Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 240/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 1544/287/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 240
Ședința publică de la 27 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător G. I. R.
Grefier E. D.
Pe rol judecata apelului declarat de reclamanta R. S. C., domiciliată în B., ..3, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat „Sbarcea C. L.”, cu sediul secundar în mun.B., ..E, ., județ B., împotriva sentinței civile nr.1478 din 13.09.2013 pronunțată de Judecătoria Rm-Sărat în dosarul nr._ - având ca obiect exercitarea autorității părintești, majorare pensie și modificare program legături personale, în contradictoriu cu pârâții T. I., T. RĂDIȚA și T. G. – toți cu domiciliul în comuna Podgoria, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata T. Rădița, au lipsit apelanta R. S. C., reprezentată de avocat C. M., intimații T. I. și T. G..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că apelul este motivat, timbrat, intimații au depus întâmpinare (filele 15-17 dosar), după care:
Procedura de citare legal îndeplinită.
Avocat C. M. depune la dosar originalul chitanței . nr._/01.08.2013 emisă de Primăria B. – Direcția Economică consemnatorie pentru suma de 5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru. Arată că se solicită, în calea de atac a apelului, audierea minorei M. N. și efectuarea unui raport de psiho-analiză asupra minorei de către DGFP B.. Urmează ca instanța să aprecieze dacă sunt pertinente și utile aceste probatorii.
Instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul atât pe cererea de suplimentare probatorii cât și pe fond.
Avocat C. M., având cuvântul pentru apelanta R. S. C., critică sentința pronunțată de instanța de fond pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a solicitat de către reclamantă ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de mamă și majorarea pensiei de întreținere în favoarea minorei T. M. N.. Instanța de fond a respins cele doua capete de cerere, pronunțând o hotărâre subiectivă, nesusținută de probe. Astfel, s-au făcut afirmații în sensul că minora este atașată de tată, însă acesta este plecat în Italia, neparticipând la creșterea, educarea și pregătirea minorei. Părinții intimatului locuiesc în provincie, într-un imobil care nu le aparține, iar bunicii nu pot suplini dragostea mamei și nici a tatălui care, astfel cum a afirmat, nu se află în țară și nu îi pot asigura nivelul corespunzător de creștere și educare.
Referitor la programul de vizitare, acesta se stabilește între părinți și nicidecum între bunici, minora are vârsta de 9 ani iar legăturile legale trebuie să se desfășoare între minoră și părinții săi.
Tatăl minorei se află în Italia și nu se interesează de aceasta, nu contribuie cu nimic la creșterea și educarea minorei, astfel încât nu există legături între tată și minoră.
Cu privire la cuantumul pensiei de întreținere, instanța de fond a reținut, în mod greșit, că venitul minim garantat este de 690 lei, acesta fiind la nivelul anului 2011 și nicidecum în 2013, când acest venit minim este de 800 lei.
Pentru toate aceste motive, se solicită admiterea apelului declarat de reclamanta R. S. C., casarea sentinței, iar pe fond admiterea în totalitate a acțiunii formulată de reclamantă. Cu cheltuieli de judecată, în măsura în care au fost dovedite.
Se prezintă intimata T. Rădița, care se legitimează cu CI . nr._. I se restituie actul de identitate.
Având cuvântul, intimata T. Rădița arată că minora a fost crescută de către bunicii paterni, apelanta R. S. C. locuind împreună cu ei timp de 10 ani de zile.
Nu i se poate interzice să-și vadă nepoata. S-a susținut că tatăl este plecat în Italia, lucru adevărat, însă acesta i-a asigurat minorei cele necesare traiului, copilul având condiții de locuit. În acest sens a fost efectuată și o anchetă socială. Doresc, cel puțin o dată pe lună, să viziteze minora. Arată că au mai fost acuzați de faptul că nu s-au dus la școală la minoră, lucru adevărat, însă din cauză că apelanta le-a interzis aceasta.
Solicită să fie menținută hotărârea pronunțată de Tribunalul B. în anul 2009.
Avocat C. M., în replică, arată că intimata mai are un copil în plasament și, în aceste condiții, este greu de crezut că poate îngriji de doi copii.
