Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 402/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 402/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 6884/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 402/2014
Ședința publică de la 17 octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. A.
Judecător: N. M.
Grefier: C. C.
Pe rol se află judecarea apelurilor civile declarate de reclamantul L. T., domiciliat în mun. G., ./220, ., ., și pârâții E. M., domiciliat în mun. G., .. MUV 2, ., județul G., și P. A. Ș., domiciliat în mun. G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 6841/15.04.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit toate părțile, apelanții-pârâți fiind reprezentați de avocat S. C..
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelantul E. M. nu a comunicat relațiile solicitate, după care:
Avocat S. C. depune la dosar împuternicire avocațială, în original, pentru apelanții-pârâți E. M. și P. A. Ș.. Precizează că a încheiat contract de asistență juridică și cu apelantul E. M. pentru a-l reprezenta în calea de atac. Referitor la probe, afirmă că a precizat generic în cerere, pentru cazul în care se solicita de partea adversă. Apreciază dosarul în stare de judecată.
Nefiind alte incidente de soluționat sau probe de administrat, instanța deschide dezbaterile, dând cuvântul avocatului pârâților, pentru a-și susține cererile și apărările.
Avocat S. C., având cuvântul pentru apelanții-pârâți E. M. și P. A. Ș., solicită respingerea apelului declarat de reclamantul L. T., ca netemeinic și nefondat, cu consecința menținerii sentinței ca legală și temeinică. Daunele solicitate de acesta pentru soția sa nu pot fi acordate întrucât nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate. Din declarațiile de martori și răspunsul la interogatoriu rezultă că la incident soția nu a fost de față, iar martorii audiați au făcut referire la un incident din anul 2013. Au fost depuse adeverințe la un an după incident, iar cu privire la medic susține că există un dosar penal și o perioadă de timp a avut interdicție pentru a profesa. Adeverința nu atestă că nu a existat și anterior acest diagnostic. Martorii au spus că soția apelantului este o persoană retrasă, nu au fost văzuți împreună, ceea ce se coroborează cu această teamă, apreciind că nu există legătură de cauzalitate, boala fiind dobândită anterior, având în vedere și faptul că nu muncea cu 4 ani înainte de incident.
Solicită admiterea apelului declarat de apelanții-pârâți E. M. și P. A. Ș. așa cum a fost formulat. Susține că leziunile au fost mici, au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale, programul reclamantului nu a fost știrbit, desfășurând aceeași activitate. Cu privire la clientela curentă a restaurantului susține că ar fi trebuit să se invoce de către conducerea societății, nu de către salariat, iar martorii au declarat că nu a fost afectată de incident. Nu solicită cheltuieli de judecată.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra apelurilor de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 8709/236/22.05.2012 pe rolul Judecătoriei G., reclamantul L. T. a chemat în judecată pe pârâții E. M. și P. A. solicitând obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 5000 de lei cu titlu de despăgubiri și la plata sumei de_ euro cu titlu de daune morale.
Prin încheierea civilă nr. 1527/20.03.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria B., cauza fiind înregistrată sub nr._ din data de 19.04.2013.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii.
La data de 12.11.2013 reclamantul a formulat cerere precizatoare, prin care a arătat că solicită obligarea în solidar a pârâților la plata unei despăgubiri în sumă de 5000 de lei, reprezentând prejudiciul produs patrimoniului său ca urmare a îngrijirilor medicale, atât ale sale, cât și ale soției, efectuate din cauza faptelor de violență săvârșite de aceștia împotriva integrității sale corporale, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație, și la plata sumei de_ de euro pentru prejudiciul moral cauzat.
O altă cerere a fost formulată la data de 25.02.2014, prin care reclamantul a precizat că despăgubirile materiale constau în contravaloarea medicamentației achiziționate pentru tratamentul bolii soției sale, începând cu data de 27.08.2009 și până în prezent, în valoare lunară de 90 de lei, rezultând un total de 4860 lei pentru 54 de luni de administrare a tratamentului. A mai arătat că la această suma se adaugă cheltuieli efectuate pentru îngrijirile medicale ce i-au fost administrate ca urmare a violențelor pârâților care se ridică la suma estimată de 1000 de lei.
