Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 189/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 2637/287/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 189/2013
Ședința publică de la 27 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: A. M.
Judecător: M. N.
Grefier: A. P.
Pe rol se află judecarea apelului civil formulat de către pârâtul G. F., domiciliat în mun. Râmnicu-Sărat, .. 86, județul B., împotriva sentinței civile nr. 2048 pronunțată la data de 13.11.2012 de Judecătoria Râmnicu-Sărat în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu reclamanta G. L., domiciliată la familia F. Ș., în mun. Râmnicu-Sărat, .. C13, etajul 2, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul G. F., lipsă fiind intimata G. L., reprezentată de avocat R. M..
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că apelul a fost motivat, a fost timbrat conform chitanței nr._ din 31.01.2013, în valoare de 15 lei taxă judiciară de timbru, timbru judiciar de 0,45 lei, după care:
Apelantul G. F., identificat cu C.I. - C.N.P._, a arătat că nu este de acord ca minora să plece din țară în Italia fără consimțământul său. Este de acord ca minora să plece la intimată în Italia, dar cu acordul său. În acest sens, dorește să își precizeze apelul și să îl restrângă la această cerere.
Avocat R. M. a arătat că părțile au convenit cu privire la modul în care minora urmează să părăsească țara.
Apelantul G. F. a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond, fiind de acord ca minora să părăsească țara, însă de fiecare dată numai cu acordul lui. Urmează a se exclude pasajul din hotărârea pronunțată de instanța de fond prin care s-a încuviințat ca minora să părăsească țara fără consimțământul tatălui.
Avocat R. M., având cuvântul, a arătat că, între apelant și intimată, a intervenit o înțelegere prin care minora să nu poată părăsi țara fără acordul tatălui, astfel încât nu se mai impune audierea minorei în camera de consiliu.
A solicitat a se lua act de achiesarea apelantei la apelul formulat, fără obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Sărat, sub nr._ din data de 14.08.2012, reclamanta G. L. a chemat în judecată pe pârâtul G. F., pentru a se stabili un program de vizită a minorei G. D.-A., născută la data de 05.02.2004, exercitarea autorității părintești în comun și să se încuviințeze ca minora să poată părăsi teritoriul României chiar și fără consimțământul tatălui.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, arătând că este de acord cu exercitarea autorității părintești în comun, precum și cu legăturile personale, dar într-o altă modalitate, la domiciliul din România
Prin cererea reconvențională, a solicitat stabilirea locuinței minorei.
Prin sentința civilă nr. 2048/13.11.2012, Judecătoria Râmnicu-Sărat a admis acțiunea principală și cererea reconvențională, a dispus ca exercitarea autorității părintești să se facă în comun, a stabilit locuința minorei la tată, a încuviințat cererea reclamantei de a avea legături personale cu copilul, în perioada vacanțelor de iarnă, a doua săptămână, în vacanță de vară, în luna august, prin luarea minorei la domiciliul său și cu obligația de a aduce copilul în domiciliul tatălui. S-a încuviințat și părăsirea României, fără acordul tatălui.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta și pârâtul au fost soți, iar prin sentința civilă nr. 2183/23.09.2011 a Judecătoriei Râmnicu-Sărat s-a desfăcut căsătoria, minora D.-A., născută la 05.04.2004, fiind încredințată spre creștere și educare pârâtului.
Potrivit art. 397 din Codul civil, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, luându-se act de acordul părților.
Cu privire la locuința minorei, s-a constatat că aceasta locuiește în mod statornic la tatăl său, astfel că instanța a hotărât în baza art. 400 din Codul civil.
Referitor la stabilirea legăturilor personale, s-au avut în vedere dispozițiile art. 401 din Codul civil.
Convingerea instanței a fost că, în prezent, interesul minorei este acela de a nu fi privată de posibilitatea de a petrece vacanța în străinătate împreună cu mama sa, astfel a încuviințat și ca minora să poată părăsi teritoriul României fără consimțământul tatălui.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâtul-reclamant, la data de 11.12.2012, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 21.12.2012.
Motivele de apel au fost depuse la 15.03.2013, apelantul solicitând desființarea sentinței sau încuviințarea legăturilor personale în România, respingerea capătului de cerere privind posibilitatea acordată minorei de a părăsi țara fără acordul său.
În motivare, a arătat că hotărârea este insuficient motivată și că a fost ignorat interesul copilului.
A făcut referire la condițiile materiale deosebite pe care le poate oferi minorei, superioare celor oferite de către reclamantă.
Apelantul a susținut că intimata nu a făcut dovada condițiilor pe care le poate oferi la domiciliul din străinătate, considerând firesc acordul său pentru deplasarea minorei în străinătate.
La termenul de judecată din 27.09.2013, apelantul a precizat că își restrânge apelul numai cu privire la capătul de cerere referitor la posibilitatea acordată minorei de a părăsi țara fără consimțământul său. Intimata-reclamantă, prin cererea depusă la 27.09.2013, a arătat că este de acord cu cererea apelantului.
Apelul a fost legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 15 lei, conform art. 11 alin. 1, rap. la art. 7 lit. a și art. 13 din Legea nr. 146/1997, și s-au aplicat timbre judiciare în valoare de 0,45 lei, în baza art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 32/1995.
Expresie a principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, instanța de apel va proceda la judecarea cererii apelantului-pârât-reclamant G. F. în limitele criticilor, după cum și-a restrâns cererea în ședința publică din 27.09.2013, în raport de înțelegerea părților, exprimată în fața instanței de apel, tribunalul urmând să verifice legalitatea și temeinicia soluției date de prima instanță capătului principal din acțiune, având ca obiect încuviințarea minorei de a părăsi țara fără acordul tatălui.
Tribunalul constată că instanța nu a precizat motivele pentru care a pronunțat această soluție, făcând trimitere numai la interesul minorei de a-și petrece vacanța cu mama sa, în străinătate. Conform art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească. În cauză nu se poate vorbi despre o neînțelegere între părinți cu privire la exprimarea acestui acord, nu s-a dovedit vreun refuz nejustificat al tatălui de a-i permite copilului să se deplaseze în străinătate, motive pentru care tribunalul apreciază greșita aplicare a art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, tribunalul va schimba, în parte, sentința apelată, în sensul că va respinge cererea reclamantei având ca obiect încuviințarea de a părăsi țara împreună cu minora fără acordul apelantului.
Hotărârea este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit art. 299, art. 301 din Codul de procedură civilă, și, sub sancțiunea nulității, se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul, astfel cum a fost restrâns, declarat de către pârâtul G. F., domiciliat în mun. Râmnicu-Sărat, .. 86, județul B., împotriva sentinței civile nr. 2048 pronunțată la data de 13.11.2012 de Judecătoria Râmnicu-Sărat în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu reclamanta G. L., domiciliată la familia F. Ș., în mun. Râmnicu-Sărat, .. C13, etajul 2, ..
Schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul că respinge cererea reclamantei, de încuviințare ca minora să poată părăsi România și fără consimțământul apelantului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 septembrie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, M. N. | |
Grefier, A. P. |
Red. M.N.
Tehn. M.N.
Dosar prima instanță:
Judecătoria Râmnicu-Sărat –_
Judecător prima instanță: M. B.
4 ex.
04.11.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 191/2013.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 240/2013.... → |
|---|
