Pretenţii. Hotărâre din 09-12-2013, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 22897/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1986/2013
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător M. Ș.
Judecător A. M.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de reclamantul M. N., domiciliat în com.Năeni, ., împotriva sentinței civile nr._/3.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ, cu sediul în București, ., sector 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul asistat de avocat P. Ș., intimata fiind reprezentată de consilier juridic P. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a formulat întâmpinare, după care:
Avocat P. Ș., pentru recurent, depune la dosar concluzii scrise și chitanța din 6.11.2013 reprezentând onorariu avocat în sumă de 400 lei. Arată că a luat cunoștință de întâmpinare și nu are alte cereri de formulat în cauză.
Consilier juridic P. L. apreciază cauza în stare de judecată.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocat P. Ș., având cuvântul pentru recurent, arată că a formulat recurs împotriva soluției instanței de fond prin care s-a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, considerând că cererea nu a fost formulată în termen legal. A solicitat instanței de fond obligarea pârâtei la daune materiale și daune morale, să se constate că reclamantului i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art.26 și 28 din Constituția României și art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Intimata se apără că reclamația nu a fost formulată în termenul legal. Instanța de fond nu a avut în vedere că reclamantul a luat cunoștință de prejudicierea sa în luna decembrie 2011, iar cererea se formulează în luna mai 2012, în termen legal. Prin decizia pronunțată de Tribunalul Prahova i-a fost respins recursul deoarece nu a fost formulat în termen legal. La solicitarea instanței precizează că această hotărâre a fost pronunțată în luna noiembrie 2011, a fost prezent la dezbateri, anterior fiind citat. În luna decembrie a intrat în posesia deciziei și a aflat că a fost prejudiciat. Se menționează că sentința a fost afișată pe ușa principală, însă aceasta se află în interiorul curții. În realitate a fost lăsată între ulucile porții de la . a ajuns în mâna altor cetățeni, fiind încălcat dreptul la o viață intimă, secretul corespondenței. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând cauza, să se admită acțiunea. În subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu cheltuieli de judecată și restituirea sumei reprezentând taxă de timbru achitată în plus.
Consilier juridic P. L., având cuvântul pentru pârâta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, apreciind că instanța de fond în mod corect și temeinic a admis excepția inadmisibilității cererii, constatând că trebuia respectat termenul de 6 luni prevăzuit de OG 31/2002. Susține că M. N. avea obligația să formuleze o reclamație prealabilă cu respectarea termenului de 6 luni. Susținerile orale de la acest termen că agentul procedural nu a îndeplinit obligațiile de afișare a comunicării și că aceasta a fost lăsată în gard, nu sunt dovedite. Reclamantul locuiește la casă, cu curte și afișarea s-a făcut pe poarta de la intrare, nu a fost agățată în gard.
Recurentul M. N. precizează că are cutie poștală la poartă.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 02.08.2012 sub nr._ reclamantul M. N. a solicitat obligarea pârâtei C. Națională Poșta Română la plata sumei de 4165 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, a sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale, precum și să se constate încălcarea de către pârâtă a drepturilor sale prevăzute în Constituția României și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a formulat, pe rolul Judecătoriei M., o acțiune civilă, că sentința pronunțată a fost comunicată prin Poșta Română însă nu a primit-o, că Poșta Română din . a afișat această comunicare, așa cum arată și dovada de primire și procesul verbal de predare aflate la dosar, că deplasându-se la Judecătoria M., a fost informat că sentința a fost redactată și că i-a fost comunicată, fiind atașatăă la dosar, dovada de afișare a sentinței la domiciliul său și că a declrat recurs împotriva sentinței însă i s-a respins ca tardiv. Este nemulțumit de felul cum Poșta Română a procedat, încălcându-i drepturile prevăzute în Constituția României și în CEDO.