După strigarea cauzei și după ce au fost puse concluzii pe fond, se prezintă avocat G. M. R. pentru intimații T. I., T. Rădița și T. G.. Instanța dispune reluarea dosarului și acordă cuvântul av. G. M., atât pe probatoriile solicitate de către apelanta cât și pe fond.
Având cuvântul, avocat G. M. R. solicită respingerea apelului declarat de reclamanta R. S. C., ca nefondat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
Se susține de către apelantă că prima instanță, în mod greșit, a considerat că autoritatea părintească trebuie exercitată în comun. Instanța de fond a avut în vedere interesul superior al copilului, potrivit art.397 Cod civil, autoritatea părintească revine în comun ambilor soți și, în conformitate cu art.398 Cod civil, aceasta se poate exercita numai de către unul dintre părinți, dacă există motive întemeiate. Ori, din probele administrate în cauză nu a rezultat niciun motiv temeinic pentru care autoritatea părintească să nu fie exercitată în comun de părinți.
Din răspunsurile date la interogatoriu, rezultă că intimatul vine de 4-5 ori în țară /an, îi cumpără rechizite minorei, haine, contribuind cu sume de bani în afară de pensia datorată, zilnic vorbește cu minora la telefon sau pe Internet, participând la creșterea acesteia. Faptul că intimatul nu se află în țară, nu reprezintă un motiv pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de mamă.
Apelul reclamantei este nefondat, instanța și-a format convingerea pe baza probelor administrate, susținerile acesteia nu sunt probe, ci doar afirmații care trebuie să fie dovedite.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că minora a fost crescută de către bunicii paterni, concluziile anchetei sociale efectuate în cauză, declarațiile martorilor audiați care au confirmat că este benefic pentru minoră să păstreze aceste relații cu bunicii și cu tatăl său.
Soluția pronunțată pe fond este legală, nu s-au schimbat împrejurările avute în vedere la pronunțarea acesteia.
Mai arată faptul că reclamanta s-a recăsătorit iar tatăl nu este în relații cordiale cu foștii socrii, având în vedere că s-a solicitat ca exercitarea legăturilor părintești să aibă loc în domiciliul apelantei.
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.
În temeiul art.150 Cod pr.civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
După deliberări,
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria B. sub nr._ din data de 21.03.2013, reclamanta R. S. C. a chemat în judecata pe T. I., T. Rădița și T. G., solicitând ca prin hotărârea ce se va da să se dispună ca autoritatea părinteasca asupra minorei T. M. N. născuta la data de 6.12.2004 să se exercite numai de către mamă - de reclamanta - și să se dispună majorarea contribuției acordate de pârâtul T. I. către minora în cuantum de 25 % din veniturile realizate de acesta în Italia, iar în cazul în care nu va putea produce dovezi cu privire la aceste venituri, să se stabilească procentul de 25% în funcție de venitul minim garantat pe economia naționala.
A solicitat modificarea programului de legături personale obținut de pârâți prin sentința civilă pronunțata de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în sensul în care legăturile personale să fie desfășurate numai de către tatăl minorei T. I., iar bunicilor paterni să le fie respinse legăturile personale cu minorul.
A solicitat, de asemenea, stabilirea legăturilor personale ale pârâtului cu minora în alt program decât cel stabilit inițial prin hotărâre și anume: în vacanța de vara doua săptămâni în luna iulie, perioada în care pârâtul T. I. vine în țară la domiciliul acestuia; în situația în care T. I. vine în țară din Italia și în alta perioada a anului, minora solicită ca în acea perioada tatăl sau să o poată vizita la domiciliul reclamantei, sâmbăta de la orele 11 la orele 18.oo, fără a fi obligata sa plece la domiciliul acestuia.
In motivarea de fapt a acțiunii, reclamanta arată că a fost căsătorită cu pârâtul T. I., căsătorie din care a rezultat minora T. M. N., născută la data de 6.12.2004.
Prin sentința civila nr._ a Judecătoriei B. s-a pronunțat divorțul, minora fiind încredințata spre creștere și educare mamei sale - reclamanta din acțiune.
In dosarul_ al Judecătoriei B., pârâții din prezenta acțiune au obținut legături personale cu minora într-o modalitate care o afectează foarte mult pe fetita si care creează numai probleme.
