Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1909/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1909/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 1137/277/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1909/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător G. I. R.
Judecător V. B.
Grefier R. - A. S.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de reclamantul D. S. domiciliat în com Siriu, ., împotriva sentinței civile nr 725/13.06.2013, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, în dosar nr_, având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu pârâții P. M. domiciliată în com Siriu, . B., G. I. domiciliat în com Siriu, . B., P. S. domiciliată în ., A. E. domiciliată în .
Dezbaterile au avut loc în ședință publică din data de 06.11.2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările depuse și a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 13.11.2013.
INSTANȚA
Deliberand asupra prezentului recurs civil, constata:
Prin cererea înregistrată sub nr._ 18.06.2010 pe rolul Judecatoriei Patarlagele, reclamantul D. S. a chemat în judecată pe pârâții P. M., G. I. și P. N., solicitând instanței obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință următoarele suprafețe de teren ocupate abuziv: aprox. 1000 m.p. - P. M., aprox. 400 m.p. G. I. și aprox.1000 m.p. P. N., terenuri situate în ., pct. „Frîntura”; a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a susținut că este proprietarul unei suprafețe de teren situată în pct. „Frîntura”, de o parte și de alta a drumului, conform Titlului de Proprietate nr._/17/2003; ca terenul îl are în proprietate în baza sentinței civile nr. 397/2010 a Judecătoriei Pătârlagele și a tranzacției încheiate între moștenitorii def. D. D., prin care s-au împărțit terenurile incluse în Titlul de Proprietate nr._/17/2003; ca pârâții au ocupat în mod abuziv, din acest teren, suprafețele menționate în petitul acțiunii.
În drept, sunt indicate dispoz. art.480 C.civ.
În cauză au fost introduse, în calitate de pârâte, P. S. și A. E., moștenitoare ale pârâtului P. N., decedat la data de 09.07.2010, conform certificatului de deces ., nr. 4781388f.14.
Pârâții nu au depus întâmpinare.
În cauză, au fost administrate proba cu înscrisuri și cu expertiză topo, ce a avut ca obiective: identificarea terenurilor incluse în Titlul de Proprietate nr._/17/2003 și sentința civilă nr. 397/2010, proprietatea reclamantului, plasarea pe schița de plan cu arătarea dimensiunilor laturilor și a vecinătăților; să menționeze dacă din aceste terenuri s-a ocupat vreo suprafață, iar în caz afirmativ să precizeze suprafața ocupată de către fiecare pârât.
În cauză, s-a efectuat expertiză de către expert topo V. T. cu răspuns la obiecțiuni.
Prin s.c. nr. 797/22.04.2013, Judecatoria Patarlagele a respins acțiunea formulată de reclamantul D. S., în contradictoriu cu pârâții P. M., G. I. și moștenitorii pârâtului def. P. N., respectiv P. S. și A. E.; a obligat pe reclamant să plătească expertului V. T. suma de 508 lei, reprezentând diferență onorariu.
Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept: acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie, reală și imprevizibilă prin care se apără dreptul de proprietate. Prin aceasta se pune în discuție existența dreptului de proprietate, reclamantul având sarcina de a dovedi că este titularul dreptului de proprietate.
Aceasta are ca scop restituirea bunului de la un posesor neproprietar, potrivit dispozițiilor art.480 C.civ. care prevede că proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele prevăzute de lege.
În speță, instanța a reținut că reclamantul figurează în calitate de moștenitor pe titlul de proprietate nr._/17/2003 (f.6). Cu privire la terenurile din acest titlu, reclamantul a afirmat că a efectuat un partaj prin încheierea unei tranzacții cu ceilalți moștenitori, dar nu a depus la dosar niciun act în acest sens, din care să rezulte în mod concret și cu precizie ce suprafețe i-au revenit.
Comparând susținerile sale cu titlul de proprietate, instanța a concluzionat că este vorba de terenurile în suprafață de 1800 și 3400 m.p. în pct. „Frîntura” T 41, P 321 și P 322 (verso titlu de proprietate); că reclamantul are un drept de proprietate pentru terenurile în suprafață de 4600 m.p., 7800 m.p. și 9000 m.p. situate în T 58 din T.P. nr._/99/2003 (f.7), ca efect al sentinței civile nr. 397/23.03.2010 a Judecătoriei Pătârlagele (f.8).
