Contestaţie la executare. Decizia nr. 1613/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1613/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 1613/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A V - A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1613 R
Ședința publică din data de 03.09.2015
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: A. R. B.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: M. A. N.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-contestatori G. D. și G. E. împotriva Sentinței civile nr. 6988/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte ., . SRL și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, având ca obiect „contestație la executare – suspendarea executării silite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că, prin serviciul registratură, intimata-pârâtă . a depus întâmpinare, după care:
Tribunalul, văzând că a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților, în temeiul art. 242 alin. (2) C., urmează a reține cauza spre deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând cu privire la recursul formulat, reține că:
Prin sentința civilă nr. 6988/27.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității, s-a admis în parte excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr._/11.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._, s-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 5 din contractul de credit nr._/22.01.2008 încheiat de BCR SA și contestatori, ca efect al autorității de lucru judecat, s-a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată cu privire la celelalte capete de cerere, respectiv contestația la executare formulată împotriva somației din 16.03.2015 și constatarea nulității contractului de cesiune de creanță nr. 49/2009 încheiat între . SRL și ., s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare privind pe contestatorii G. D., cu domiciliul în sectorul 4, București, ., nr. 2D, CNP_, și G. E., cu domiciliul în sectorul 4, București, ., CNP_, și pe intimați ., cu sediul în sectorul 3, București, .. 5, ., CUI_, J_, . SRL, cu sediul în sectorul 3, București, Calea V. nr. 15, CUI_, J40/_/1993, și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, cu sediul în sectorul 3, București, .. 5, CUI_, J_, formulată împotriva somației imobiliare din 16.03.2015 emisă de B. C. și Tanurca în dosarul de executare nr. 802/2012, s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de cesiune de creanță nr. 49/2009 încheiat între . SRL și ., s-a admis excepția inadmisibilității invocată cu privire la cererea de suspendare a executării silite, s-a respin scapătul de cerere privind suspendarea executării silite ca inadmisibil, s-a respins ca neîntemeiată cererea contestatorilor de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată și s-a luat act că intimatele nu au solicitat obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-au arătat următoarele:
La termenul din 20.05.2015, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, pentru nedepunerea cauțiunii, a respins ca neîntemeiată excepția de netimbrare și excepția lipsei calității procesuale pasive a BCR SA, a încuviințat pentru contestatori și pentru intimatele . și BCR SA proba cu înscrisurile de la dosar și a respins ca inutile proba cu interogatoriu și proba cu expertiză contabilă, reținând cauza în pronunțare asupra excepției tardivității, excepției autorității de lucru judecat, excepției inadmisibilității a cererii de suspendare a executării silite și pe fondul cauzei.
În ceea ce privește excepția de netimbrare instanța a reținut că s-au depus la dosar dovezile de achitare a taxelor judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei și, respectiv 50 lei, pentru contestație la executare și pentru cererea de suspendare a executării silite, în conformitate cu art. 10 din OUG nr. 80/2013, capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 5 din contractul de credit este scutit de taxă în raport de dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013 iar pentru taxa judiciară de timbru datorată de contestatori pentru capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de cesiune de creanță, instanța a încuviințat o cerere de ajutor public judiciar formulată de contestatori, după cum s-a reținut mai sus. Conform art. 29 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la protecția drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice și asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor iar conform art. 41 alin. 1 și 3 din același act normativ, executarea creanțelor având ca obiect taxa judiciară de timbru se efectuează prin organele de executare ale unităților administrativ-teritoriale prevăzute la art. 40 alin. 1), potrivit dispozițiilor legale privind executarea creanțelor fiscale și procedurii prevăzute de aceste dispoziții, în vederea executării creanțelor având ca obiect taxa judiciară de timbru, instanțele judecătorești având obligația de a comunica de îndată hotărârea, care constituie titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, către organele prevăzute la alin. 1) și 2).
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a BCR SA, instanța a respins această excepție considerând că BCR SA are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale de la art. 5 întrucât este parte în acel contract iar legalitatea unei clauze nu poate fi analizată decât în contradictoriu cu părțile contractante.