S-au atașat cererii următoarele înscrisuri: comunicare hotărâre civilă, f 3, adresa nr. 240.5/2734/17.05.2012 eliberată de C. Națională Poșta Română, cererea nr. 2415/2734/16.05.2012, f 6, Decizia civilă nr. 1314/19.10.2011 a Tribunalului B., f Sentința civilă nr. 1096/29.09.2010 a Judecătoriei M., f 22-23,
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii. A invocat excepția netimbrării cererii, excepția inadmisibilității, cu privire la care a arătat că, potrivit art. 40 alin. 3 și 4 din OG 31/2002, înainte de a se adresa instanței, în condițiile art. 31 alin. (5), utilizatorul care se consideră prejudiciat prin prestarea necorespunzătoare a serviciului de către furnizorul de servicii poștale va adresa o reclamație prealabilă acestuia. Reclamația prealabilă poate fi adresată de către expeditor sau de către destinatar. (4) Termenul de introducere a reclamației prealabile adresate furnizorului de serviciu universal în legătură cu un serviciu din sfera serviciului universal pe care are obligația să îl presteze este de 6 luni și se calculează de la data depunerii trimiterii poștale la punctul de acces.
A arătat că reclamantul a introdus reclamație administrativă la data de 16.05.2012, înregistrată la Oficiul Județean de poștă B. sub nr. 2405/2734/16.05.2012, reclamație în care se face vorbire despre o citație din luna octombrie 2010. Termenul este de 6 luni de la data depunerii trimiterii poștale la punctul de acces, termen pe care reclamantul nu l-a respectat, reclamația fiind depusă după expirarea acestuia.
Pe fondul cauzei a arătat că răspunderea pârâtei este o răspundere specială fiind reglementată de art. 40 din OG 31/2000. Furnizorul de servicii poștale este răspunzător față de utilizatori pentru prestarea serviciului în condițiile prevăzute de lege și de contractul încheiat cu expeditorul.
(2) În cazul pierderii totale sau parțiale ori al deteriorării trimiterii poștale, furnizorul de servicii poștale răspunde pentru paguba pricinuită, dacă aceste împrejurări au survenit între momentul depunerii trimiterii la punctul de acces și momentul livrării la destinatar.
Art. 42 prevede că expeditorul are dreptul la o despăgubire corespunzătoare valorii reale a prejudiciului cauzat prin pierderea, furtul, distrugerea totală sau parțială sau prin deteriorarea trimiterii, valoare care nu va depăși limitele prevăzute la art. 43. Pagubele indirecte și beneficiile nerealizate nu se despăgubesc.
(2) Expeditorul poate renunța la dreptul său de despăgubire în favoarea destinatarului.
Astfel situațiile în care furnizorul de servicii poștale este chemat să răspundă sunt limitativ prevăzute de lege, fiind vorba despre, pierderea, furtul, distrugerea totală sau parțială, deteriorarea unei trimiteri poștale. În accepțiunea OG 31/2000 pagubele indirecte sau beneficiile nerealizate, nu se despăgubesc, daunele morale solicitate de către reclamant reprezintă pagube indirecte. Solicită respingerea acțiunii.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: comunicare hotărâre civilă, f 3, adresa nr. 240.5/2734/17.05.2012 eliberată de C. Națională Poșta Română, cererea nr. 2415/2734/16.05.2012, f 6, Decizia civilă nr. 1314/19.10.2011 a Tribunalului B., f Sentința civilă nr. 1096/29.09.2010 a Judecătoriei M., f 22-23.
La termenul de judecată din data de 03.09._ Judecătoria B. a pus în discuția părților excepția inadmisibilității formulării cererii, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, pe care prin sentința civilă nr._/3.09.2013 a admi-o, respingând cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 16.05.2012, reclamantul a înregistrat sub nr. 2415/2734 la Oficiul Județean de Poștă B., o cerere prin care se plânge că nu ar fi primit comunicarea Sentinței civile nr. 1096/29.09.2010 a Judecătoriei M., deși la dosar exista procesul verbal de afișare a acestei sentințe la domiciliul său, din data de 29.10.2010.
Așadar fapta despre care reclamantul se plânge este din data de 29.10.2010.
Potrivit art. 40 alin. 3 și 4 din OG 31/2002, înainte de a se adresa instanței, în condițiile art. 31 alin. (5), utilizatorul care se consideră prejudiciat prin prestarea necorespunzătoare a serviciului de către furnizorul de servicii poștale va adresa o reclamație prealabilă acestuia. Reclamația prealabilă poate fi adresată de către expeditor sau de către destinatar. (4) Termenul de introducere a reclamației prealabile adresate furnizorului de serviciu universal în legătură cu un serviciu din sfera serviciului universal pe care are obligația să îl presteze este de 6 luni și se calculează de la data depunerii trimiterii poștale la punctul de acces.