Prin sentința civilă nr. 6841/15.04.2014, judecătoria a admis, în parte, acțiunea, în sensul că a obligat pârâții să plătească 38 lei daune materiale și 5000 lei, daune materiale. Pârâtul P. A. Ș. a fost obligat la 38 lei, daune materiale, iar ambii pârâți la 1246,3 lei, cheltuieli de judecată.
Prima instanță, în raport de data faptei ilicite, a stabilit că legea aplicabilă este Codul civil 1864, art. 998.
S-a constatat pe baza mențiunilor din ordonanța nr. 3056/P/25.11.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G., că, în data de 19.07.2009, în timp ce se afla în zona pieței centrale din mun. G., reclamantul L. T. a fost agresat fizic de către pârâții P. A. S. și E. M., acesta din urmă ținându-l în brațe pentru a-l imobiliza, iar primul lovindu-l cu pumnii în zona capului și a spatelui. Prin aceeași ordonanță s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, pârâți în prezenta cauză, reținându-se că modul în care au fost săvârșite faptele, în conținutul lor concret și datorită urmărilor produse asupra valorilor sociale împotriva cărora au fost îndreptate, sunt lipsite de semnificație juridică, neprezentând gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Instanța a mai reținut, potrivit certificatului medico-legal nr. 503/C/II/20.07.2009, că reclamantul prezenta leziuni traumatice corporale ce puteau data din 19.07.2009, leziuni dispuse pe fața dorsală a toracelui subscapular drept, scapular stâng și cot stâng dorsal.
Coroborând probele analizate, s-a apreciat că se poate reține în sarcina pârâților existența unei fapte ilicite, precum și a vinovăției.
Referitor la legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul produs, prima instanță a reținut, contrar susținerilor pârâtului P. A., că trebuie să aibă în vedere natura relațiilor dintre părți, astfel că, pe baza răspunsurilor date la interogatoriu și a declarațiilor martorilor, s-a reținut că reclamantul a lucrat în anul 2007 la restaurantul pârâtului, fiind concediat. Între părți s-a ivit o stare conflictuală, care s-a accentuat când reclamantul a încercat să îi convingă pe unii dintre angajații pârâtului să lucreze în restaurantul al cărui angajat era. Starea conflictuală a culminat cu incidentul din data de 19.07.2009, când reclamantul a fost agresat fizic de cei doi pârâți, însă, din declarațiile martorilor a rezultat că, în anul 2013, pârâtul s-a prezentat la locul de muncă al reclamantului, unde a adresat acestuia o . cuvinte injurioase. La rândul său, și reclamantul, a adresat amenințări soției pârâtului și a solicitat în mod insistent angajaților pârâtului să se angajeze la restaurantul în care lucra. Totodată, a sesizat Poliția Economică să efectueze controale cu privire la activitatea restaurantului al cărui patron este pârâtul.
În ceea ce o privește pe soția reclamantului, L. M., instanța a observat că aceasta a fost diagnosticată cu „agorafobie cu atac de panică”, urmând un tratament medicamentos și psihologic din data de 27.08.2009, fără a fi depuse înscrisuri din care să rezulte gravitatea afecțiunii sau intensitatea și durata manifestării acesteia. A fost înlăturată susținerea reclamantului, conform căreia faptele ilicite ale pârâților au fost cele care au cauzat declanșarea afecțiunii psihice, întrucât nu a fost confirmată ipoteza prin probele administrate. În consecință, s-a apreciat că nu există o legătură de cauzalitate între fapta pârâților și despăgubirile materiale suportate pentru boala soției reclamantului.
Referitor la cheltuielile efectuate pentru îngrijirile medicale ce i-au fost administrate ca urmare a violențelor pârâților, instanța a considerat că au caracter cert numai sumele de câte 38 de lei, reprezentând taxa eliberare certificate medico-legale, nefiind administrate probe din care să rezulte că reclamantul a beneficiat de îngrijiri medicale și nici contravaloarea acestora. Instanța a acordat reclamantului și suma de 38 de lei achitată cu titlu de taxă serviciu medico legal în anul 2008, întrucât, deși prin cererea introductivă acesta a făcut referire numai la incidentul din data de 19.07.2009, prin cererea precizatoare ulterioară, acesta s-a raportat și la incidentul din data de 18.05.2008, în care a fost implicat numai pârâtul P. A. S..