Cât privește excepția inadmisibilității invocată din oficiu la termenul din 20.05.2015, trebuie subliniat, în prealabil, că aceasta va fi analizată în raport de prevederile Vechiului Cod de procedură civilă deoarece cererea de suspendare a executării silite vizează o executare silită pornită în anul 2012, Noul codul de procedură civilă a intrat în vigoare la data de 15.02.2013 în conformitate cu art. 81 din Legea nr. 76/2012 iar potrivit art. 24 din Noul Cod de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. De asemenea, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Conform art. 403 alin. 1 din vechiul C.p.c, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță în afară de cazul în care legea dispune altfel. În raport de dispozițiile art. 723 in. 1 alin. 2 din vechiul C.p.c, conform cărora, dacă legea nu prevede altfel, cauțiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăși suma de 2000 lei, instanța a stabilit în sarcina contestatorilor, ținând seama de situația financiară a acestora și valoarea creanței ce face obiectul executării silite, o cauțiune orientată spre limita inferioară, de 3% din valoarea debitului. Contestatorii nu au depus la dosar dovada consemnării acestei cauțiuni în conformitate cu art. 723 ind. 1 din vechiul C.p.c. potrivit căruia suma datorată de parte cu titlul de cauțiune se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii și Consemnațiuni CEC SA sau la orice altă instituție bancară pe numele părții respective la dispoziția instanței sau, după caz, a executorului judecătoresc.
Întrucât obligația depunerii cauțiunii este prevăzută în mod expres în lege, aceasta nefiind lăsată la aprecierea judecătorului decât sub aspectul întinderii cauțiunii, instanța a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și va respinge capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite ca inadmisibil.
Cât privește excepția tardivității, instanța a reținut că sunt aplicabile, de asemenea, dispozițiile din vechiul Cod de procedură civilă, pentru argumentele expuse mai sus. Conform art. 401 alin. 1 C.p.c, contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare (lit. a), cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi (…) (lit. b), debitorul care contestă executarea silită însăși a primit somația ori de la data când a luat act de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație. Pe de altă parte, conform art. 401 alin. 1 ind. 1 C.p.c, contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită. Astfel cum a fost formulată, cererea dedusă judecății de contestatori în prezentul litigiu are mai multe capete de cerere, unul reprezentat de contestația împotriva somației imobiliare din 16.03.2015, prin care se invocă mai multe motive, dintre care unul este cel reprezentat de întinderea creanței pentru care s-a emis somația, altul reprezentat de contestația la titlu, prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 5 din contractul de credit, și altul prin care se solicită constatarea nulității contractului de cesiune de creanță dintre intimatele . SRL și .. Astfel cum a fost motivată excepția tardivității de către intimată, este evident că aceasta vizează numai capetele de cerere având ca obiect contestația la executare. Având în vedere dispozițiile art. 401 alin. 1 lit. a din vechiul C.p.c., procesul verbal din 18.03.2015 depus în copie de executor (fila 299 vol II), care atestă comunicarea somației imobiliare din 16.03.2015 către contestatori la data de 18.03.2015 și faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4 București la data de 24.03.2015, instanța constată că a fost formulată în termen contestația la executare împotriva somației imobiliare din 16.03.2015. De asemenea, față de dispozițiile art. 401 alin. 1 ind. 1 din Vechiul C.p.c, nici contestația la executare prin care se solicită lămurirea întinderii titlului executoriu în sensul de a se constata caracterul abuziv al unei clauze nu este tardivă, nefiind dovedită în cauză incidența prescripției dreptului de a cere executarea silită anterior datei de 24.03.2015.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității invocată de intimata ..