Reclamanta mai arata că, datorită comportamentului dificil si imoral al pârâtului T. I., a solicitat ca autoritatea părinteasca asupra minorei să se exercite numai de către mamă.
Pârâtul T. I., deși are domiciliul în România, o perioada de 11 luni de zile locuiește în Italia, venind în țară în perioada de vară și atunci în perioade scurte de timp, ceea ce o afectează pe minora care dorește să-și vadă mai des tatăl.
In momentul în care pârâtul vine în tara sa o ia pe minoră, în loc să-i ofere o perioada de liniște și relaxare, să o ia în concediu, acesta o lasă la părinții lui în . există situația ca minora să refuze acest lucru, minora este amenințata de bunicii paterni că va fi luata de tată în Italia, o amenință, provoacă scandal și folosește un limbaj vulgar si neadecvat, de aceea, în ultimul timp, minora a refuzat să mai meargă la domiciliul bunicilor paterni.
Minora a fost dusă la psihologul școlii dar și în particular la medicul de specialitate, deoarece are un comportament care o îngrijorează și solicită ca instanța să admită acțiunea așa cum a fost formulată, în sensul ca legăturile personale sa aibă loc numai între minora și tată, nu și cu bunicii paterni.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea capetelor de cerere privind exercitarea autorității părintești numai de către reclamanta și modificarea programului de legături personale cu minora, fiind de acord numai cu capătul de cerere privind contribuția la creșterea si educarea minorei.
Au arătat că motivele invocate de reclamanta nu sunt cele reale, minora a crescut de la naștere și până la despărțirea soților în domiciliul bunicilor paterni unde s-a obișnuit si s-a bucurat de afecțiunea și tot ceea ce este necesar unei dezvoltări armonioase.
Arata că au respectat întocmai hotărârea judecătoreasca pronunțată de Judecătoria B., iar reclamanta, fără nici un motiv, se opune la îndeplinirea dispozițiilor instanței, o influențează negativ pe minoră, iar atunci când se prezintă să o ia pe minoră conform programului stabilit, reclamanta este cea care are o comportare necorespunzătoare, în sensul că refuză să răspundă la telefon, nu deschide atunci când suna la ușă pentru a lua minora și o jignește pe bunica paternă afirmând că este de la țară.
Prin sentința civilă nr.4784, Judecătoria B. a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rm.Sarat, unde a fost înregistrată sub nr. 2_ .
Prin sentința civilă nr. 1478 din data de 13 septembrie 2013, Judecatoria Râmnicu – Sărat a admis în parte acțiunea, a dispus majorarea pensiei de întreținere în favoarea minorei T. M. N., născuta la data de 6.12.2004, în cuantum de 25 % din venitul minim net pe economia națională, acela de 690 lei, sumă ce se va indexa trimestrial în funcție de rata inflației. A respins capetele de cerere privind exercitarea autorității părintești față de minora T. M. N. numai de către reclamantă și modificarea programului de legături personale ale pârâtului T. I. cu minora și respingerea legăturilor personale ale minorei cu bunicii paterni.
Pentru a hotarî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din relațiile de căsătorie ale părților a rezultat minora T. M. N., născuta la data de 6.12.2004.
Prin sentința civilă pronunțata în dosarul nr._, Judecătoria B. a pronunțat divorțul, minora fiind încredințata spre creștere si educare mamei sale, reclamanta din prezenta acțiune.
Prin sentința civila nr.4774 din data de 8.07.2009, dosar nr._, Judecătoria B. a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții T. I., T. R. si T. G., pârâții din prezenta cauză si a încuviințat acestora să aibă legături personale cu minora T. M. N., născuta la data de 6.12.2004, conform următorului program: doua weekend-uri lunar de vineri seara de la orele 17.oo până duminica seara la orele 18.oo, 2 săptămâni în perioada vacantei de vara în cursul lunii august în anii impari respectiv în cursul lunii iulie, în anii pari precum și o săptămâna în cursul lunii decembrie în cursul vacantei de iarna perioada în care să cuprindă sărbătoarea Crăciunului și anii impari respectiv Revelionul, în anii pari, la domiciliul reclamanților (pârâților din prezenta cauza) din com.Podgoria, ..