Cu privire la cererea având ca obiect daune morale, instanța a avut în vedere că reclamantul a suferit un prejudiciu moral, acțiunile pârâților aducând atingere atât valorilor care se referă la integritatea sa fizică, dar și celor relative la demnitate. Deși instanța a reținut că starea conflictuală a fost întreținută, de-a lungul timpului, nu numai de pârâtul P. A., dar și de reclamant, s-a observat că acțiunile pârâților nu pot fi scuzate prin prisma acestei stări conflictuale preexistente. Pentru că l-au agresat pe reclamant, fizic, într-un loc public, într-o comunitate mică, i s-a adus atingere demnității acestuia, pe lângă atingerea evidentă adusă integrității sale fizice. S-a apreciat că, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite de victimă, importanța valorilor lezate acesteia, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situația familială, socială și profesională. Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză mare de aproximare, instanța trebuind să aibă în vedere o . criterii, referindu-se la criteriile menționate în Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011 a Secției Civile și de Proprietate Intelectuală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul L. T., la data de 09.07.2014, cât și pârâții P. A. Ș. și E. M., la data de 08.07.2014, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului B., sub nr._ /2014 din data de 14.07.2014.
Reclamantul-apelant L. T. a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererilor sale privind cuantumul prejudiciului material și moral cauzat patrimoniului său de intimații-pârâți prin faptele lor culpabile. Totodată, a solicitat menținerea ca temeinică a hotărârilor instanței de fond cu privire la stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina intimaților pârâți și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. Pe cale de consecință, a solicitat obligarea în solidar a intimaților-pârâți la plata daunelor materiale în sumă de 5000 lei; obligarea în solidar a intimaților-pârâți la plata daunelor morale în valoare de_ euro; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea în fapt, în ceea ce privește stabilirea cuantumului prejudiciului material cauzat patrimoniului său de faptele culpabile ale intimaților-pârâți, contrar susținerilor instanței de fond, apreciază că acesta trebuie fixat și prin raportare la starea de boală a soției sale, declanșată după evenimentele nefaste din 18.05.2008 și 19.07.2009. Sub acest aspect, consideră că instanța de fond a stabilit greșit că din probele administrate în cauză nu rezultă că acțiunile pârâților au influențat activarea stării de boală a soției sale. Învederează instanței de apel că la dosarul cauzei a depus adeverință medicală eliberată în data de 12.10.2009 de Dr. S. Ș. - Medic Primar Psihiatru din care rezultă că soția sa se află sub tratament medicamentos și psihologic din data de 27.08.2009. După cum se poate observa, starea de boală a soției sale s-a declanșat imediat după producerea celui de-al doilea incident, aceasta fiind diagnosticată de un medic specialist ca suferind de „Agorafobie cu atac de panică” la numai câteva zile de la evenimentul nefast.
Așa cum a arătat și în acțiunea principală și precizările la aceasta, boala de care suferă și în prezent soția sa este de natură psihică a căror cauze sunt determinate de un medic specialist și nu de martorii audiați în cauză, cum greșit a apreciat instanța de fond.
Conform determinărilor medicilor specialiști, agorafobia este o tulburare cauzată și prin expunere la stres fizic și/sau psihologic care poate declanșa un răspuns anxios de tip atac de panică la persoana afectată. Având în vedere bunele relații familiale și sociale în care s-au aflat pană la momentul incidentului, consideră că singurele fapte care ar fi putut la data respectivă determina declanșarea acestei boli la soția sa au fost cele desfășurate în ziua de 19.07.2009, care i-au avut ca protagoniști pe pârâți. De altfel, după cum se poate observa, durata scurtă de timp dintre momentul producerii incidentului și data constatării instalării bolii și prescrierii tratamentului confirmă acest considerent.
Menționează că și în prezent, pe fondul atacurilor de panică, soția sa resimte niveluri atât de ridicate de anxietate, încât simte că imediat va avea un atac de cord, că va înnebuni sau își va pierde controlul. Totodată, în plan fizic încă are simptome de tipul: probleme de respirație, furnicături, țiuit în urechi, tremor, senzația de sufocare, dureri de piept, transpirație sau palpitații.
