între prejudiciu și a vinovăției sub forma culpei in sarcina celui care a actionat.

Cu privire la existenta prejudiciului, tribunalul constata ca prin Notificarea cu nr. 170/ 07.06.2006(fila 70 vol.I) fostele proprietare M. R. A. și S. C. au notificat paratul cu privire la intenția de a vinde imobilul astfel ca aducea la cunostinta paratului posibilitatea manifestarii dreptului de preeemtiune la aceasta vanzare.

Afectatiunea speciala ce greva imobilul se intindea pe o perioada de 5 ani de la emiterea Dispozitiei de retrocedare, respectiv pana la data de 27.12.2010, data de la care paratul S. de Pneumoftiziologie „SF. Ș.” nu mai detinea un titlu in ocuparea imobilului.

Cu toate acestea, reclamanta nu a facut dovada ca de la dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului a pus in vedere paratului sa predea imobilul, desi avea cunostinta de imprejurarea ca imobilul este ocupat de parat, astfel cum rezulta din contractul de vanzare cumparare aut.sub nr.2323/26.06.2006.

Din aceasta perspectiva, nu se poate retine ca reclamanta, in virtutea dreptului sau de proprietate a intentionat inchirierea imobilului in schimbul unei chirii, nu a facut dovada ca a intreprins demersuri in a aduce lucrari de amenajare a imobilului in scopul inchirierii, ca a incheiat conventii cu privire la o eventuala inchiriere dupa eliberarea imobilului sau ca a primit cereri de inchiriere, pentru a se aprecia ca aceasta a suferit o pierdere efectiva a unui beneficiu, cu atat mai mult cu cat din concluziile raportului de expertiza rezulta o stare avansata de degradare a imobilului, ca acesta a gazduit bolnavi de TBC cronic și rezistenți multidrog, cu riscul epidemiologic crescut.

Simpla sustinerea ca liber fiind imobilul ar fi putut fi inchiriat, nu este fundamentata in plan probator.

Pentru a angaja raspunderea delictuala, prejudiciul invocat trebuie sa fie cert si nu eventual, atat asupra existentei cat si asupra intinderii, ori in speta, lipsa de manifestare activa a dreptului de proprietate prin faptul ca reclamanta nu a notificat paratul decat in data de 31.05.2013 ca este proprietara, ca a cerut eliberarea imobilului pentru data de 01.08.2013, duce la concluzia ca reclamanta a tolerat ocuparea imobilului de catre parat.

Asa cum s-a aratat, reclamanta nu pretinde o contravaloare pentru folosinta bunului ci considera ca daca nu ar fi fost ocupat imobilului in mod abuziv de catre parat, ar fi putut incasa chirii, aspect nedovedit in speta.

Ocuparea imobilului dupa 27.12.2010 de catre parat s-a facut tocmai prin toleranta reclamantei care nu a actionat in niciun fel in a intra in posesia imobilului, pana la data stabilita tot de acesta ca fiind, 01.08.2013, imprejurare rezultata din Notificarea din data de 31.05.2013(fila 70 vol.I) in care se aduce la cunostinta ca exista disponibilitate in vanzarea imobilului iar in lipsa intentiei de cumparare imobilul sa fie predat cel mai tarziu, la data de 01.08.2013.

In consecinta, prin raportare la cele aratate, nu se poate retine o fapta ilicita a paratului in ocuparea imobilului, cata vreme acestuia nu i s-a ceriut predarea, de catre reclamanta, dupa incetarea perioadei supusa afectatiunii.

Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale presupune o actiune sau inactiune prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv, sau doar interesului unei persoane.

Pentru a putea fi considerata ilicita, fapta paratului trebuie sa imbrace forma unei manifestari exterioare,a unei atitudini de constiinta si vointa care sa fie culpabila.

In speta, reclamanta nu arata care sunt actiunile sau inactiunile ce i-au afectat dreptul subiectiv, limitandu-se la a pretinde ca simpla ocupare a imobilului a impiedicat-o a-l inchiria, ori aceasta ocupare s-a facut cu concursul sau, care nu a a aduus la cunostinta paratului transferul in favoarea sa a dreptului de proprietate, nu a cerut acestuia a-i pune la dispozitie imobilul decat in data de 01.08.2013.