Prin urmare reclamantul avea obligația de a formula reclamația administrativă în termen de 6 luni de la data depunerii trimiterii poștale la punctul de acces, respectiv cel mai târziu la data de 29.10.2010. Astfel termenul s-ar fi împlinit la data de 29.03.2011, însă reclamantul a formulat reclamația administrativă abia la data de 16.05.2012, la mai bine de un an de la data expirării termenului.
Cum la data sesizării instanței erau în vigoare dispozițiile art. 40 alin. 3 și 4 din OG 31/2002, indicate mai sus, iar pârâta, prin întâmpinare a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, în condițiile art. 109 cod procedură civilă, instanța fondului s-a considerat obligată să se pronunțe mai întâi asupra acestei excepții, și constatând că reclamația administrativă nu a fost formulată în termenul legal, fiind înregistrată la mai mult de un an de la data expirării termenului legal, a apreciat că acest lucru echivalează cu lipsa reclamației administrative, motiv pentru care a găsit întemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 3.09.2013 de Judecătoria B. a formulat la data de 3.10.2013 recurs reclamantul M. N. solicitând admiterea acestuia,casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului a arătat a chemat în judecată intimata C. Națională Poșta Română solicitând daune morale în cuantum de 4.165 lei reprezentând pretențiile sale în dosarul nr._, care s-a respins la Tribunalul Prahova urmare a admiterii excepției tardivității formulării recursului din cauza intimatei care nu a făcut procedura de citare legală și nu a luat cunoștință la timp despre acesta, că a solicitat, de asemenea, obligarea intimatei la daune morale în cuantum de 20.000 lei și să se constate că i-au fost încălcate drepturile prevăzute de Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că apreciază sentința pronunțată de Judecătoria B. ca nelegală, în mod incorect fiind admisă excepția tardivității introducerii acțiunii motivându-se că trebuia să formuleze o cerere către intimată în termen de 6 luni de la data la care a fost lezat.
A mai arătat recurentul că, într-adevăr, în luna martie 2010 a primit citație de la Tribunalul Ploiești pentru a se prezenta în luna octombrie pentru judecarea recursului, că atunci a luat cunoștință de tardivitatea formulării recursului și consideră că atunci a fost momentul la care a aflat că a fost lezat din culpa intimatei care nu a făcut procedura legală de înmânare a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Așa cum rezultă din comunicarea Judecătoriei M. hotărârea ar fi fost afișată pe ușa principală a locuinței or, pe lângă faptul că, ușa principală este în interiorul curții și factorul poștal nu avea cum să ajungă acolo, deși are cutie poștală la poartă nu i-a lăsat-o în cutie, și dacă a afișat-o pe poartă, deși era ilegal, nu a găsit-o.
A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept a invocat dispoz.at.304, pct. 8-10 Cod proc.civ.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respigerea recursului ca netemeinic și nelegal.
A susținut intimata că în mod corect și temeinic instanța de fond a găsit întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii întrucât pârâtul recurent era obligat să respecte termenul imperativ de 6 luni prevăzut de OG 31/2002.
Arată că, în luna mai 2012, recurentul a depus reclamație adresată Oficiului Județean de Poștă B. prin care reclama neprimirea unei citații în luna octombrie 2010, că intimata C. Națională Poșta Română că este o societate pe acțiuni al cărei obiect principal de activitate constă în prestarea de servicii poștale, că își desfășoară activitatea în conformitate cu dispoz.Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, H.G nr. 371/1998 privind înființarea Companiei Naționale prin reorganizarea Regiei Autonome Poșta Română”și O.G. nr. 31/2002 privind serviciile poștale cu modificările și completările ulterioare și că pornind de la obiectul acțiunii prin care se reclama neîndeplinirea obligației de predare a unei trimiteri poștale și se solicita obligarea furnizorului de servicii poștale, la plata unor despăgubiri a arătat instanței de fond că, în măsura în care utilizatorul constată că furnizorul de servicii poștale nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale aceasta are dreptul să formuleze o reclamație prealabilă în termen de 6 luni de la data depunerii trimiterii poștale la punctul de acces.