Pârâta P. M. a depus la dosar titlul de proprietate nr._/71/2004 (f.24), din care rezultă că are în proprietate terenul în suprafață de 0,42 ha fâneață în T 58, P 744, pct. „Frîntură” și figurează în registrul agricol cu această suprafață.
Pârâtele P. S. și A. (P.) E., moștenitoare ale def. P. N., au depus la dosar Titlul de proprietate nr._/86/2004 (f.27), din care se reține că au în proprietate, în pct.”Frîntură” T 58, P 238, 239 și 240, terenurile fâneață în suprafață de 5000 m.p., 3975 m.p. și 2422 m.p.
Pentru pârâtul G. I. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1 ha pădure prin sentința civilă nr. 976/14.06.1995, fiind pus în posesie pe 0,75 ha în U.c.III, conf. procesului – verbal nr. 2490/22.12.1997 (f.32, 33).
Potrivit măsurătorilor din teren, efectuate de către expert și completărilor ulterioare la raportul de expertiză, toate părțile din proces dețin în fapt suprafețe mai mici decât cele înscrise în actele prezentate (f.20), în condițiile în care face precizarea că nu există probleme de hotare (acestea fiind arătate de către părți) și nici de vecinătăți (f.53); în urma constatărilor, expertul a concluzionat că pârâții nu au acaparat din terenul reclamantului, iar diferențele în minus constatate se datorează modului în care s-au efectuat măsurătorile de către Comisia Locală.
Față de cele expuse, văzând dispozițiile art.1169 C.civil, instanta a respins acțiunea.
A obligat pe reclamant să plătească expertului V. T. suma de 508 lei, reprezentând diferență onorariu expertiză, conform calculației depusă de către acesta, aflată la fila 55.
Impotriva sentinței civile nr. 725 din 13.06/2013 a declarat recurs reclamantul, care a criticat solutia pentru nelegalitate, solicitand admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu reținere și, în rejudecare, refacerea raportului de expertiza sau efectuarea unei noi expertize care să lămurească neconcordanțele și neclaritățile care au fost constatate la fața locului și să răspundă la problemele rămase nedezlegate prin expertiza efectuată.
1. în conf. cu disp. art. 315 cod procedură civilă, după casare dezlegarea problemelor de drept și probele noi ce urmează a fi efectuate sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare.
2. în cauza dedusă judecății, instanța de control judiciar, Tribunalul B., prin decizia nr. 541/2011, a stabilit în mod irevocabil, obligatoriu pentru instanța de fond, ce probleme de drept urmau a fi dezlegate cu îndrumările de rigoare și prin intermediul cărui mijloc de probă urmau a fi rezolvate de instanța de rejudecare. Practic, în mod explicit, instanța de control judiciar a stabilit că urma să se stabilească dacă plusurile sau minusurile constatate "se datorează deficientei măsurătorilor sau acaparării terenurilor, urmand ca regularizarea diferențelor să fie realizată de recurent fie prin acțiunea în revendicare, fie prin întregirea dreptului după procedura specială a Lg. 18/ 1991".
Dacă în ceea ce privește îndrumarea privind refacerea raportului de expertiză - o nouă expertiză - își găsește ecou în fața instanței de fond, cealaltă componenta a deciziei de casare - dezlegarea problemelor de drept și obiectivele și chestiunile ce urmau a fi lămurite, nu este respectată de instanța de rejudecare care, prin soluția pronunțată, reiterează soluția dată la judecarea primului fond. Din acest prim punct de vedere, se impune casarea sentinței recurate și, în rejudecare, urmează a fi lămurite aspectele arătate.