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța a reținut că există o diferență de obiect între litigiul de față și litigiul soluționat prin sentința nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în sensul că în prezentul dosar se contestă o somație imobiliară din 16.03.2015 iar în dosarul nr._ au fost contestate alte acte de executare. De asemenea, în cauza de față se solicită constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță dintre . SRL și . ca pretenție distinctă pe când în dosarul nr._ această împrejurare a fost invocată și analizată ca motiv al contestației la executare, existând astfel o diferență de temei. În cazul solicitării de constatare a caracterului abuziv al clauzei contractuale de la art. 5, ce reprezintă o veritabilă contestație la titlu, instanța a reținut însă că există identitate de părți, obiect și cauză între litigiul de față și cel soluționat prin sentința nr._/2013 a Judecătoriei Sector 4 București. În ambele cauze contestatori sunt G. D. și G. E. iar intimați ., . SRL și BCR SA, temeiul pretențiilor îl reprezintă dispozițiile art. 399 alin. 1 și 3 din vechiul C.p.c. raportat la dispozițiile Legii nr. 193/2000 iar obiectul îl constituie constatarea caracterului abuziv al aceleiași clauze contractuale.
Conform art. 1201 din Vechiul Cod Civil, este lucru judecat atunci când o a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. De asemenea, conform art. 1202 alin. 1 din vechiul Cod Civil, prezumția legală dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută iar conform art. 1202 alin. 2 din vechiul Cod Civil, nicio dovadă nu este primită împotriva prezumției legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumții, anulează un act oarecare, sau nu dă drept de a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrară și afară de ceea ce se va zice în privința jurământului și mărturisirii ce ar face o parte în judecată. Pe de altă parte, conform art. 166 din vechiul C.p.c, excepția puterii de lucru judecat se poate ridica de părți sau de judecător chiar înaintea instanței de recurs.
În cauza de față este îndeplinită cerința triplei identități, de părți, obiect și cauză, între acțiunea dedusă judecății în cauza de față și acțiunea soluționată prin sentința nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._ în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 5 din contractul de credit, dar nu și în cazul celorlalte capete de cerere ce au ca obiect contestația formulată împotriva somației din 16.03.2015 și constatarea nulității contractului de cesiune de creanță, astfel încât instanța va admite în parte excepția autorității de lucru judecat invocată de intimatele . și BCR SA și va respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 5 din contractul de credit pentru existența autorității de lucru judecat urmând să analizeze pe fond celelalte două capete de cerere.
Pe fondul cauzei, analizând înscrisurile de la dosar instanța a reținut că dosarul nr. 802/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați C. și Tanurca are ca obiect o executare silită imobiliară și prin poprire pornită împotriva debitorilor G. D. și G. E. pentru suma de 261.236,69 Euro, la cererea creditoarei ., în temeiul contractului de credit nr._/22.01.2008 încheiat de cei doi debitori cu intimata BCR SA. Împrumutul respectiv a fost garantat de contestatori cu imobilul din București, . nr. 2D sector 4 prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 136/22.01.2008 de BNP M. P. și Asociații. Creanța izvorâtă din acel contract de credit a fost cesionată de BCR SA către intimata . SRL prin contractul nr. J254/27.03.2009, numele contestatorului G. D. fiind menționat în anexa la contractul respectiv (fila 315, vol I) și, ulterior, de la . SRL către . prin contractul de cesiune nr. 49/5.08.2009, numele contestatorului G. D. fiind menționat în anexa la contract (fila 282). Cesiunea de creanță către . a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (fila 255, vol I) iar la data de 20.09.2011 contestatorii cu încheiat cu . un angajament de plată a creanței (filele 228-230, vol. I), astfel încât este cert că debitorii au avut cunoștință de existența cesiunilor de creanță.