Tocmai din aceasta perspectiva, nu se poate retine in sarcina paratului o fapta ilicita nici macar sub forma neglijentei, cata vreme aceasta nu a conoscut ca reclamanta este proprietar al imobilului decat prin Notificarea din data de 31.05.2013, iar urmare corespondentei purtata cu fostele proprietare acestea au lasat „sub tacere” vanzarea imobilului.

Este adevarata sustinerea reclamantei din raspunsul la intampinare ca prin intabularea dreptului de proprietate, acesta a devenit opozabil, insa reclamanta nu a facut dovada manifestarii active a dreptului de proprietate, nu a cerut predarea, nu a fosrmulat o eventuala actiune in evacuare, facand astfel posibila ocuparea imobilului de catre parat, ceea ce duce la concluzia tolerarii acestuia in spatiu.

Daca s-ar retine faptul ca simpla ocupare a imobilului fara ca titularul dreptului de proprietate sa-si exercite in mod activ prerogativele, ca incercarea de manifestare activa a atributelor dreptului a fost impiedicata de parat, ar fi de natura a creea un prejudiciu, ar insemna ca pentru lipsa de diligenta a proprietarului sa fie sanctionat ocupantul imobilului.

Ori in speta, paratul ocupant al imobilului nu a intrat abuziv, reclamanta cunostea imprejurarea ocuparii imobilului, nu si-a manifestat intentia in a-l poseda decat incepand cu data de 01.08.2013, fara a pretinde pana in 31.05.2013 nici predarea imobilului nici contravaloarea folosintei, astfel ca exista o culpa concurenta a reclamantei in ocuparea fara drept a imobilului, ceea ce duce la concluzia tolerarii in spatiul proprietatea sa a paratului cu consecinta netemeiniciei pretentiilor.

In consecinta, reclamanta nu poate pretinde despagubiri pentru lipsa folosintei imobilului, cu trimitere la disp.art.563 alin.1 c.civ. cu corespondent in disp.art.481 c.civ., incident in speta cata vreme nu i poate imputa paratului o folosinta abuziva, fara acordul proprietarului, asupra imobilului.

In egala masura, nu este tinut a-l despagubi pe propietar pentru folosinta bunului, cata vreme a avut acceptul tacit al acestuia, pana la data de 01.08.2013.

Dupa data de 01.08.2013, intre parti au existat negocieri cu privire la cumpararea imobilului, lipsa fondurilor in achizitionarea imobilului determinand paratul sa ceara reclamantei, prin Notificarea din data de 24.11.2013 predarea imobilului(fila 151 vol.I), fara a se face dovada unui raspuns al reclamantei la aceasta notificare, predarea efectiva avand loc in data de 16.12.2013.

Astfel, reclamanta nu a pretins predarea imobilului in vederea inchirierii ci l-a oferit spre vanzare paratului, nu s-a prezentat in data de 26.11.2013 in a prelua imobilului, culpa paratului nefiind astfel dovedita.

F. de cele retinute, tribunalul va respinge actiunea ca nefondata, astfel ca:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei ADMINISTRAȚIA S. și SERVICIILOR MEDICALE BUCUREȘTI –ASSMB, cu sediul in Bucuresti, ..3, sector 4, C._.

Respinge actiunea fata de aceasta parata, ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Respinge ca nefondata actiunea formulata de reclamanta .., cu sediul in Constanta, .,., C. RO_, cu sediul ales in Bucuresti, Splaiul Unirii nr.16, ., sector 3 la SCA” Zabrautanu,P. si Asociatii” impotriva paratilor S. de PNEUMOFTIZIOLOGIE „SF. Ș.”, cu sediul in Bucuresti, . nr.11, sector 2, cu sediul ales in Bucuresti, ..5, .,.,sector 4, la Cabinet avocat M. R. C., M. BUCURESTI prin PRIMAR GENERAL, cu sediul in Bucuresti, Splaiul Independentei nr.291-293, sector 6.

Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Bucuresti.

Pronuntata in sedinta publica azi, 17.12.2015.

P., GREFIER,

F. L.. A. M. M..

Red.F.L.04.01.2016/6 ex.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1613/2015. Tribunalul...		Contestaţie la executare. Decizia nr. 4602/2015. Tribunalul... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Decizia nr. 4602/2015. Tribunalul BUCUREŞTI