Hotărârea a fost pusă în executare după care, relațiile dintre părți deteriorându-se din ce în ce mai mult, în special în privința bunicilor paterni, reclamanta a înțeles să introducă prezenta acțiune prin care sa solicite modificarea programului de vizitare în privința pârâtului T. I. și respingerea programului de vizitare privind pe bunicii paterni.
Cu privire la capătul de cerere privind majorarea contribuției la creșterea și întreținerea minorei pârâtul T. I. a fost de acord.
Cu privire la autoritatea părinteasca conform art.397 NCC după divorț, autoritatea părinteasca revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Conform art.398 din NCC, se poate dispune ca autoritatea părinteasca să se exercite numai de către unul din părinți, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului.
În cauza de fata însă, nu există motive întemeiate pentru a se dispune exercitarea autorității părintești exclusiv de reclamanta, instanța având în vedere probele de la dosar și, în principal, referatele de anchete psihosociale din care rezulta ca intre minora si tatăl sau există afecțiune, iar cu privire la comportamentul necorespunzător al pârâtului T. I. fata de minoră, reclamanta nu a depus probe certe care să justifice solicitarea de a exercita exclusiv autoritatea părinteasca asupra minorei.
Cu privire la programul de legături personale privind pe bunicii paterni, s-a constatat ca acesta este neîntemeiat, deoarece minora T. M. N. s-a bucurat de viata de familie de la naștere alături de bunicii paterni.
Un părinte nu poate împiedica relațiile personale ale copilului cu bunicii ori cu persoanele alături de care aceștia s-a bucurat în viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motivele temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Din referatul de ancheta psihosociala efectuat la domiciliul bunicilor paterni, rezulta ca aceștia locuiesc în ., într-o casă formată din 5 camere, bine mobilate, bucătărie și hol.
Interesul superior al minorului, așa cum s-a reținut și în sentința Judecătoriei B. nr.4774/2009, este legat nu numai de posibilitățile materiale ale părinților și rudelor sale, ci și de vârsta acestuia, de comportamentul părinților, de gradul de atașament și de asemenea, preocuparea si legăturile afective care s-a stabilit între părinți și rude, pe de o parte, și de copil, pe de altă parte.
Din declarația martorului audiat, propus de pârâți, coroborat cu concluziile referatului de ancheta psihosociala, rezultă că este benefic pentru minora să păstreze relațiile personale atât cu tatăl său cât și cu bunicii paterni.
Minora a fost crescută de la naștere în domiciliul bunicilor paterni, de care s-a atașat și în domiciliul cărora se simte în siguranță.
Declarațiile martorilor propuși de reclamanta nu se coroborează în totalitate cu celelalte probe din dosar.
Martorii au declarat că minora, când se întoarce din domiciliul bunicilor paterni, este trista, folosește cuvinte necorespunzătoare vârstei în domiciliu bunicilor paterni, nu exista condiții de igiena corespunzătoare și nu vrea să mai învețe.
Cu privire la aceste aspecte invocate de reclamantă cu declarațiile martorilor audiați nu există probe certe.
În referatul de ancheta psihosociala efectuat la domiciliul pârâților, comisia de asistenți sociali concluzionează și propun ca minora M. N. să mențină o relație armonioasă cu tatăl și bunicii paterni, aceștia oferindu-i un mediu de securitate și cele necesare unui trai decent, minora fiind atașata de tată și bunicii paterni.
In baza art.402 din NCC va majora pensia de întreținere în favoarea minorei T. M. N., născuta la data de 6.12.2004 în cuantum de 25 % din venitul minim net pe economia naționala acela de 690 lei, suma ce se va indexa trimestrial in funcție de rata inflației.
Reclamanta nu a produs dovezi din care sa rezulte veniturile realizate de pârâtul T. I. în Italia, astfel că a avut în vedere la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, venitul minim net pe economia naționala din România.
Cu privire la autoritatea părintească, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite dispozițiile legale prev.de art.398 din NCC .
Referitor la programul de relații personale a pârâtului T. I. tatăl minorei, instanța a apreciat ca nu sunt motive întemeiate care să justifice modificarea programului stabilit de Judecătoria B. prin sentința civila nr.4774/8.07.2009, în relațiile dintre minora și tatăl sau nu au intervenit situații deosebite care să impună un alt program de vizitare.