Prin sentința nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată împotriva somației din data de 24.01.2013 emisă de B. C. și Tanurcă în dosarul de executare nr. 802/2012, reținându-se în motivare cu putere de lucru judecat că cele două contracte de cesiune de creanță în urma cărora creditoarea . a dobândit calitatea de creditoare sunt opozabile contestatorilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 99/1999 în vigoare la acel moment, fiind înscrise la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare și că acea creanță este înscrisă în anexa la contractul de cesiune de creanță încheiat cu . SRL. Prin aceeași sentință s-a mai reținut, de asemenea, că sumele plătite de contestatori au fost scăzute din totalul debitului iar înregistrarea contractului de cesiune de creanță nr. 49/2009 ulterior semnării sale de către părți nu constituie un motiv de nulitate. Referitor la clauza de la art. 5 din contractul de credit, s-a reținut că acel contract a fost reziliat, fiind declarată scadența anticipată a creditului, astfel încât nu s-ar mai putea pretinde constatarea caracterului abuziv al acelei clauze, defalcarea sumei achitate lunar băncii este realizată în cuprinsul scadențarului atașat contractului de credit astfel încât împrumutatul a avut posibilitatea de a verifica sumele pretinse cu titlul de dobândă iar la momentul efectuării primei plăți după ce dobânda a devenit variabilă putea solicita informații băncii. Așadar, în opinia instanței, cu minime diligențe împrumutatul putea constata existența unei eventuale clauze abuzive și putea cere băncii eliminarea acesteia sau putea sesiza organele abilitate. Instanța a mai reținut că inacțiunea debitorilor în perioada în care contractul era în derulare, după retragerea integrală a sumei împrumutate, și invocarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la dobândă direct în cadrul contestației constituie un abuz de drept iar instituirea dobânzii variabile este prevăzută în contract, nu este rezultatul acțiunii unilaterale a băncii intervenită pe parcursul desfășurării raporturilor contractuale. Instanța a mai apreciat că acea clauză conține și o componentă favorabilă debitorilor astfel încât nu se poate reține lipsa negocierii directe iar dobânda curentă a BCR este afișată la sediul băncii, debitorii putând astfel să o verifice.
La data de 16.03.2015 executorul judecătoresc a emis o somație imobiliară către debitori prin care le-a pus în vedere să plătească suma de 261.236,69 Euro, debit, și suma de_,31 lei, în termen de 15 zile de la primirea acesteia. Somația respectivă a fost comunicată debitorilor la data de 18.03.2015 și nu a fost urmată de alte acte de executare, astfel încât singurul act contestat în prezenta cauză este acea somație, față de precizarea contestatorilor în sensul că solicită anularea somației și a actelor subsecvente.
Suma menționată în somația din 16.03.2015 cu titlul de debit coincide cu cea menționată în somația imobiliară din 24.01.2013 a cărei legalitate a fost analizată prin sentința nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, respectiv 261,236,69 Euro. Cum întinderea creanței nu mai poate fi reanalizată, în condițiile în care prin acea sentință s-a stabilit cu putere de lucru judecat că suma a fost calculată corect în raport de plățile efectuate de către debitori până la data respectivă, iar din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă efectuarea unor plăți ulterioare datei de 11.11.2013, instanța a reținut că este neîntemeiată critica debitorilor cu privire la pretinsa nediminuare a debitului cu plățile efectuate de aceștia până în prezent. Efectuarea expertizei contabile în prezenta cauză ar fi fost inutilă întrucât nu s-a dovedit efectuarea unor plăți din 11.11.2013 până în prezent iar întinderea creanței considerată corect calculată prin sentința nr._/2013 nu mai poate fi pusă la îndoială.
Cât privește cheltuielile de executare, în somația imobiliară din 24.01.2013 s-a menționat suma de_,15 lei iar la data de 11.02.2013 contestatorul G. D. a plătit executorului suma de 10.000 lei, conform procesului verbal depus în copie la dosar (fila 208, vol II). La data de 8.01.2014 s-a emis o nouă somație către debitori, cuantumul cheltuielilor de executare fiind diminuat la suma de 12.395,15 lei iar la data de 5.06.2014 s-a întocmit un proces verbal prin care s-a actualizat cuantumul cheltuielilor de executare cu luarea în considerare a actelor de executare efectuate în cursul executării după stabilirea sumei de_,15 lei menționată anterior. Prin acel proces verbal, s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de_,31 lei. Întrucât în somația din 16.03.2015 este menționată numai suma de_,31 lei cu titlul de cheltuieli de executare, este evident că executorul a ținut cont de plata sumei de_ lei făcută de contestatorul G. D., scăzând suma plătită din totalul cheltuielilor de executare. Deși a susținut că ar fi achitat suma de 22.000 lei cu titlul de cheltuieli de executare, din actele dosarului de executare depuse în copie nu reiese decât plata sumei avută în vedere de executor la emiterea somației. De asemenea, deși sarcina probei le revenea în conformitate cu art. 249 C.p.c, contestatorii nu au depus dovezi cu privire la plata cheltuielilor de executare în cuantumul menționat în cerere. În consecință, instanța a apreciat legală somația din punctul de vedere al cuantumului cheltuielilor de executare.
