Cereri. Decizia nr. 246/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 246/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 5595/114/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 246/2013
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător E. P.
Judecător A. M.
Grefier R. - A. S.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea N. F. domiciliată în B., ., Jud B., împotriva deciziei civile nr. 1141/26.09.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. C., I. G. și D. M. toți domiciliați în B., ., Jud B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea N. F. - asistată de avocat O. A. A., lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură la data de 05.02.2013 contestatoarea a depus la dosar precizări iar la data de 04.02.2013 intimatul I. C. a depus la dosar un memoriu după care,
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art 150 cod proc civ, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei
Av. O. A. A. pentru contestatoarea N. F., având cuvântul solicită admiterea contestației în anulare, anularea sentinței atacate și dispunerea rejudecării recursului. Instanța de recurs în mod greșit a constatat că recursul nu a fost făcut în termenul legal raportându-se eronat la momentul comunicării sentinței. Acestă hotărâre a fost pronunțată cu mențiunea „irevocabilă”, moment în care partea a formulat cerere de îndreptare eroare materială, soluționată prin admiterea ei și s-a oferit calea de atac a recursului.. Instanța de recurs a apreciat tardiv recursul motivând că această cale de atac este dată de lege și nu de instanță. Apreciază că partea neavând cunoștințe juridice nu i se poate imputa o anumită culpă procesuală și nicio neglijență sau o stare de dezinteres față de calea de atac pe care o avea din moment ce instanța adat o hotărâre ce inițial purta mențiunea„ irevocabilă”. A urmat calea îndreptării erorii materiale iar ulterior în momentul când s-a oferit calea de atac a recursului a urmat și această cale .Instanța practic și-a încălcat propriile dispoziții și anume disp 271, prin care era obligată să indice calea de atac, motiv pentru care consideră că și în recurs în mod greșit instanța a apreciat ca tardiv recursul. Solicită admiterea contestației în anulare cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar 2 chitanțe în valoare de 500 și respectiv 200 lei reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 150 cod proc civ, instanța declară dezbaterile terminate și reține cauza spre soluționare
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. sub nr._/200/2010, pe rolul Judecătoriei B. reclamanta N. F. a chemat în judecată pe pârâții I. C., I. G. și D. M. solicitând obligarea acestora la plata sumei de 30.000 lei daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judectaă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în data de 08.-09.08.2010, se afla la poartă, împreună cu soțul, vânzând legume, iar pârâții, vecinii săi, care de asemenea se aflau la poartă, vânzând și ei legume, au început să strige, să o insulte, fiind nevoită să intre în curte, că toate acestea s-au întâmplat la o oră de vârf când pe stradă treceau diverse persoane ce au asistat la eveniment și cvă, în această manieră i s-a cauzat un prejudiciu de imagine în rândul opiniei publice..
Pârâții I. C., I. G. au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamanta este aceea care le adresează cuvinte urâte, le-a făcut sesizări la poliție, parchet.
Raportat la probatoriul cu înscrisuri, interogatoriu și martori administrat în cauză Judecătoria B., prin sentința civilă nr._/09.12.2011, a admis acțiunea și au fost obligați pârâții la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune morale către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părți au existat neînțelegeri constând în aceia că în vara anului 2010 pârâții au adresat injurii reclamantei, spunându-i „handicapată, dementă și nebună”, cauzându-i un prejudiciu moral prin atingerea onoarei și vieții particulare, cu atât mai mult cu cât fapta a fost l a o oră de vârf, reclamanta fiind marcată de incident, că sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, prev. de art.998 cod civil și că suma de 500 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale este rezonabilă și în măsură să atragă atenția pârâților să manifeste responsabilitate și să dea dovadă de bună vecinătate.
Împotriva sentinței civile nr._/09.12.2011 a declarat, la data de 22.12.2011, recurs reclamanta N. F. susținând că aceasta este netemeinică și nelegală și că motivele de recurs o să le depună până la primul termen de judecată.
Prin decizia civilă nr 123/13.02.2012 Tribunalul B. a constatat nul recursul pentru nemotivare în termen.
Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a reținut că potrivit art.303 Cod proc.civ. recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, că art .306 al.1 Cod proc.civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepția cazurilor prev.la al.2 care se referă la motive de ordine publică, că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte a arăta motivele prin indicarea unuia din motivele prev.de art.304 Cod proc.civ, iar pe de altă parte dezvoltarea acestora în sensul formulării unor criticii privind modul de judecată al instanței, raportat la motivele invocate și că, în speță, recurenta a declarat recurs înregistrat la data de 22.12.2011, fără însă a invoca vreun motiv de recurs și fără să dezvolte critici care, raportat la soluția pronunțată de instanța de fond, să facă posibilă încadrarea în art.304 Cod proc.civ.
