Răpire internaţională de copii. Sentința nr. 171/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 171/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 171/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.171
Ședința publică din data de 11.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. V.
GREFIER: V. A.
M. Public-P. de pe lângă Tribunalul București a fost reprezentat de procuror C. Reincke.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. O. A. în contradictoriu cu pârâții S. A. și M. Justiției cauza având ca obiect răpire internațională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul A. O. A. prin avocat B. D.-F. cu împuternicire avocațială depusă la fila 6 dosar și pârâta S. A. prin avocat M. S. cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 39,lipsind pârâtul M. Justiției.
Procedura de citare legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că la data de 09.02.2016 pârâta a depus note scrise, după care:
Tribunalul pune în discuție în ce măsură cererea este sau nu admisibilă raportat la faptul dacă țara către care se solicită returnarea minorului, respectiv Kuweitul, este sau nu parte la Convenția de la Haga.
Reclamantul prin apărător, învederează faptul că în răspunsul la întâmpinare a dezvoltat susținerile pe excepția invocată, a apreciat că sunt incidente art.12 alin.4 din Regulamentul 2201/2003, în sensul că, în cazul în care copilul își are reședința obișnuită pe teritoriul unui stat terț, care nu este parte contractantă la Convenția de la Haga, privind competența, dreptul aplicabil, recunoașterea, executarea și cooperarea în materia răspunderii părintești și a măsurilor de protecție a copiilor, competența bazată pe prezentul articol se consideră a fi în interesul copilului, în special atunci când se dovedește a fi imposibilă în statul terț. Prin urmare, chiar dacă reședința obișnuită a minorului se află în Kuweit, stat care nu este semnatar al Convenției de la Haga, dispozițiile în materie de răpire internațională de copii sunt aplicabile în cazul de față.
Mai învederează faptul că în prezenta speță, minorul are reședința obișnuită pe teritoriul în stat terț Kuweit, însă competența și aplicabilitatea Convenției de la Haga este justificată de interesul superior al copilului, iar în statul terț Kuweit nu se pot organiza proceduri similare cu ceea de față. Se mai arată că reclamantul are cetățenie siriană însă locuiește în Kuweit unde are și locul de muncă. Acesta are viză în Kuweit care este valabilă până la data de 27.02.2018. De asemenea învederează faptul că și copilul are cetățenie siriană, însă reședința copilului este în Kuweit, copilul s-a născut în Kuweit, mergea la școală în Kuweit. Raportat la neparcurgerea procedurii preliminare prevăzută de Convenția de la Haga precizează faptul că în Legea 369/2004 privind aplicarea Convenției, se prevede la art.7 că prevederile art. 4 și 5 nu exclude posibilitatea ca persoana fizică, instituția sau organismul interesat să sesizeze instanța competentă, fie personal, fie prin intermediul unui avocat ales. În consecință parcurgerea procedurii preliminare nu este obligatorie.
Pârâta prin apărător învederează faptul că Convenția vizează procedura cu privire la returnarea copiilor, Regulamentul 2201/2003 nu are nici o legătură cu Convenția, nici un regulament nu poate să modifice Convenția. Se poate aplica Convenția numai atunci când este reciprocitate între state, or cu statul Kuweit nu are nici o reciprocitate, nu se poate aplica convenția. Se mai arată faptul că într-adevăr copilul are o viză valabilă până în 26.06.2016. Pentru cele arătate pe larg în notele scrise solicită admiterea excepției. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanțe și facturi.
Reclamantul prin apărător, cu privire la cheltuielile solicitate de pârâtă prin apărător, solicită reducerea acestora, având în vedere că au fost doar trei termene de judecată.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul pe excepția inadmisibilității cererii solicită admiterea excepției având în vedere că statul Kuweit nefiind parte la Convenția de la Haga.