În concluzie, învederează instanței de apel că a efectuat cheltuieli pentru tratamentul bolii soției sale care constau în medicamentație achiziționată pentru o perioadă de 54 de luni, în valoare lunară de 90 lei, rezultând un total în valoare de 4860 lei. În susținere, sunt depuse la dosarul cauzei adeverință eliberate de ECO PHARMAVISION SRL prin farmacist K. A. privind medicamentele și perioada de când le cumpără, precum și ultima factură și chitanță emise de aceasta.
La această sumă se adaugă cheltuieli efectuate pentru îngrijirile medicale administrate ca urmare a violențelor pârâților care se ridică, de asemenea, la o sumă pe care o estimează a fi în valoare de 1000 lei. A menționat că depune la dosarul cauzei chitanțe doveditoare, cu precizarea că o parte dintre acestea nu le mai deține.
Prin urmare, față de cele arătate, consideră că este pe deplin justificată solicitarea sa de a-i fi achitate despăgubiri materiale reprezentate de sumele cheltuite cu tratamentul medicamentos pe care este nevoit și în prezent să-l cumpere pentru ca soția sa să-l urmeze, așa cum de altfel au și fost ele solicitate și dovedite prin acțiunea principală și precizările la aceasta.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor morale admise de instanța de fond, învederează că și acestea trebuie analizate și stabilite inclusiv prin raportare atât la vătămările aduse persoanei sale si familiei sale, cât si la starea de boală a soției sale și efectele acesteia în viața familială și socială.
Prin urmare, consideră că trebuie să se aibă în vedere faptul că prin declanșarea acestei boli la soția sa, o posibilă sursă de venituri a familiei a fost eliminată. Menționează că în prezent este singurul întreținător al familiei, soția sa neputând să-și caute și să-și găsească un loc de muncă din cauza tulburărilor anxioase de care suferă.
Totodată, pe fondul și din cauza afirmațiilor pline de injurii și calomnii, precum și a amenințărilor proferate de pârâți la adresa sa în incinta locului său de muncă și în comunitatea locală, clientela curentă a restaurantului în care lucrează a început să evite acest local, motiv care a determinat conducerea societății să-i solicite să rezolve cât mai rapid această problemă. Această situație a prezentat-o instanței de fond, depunând la dosarul cauzei declarația proprietarului societății comerciale la care lucrează.
Învederează că activitatea sa profesională se bazează în special pe calitățile sale profesionale și pe imaginea creată de-a lungul timpului, însă amenințările proferate la adresa sa și a familiei sale exercitate cu bună știință de pârâți la locul său de muncă, precum și în comunitatea locală, îi aduc consecințe negative patrimoniale și nepatrimoniale și pun în pericol atât activitatea sa profesională, în sensul că sunt create premizele să-și piardă locul de muncă, cât și posibilitățile de a-și găsi eventual un alt loc de muncă în mun. G., posibilitatea de relocare a sa și a familiei fiind exclusă din motive financiare.
În concluzie, consideră că faptele dovedite ca fiind imputabile pârâților îi aduc, pe de o parte, un prejudiciu patrimonial lui și familiei sale, prin obligarea la efectuarea unor cheltuieli pe care nu le-ar fi făcut dacă nu ar fi existat aceste situații, iar pe de altă parte, așa cum a arătat, au produs și produc consecințe negative asupra activității sale profesionale, sociale și familiale prin punerea sa în postura să poată asigura veniturile necesare unui trai decent, atât lui cât și familiei sale.
Astfel, apreciază ca fiind incorect stabilit de instanța de fond cuantumul prejudiciului material și moral pe care sunt obligați intimații-pârâți să-l repare, aspect față de care solicită să se dispună obligarea acestora la plata de daune morale și materiale în cuantumul solicitat prin acțiunea principală.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 287 alin. 2 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Apelanții-pârâți P. A. Ș. și E. M. au criticat sentința civilă nr. 6841 din 15.04.2014, pronunțată de Judecătoria B., pentru nelegalitate și netemeinicie.
