Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 1183/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1183/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 1192/277/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 50/2013
Ședința publică de la 06 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. N.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de pârâtul V. C. A., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 1183 pronunțată la data de 19.10.2012 de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu reclamanta D. L., domiciliată în S., ., . PRAHOVA.
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din 1.03.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta, dată la care la cererea părților prin care au solicitat amânarea pronunțării pentru a depune la dosar note de concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nt._ /19.06.2012, reclamanta D. L. a chemat în judecată pe pârâtul V. C. – A. solicitând să i se încuviințeze să aibă legături personale cu minora A. N. V., născută la data de 04.12.2007, în sensul de a o lua de la domiciliul tatălui la locuința ei, în primul si al treilea week-end al fiecărei luni, începând cu vineri ora 17,00 până duminica ora 17,00, în timpul vacanței de vară în luna august, în vacanța de iarnă, începând cu 22 decembrie până în 27 decembrie, în data de 09 iunie în fiecare an, orele 14,00 – 20,00 și să i se permită să ia legătura telefonic, zilnic, cu minora.
În motivarea cererii reclamanta a învederat că prin sentința civilă nr.319/16.03. 2012 a Judecătoriei Pătârlagele a fost desfăcută căsătoria dintre ea și pârât, s-a ca autoritatea părintească asupra minorei A. N. să se exercite in comun, de ambii părinți, contribuția fiecărui părinte la întreținerea minorei, instanța hotărând ca locuința fetiței să fie la tatăl acesteia, pârâtul în speță, că prin hotărârea amintită nu s-a stabilit și un program de exercitare a dreptului rei de a avea legături personale cu minora, că a încercat să își exercite acest drept în mod firesc, însă raporturile tensionate cu pârâtul și conduita acestuia din urmă și a familiei sale, au împiedicat-o și că apreciază că faptul de a avea legături firești, neîngrădite cu minora este atât un drept al său cât și un drept corelativ al minorei si nu contravine interesului acesteia.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile din Codul familiei.
În cauză s-a întocmit o anchetă socială la domiciliile părților, concluzionându-se că în ce privește pe reclamantă, aceasta nu mai locuiește în . săi, ci și-a stabilit reședința în orașul S., județul Prahova.
Aceeași situație a fost învederată și de către reclamantă la primul termen de judecată, când a arătat că de la data promovării acțiunii și până la primul termen și-a schimbat domiciliul, în sensul că a dobândit în proprietate o locuință în orașul S., județul Prahova. A depus în acest sens la dosarul cauzei copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.762/09.07.2012 la BNP „O. L.” din Comarnic, o adeverință provizorie privind stabilirea reședinței emisă de Consiliul Local S..
La același termen, prin apărătorul său, reclamanta a arătat că înțelege să își precizeze acțiunea, față de noile împrejurări, în sensul ca luarea minorei și găzduirea acesteia la intervalele de timp arătate în acțiune, să se facă prin raportare la actuala sa reședință. A mai arătat că înțelege să renunțe la modalitatea din punctul „c” din cerere și anume, la luarea minorei la domiciliul său în data de 9 iunie a fiecărui an, între orele 14,00 și 20,00.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare însă, prezent personal în instanță, a arătat că nu este de acord ca minora să fie luată la domiciliul reclamantei motivat de faptul că acest lucru ar avea un impact negativ asupra copilului deoarece, din culpa reclamantei, legăturile afective dintre mamă și fiică s-au destrămat.
A mai precizat pârâtul că este de acord ca reclamanta să-și exercite dreptul de a avea legături personale cu minora, prin vizitarea acesteia la locuința unde se află, susținând că nu a pus nicio piedică în exercitarea acestui drept, însă reclamanta nici măcar nu a încercat să ia legătura cu minora.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat efectuarea unei anchete sociale la domiciliul său actual, ancheă transmisă la dosar cu adresa nr._/08.10.2012, și audierea a doi martori, V. A. – M., înlocuită ulterior cu martora O. M., și D. M..
Pârâtul a depus la dosar înscrisuri, respectiv copiile sentinței civile nr.319/16.03.2012, sentinței civile nr.868/02.07.2012, sentinței civile nr.1899/22.12.2011, planșe fotografice prezentând-o pe reclamantă în ipostaze pretins indecente, la cererea lui fiind audiați martorii V. M. și H. V..