S-a constatat că nu sunt motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuală sau morală a minorei, care să determine schimbarea programului de vizitare deja stabilit prin hotărâre judecătorească.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta R. S. C. .
Se arata că instanța de fond nu a avut în vedere că sentința inițială, pronunțata de Judecătoria B., prin care s-au încuviințat legăturile personale ale minorei cu tatăl si cu bunicii paterni creează o situație tensionată în familie
Trebuia sa se aibă în vedere că se impunea ca autoritatea părinteasca să fie exercitata numai de mamă, întrucât tatăl nu participă la creșterea, educarea și pregătirea copilului. Relațiile pe care le are minora cu tatăl sau se desfășoară când acesta vine în țară, în timpul verii, câteva săptămâni, momente în care minorei i se inoculează anumite ideii si promisiuni, iar minora nu poate fi crescută si îngrijită de bunicii paterni si de tatăl sau.
E. a apreciat instanța că o ancheta socială este suficientă pentru a forma opinia instanței de judecata.
De asemenea, se impunea modificarea legăturilor personale ale minorei cu tatăl sau si bunicii paterni
Instanța fondului nu își motivează soluția decât pe aprecierea ca minora trebuia să aibe legături personale cu bunicii paterni si nu a avut în vedere că legăturile personale cu bunicii paterni se desfășoară . dificil pentru minora, de vineri până duminica, la ore neconforme cu programul si pregătirea școlara a acestei fetite ( in condițiile în care minora învață de dimineața ).
În drept, s-au invocat prevederile art. 466-482 Cod pr.civilă.
Intimații T. I., T. G. si T. Radița au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului, deoarece instanța de fond a avut în vedere tocmai interesul superior al copilului, iar potrivit art. 397 NCC, după divorț, autoritatea părinteasca revine în comun ambilor soți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Conform art. 398 NCC, se poate dispune ca autoritatea părinteasca să se exercite numai de către unul dintre părinți, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului. Dar, din probele administrate în cauză, a reținut instanța, că nu există motive întemeiate în acest sens, în principal referindu-se la referatele de ancheta socială.
Din întreg ansamblul probator nu rezulta pretinsele motive pentru care autoritatea părinteasca să fie exercitată doar de mamă. A rezultat din răspunsurile date la interogatoriu de către reclamanta-apelanta (răspunsurile la întrebările nr. 9, 10, 11, 13, 15, 16, 17) și din depozițiile martorilor, inclusiv cei propuși de reclamanta, faptul că tatăl a venit în țară de 5-6 ori pe an, că a petrecut alături de fetita concedii, week-end-uri, vacanțe, când nu vine în țară, vorbește cu fetița zilnic la telefon și pe internet, îi cumpăra fetitei tot ce are nevoie, de la hăinuțe si încălțăminte, la jucării, bicicleta, telefon, tableta etc.
În afara pensiei de întreținere, tatăl a mai contribuit cu diverse sume de bani, așa cum rezultă din răspunsurile date la interogatoriu și depozițiile martorilor. Faptul că pârâtul s-a aflat în străinătate în această perioadă (întrucât din luna ianuarie 2014, pârâtul se va stabili în țară), în condițiile în care s-a implicat permanent în viața minorei (telefonic, webcam), când nu se afla în țară și prin petrecerea timpului împreună cu fetița, atunci când acesta se afla în țară), nu este un motiv întemeiat pentru care doar reclamanta să exercite autoritatea părintească.
Nu se impune modificarea legăturilor personale ale copilului cu tatăl si bunicii săi paterni stabilit deja printr-o hotărâre anterioară, din moment ce minora s-a bucurat de viața de familie alături de bunicii paterni, fiind crescută pana la 4 ani de bunicii paterni împreuna cu părinții ei, locuind in același domiciliu.
Din referatul de ancheta sociala nu rezultă că ar fi motive de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. De asemenea, a avut în vedere instanța, declarația singurului martor din proces care nu era rudă cu părțile, deci o depoziție obiectivă, care a confirmat ca e benefic pentru copil să păstreze relațiile cu tatăl si bunicii săi.