Consideră că suma de 38 de lei achitată cu titlu de taxă de serviciu medical legal în 2002 a fost acordată pentru ceea ce nu s-a cerut, deoarece în cererea introductiva, reclamantul a solicitat daune materiale în cuantum de 5000 lei, reprezentând cheltuielile cu tratamentul urmat de soția sa, diagnosticată cu agorafobie cu atac de panică. În condițiile în care acesta nu a solicitat și precizat efectuarea unor cheltuieli pentru propria persoană, instanța nu poate depăși cadrul procesual stabilit de parte și nu poate da ceea ce nu s-a solicitat, solicitările fiind precizate la motivarea prejudiciului.
Au apreciat că acțiunea nu s-a modificat, deoarece art. 204 din codul de procedură civilă permite modificarea unei cereri numai până la primul termen la care reclamantul este legal citat. Nu se poate reține că s-a modificat doar cuantumul, în condițiile în care privesc alte cheltuieli și altă faptă (2008).
Un alt motiv de apel a fost în legătură cu daunele morale, apreciind apelanții că nu s-a dovedit existența unei traume psihice, în condițiile în care: leziunile au fost minore; reclamantul și-a respectat programul obișnuit - recunoscut și la interogatoriu, dar relatat și de martori, a continuat să meargă zilnic în piață (la locul unde s-a întâmplat incidentul); nu a evitat sub nicio formă pe vreunul dintre pârâți, și-a desfășurat activitatea în mod firesc. Martorii propuși de către reclamant nu au relatat decât despre incidentul din 2013 - ce nu face obiectul acestui dosar, drept urmare nu s-a dovedit sub nicio formă necesitatea acordării unor drepturi morale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C. pr. Civ.
Examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Apelul reclamantului-pârât L. T. privește modul de soluționare a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale, motivele de fapt invocate în susținerea acestui capăt de cerere fiind însă numai în privința cheltuielilor materiale efectuate pentru tratamentul soției sale, precum și cererea având ca obiect daunele morale, admisă în parte de prima instanță. Apelanții-pârâți P. A.-Ș. și E. M. au criticat soluția de obligare la plata sumei de 38 lei, apreciind că reclamantul nu a formulat un astfel de capăt de cerere, precum și obligarea la daune morale de 5000 lei, considerând că nu a fost dovedit acest cuantum.
Tribunalul constată că obiectul acțiunii, astfel cum a fost indicat în cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., l-a reprezentat obligarea în solidar a intimaților-pârâți la plata sumei de 5000 de lei cu titlu de despăgubiri și la plata sumei de_ euro cu titlu de daune morale. Din motivarea în fapt rezultă că apelantul-reclamant a pretins despăgubiri pentru fapta de agresiune din 19.07.2009, invocând și un incident din 18.05.2008, precum și îmbolnăvirea soției sale, după cele întâmplate.
După strămutarea dosarului, la data de 12.11.2013, reclamantul a formulat o cerere precizatoare (fila 14 din dosarul Judecătoriei B.) prin care a arătat că solicită obligarea în solidar a pârâților la plata unei despăgubiri în sumă de 5000 de lei, reprezentând prejudiciul produs patrimoniului său ca urmare a îngrijirilor medicale atât ale sale, cât și ale soției, efectuate din cauza faptelor de violență săvârșite împotriva integrității sale corporale, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație, și la plata sumei de_ de euro pentru prejudiciul moral cauzat. În această cerere, reclamantul s-a mai referit și la fapta din data de 13.07.2013, când a susținut că a fost din nou agresat fizic de către pârâtul P. A., care, aflat în incinta locului său de muncă actual, i-ar fi aplicat mai multe lovituri de pumni.
O nouă precizare a acțiunii a fost făcută la data de 25.02.2014 (fila 34 din dosarul Judecătoriei B.), potrivit căreia apelantul-reclamant a arătat că despăgubirile materiale constau în contravaloarea medicamentelor achiziționate pentru tratamentul bolii soției sale, începând cu data de 27.08.2009 și până în prezent, în valoare lunară de 90 de lei, rezultând un total de 4860 lei pentru 54 de luni de administrare a tratamentului. A estimat la 1000 lei și cheltuielile sale efectuate pentru îngrijirile medicale.