Cât privește pretinsa neatașare a copiei contractului de ipotecă la somație, instanța a reținut că vechiul Cod de procedură civilă nu prevedea această obligație și nici vreo sancțiune pentru neîndeplinirea sa iar contractul de ipotecă este un înscris cunoscut de către contestatori câtă vreme acesta a fost semnat de contestatori în fața unui notar public. Neatașarea copiei contractului de ipotecă la somația imobiliară nu le-a cauzat, așadar, nicio vătămare pentru a se justifica anularea somației.
În consecință, în temeiul art. 399 și urm. C.p.c. instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată împotriva somației din 16.03.2015.
Referitor la solicitarea de a se constata nulitatea contractului de cesiune nr. 49/2009 încheiat de intimata . SRL cu intimata ., instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Singurul motiv de nelegalitate invocate de contestatori îl constituie o pretinsă antedatare a contractului de cesiune de creanță, respectiv înregistrarea sa la o dată ulterioară semnării. În raport de dispozițiile art. 1391 și urm. din vechiul Cod Civil, contractul de cesiune de creanță este un contract consensual a cărei valabilitate nu depinde neînregistrarea acestuia în ziua semnării sale de către părți. Conform art. 1391 C. Civil, la strămutarea unei creanțe, a unui drept sau a unei acțiuni, predarea între cedente și cesionar se face prin remiterea titlului. Dispozițiile art. 1392 și urm. C. Civil nu prevăd obligația înregistrării contractului constatat prin înscris în ziua semnării sale de către părți.
În consecință, constatând că înregistrarea contractului la una dintre părți cu o dată ulterioară celei la care a fost încheiat nu constituie un motiv de nulitate, aspect stabilit, de altfel, și cu putere de lucru judecat prin sentința nr._/2013 a Judecătoriei Sector 4 București, instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Constatând că intimatele nu au căzut în pretenții în cauza de față iar potrivit art. 274 din vechiul C.p.c, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța a respins ca neîntemeiată cererea contestatorilor de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată constând din taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs contestatorii G. și G. E., în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 din Codul de procedură civilă, arătând următoarele:
1. lipsa contractului de ipoteca autentificat sub numarul 136/22.01.2008 de BNP manciu P. si Asociatii; in actele anexa la somatia nr. 802/24.01.2013 lipseste acest contract de ipoteca, fara de care, sustine ca nu se putea efectua incuvintarea executaril silite si pe cale de consecinta nu se putea emite somatii de executare.
2. obligativitatea achitarii sumei de 261.236,69Euro in termen de 15 zile de la primirea somatiei, in conditiile in care reclamantii au achitat pana in momentul de fata suma de 42.000Euro catre S.C. S. C. S.R.L.
Contestatorii au achitat pana in momentul de fata suma de 42.000Euro catre S.C. S. C. S.R.L., suma care nu a fost mentionata sau scazuta din Somatia de executare nr. 802/24._.
3. Contractul de cesiune de creanța incheiat intre B. COMERCIALA R. S.A. si S.C. B. F. PLAZZA S.R.L. a fost incheiat la data de 27.03.2009, iar in anexa nr. J254/30.03.2009 sunt mentionate numele persoanelor fizice si sumele cesionate.
Analizand aceasta anexa, se constată ca domnul G. D. si G. E. nu se regasesc in anexa, prin urmare sustine ca aceasta creanta nu a fost cesionata catre S.C. B. F. PLAZZA S.R.L..
Contractul de cesiune de creanta nr. 49/05.08.2009, incheiat intre S.C. B. F. PLAZZA S.R.L. si S.C. S. C. a fost semnat la data de 24.07.2009, din aceste constatari reiese faptul ca contractul este antedatat.
Cu privire la acest contract, sustine faptul ca aceasta creanța nu a fost cesionata catre S.C. B. F. PLAZZA S.R.L., prin urmare firma nu avea calitatea sa cesioneze mai departe creanta.