3. parcurgand procesual evolutia raportului de expertiza O. M., cu analiza concluziilor acestuia, se poate stabili ca este o lucrare care lasa nelamurita situatia suprafetelor posedate de partile implicate in proces, cu referire la actele de proprietate; instanta fondului a gresit de la inceput, pentru ca nu a tinut cont de considerentele deciziei de casare, prin care avea obligatia sa refaca raportul de expertiza, sa ordone ca obiectiv identificarea suprafetelor de teren posedate si incluse in actele de proprietate si, in raport de documentatia existenta la nivelul Comisiei locale, care a stat la baza punerii in posesie a partilor, astfel incat sa se lamureasca de unde provin diferentele care au fost constatate si de primul expert.
Desi la termenul de judecata din data de 27.09.2012 incuviinteaza obiectiunile la raportul de expertiza, ulterior revine asupra acestei masuri si, la termenul de judecata din data de 13.06.2013, respinge obiectiunile formulate, fara a exista o motivare consistenta asupra acestei solutii si retine cauza spre solutionare.
4. expertul tehnic topo nu a stabilit erorile existente în lucrare, privind vecinătățile stabilite la fața locului și faptul că unii dintre parați ocupă o suprafață excedentă; .instanța nu face altceva decît să preia o concluzie a expertului O. M., care nu poate fi abilitat să propună concluzii juridice, instanța de judecată avand obligația ca, independent de concluziile unui expert, să facă analiza juridică și interpretarea prin prisma mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat și o eventuală situație juridică, incidență în acțiunea în revendicare, respectiv suprapunerea de titluri de proprietate, situație în care urma ca instanța de judecată să stabilească prin prisma certă a unui raport de expertiză lămuritor sub acest aspect, care din actele de proprietate ale părților este actul preferabil care provine de la fostul proprietar și este cel mai bine conturat avut în vedere și luat în considerație de instanța de judecată; această ipoteză, posibilă în situația dedusă judecății, a rămas neanalizată de instanța de fond, care putea ajunge la concluzia că titlul de proprietate al recurentului este cel preferabil, fiind emanat din analiza instanțelor de judecată, confirmat de acestea.
Intimatii, legal citati cu mentiunea sa depuna intampinare, nu s-au conformat acestei prevederi legale.
Examinând sentința recurată în raport de criticile formulate și dispozițiile legale incidente, Tribunalul constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei cauze rezida in actiunea formulata de reclamantul D. S., care a chemat în judecată pe pârâții P. M., G. I. și P. N., solicitând instanței obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință următoarele suprafețe de teren ocupate abuziv: aprox. 1000 m.p. - P. M., aprox. 400 m.p. G. I. și aprox.1000 m.p. P. N., terenuri situate în ., pct. „Frîntura”.
In urma probelor administrate, Judecatoria Patarlagele, prin s.c. nr. 725/13.06.2013, a respins actiunea reclamantului, ca neintemeiata.
Impotriva acestei solutii este exercitat recursul pendinte judecatii, care urmeaza a fi analizat in cele ce urmeaza.
In esenta, criticile recurentului vizeaza faptul ca:
- instanta de fond nu a tinut cont de considerentele deciziei de casare, în conformitate cu dispozitiile art. 315 cod procedură civilă, Tribunalul B., prin decizia nr. 541/2011, stabilind în mod irevocabil, obligatoriu pentru instanța de fond, că urma să se stabilească dacă plusurile sau minusurile constatate "se datorează deficientei măsurătorilor sau acaparării terenurilor, urmand ca regularizarea diferențelor să fie realizată de recurent fie prin acțiunea în revendicare, fie prin întregirea dreptului după procedura specială a Lg. 18/ 1991".
- expertiza intocmita de expert O. M. lasa nelamurita situatia suprafetelor posedate de partile implicate in proces, cu referire la actele de proprietate; nu a lamurit de unde provin diferentele care au fost constatate si de primul expert.
- expertul tehnic topo nu a stabilit erorile existente în lucrare, privind vecinătățile stabilite la fața locului și faptul că unii dintre parați ocupă o suprafață excedentă; .instanța nu face altceva decît să preia o concluzie a expertului O. M., care nu poate fi abilitat să propună concluzii juridice, instanța de judecată avand obligația ca, independent de concluziile unui expert, să facă analiza juridică și interpretarea prin prisma mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei.