Prima instanță a admis, în parte, cererea având ca obiect despăgubiri materiale, constatând că reclamantul, în privința cheltuielilor pe care le-a efectuat cu propriul său tratament, nu a făcut nicio dovadă, singurele probe fiind cele din care rezulta achitarea taxelor pentru emiterea certificatelor medico-legale (chitanțele nr. 1918/19.05.2008 și_/20.07.2009, depuse la fila 42 din dosarul judecătoriei). Este de observat că aceste plăți au fost efectuate pentru constatarea prin certificate medico-legale (nr. 367/C din 19.05.2008, fila 9, și nr. 503/C/II din 20.07.2009 – fila 6, dosar Judecătoria G.) a faptelor săvârșite în datele de 18.05.2008, de către apelantul P. A. (de amenințare, conform ordonanței nr. 2247/P/15.10.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. – fila 10), și 19.07.2009, (când ambii apelanți-pârâți l-au agresat pe reclamant, după cum se reține în ordonanța nr. 3056/P/25.11.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. – fila 7 din dosarul nr._ ).
Tribunalul constată că aceste sume reprezintă o parte din prejudiciul material produs reclamantului, inclusiv pentru fapta ilicită din 18.05.2008, care a fost menționată și în cererea de chemare în judecată, nu numai în precizările la acțiune. Nu poate fi reținut primul motiv de apel invocat de către apelanții-pârâți (numai pârâtul P. A. Ș., care a fost obligat la plata sumei de 38 lei, avea interes să invoce acest motiv), în sensul că s-ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, cât timp reclamantul a solicitat obligarea la despăgubiri pentru fapta ilicită, referindu-se la două incidente în cererea de chemare în judecată. Cele două precizări ale acțiunii nu au fost modificări ale cererii de chemare în judecată, conform art. 132 din Codul de procedură civilă, ci lămuriri ale prejudiciului, cu indicarea modului de calcul, separat pentru reclamant și soția acestuia.
Apelantul-reclamant a considerat că a dovedit și prejudiciul material constând în cheltuielile efectuate cu tratamentul soției sale, referindu-se la adeverințele medicale emise de medicii specialiști.
Tribunalul reține că, astfel cum s-a stabilit în ordonanța nr. 2247/P/15.10.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. (fila 10, dosar nr._ ), între apelantul-reclamant și apelantul-pârât P. A. Ș., la data de 18.05.2008, au existat discuții generate de nemulțumirea apelantului-pârât în legătură cu angajarea în funcția de bucătar a unui fost salariat al său, M. I.. Reproșurile pe care i le-a adresat pârâtul reclamantului nu au fost apreciate a fi de natură să provoace temerea reclamantului pentru a fi reținută infracțiunea de amenințare.
Pe baza situației de fapt stabilite în ordonanța nr. 3056/P/25.11.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G., tribunalul constată că, în data de 19.07.2009, în timp ce se afla în zona pieței centrale din municipiul G., apelantul-reclamant L. T. a fost agresat fizic de către apelanții-pârâți P. A. Ș. și E. M., acesta din urma ținându-l în brațe pentru a-l imobiliza, iar celălalt l-a lovit cu pumnii în zona capului și a spatelui. Potrivit certificatului medico-legal nr. 503/C/II/20.07.2009 (fila 6 din dosarul nr._ ) emis de Serviciul de Medicină Legală G., apelantul-reclamant prezenta leziuni traumatice corporale ce puteau data din 19.07.2009, care puteau fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, pentru care nu necesită îngrijiri medicale.
A rezultat din recunoașterea la interogatoriul luat apelantului-pârât P. A. (fila 46, dosar prima instanță), că apelantul-reclamant a lucrat la restaurantul primului, după care a fost concediat. Reclamantul a încercat să îi convingă pe unii dintre salariații care continuau să lucreze la societatea apelantului-pârât să demisioneze și să se angajeze la noul loc de muncă al reclamantului, situație care l-a nemulțumit pe apelantul-pârât P. A. Ș. (răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriu).
Starea conflictuală a continuat, după cum au declarat martorii B. M. (fila 54) și D. T. F. (fila 52), în anul 2013, când apelantul-pârât P. A. Ș. s-a prezentat la locul de muncă al apelantului-reclamant și i-a adresat acestuia o . cuvinte injurioase. Și apelantul-reclamant a întreținut starea conflictuală, după cum a rezultat din declarația martorului P. D. (fila 53), adresând amenințări soției pârâtului, a solicitat în mod insistent angajaților pârâtului să se angajeze la restaurantul la care lucra, a sesizat instituții pentru a fi efectuate verificări la restaurantul administrat de către pârât.