În data de 22.01.2008, contestatorii G. D. și GREORGIIE, E., au încheiat cu BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA un CONTRACT DE CREDIT BANCAR pentru persoane fizice, nr._. B. a acordat împrumutatului un credit in suma de 270.000 EUR, pe o perioadă de 192 de luni.
Dobânda curentă la data Incheierii contractului fiind de 6,95% pe an în primele 12 luni, după aceste luni dobânda fiind variabilă. in contract la art.5 se menționează faptuI ca « Dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5 puncte procentuale ».
Dobânda de referința variabilă insă trebuie sa se raportează la un indice clar de referință ce poate fi ușor verificat iar indicele de referința pentru moneda EUR este Euribor, în funcție de acesta impunându-se calcularea dobânzii variabile, la care se adaugă 1,5 puncte procentuale conform art.5 din contract.
Stabilirea calculului dobânzii curente in funcție de dobânda afișată la sediile BCR nu este corectă și legală întrucât nu permite clientului sa verifice efectiv indicele de referință (in funcție de care se calculează dobânda) la care se raportează piața financiara. Invocăm nulitatea clauzei cuprinsă în art.5 din contract, aceasta fiind o clauză abuzivă.
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA a cedat creanța prin CONTRACTUL DE CESIUNE DE CREANȚĂ nr. J254/30.03.2009 lui . SRL, având sediul social în București, Calea V., nr.15, sector 3.
Ulterior, . SRL a cedat creanța prin CONTRACTUL DE CESIUNE DE CREANȚĂ nr. 49/05.08.2009 lui ., având sediul social în București, ..5, ., sector 3.
Acest contract este nul întrucât data la care a fost semnat, respectiv 24.07.2009 nu corespunde datei la care a fost înregistrat, respectiv 05.08.2009.
In concluzie, solicită admiterea recursului si modificarea în tot a sentintei în sensul admiterii contestatiei asa cum a fost formulata.
În drept, au fost invocate disp. art. 299 si următoarele cod procedură civilă, art. 304 pct. 8 si pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate în cauză, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Mai întâi, trebuie să se arate că, astfel cum a constatat instanța de fond, în cauza de față este îndeplinită cerința triplei identități, de părți, obiect și cauză, între acțiunea dedusă judecății în cauza de față și acțiunea soluționată prin sentința nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._ în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 5 din contractul de credit. Respingerea acestui capăt de cerere apare, așadar, ca fiind judicioasă.
În condițiile în care prin sentința civilă anterior menționată s-a stabilit cu putere de lucru judecat că debitul a fost calculat corect în raport de plățile efectuate de către debitori până la data respectivă, iar din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă efectuarea unor plăți ulterioare datei de 11.11.2013, în mod corect a reținut instanța de fond că este neîntemeiată critica debitorilor cu privire la pretinsa nediminuare a debitului cu plățile efectuate de aceștia până în prezent.
Față de caracterul consensual al contractului de cesiune de creanță a cărui nulitate s-a invocat de către contestatori, faptul semnalat de recurenți privind înregistrarea contractului la una dintre părți cu o dată ulterioară celei la care a fost încheiat nu constituie un motiv de nulitate, aspect stabilit, de altfel, și cu putere de lucru judecat prin sentința nr._/2013 a Judecătoriei Sector 4 București.
Aspectul privitor la neatașarea copiei contractului de ipotecă la somația imobiliară nu este de natură a atrage vreo sancțiune cu privire la acest act, existența contractului de garanție nu este negată de recurenții contestatori, care nu au dovedit nicio vătămare prin această pretinsă omisiune.
În lumina tuturor argumentelor expuse mai sus, se va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, observând că niciuna dintre criticile invocate, întemeiate pe disp. art. 304 pct. 9 și 3041 din Codul de procedură civilă, nu sunt susținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-contestatori G. D. și G. E. împotriva Sentinței civile nr. 6988/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte ., . SRL și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, având ca obiect „contestație la executare – suspendarea executării silite”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2015.
Președinte: Judecător: Judecător: Grefier:
S. O. A. R. B. F. L. M. A. N.
Red. A.R.B./2ex./Jud. Sect. 4 București – Jud. N.-M. C.-S.
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 23/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 1617/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