- instanța de fond nu a analizat și o eventuală situație juridică, incidență în acțiunea în revendicare, respectiv suprapunerea de titluri de proprietate, situație în care urma ca instanța de judecată să stabilească prin prisma certă a unui raport de expertiză lămuritor sub acest aspect, care din actele de proprietate ale părților este actul preferabil care provine de la fostul proprietar și este cel mai bine conturat avut în vedere și luat în considerație de instanța de judecată; această ipoteză, posibilă în situația dedusă judecății, a rămas neanalizată de instanța de fond, care putea ajunge la concluzia că titlul de proprietate al recurentului este cel preferabil, fiind emanat din analiza instanțelor de judecată, confirmat de acestea.
In legatura cu aceste critici, tribunalul retine faptul ca, prin decizia de casare nr. 541/14.09.2011, Tribunalul Buzau a admis recursul declarat de D. S., a casat sentinta civila nr. 797/22.04.2011 a Judecatoriei Patarlagele, cu trimitere spre rejudecare la aceeasi instanta, in vederea refacerii raportului de expertiza, in raport de titlurile de proprietate detinute de parti, planul cadastral intocmit conform Legii nr. 18/1991 si posesia terenurilor detinute de parti.
In considerentele deciziei de casare, s-a retinut de catre instanta de control faptul ca expertul desemnat in cauza nu a avut in vedere lucrarea cadastrala efectuata de comisia locala impreuna cu specialistul OCPI, pentru a constata daca punerea in posesie efectiva corespunde cu lucrarea efectuata si daca minusurile si plusurile constatate se datoreaza deficientei masuratorilor sau acapararii terenului, urmand ca regularizarea diferentelor sa fie realizata de recurent fie prin actiunea in revendicare promovata, fir prin intregirea dreptului dupa procedura speciala prevazuta de Legea nr. 18/1991.
In fond, dupa casare, Judecatoria Patarlagele s-a conformat deciziei de casare si a dispus efectuarea unei expertize topo, de catre expert O. M., ce a avut ca obiective identificarea terenurilor incluse în Titlul de Proprietate nr._/17/2003 și sentința civilă nr. 397/2010, proprietatea reclamantului, plasarea pe schița de plan cu arătarea dimensiunilor laturilor și a vecinătăților; menționarea dacă din aceste terenuri s-a ocupat vreo suprafață, iar în caz afirmativ să se precizeze suprafața ocupată de către fiecare pârât.
Expertul desemnat de instanta a efectuat lucrarea, retinand, in esenta, faptul ca terenul partilor din proces, atat al reclamantului recurent, cat si al paratilor intimati, reconstituit in baza legilor fondului funciar, este mai mic in realitate decat suprafata mentionata in actele de proprietate si ca paratii nu ocupa vreo suprafata din terenul proprietatea reclamantului D. S..
Tribunalul retine faptul ca reclamantul recurent a investit instanta cu o actiune in revendicare, intemeiata pe dispozitiile art. 480 cod civil, aplicabil prezentului dosar.
Recunoașterea juridică a dreptului de proprietate este posibilă numai pe calea acțiunii în revendicare, prin care proprietarul obține recunoașterea dreptului său și înapoierea bunului, dar și abținerea celui ce a încălcat acest drept, în viitor, de la orice faptă ce ar aduce atingere exercițiului normal și deplin al dreptului de proprietate, iar nu pe calea altor acțiuni personale născute din drepturi de creanță aflate în strânsă legătură cu dreptul de proprietate.
Instanța arată, pentru început, că acțiunea în revendicare reprezintă acea acțiune reală și petitorie prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar. Pentru a se stabili justețea unei acțiuni în revendicare se compară titlurile de proprietate deținute de fiecare parte.
Prin titlu, se înțelege actul juridic, jurisdicțional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
Pe fond, pentru a fi admisibilă, acțiunea în revendicare presupune ca reclamantul să facă dovada dreptului de proprietate pretins asupra bunului – imobilului revendicat, să facă dovada faptului deposedării de bunul său, precum și dovada exercitării posesiei asupra bunului de către pârâtul neproprietar.