Cum recurenta nu s-a conformat exigențelor cerute de prevederile art.303 Cod proc.civ. și nu sunt motive de ordine publică care ar putea afecta legalitatea și temeinicia sentinței, tribunalul conform art.306 al.1 Cod proc.civ a constatat nul recursul declarat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 27.01.2012, reclamanta N. F. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate in cuprinsul sentinței civile nr._/9.12.2011 pronuntata de Judecatoria Buzau in dosarul nr._/200/2010.
In motivarea cererii acesta a învederat instanței ca in dispozitivul sentinei în mod eronat a fost indicat faptul ca hotărârea este irevocabila.
Verificând sentința raportat la actele si lucrările dosarului si având în vedere dispozițiile art. 281 Cod pr.civilă, judecătoria a găsit cererea întemeiată și, prin încheierea ședinței Camerei de consiliu din 16.03.2012, a admis-o, dispunând îndreptarea erorii materiale strecurata in cuprinsul acesteia în sensul ca hotărârea pronunțată nu este irevocabila, ci este supusă recursului.
La data de 09.04.2012, reclamanta N. F. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr_/09.12.2011, pronunțată de Judecătoria B., astfel cum a fost îndreptată, susținând că instanța nu a dat eficiență întregului material probator administrat în cauză și că suma de 500 lei este mult prea mică în comparație cu fapta săvârșită de pârâți, fiind în continuare insultată.
Tribunalul, verificând sentința recurată, în raport de dispozițiile art.301 Cod procedură civilă, a reținut tardivitatea căii de atac pe care, prin decizia civilă nr 1141/26.09.2012 a respins-o în consecință.
Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a constatat că, potrivit art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii, că, în cauză, termenul de recurs a început să curgă de la data de 13.01.2012, dată la care sentința civilă nr._/09.12.2011 a Judecătoriei B. i-a fost comunicată reclamantei N. F., potrivit dovezii de primire și procesului verbal de predare aflat la fila 92 dosar fond și a expirat la data de 30.01.2012, calculat pe zile libere, conform dispozițiilor art.101 alin.1 și 5 Cod procedură civilă și că cererea de recurs, înregistrată la data de 11.04.2012, a fost formulată cu mult peste termenul legal de 15 zile.
S-a apreciat, totodată, de către Tribunal că faptul că cererea înregistrată la data de 27.01.2012, prin care reclamanta a solicitat îndreptarea erorii materiale cu privire la calea de atac împotriva sentinței pronunțate în cauză, nu înlătură decăderea pentru neexercitarea căii de atac a recursului în termenul legal, prev de art.103 Cod procedură civilă, deoarece calea de atac este dată de lege, iar nu de către instanță.
În consecință, în temeiul art.312 cu ref. la art.301 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca tardiv formulat.
Împotriva acestei decizii s-a înregistrat, la data de 2.11.2012, sub nr._, pe rolul Tribunalului B., contestația în anulare formulată de recurenta contestatoare N. F. prin care solicita anularea deciziei civile nr 1141/26.09.2012 și rejudecarea căii de atac.
Motivul contestației în anulare este cel prevăzut de art.318 Cod proc.civ., contestatoarea susținând că soluția pronunțată de completul de recurs este rezultatul unei greșeli materiale constând în faptul că, în mod greșit, s-a respins recursul ca fiind tardiv deși acesta a fost introdus în termenul legal.
A arătat contestatoarea că, prin sentința civilă nr._ /9.12.2011, Judecătoria B. a admis acțiunea pe care a formulat-o și au fost obligați pârâții intimați să-i plătească 5.000 lei daune morale, hotărârea fiind dată cu mențiunea irevocabilă, că prin încheierea pronunțată la data de 16.03.2012, în dosarul civil nr._/200/2010, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr._/9.12.2011 în sensul că hotărârea nu este irevocabilă ci este supusă recursului, restul dispozițiilor rămânând neschimbate, că încheierea i-a fost comunicată la data de 29.03.2012 și că, la data de 9.04.2012, a formulat recurs împotriva acestei încheieri ,recurs ce a fost respins prin decizia civilă nr. 1141/2012 ca fiind tardiv.
Apreciază că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre care este rezultatul unei greșeli materiale apreciind în mod eronat că recursul a fost formulat tardiv.