A reținut instanța că, depozițiile martorilor propuși de reclamanta, mama și fratele acesteia, nu se coroborează cu celelalte probe din dosar, fiind mari discrepante între ce au declarat acești martori și celelalte probe, mai ales între declarațiile lor si răspunsurile la interogatoriu date de reclamanta. În mod corect a reținut instanța că nu există probe în legătură cu anumite afirmații făcute de către martorii propuși de către reclamanta, câtă vreme aceste afirmații vin în contradicție cu altele administrate în cauză, rezultând subiectivismul acestor declarații testimoniale date de mamă, respectiv, fratele reclamantei.
Apelul este neîntemeiat.
Art. 403 din Noul cod civil prevede că modificarea măsurilor luate cu privire la copil se pot lua numai în cazul schimbării împrejurărilor avute în vedere inițial . Dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art. 403 din Codul civil. (a se vedea art. 46 din Legea nr. 71/2011).
Apelanta reclamantă nu a făcut dovezi din care să rezulte că s-a schimbat între timp situația avută în vedere la pronunțarea sentinței civile nr.4774 din 8.07.2009, dosar nr._ - Judecătoria B..
Modul prin cere au fost stabilite legăturile personale ale minorei cu tatăl și cu bunicii paterni nu creează o situație tensionata în familie, așa cum susține apelanta.
Acest aspect reies din declarația martorului A. I., care a relatat că minora nu a refuzat să meargă la tatăl si bunicii paterni, iar în momentul în care martorul a mers cu bunica paterna să ia fetita de la domiciliul mamei, copilul se comporta normal .
Tatăl și bunicii paterni au condiții corespunzătoare de găzduire a copilului pe perioada stabilită prin sentința nr. 4774/2009 a Judecătoriei Buzau, situație ce reiese din referatul de ancheta sociala..
De aceea, justificat, prima instanță a constatat că nu sunt motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morală a minorei care să determine schimbarea programului de vizitare deja stabilit prin hotărâre judecătoreasca.
Nu se impune ca autoritatea părintească să fie exercitata numai de mamă, motivat că tatăl nu participă la creșterea, educarea și pregătirea copilului și că relațiile pe care le are minora cu tatăl sau se desfășoară când acesta vine în țară, în timpul verii, câteva săptămâni, momente în care minorei și cu acest prilej i se inoculează anumite ideii si promisiuni, întrucât autoritatea părintească, potrivit art. 483 din Noul cod civil, este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Acesta presupune că părinții trebuie să ia decizii împreună cu privire la creșterea și educarea copiilor precum și la bunurile acestuia.
Regula este aceea că, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți (în limbaj obișnuit – „custodie . când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți (părinte custodian).
În speță, interesul superior al copilului este de a avea legături personale atât cu ambii părinți, cât și cu rudele sale și cu celelalte persoane față de care a dezvoltat relații apropiate, situație prevăzută de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 .
Minora își poate lua pe perioada în care locuiește temporar la tată și la bunicii paterni, cărțile si rechizitele necesare în vederea pregătirii lecțiilor pentru ziua de luni și de aceea, susținerile apelantei că prin respectarea programului de vizitare stabilit anterior de instanță, copilul este împiedicat să-și pregătească lecțiile, nu pot fi primite
Așa fiind, și văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilpă, apelul dedus judecății va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta R. S. C., domiciliată în B., ..3, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat „Sbarcea C. L.”, cu sediul secundar în mun.B., ..E, ., etj.1, județ B., împotriva sentinței civile nr.1478 din 13.09.2013 pronunțată de Judecătoria Rm-Sărat în dosarul nr._ - având ca obiect exercitarea autorității părintești, majorare pensie și modificare program legături personale, în contradictoriu cu pârâții T. I., T. RĂDIȚA și T. G. – toți cu domiciliul în comuna Podgoria, ..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 noiembrie 2013.
Președinte, D. R. | Judecător, G. I. R. | |
Grefier, E. D. |
Red. G.I.R./ 6 ex
29.11.2013
Judecătoria Rm-Sărat
Judec.fond: F. Ș.
G.R. 28 Noiembrie 2013
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 189/2013.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 1346/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