În baza materialului probator astfel administrat Judecătoria Pîtârlagele a pronunțat sentința civilă nr 1183/19.10.2012 prin care a admis acțiunea astfel cum a fost precizată și a încuviințat reclamantei să aibă legături personale cu minora A. – N., născută la data de 04.12.2006, în modalitatea luării și găzduirii acesteia la domiciliul ei din orașul S. (. situat pe .), județul Prahova, după următorul program: în primul și al treilea week-end al fiecărei luni, începând de vineri ora 17,00, până duminică ora 17,00; în timpul vacanței de vară, toată luna august; în vacanța de iarnă, în perioada 22-27 decembrie.
A încuviințat, totodată, contactarea minorei de către reclamantă, telefonic, și a obligat pârâtul să permită minorei să comunice cu mama sa, zilnic, la telefon.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că dreptul părintelui separat de copil în urma divorțului, de a avea legături personale cu minorul, este reglementat de art.401 din Codul civil care dispune că în cazurile prevăzute la art.400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor, au dreptul de a avea legături personale cu acesta, în caz de neînțelegere, instanța de tutelă hotărând cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept, că acestui drept al părintelui îi corespunde un drept corelativ al copilului de a menține relații personale cu ambii părinți, drept consacrat de art.16 din Legea nr.272/2004 care consacră dreptul copilului care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia, printr-o măsură dispusă în condițiile legii, de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului, că alin (2) al aceluiași articol prevede că instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului și că în sensul legii, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele nerezident, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informații referitoare la copil, evaluări medicale sau școlare etc.
Pentru a stabili un program adecvat și totodată eficient pentru întreținerea de către reclamantă a legăturilor personale cu fiica sa, instanța a apreciat că se impune a se lua în considerare interesul superior al copilului și finalitatea stabilirii acestui program de vizitare ce constă în dezvoltarea relației părinte-copil și evitarea influenței negative a tensiunilor existente în relația dintre părinți.
În speță, Judecătoria Pătârlagele a observat că, prin sentința civilă nr.319 din 16.03.2012, pronunțată de aceiași instanță, în procesul de divorț al părților s-a stabilit locuința minorei A. – N., rezultată din căsătorie, la tatăl pârât, mai exact la locuința părinților acestuia în satul Bâscenii de Jos, ., că pentru a stabili acest lucru, față de faptul că ambii părinți au solicitat să li se încredințeze copilul, instanța a avut în vedere interesul superior al minorei, reținând în esență două argumente și anume că minora este obișnuită cu acest cadru familial deoarece a crescut cea mai mare a timpului și a fost îngrijită de către reclamant si de părinții acestuia, și în al doilea rând, faptul că în continuare reclamantul-pârât (tatăl) este cel care și-a manifestat și a dovedit disponibilitatea de a îngriji personal copilul, spre deosebire de pârâta-reclamantă care nu a făcut o asemenea dovadă, că instanța nu s-a pronunțat, cu acea ocazie, și asupra unui program de exercitare, de către părintele separat de copil, a legăturilor personale cu acesta deoarece, pe de o parte, nu s-a solicitat acest lucru, iar pe de altă parte, s-a apreciat că este de preferat ca legăturile personale cu copilul să se desfășoare în mod nestingherit, prin înțelegerea părinților, conștienți de necesitatea unor asemenea legături și că nu este oportună încorsetarea acestor legături în cadrul unui program stabilit de instanță.
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză cu ancheta socială întocmită la domiciliul reclamantei, instanța a concluzionat că se poate încuviința programul de legături personale cu minora în sensul solicitat în acțiune, așa cum aceasta a fost precizată.
În acest sens s-a reținut că reclamanta este un părinte responsabil, preocupat de dezvoltarea relației afective cu fiica sa și poate asigura acesteia un climat familial propice pe perioada găzduirii la domiciliul său, chiar și pe perioade mai mari de timp cum ar fi vacanțele școlare, că, așa cum rezultă din declarația martorilor O. M. și D. M., relațiile tensionate dintre părți, pe de o parte, precum și dintre reclamantă și familia pârâtului, pe de altă parte, fac imposibilă desfășurarea legăturilor personale cu minora prin vizitarea acesteia la locuința sa, sau vizitarea la grădiniță, iar în absența unei modalități eficiente există riscul alienării minorei față de mama sa, că interesul superior al minorei reclamă menținerea ei cât mai mult timp, . normal și echilibrat, în prezența ambilor părinți, pentru că altfel există riscul ruperii echilibrului sufletesc al copilului în contextul separării de unul dintre părinți și că, menținerea și încurajarea relației minorei cu mama sa devine vitală pentru dezvoltarea sa morală normală.