Susține că, pentru a opera decăderea, sancțiune procedurală ce sancționează neglijența părții în a exercita un drept procedural înlăuntrul termenului imperativ, trebuie îndeplinite mai multe condiții printre care aceia ca partea să nu fi exercitat dreptul din culpa sa, sancționându-se în acest mod neglijența părții care a stat în pasivitate, că în cauză nu se poate reține nici o culpă în sarcina sa, neputându-i –se reproșa că nu a formulat recurs în termen legal câtă vreme hotărârea pe care dorea să o atace purta mențiunea „ irevocabilă” și că culpa a aparținut instanței de fond care, în mod greșit, a dat această hotărâre ca fiind irevocabilă când, în mod corect, aceasta putea fi atacată cu recurs, instanța având obligația să cunoască legea procesuală civilă ,pe când ei, simplu agricultor, nu i se poate cere acest lucru.
Nu are cunoștințe de specialitate iar instanța avea obligația, conform art.261 alin.1 Cod proc.civ., să indice calea de atac și termenul în care se poate exercita, conform art.261 al.3 hotărârea comunicându-se părților în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de apel sau de recurs.
Instanța de fond nefăcând acest lucru nu a știu că poate ataca hotărârea pronunțată, neputându-i-se reține nici o culpă. Abia după ce i-a fost comunicată încheierea prin care a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale a formulat recurs.
Or, respingând recursul ca tardiv, instanța de recurs i-a încălcat dreptul la apărare, dreptul la al doilea grad de jurisdicție, dreptul la un proces echitabil, dreptul de a beneficia de controlul judecătoresc cu privire la corecta calificare a căii de atac .
De asemenea instanța de recurs a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea principiului legalității în această materie.
Calea de atac este dată, într-adevăr, de lege și nu de instanță, a arătat în final contestatoarea, dar instanța de recurs a folosit această argumentație în sens contrar, ignorând lipsa culpei sale și pretinzându-i să cunoască calea de atac în timp ce judecătorul de la instanța de fond nu a indicat-o.
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispoz.art.317 și urm.Cod proc.civ.
A solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei și rejudecarea căii de atac.
În susținerea cererii contestatoarea a depus la dosar în copie un set de înscrisuri și anume: un înscris intitulat” reclamație” datat 23.11.2012, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală dată de P. de pe lângă Judecătoria B. în dosar nr. 2818/P/2011 și note de concluzii scrise.
Intimatul I. C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare. A susținut acesta că litigiul dintre părți a fost soluționat definitiv și irevocabil, că N. F. nu urmărește decât să inducă în eroare instanțele prin ceea ce susține și că, în luna noiembrie, profitând de faptul că el a fost o perioadă internat în spital, i-a vopsit geamurile și i-a astupat pentru a doua oară aerisirea de la baie.
Analizând prezenta contestație în anulare prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale incidente tribunalul constată că, aceasta este nefondată pentru următoarele motive :
În soluționarea contestației în anulare tribunalul pornește de la împrejurarea că această cale de atac este una extraordinară, prin intermediul căreia se tinde la repunerea în discuție, într-o nouă procedură judiciară, a unor raporturi juridice deja soluționate printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, astfel că ea nu poate fi primită decât pentru cazurile și în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege. Altfel s-ar ajunge la menținerea, pe termen nelimitat, a unui conflict între părți sau între aceștia și succesori, ceea ce ar afecta grav siguranța raporturilor juridice civile și încrederea în sistemul judiciar.
De altfel, în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în care se reține în mod constant că dreptul la un proces echitabil, garantat de art 6 al 1 din Convenție, trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenței dreptului ca și element al patrimoniului comun al statelor semnatare, principiu enunțat în preambulul Convenției, iar unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi, în principiu, rediscutate ( cauza Brumărescu contra României )-
În speță, contestatoarea pretinde că greșeala materială săvârșită de instanța de recurs atunci când a pronunțat decizia civilă nr. 1141/2012 constă în aceea că nu a observat că, pentru a interveni decăderea din exercițiul unei căi de atac, se impune îndeplinirea mai multor condiții, printre care aceea ca respectiva cale de atac să nu fi fost exercitată din neglijența ori din culpa părții care a stat în pasivitate, situație care nu se verifică în cauza de față devreme ce, până la soluționarea de către instanța de fond a cererii de îndreptare a erorii materiale, hotărârea a purtat mențiunea „ irevocabilă” situație în care nu s-ar fi putut exercita, împotriva ei, recursul.
Tribunalul constată că, Judecătoria B. a pronunțat la data de 9.12.2011 sentința civilă nr._ prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta N. F. și a obligat pârâții I. C., I. G. și D. M. să plătească acesteia suma de 5.000 lei cu titlul de daune morale.Hotărârea poartă mențiunea „ irevocabilă”.