Dreptul de proprietate este acel drept subiectiv care da expresie apropierii unui lucru, drept care permite titularului sau sa posede, sa folosească și sa dispună de acel lucru, în putere proprie și în interes propriu, în cadrul și cu respectarea legislației existente. Dreptul de proprietate este un drept absolut, opozabil erga omnes, toate celelalte subiecte pasive nedeterminate fiind obligate sa respecte prerogativele titularului sau, inclusiv titularul anterior.
Prin prisma celor dezvoltate anterior, tribunalul constata ca ambele parti in litigiu au titluri de proprietate ce provin de la autori diferiti, intimatii avand si posesia terenului ce se pretinde a fi ocupat de la reclamant, astfel incat prezinta relevanta care din parti a stapanit terenul si care a avut o posesie mai caracterizata, pornind de la actele initiale de proprietate ale celor de la care au dobandit proprietatea.
De asemeni, pentru a se demonstra indubitabil o ocupare a terenului reclamantului de catre parati, se impune să se constate o diminuare a suprafeței deținute de reclamant, concomitent cu o sporire a celei a paratilor, ori păstrarea dimensiunilor terenului pârâtilor, în condițiile în care alți vecini le-ar fi acaparat din el, cu diminuarea terenului reclamantului.
In cauza de față, asa cum a rezultat din expertiza efectuata in fata instantei de fond de expert O. M., precum si din actele de proprietate ale partilor, atasate la dosarul cauzei, reclamantul recurent D. S. figurează în calitate de moștenitor pe titlul de proprietate nr._/17/2003. Cu privire la terenurile din acest titlu, reclamantul a afirmat că a efectuat un partaj prin încheierea unei tranzacții cu ceilalți moștenitori, dar nu a depus la dosar niciun act în acest sens, din care să rezulte în mod concret și cu precizie ce suprafețe i-au revenit.
Comparând susținerile sale cu titlul de proprietate, precum si cu concluziile raportului de expertiza, s-a stabilit in mod corect de catre instanta de fond ca este vorba de terenurile în suprafață de 1800 și 3400 m.p. în pct. „Frîntura” T 41, P 321 și P 322 (verso titlu de proprietate); că reclamantul are un drept de proprietate pentru terenurile în suprafață de 4600 m.p., 7800 m.p. și 9000 m.p. situate în T 58 din T.P. nr._/99/2003(f.7), ca efect al sentinței civile nr. 397/23.03.2010 a Judecătoriei Pătârlagele (f.8 dosar fond).
Pârâta P. M. a depus la dosar titlul de proprietate nr._/71/2004 ( f.24), din care rezultă că are în proprietate terenul în suprafață de 0,42 ha fâneață în T 58, P 744, pct. „Frîntură” și figurează în registrul agricol cu această suprafață.
Pârâtele P. S. și A. (P.) E., moștenitoare ale def. P. N., au depus la dosar Titlul de proprietate nr._/86/2004 (f.27), din care se reține că au în proprietate, în pct.”Frîntură” T 58, P 238, 239 și 240, terenurile fâneață în suprafață de 5000 m.p., 3975 m.p. și 2422 m.p.
Pentru pârâtul G. I. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1 ha pădure prin sentința civilă nr.976/14.06.1995, fiind pus în posesie pe 0,75 ha în U.c.III, conf. procesului – verbal nr.2490/22.12.1997 ( f.32, 33).
Pe baza măsurătorilor efectuate la teren și a informațiilor primite de la OCPI B. de catre expertul O. M., a rezultat ca terenul aflat, la data efectuării expertizei, în proprietatea reclamanului recurent D. S., in punctul Frantura Sus, este cel evidentiat in schita de plan anexa PAD nr. 4, prin poligonul determinat de punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 si 9; suprafata acestui teren este de 3956 mp, categoria fanete si suprafata sa este mai mica cu 644 mp decat suprafata de 4600 mp, inscrisa in s.c. nr. 397/23.03.2010.