Prev. art.40 alin.3 și 4 din O.G. nr. 31/2002 stipulează că:
Art.3 Înainte de a se adresa instanței în condițiile art.31 alin.5 utilizatorul care se consideră prejudiciat prin prestarea necorespunzătoare a serviciului de către furnizorul de servicii poștale va adresa o reclamație prealabilă acestuia. Reclamația prealabilă poate fi adresată de către expeditor sau de către destinatar.
Termenul de introducere a reclamației prealabile adresate furnizorului de serviciu universal în legătură cu un serviciu din sfera serviciului universal pe care are obligația să îl presteze este de 6 luni și se calculează de la data depunerii trimiterii poștale la punctul de acces.
Or, reclamantul recurent nu a depus în termenul de 6 luni reclamația prealabilă, nerespectând astfel procedura prealabilă prevăzută de dispoz.art.41 al. 3 din actul normativ menționat mai sus care stipulează expres la art.3 „cererea de chemare în judecată va fi însoțită de dovada îndeplinirii procedurii reclamației prealabile”.
Având în vedere aspectele sus-menționate cererea sa de chemare în judecată a devenit inadmisibilă.
Urmează a se observa că, așa cum prevăd dispozițiile O.G nr. 31/2002 reclamantul recurent trebuia să depună o reclamație prealabilă furnizorului de servicii poștale și apoi să introducă cererea de chemare în judecată împreună cu dovada îndeplinirii reclamației prealabile.
Or, având în vedere cele de mai sus rezultă faptul că reclamantul nu a respectat procedura prealabilă prevăzută de actul normativ mai sus menționat, act normativ care urmează a se aplica cu prioritate potrivit principiului „ lex specialia generalibus derogant” .Reclamantul a depus reclamație prealabilă după împlinirea termenului imperativ prevăzut de lege, respectiv după aproximativ 20 de luni de la data depunerii trimiterii poștale la punctul de acces.
În continuare intimata a reluat apărările cuprinse în întâmpinarea depusă la fondul cauzei arătând că răspunderea furnizorilor de servicii poștale este o răspundere specială, derogatorie de la normele dreptului comun, atât în ceea ce privește situațiile în care furnizorul de servicii poștale este chemat să răspundă, cât și în ceea ce privește limitele acestei răspunderi, acestea fiind reglementate expres în art.40-48 din O.G nr. 31/2002, act normativ care urmează a se aplica cu prioritate potrivit principiului „lex specialia generalibus derogant”, că temeiul juridic al răspunderii furnizorului de servicii poștale îl reprezintă dispoz.O.G nr. 31/2002 și cele existente în contractul încheiat cu beneficiarul acestor servicii, că situațiile în care furnizorul de servicii poștale este chemat să răspundă sunt expres și limitativ prevăzute de art. 42 din O.G nr. 31/2002 fiind vorba despre pierderea, furtul, distrugerea totală sau parțială ori deteriorarea unei trimiteri poștale și că potrivit dispoz.O.G nr. 31/2002 pagubele indirecte și beneficiile nerealizate nu se despăgubesc.
Daunele morale/materiale solicitate de recurent reprezintă pagube indirecte conform O.G nr. 31/2002 care nu se pot despăgubi.
În literatura juridică s-a concis că dauna morală constă într-o atingere adusă acelor valori ale individului care îi definesc personalitatea, valori care se referă existența fizică a persoanei, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional, sentimente de afecțiune și de dragoste, la drepturile nepatrimoniale care intră în conținutul dreptului de autor și de inventator, precum și alte valori similare.
Valorificând trăsăturile definite și reținute de literatura juridică, putem concluziona că, dauna morală reprezintă rezultatul dăunător direct, de natură nepatrimonială, al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce o vătămare valorilor și drepturilor extrapatrimoniale, ce sunt strâns legate de personalitatea umană.
În cazul de față nu există nici un indiciu că ar fi încălcate astfel de valori, prim urmare nu poate fi vorba de un prejudiciu moral.
Pe cale de consecință, după cum se poate observa din acțiunea reclamantului reiese că acesta nu a evidențiat instanței nici un argument temeinic în sensul existenței unui prejudiciu moral sau material, rezumându-se numai la suma de bani pe care o pretinde cu titlu de daune morale, respectiv, daune materiale.
Solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat dispoz.art.115 Cod proc.civ., O.G nr. 31/2002 ,Legea nr. 31/1990 și H.G nr.371/1998.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, examinând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă., Tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit art 109 alin 2 ind 1 Cod procedură civilă, atunci când legea prevede o procedură prealabilă, sesizarea instanței nu se va putea face decât după împlinirea acelei proceduri, în condițiile prevăzute de lege iar dovada îndeplinirii procedurii se anexează la cererea de chemare în judecată.
Intimata își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile O.G. nr. 31/2002 privind serviciile poștale care, la art.40 alin.3 și 4, instituie o asemenea procedură prealabilă, prevăzând că:
„ Înainte de a se adresa instanței în condițiile art.31 alin.5 utilizatorul care se consideră prejudiciat prin prestarea necorespunzătoare a serviciului de către furnizorul de servicii poștale va adresa o reclamație prealabilă acestuia. Reclamația prealabilă poate fi adresată de către expeditor sau de către destinatar.
Termenul de introducere a reclamației prealabile adresate furnizorului de serviciu universal în legătură cu un serviciu din sfera serviciului universal pe care are obligația să îl presteze este de 6 luni și se calculează de la data depunerii trimiterii poștale la punctul de acces”.
Recurentul a inițiat o asemenea procedură prealabilă dar la mai bine de un an și jumătate de la data trimiterii poștale despre care afirmă că nu i s-ar fi predat corespunzător.
Astfel, fiind vorba de comunicarea sentinței civile nr 1096/2010 pronunțată de Judecătoria M. care, potrivit mențiunilor făcute de angajatul intimatei pe dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare, f.4 dosar fond, s-ar fi afișat la domiciliul recurentului reclamant la data 29.10.2010, reclamația administrativă a fost depusă și înregistrată la intimată la data de 16.05.2012, prin răspunsul înaintat recurentului reclamant făcându-i-se cunoscut că nu mai poate fi analizată deoarece nu a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de lege.
Tribunalul nu poate primi susținerile din recurs potrivit cărora termenul de 6 luni ar trebui să curgă de la data la care recursul declarat împotriva sentinței civile nr 1096/29.09.2010 a Judecătoriei M. a fost respins ca tardiv prin decizia civilă nr 1314/19.10.2011 a Tribunalului Prahova pentru că abia atunci a aflat că a fost lezat din culpa intimatei care nu a realizat corect procedura legală de înmânare a sentinței pronunțate de instanța de fond.
OG 31/2002 arată expres care este momentul de la care începe să curgă termenul de 6 luni și anume data depunerii trimiterii poștale la punctul de acces.
Dar, și dacă s-ar nesocoti aceste prevederi legale și s-ar accepta punctul de vedere al recurentului, tot nu este respectat termenul de 6 luni impus de lege, pentru că decizia civilă a Tribunalului Prahova a fost pronunțată la data de 19.10.2011, cele 6 luni împlinindu-se la data de 19.04.2012, în timp ce reclamația administrativă a fost depusă la data de 16.05.2012, cu depășirea, și în acest caz, cu aproape o lună, a termenului limită prevăzut de lege.
În aceste condiții, Tribunalul constată că, ținută fiind să analizeze cu precădere excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâta intimată, în mod corect Judecătoria B. a concluzionat în sensul inadmisibilității acțiunii față de dispozițiile art 109 alin 2 ind 1 Cod procedură civilă coroborat cu cele ale art 40 alin 3 și 4 din OG 31/2002, o procedură prealabilă declanșată peste termen fiind echivalentă cu lipsa procedurii obligatorii impuse de lege.
Așa fiind, recursul este găsit ca nefondat și, în conformitate cu prevederile art 312 alin 1 cod procedură civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul civil formulat de recurentul- reclamant M. N., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr._/3.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ, cu sediul în București, ., sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Președinte, E. P. | Judecător, M. Ș. | Judecător, A. M. |
Grefier, C. C. |
Red. A.M dos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/2ex.jud.fond- E.P.
27.01.2014
| ← Succesiune. Decizia nr. 1985/2013. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Decizia nr. 214/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