Tribunalul rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității cererii.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 12.11.2015 sub dosar nr._, reclamantul A. O. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S. A. și M. Justiției, ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună înapoierea minorului A. O. O. la reședința obișnuită din Kuweit, Bneid alqar,B1, ..133, etaj 5, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Pârâta Saaeddin A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, a arătat că țara în care se solicită înapoierea minorului, respectiv Kuweit, nu este parte la Convenția Haga 1980 și nu a fost parcursă procedura preliminară prevăzută de această convenție.
Pe fondul cauzei, a arătat în esență că invocă prevederile art. 13 lit. b din Convenție, iar minorul s-a integrat în noul său mediu.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare.
Cu privire la admisibilitatea cererii, a arătat că sunt aplicabile prevederile Convenției Haga 1980 având în vedere art. 12 alin. 4 din Regulamentul 2201/2003, raportat și la prev. art. 17 din Regulament, ca și faptul că Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției de la Haga 1980 nu exclude posibilitatea sesizării directe a instanței, astfel încât nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile.
Cu privire la fondul cauzei, a arătat că nu sunt aplicabile prev. art. 13 lit. b din Convenție.
La termenul din data de 11.02.2016 Tribunalul a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii raportat la faptul dacă țara către care se solicită returnarea minorului, respectiv Kuweitul, este sau nu parte la Convenția de la Haga.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii, conform art. 248 C.p.c., Tribunalul o va admite pentru considerentele care succed.
În speță, țara către care se solicită returnarea minorului este Kuweit, țară care nu este parte la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (aspect necontestat).
Reclamantul a susținut aplicabilitatea Convenției de la Haga 1980 în speța de față prin raportare la prev. art. 12 alin. 4 din Regulamentul 2201/2003, susținere care este nefondată.
Sub un prim aspect, Tribunalul constată că nu se poate reține aplicabilitatea în cauză a Regulamentului 2201/2003, având în vedere faptul că țara către care se solicită returnarea nu este parte la Uniunea Europeană.
Or, regulamentele sunt acte juridice de drept derivat obligatoriu al Uniunii Europene, care se aplică direct numai în statele membre ale Uniunii Europene, Kuweit fiind țară terță în care acest regulament nu se aplică.
În subsidiar, Tribunalul reține și faptul că dispozițiile art. 12 alin. 4 din Regulamentul 2201/2003, invocate de reclamant, fac referire la o altă Convenție, respectiv Convenția de la Haga 1996, iar nu la Convenția de la Haga 1980.
În consecință, Tribunalul constată că, în speță, nu se poate reține aplicabilitatea Convenției de la Haga 1980, având în vedere pe de o parte că țara către care se solicită returnarea nu este parte la Convenția Haga 1980, iar pe de altă parte nu sunt aplicabile nici prevederile art.12 alin. 4 din Regulament.
Față de aceste considerente în fapt și în drept, Tribunalul va admite excepția inadmisibilității și va respinge cererea ca inadmisibilă.
Tribunalul va obliga reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 454 alin.1 Cod procedură civilă, reducând onorariul de avocat solicitat în valoare totală de 4635,13 lei (fila 213 dosar), având în vedere faptul că prezenta cauză a fost soluționată prin prisma unei excepții și a avut un număr redus de termene de judecată (trei termene), iar avocatul pârâtei s-a prezentat la doar două termene de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge cererea formulată de reclamantul A. O. A. cu sediul profesional ales în Clkuj-napoca, Piața A. I. nr.8, . Cluj la cabinet de avocat B. D. F. în contradictoriu cu pârâții S. A., cu domiciliul în Cluj-N., . nr.26, . și cu domiciliul procesual ales la S. și Asociații SCA, Cluj-N., ..7, județul Cluj și M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, ca inadmisibilă.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 454 alin.1 Cod procedură civilă.
Cu apel în 10 zile de la comunicare la Curtea de Apel București.
Cererea de apel se depune la Tribunalul București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică azi,11.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.M. V. V.A.
Red. A.M.V
Thred. V.A.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 708/2016. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 782/2016. Tribunalul... → |
|---|