Terenul inscris in s.c. nr. 397/23.03.2010, in punctul Frantura sub drum, este in suprafata totala de 4352 mp, din care 1258 mp tufaris si 3094 mp fanete; ea este mai mica cu 3448 mp ca suprafata de 7800 mp, inscrisa in s.c. nr. 397/23.03.2010.
Terenul inscris in s.c. nr. 397/23.03.2010, in punctul Frantura Deasupra drumului, este de 4817 mp, din care 1412 mp categoria tufaris si 3405 mp fanete; ea este cu 4183 mp mai mica decat suprafata de 9000 mp inscrisa in s.c. nr. 397/23.03.2010.
De asemenea, in ceea ce priveste pe S. A. si P. S., expertul a mentionat ca terenul amplasat in punctul Frantura este in suprafata de 2319 mp, categoria fanete si este cu 107 mp mai mica decat suprafata de 2422 mp inscrisa in titlul de proprietate nr._/86 din 18.06.2004.
Terenul inscris in titlul de proprietate nr._/71 din 14.12.2004, cu mostenitorii Pintece E. si Pintece I., in punctul Frantura, este in suprafata de 4965 mp, categoria fanete si este cu 765 mp mai mare decat suprafata de 4200 mp, inscrisa in titlul de proprietate nr._/71 din 14.12.2004.
In acest fel, tribunalul retine faptul ca, la acest moment, recurentul si intimatii stapanesc o suprafață de teren mai redusă decât cea menționată în actele de proprietate; ca intimatii sunt in posesia terenului, iar reclamantul nu a dovedit o ocupare a terenului, care să fi fost făcută de pârâti, o astfel de stare de dubiu nu poate decât să le profite acestora din urmă.
Tribunalul retine faptul ca diferențele dintre constatările expertului și s.c. nr. 397/23.03.2010 a Judecatoriei Patarlagele ar putea fi generate de instrumentele și metodele de măsurare folosite la vremea respectiva, precum si de modul în care s-au efectuat măsurătorile de către Comisia Locală.
Raportat la cele expuse mai sus, tribunalul retine ca, daca in prezent terenul reclamantului are o suprafata mai mica, acest lucru nu inseamna ca, in mod automat, terenul a fost acaparat de catre paratii intimati din cauza, nefiind produse probe in acest sens.
Instanța reține că raportul de expertiză nu are valoare probatorie superioară în raport de restul dovezilor administrate în cauză, fiecare probă având valoare probatorie egală, urmând a se ține cont de acesta în măsura în care se coroborează cu celelalte probe.
Asa cum am aratat anterior, pentru a fi admisibilă, acțiunea în revendicare presupune ca reclamantul să facă dovada dreptului de proprietate pretins asupra bunului – imobilului revendicat, să facă dovada faptului deposedării de bunul său, precum și dovada exercitării posesiei asupra bunului de către pârâtul neproprietar (in speta, intimati).
În consecință, în cadrul revendicării pendinte, se constată că prin probatoriul cu înscrisuri administrat s-a dovedit întinderea dreptului de proprietate pentru fiecare dintre părțile în litigiu, iar din expertiza tehnică topo - cadastru reiese faptul ca paratii intimati nu ocupa vreo suprafata din terenul reclamantului D. S..
Față de cele expuse, văzând dispozițiile art. 312 cod de procedura civila, tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul, hotararea instantei de fond fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul D. S., domiciliat în comuna Siriu, ., impotriva s.c. nr. 725/13.06.2013 a JUdecatoriei Patarlagele, pronuntata in dosarul nr._ 2011, în contradictoriu cu pârâții P. M., domiciliată în comuna Siriu, . B., G. I., domiciliat în comuna Siriu, . B. și moștenitorii pârâtului def. P. N., respectiv P. S. și A. E., domiciliate în ., ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Președinte, D. R. | Judecător, G. I. R. | Judecător, V. B. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. RD /Tehnored RD
2 ex/14.11.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_
Judecătoria Pătârlagele
Jud. fond – M. M. G.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 20/2013. Tribunalul BUZĂU | Cereri. Decizia nr. 246/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