A observat, totodată, instanța fondului că nu s-a dovedit existența vreunei împrejurări care să inducă instanței o temere rezonabilă că minora ar putea fi expusă unui pericol în cazul în care întreține relații personale cu mama ei la reședința din S. a acesteia iar conflictele dintre părinți nu trebuie să se răsfrângă asupra relațiilor pe care minora are dreptul si interesul de a le avea cu ambii.
În acest context judecătorul fondului a apreciat că luarea minorei de către reclamantă la domiciliul său, de două ori pe lună, în week – end – uri, și perioade mai mari în timpul vacanțelor - raportat la condițiile concrete materiale și morale rezultate din probatoriul administrat – reprezintă o modalitate adecvată și eficientă de desfășurare a legăturilor personale dintre minoră și mama sa.
S-a reținut, totodată, de către instanță că dincolo de litera acestui program, părțile au obligația să confere minorei posibilitatea de a-și exercita liber si neîngrădit aceste legături, fiecare părinte având obligația de a pune pe primul plan interesul superior al minorului atunci când își exercită drepturile și respectiv obligațiile privind pe acesta.
Față de toate aceste considerente instanța a găsit oportună următoarea modalitate de exercitare a legăturilor personale dintre mamă și fiică: luarea și găzduirea minorei la domiciliul reclamantei din orașul S., în primul și al treilea week-end al fiecărei luni, începând de vineri ora 17,00, până duminică ora 17,00; în timpul vacanței de vară, toată luna august, în vacanța de iarnă, în perioada 22-27 decembrie, luarea minorei, deplasarea acesteia și înapoierea la locuința pârâtului urmând să se facă de către reclamantă, pe cheltuiala sa.
La acestea, s-a adăugat încuviințarea ca reclamanta să contacteze minora telefonic, sens în care a fost obligat pârâtul să permită fetiței să comunice cu mama sa, zilnic, la telefon.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând schimbarea ei în parte în sensul ca legăturile personale dintre mamă și minoră să se desfășoare în localitatea Calvini, jud. B. iar nu în localitatea S..
În motivarea în fapt a căii de atac apelantul a susținut că în urma unei relații de concubinaj cu reclamanta intimată a rezultat minora A. Nicol, născută la data de 4.12.2006, că după nașterea acesteia a hotărât să se căsătorească cu reclamanta pentru a asigura fetiței întreaga bază materială și morală pentru o dezvoltare fizică și psihică normală, că relația de concubinaj a durat aproximativ patru ani, în toată această perioadă părțile locuind în imobilul proprietatea sa din localitatea Calvini, județul B. și că, în contextul arătat, cel care avea grijă de fetiță, ajutat fiind și de părinții săi, a fost el, apelantul, intimata părăsind domiciliul în luna august 2007, atunci când fetița avea câteva luni, ulterior aceasta plecând în Spania .
De la acel moment, a mai arătat apelantul, intimata nu s-a mai interesat de soarta copilului în ciuda faptului că aceasta avea grave probleme de sănătate, el împreună cu bunicii paterni, fiind cei care au vegheat zi și noapte pentru a observa evoluția sa medicală, iar atunci când se impunea mergeau cu copilul la spital, uneori fiind nevoie și de internări.
În anul 2007 a promovat o acțiune de divorț și de încredințare a minorei, cerere care a fost admisă de Judecătoria Pătârlagele, în dosarul nr._, pronunțându-se sentința civilă nr. 252/2007, soluție ce a fost menținută de instanța de apel însă, în recurs, din dorința de a reface familia și de a exista o apropriere între copil și mama sa, fetița la acea dată, respectiv anul 2008, nu o cunoștea pe intimată în condițiile în care aceasta o părăsise la vârsta de 8 luni, a fost de acord cu împăcarea, condiții în care instanța de recurs a luat act de această situație dispunându-se stingerea acțiunii, însă în condițiile formulării unei noi cereri este evident că în cauză sunt incidente dispoz.ar,618 al.3 Cod proc.civ. în sensul că instanța va ține cont și de faptele vechi.
Până în luna noiembrie 2008, a arătat în continuare apelantul, părțile au locuit în imobilul părinților săi, împreună cu minora, ulterior plecând în Spania context în care fetița a rămas sub supravegherea bunicilor paterni. Au revenit în țară pentru a petrece sărbătorile alături de copil iar în luna ianuarie 2009 au plecat din nou în Spania, în familie reunită – apelantul, intimata și copilul, împreună cu sora apelantului, aceasta din urmă deplasându-se pentru a rămâne cu copilul atunci când era nevoie.