Cu toate acestea, la data de 22.12.2011 reclamanta contestatoarea de astăzi N. F. a formulat recurs împotriva acestei hotărâri, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului B. sub nr._/200/2010 (dosar atașat), recurs care, prin decizia civilă nr. 123 din 13.02.2012, a fost declarat nul pentru nemotivare în termen.
La data de 27.01.2012 reclamanta contestatoare s-a adresat Judecătoriei B. și cu o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr._/9.12.2011, cerere calificată de instanță drept îndreptare eroare materială și admisă prin încheierea dată în ședința Camerei de Consiliu din 16.03.2012, prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței arătate, în sensul că aceasta nu este irevocabilă, ci supusă recursului în termen de 15 zile de la comunicare.
După pronunțarea acestei încheieri reclamanta a înregistrat din nou, pe rolul Tribunalului B., la data de 11.04.2012, sub nr. 2336 /114/2012, o cerere de recurs împotriva hotărârii Judecătoriei B. nr._/9.12.2011 ,recurs care, prin decizia civilă nr. 1141 /26.09.2012 a cărei anulare se solicită astăzi, a fost respins ca tardiv formulat.
Pentru a ajunge la această soluție tribunalul a apreciat că împrejurarea că, recurenta a solicitat îndreptarea erorii materiale cu privire la calea de atac împotriva sentinței nr._/9.12.2011, pronunțată de Judecătoria B., nu înlătură decăderea acesteia din dreptul de a mai exercita recursul dat fiind că legea este cea care dă calea de atac iar nu instanța de judecată .
După cum se poate observa instanța de recurs a analizat efectele cererii de îndreptare a erorii materiale asupra decăderii, sau nu, din dreptul de a exercita calea de atac a contestatoarei N. F. astfel că, nu se poate vorbi de o eroare materială în sensul dat acestei noțiuni de dispozițiile art. 318 teza I Cod proc.civ., ci, eventual, de o greșeală de judecată care însă nu deschide părții calea contestației în anulare.
Motivul de contestație în anulare înscris la art. 318 teza l cod procedură civilă și anume „dezlegarea recursului este rezultatul unei greșeli materiale” are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Textul se referă la acele greșeli pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Nu se circumscriu acestei noțiuni, așa cum este ea avută în vedere de norma legală menționată, greșelile de judecată cum ar fi erori în aprecierea probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.
Or, atunci când a apreciat asupra efectelor cererii de îndreptare a erorii materiale în ceea ce privește recursul exercitat, tribunalul a făcut deja o judecată astfel că, în contestația în anulare de față, o altă instanță nu mai poate face o nouă analiză a aceluiași lucru fără să încalce autoritatea de lucru judecat.
Pe de altă parte, nu se poate reține nici împrejurarea că nu ar fi culpa contestatoarei pentru neexercitarea căii de atac în termenul prevăzut de lege dat fiind că, deși înainte de îndreptarea erori materiale, hotărârea purta mențiune „irevocabilă” recursul a fost exercitat în termen, în dosarul nr._/200/2010 al Tribunalului B., însă nu a fost motivat în condițiile stabilite de lege, împrejurare care se datorează neglijenței contestatoarei recurente și care a condus la nulitatea căii de atac..
Nu în ultimul rând tribunalul constată că nu poate fi primită nici apărarea contestatoarei potrivit căreia lipsa cunoștințelor juridice, ea fiind agricultoare, coroborate cu greșeala instanței de fond care a înscris în sentință mențiunea „irevocabilă” în loc de calea de atac a recursului au fost cele care au condus la decăderea sa din posibilitatea de a declanșa controlul judiciar asupra legalității și temeiniciei sentinței Judecătoriei B..
Chiar dacă contestatoarea este agricultor, și este de acceptat faptul că nu cunoaște dispozițiile legale foarte bine, aceasta a beneficiat în fața Judecătoriei B. de serviciile unui avocat ales care, potrivit art. 69 al.2 din codul de procedură civilă putea să facă, pentru partea pe care a asistat-o, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar fi pierdut prin neexercitarea lor la timp, inclusiv să promoveze căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii pronunțate.
În raport de toate aceste considerente tribunalul găsește că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea căii de atac a contestației în anulare astfel încât aceasta urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată,contestația în anulare formulată de contestatoarea –petentă N. F. domiciliată în B., ., județul B. împotriva deciziei civile nr. 1141/26.09.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți I. C., I. G. și D. M. toți domiciliați în B., ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2013
Președinte, M. Ș. | Judecător, E. P. | Judecător, A. M. |
Grefier, R. - A. S. |
Red.A.M
Teh.red.A.M/A.P/2ex.
21.02.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1909/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 629/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