În această perioadă reclamanta intimată desfășura activități numai noaptea, ziua când revenea era obosită și dormea pentru a se reface, timp în care el și soara sa trebuiau să păstreze liniștea, pentru a nu o deranja, și să aibă grijă de fetiță.
A mai arătat apelantul că încă din primele momente ale apariției copilului și până în prezent el a vegheat îndeaproape la evoluția acestuia, intimata fiind plecată perioade mari de timp, că el s-a ocupat de hrănirea minorei, pregătindu-i laptele praf și ulterior alimente specifice vârstei, dormea împreună cu aceasta, a ajustat-o să învețe să se deplaseze, că au revenit în țară însă intimata a plecat din nou în Spania, fără acordul lui, că între ei au apărut discuții generate de locul de muncă al intimatei, situație ce avea un impact negativ asupra dezvoltării viitoare a copilului care avea deja vârsta la care putea fi afectată de comportamentul mamei sale, că intimata a revenit în România în octombrie 2011 pentru ca, în luna noiembrie 2011, să plece din nou în Spania situație ce a dus la despărțirea lor în fapt, apelantul rămânând cu fetița în domiciliul părinților săi, iar intimata plimbându-se dintr-un loc în altul fără a avea o destinație certă, și că această instabilitate a mamei are un efect negativ asupra dezvoltării fetiței.
Apreciază că în mod eronat instanța de fond a admis, în tot, acțiunea formulată de intimata reclamantă și a încuviințat ca aceasta să aibă legături personale cu minora într-un imobil din orașul S. ,mediu necunoscut nici măcar de intimată.
Nu s-a opus niciodată, ba chiar a încurajat, fiind întrutotul de acord ca intimata să păstreze legăturile personale cu fiica sa, apreciind, înainte de toate, că este în interesul fetiței menținerea unei bune relații între ea și mamă. Consideră, însă, că se impune ca exercitarea legăturilor personale să se desfășoare la domiciliul din Calvini, la părinții intimatei, mediu ce este cunoscut minorei iar nu în S. unde copilul nu este deloc familiarizat.
Intimata nu a făcut dovada stabilă a unui domiciliu, atât anterior cât și pe parcursul desfășurării procesului a fost plecată în Spania, mediul respectiv nu este cunoscut de fetiță, afecțiunile sale medicale nu permit deplasarea pe perioade foarte mari fără o îngrijire atentă, intimata nu s-a dovedit capabilă să-i acorde îngrijirea necesară atunci când a fost nevoie. Chiar pe parcursul soluționării prezentei cauzei intimata și-a schimbat locuința, fapt ce justifică instabilitatea acesteia și incompatibilitatea stilului său de viață cu exercitarea de relații cu minora în orașul S..
În mod nejustificat instanța nu a dat eficiență probelor administrate în cauză și nici faptului că nu s-a opus niciodată ca intimata să exercite legături personale cu fiica sa atâta vreme cât, chiar din probatoriul administrat în cauză și din susținerile intimatei, a rezultat, fără echivoc, că a facilitat întâlnirile dintre fiică și mama sa, de multe ori aceste întâlniri fiind la inițiativa lui astfel că nu se poate reține încălcarea dispoz.art.8 din C.E.D.O.
Soluția pronunțată de instanța de fond este incompatibilă și cu materialul probator având în vedere faptul că, aspectele legate de instabilitatea mamei în ceea ce privește domiciliul și locul de muncă, lipsa oricăror informații legate de condițiile în care locuiește în orașul S. și dacă mediul ar fi sau nu unul propice dezvoltării minorei din punct de vedere material și moral.
Instanța de fond a nesocotit principiul călăuzitor și fundamental în materie, interesul superior al copilului, motiv pentru care solicită, în conformitate cu dispoz, art.296 Cod proc.civ, admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul exercitării legăturilor personale dintre intimată și minoră la domiciliul mamei și bunicilor materni din Calvini ,mediu cunoscut de fetiță.
Analizând actele și lucrările dosarului și verificând sentința apelată prin prisma motivelor de critică invocate și a prevederilor legale incidente în speță tribunalul apreciază apelul fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 Cod civil, ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului, iar potrivit art. 263 alin. 1 cod civil orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
De asemenea art.14 din Legea 272/2004, statuează :(1) copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.(2) Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.(3) Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Art.15 din Legea 272/2004,(1) relațiile personale se pot realiza prin:a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Art. 16 din același act normativ care stipulează:- (1) copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
În soluționarea cauzei de față tribunalul pornește de la ideea că, în raport de dispozițiile legale anterior redate, dreptului copilului de a păstra legături personale cu părintele care nu îl are în îngrijire, este în afară de orice dubiu.
De altfel, nici apelantul nu contestă acest drept al minorei în cauză, nemulțumirea lui vizând exclusiv locația în care urmează să se desfășoare legăturile personale dintre mamă și fiică, acesta susținând că ar fi în interesul minorei ca aceste legături să se desfășoare, nu în locuința mamei din S., ci în locuința bunicilor materni din localitatea Calvini, județul B., motivat de faptul că doar cu aceasta din urmă fetița este familiarizată, prima fiindu-i total străină.
Tribunalul consideră că, de natura legăturilor personale dintre un copil și părintele ori rudele sale, este, pe de o parte, realizarea unei apropieri între aceștia, mai ales când copilul este la o vârstă fragedă, apropiere care să le ofere posibilitatea efectivă de a sta împreună suficient timp astfel încât între ei să se poată realiza o reală comunicare și o nestingherită manifestare a sentimentelor de afecțiune, iar pe de altă parte, crearea unui mediu propice unei astfel de aproprieri, mai exact asigurarea unor condiții optime în care să aibă loc întâlnirile dintre ei.
Chiar dacă, A. N. nu cunoaște locuința mamei din S., nu există minime indicii în sensul că aceasta nu va reuși să se familiarizeze în domiciliul amintit, astfel că tribunalul apreciază că nu se impune schimbarea, în totalitate, a locului unde se vor exercita legăturile personale, așa cum solicită apelantul.
Totuși, pornind de la faptul că în orice măsură privitoare la minor trebuie să primeze interesul superior al acestuia și având în vedere că minora părților în proces, așa cum a rezultat din probele administrate, inclusiv din recunoașterile intimatei, a avut o . probleme de sănătate, riscul ca acestea să recidiveze nefiind în totalitate exclus, tribunalul consideră că ar fi împovărătoare pentru fetiță deplasarea de 2 ori pe lună de la Calvini la S. și înapoi, motiv pentru care, în temeiul art.296 Cod proc.civ,. va admite apelul și va schimba, în parte, sentința apelată în sensul că legăturile personale dintre mamă și fetiță se vor desfășura în modalitatea luării și găzduirii acesteia, la domiciliul intimatei reclamante din localitatea S., în primul sfârșit de săptămână al fiecărei luni începând de vineri ora 17,00, până duminică la ora 17,00, în luna august, în timpul vacanței de vară,și în perioada 22-27 decembrie, în vacanța de iarnă, precum și prin luarea și găzduirea minorei, la domiciliul bunicilor materni din ., în al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri ora 17,00 până duminică ora 17,00.
Prin notele de concluzii scrise, formulate după închiderea dezbaterilor și până la pronunțarea deciziei de față, apelantul a solicitat, pe lângă schimbarea locației, și reducerea perioadei de timp în care copila să se afle alături de mamă în perioada vacanțelor .
Având în vedere, însă, că un asemenea motiv de apel nu a fost formulat cu respectarea dispoz.287 al.1 pct.3 și al.2 Cod proc.civ., adică până la prima zi de înfățișare, ci după închiderea dezbaterilor, tribunalul nu se va considera investit cu un asemenea motiv de critică și nu va proceda la verificarea temeiniciei sentinței apelate și prin prisma duratei de timp pentru care s-au încuviințat intimatei să aibă legături personale cu fiica sa de către instanța fondului.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art.274 Cod proc.civ. intimata căzută în pretenții va fi obligată la 4,15 lei cheltuieli de judecată către apelant conform dovezilor existente la dosar) taxă de timbru și timbru judiciar)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil formulat de apelantul - pârât V. C. A., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 1183 pronunțată la data de 19.10.2012 de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata -reclamantă D. L., domiciliată în S., ., . PRAHOVA și în consecință:
Schimbă, în parte, sentința apelată în sensul că legăturile personale cu minora se vor desfășura în modalitatea luării și găzduirii acesteia, la domiciliul intimatei reclamante din localitatea S., în primul sfârșit de săptămână al fiecărei luni, începând de vineri, ora 17,00, până duminică la ora 17,00, în timpul vacanței de vară, în luna august, și în perioada 22-27 decembrie, în vacanța de iarnă, precum și prin luarea și găzduirea minorei la domiciliul bunicilor materni, din ., în al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri ora 17,00, până duminică ora 17,00.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata la 4,15 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2013
Președinte, A. M. | Judecător, M. N. | |
Grefier, A. P. |
Red.A.M dos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/4ex. jud.fond- ȘT.M.
26.03.2013
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 417/2013. Tribunalul BUZĂU | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