Față de aceste fapte, după cum corect a reținut prima instanță, starea conflictuală dintre părți a fost întreținută de ambele părți, reclamantul L. T. și pârâtul P. A. Ș..
Nu a rezultat din probele administrate că în aceste conflicte (amenințări, loviri, injurii) ar fi fost implicată și soția apelantului-reclamant, L. M.. Aceasta a fost diagnosticată cu „F.40.012 - „agorafobie cu atac de panică”, urmând un tratament specific, medicamentos și psihologic, din data de 27.08.2009, astfel cum rezultă din adeverința medicală nr. 8898/12.10.2009, emisă de Cabinetul Medical Individual Psihiatrie „Dr. Ș. S. D.” (fila 22 din dosarul judecătoriei). Nu au mai fost depuse alte acte medicale, din care să rezulte modul de manifestare, debutul afecțiunii, intensitatea, frecvența ședințelor de terapie. Nu se poate determina că boala a avut drept cauză incidentul din 19.07.2009, având în vedere timpul trecut între incident și data diagnosticării, în lipsa probării altor fapte vecine și conexe. Diagnosticul a fost dovedit numai cu adeverința medicală, nu pe baza unui raport medico-legal, situație în care cauzele îmbolnăvirii nu pot fi apreciate ca fiind în legătură cu conflictul dintre părți, din 19.07.2009, când soția reclamantului nici nu a fost prezentă. În consecință, tribunalul nu va putea reține legătura de cauzalitate dintre fapta apelanților-pârâți și prejudiciul pretins de către reclamant (suportarea cheltuielilor cu medicamentele soției) și apreciază corectă soluția primei instanțe.
Apelantul-reclamant a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul de a fi obligați pârâții la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 5000 lei, însă motivele de fapt au fost numai în ceea ce privește boala soției sale. Nu a invocat și nici nu a dovedit efectuarea cheltuielilor de 1000 lei, conform precizărilor acțiunii, astfel încât, și sub acest aspect, hotărârea judecătoriei este legală și temeinică.
În privința capătului de cerere având ca obiect daune morale, apelantul-reclamant a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul de a fi obligați intimații-pârâți la 30.000 euro, în timp ce apelanții-pârâți au pretins respingerea acestui capăt de cerere, apreciind că nu s-a dovedit existența unei traume psihice.
Apelantul-reclamant a invocat drept argumente pentru daunele pretinse tot boala soției sale și faptul că este singurul întreținător al familiei, însă aceste aspecte ar justifica un eventual prejudiciu material, iar nu moral, și numai dacă ar fi îndeplinite toate condițiile pentru stabilirea răspunderii pentru fapta ilicită, în temeiul art. 998 din Codul civil de la 1864, aplicabil litigiului față de data faptelor, în temeiul art. 3 și 5 din Legea nr. 71/2011. După cum s-a stabilit, în ceea ce privește boala soției, nu s-a dovedit o legătură de cauzalitate între fapta pârâților și îmbolnăvirea soției reclamantului.
A mai invocat reclamantul că, din cauza injuriilor și amenințărilor, clientela restaurantului la care lucrează a început să îl evite. Un astfel de prejudiciu nu este moral și nici nu poate fi pretins de către reclamant, ci de societatea la care este angajat.
Prejudiciile morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui interes personal nepatrimonial, orice persoană având garantat dreptul la viață, sănătate, integritate fizică și psihică. Durerea suferită de pe urma unei loviri este un prejudiciu moral, starea provocată de anumite gesturi sau cuvinte nepotrivite pot aduce atingere personalității fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale.
Nu pot fi negate durerea apelantului-reclamant, ca urmare a loviturilor primite, și nici umilința resimțită în urma loviturilor, jignirilor, amenințărilor aduse într-un loc central, într-o comunitate relativ mică. În aceste condiții, suma de 5000 lei, acordată de prima instanță, este o compensare echitabilă a prejudiciului moral creat reclamantului prin acțiunile pârâților, care au adus atingere valorilor care se referă la integritatea fizică și celor relative la demnitate. Fiind vorba despre încălcări ale acestor valori, tribunalul nu va putea reține apărările apelanților-pârâți, în sensul că leziunile au fost minore, iar reclamantul a continuat să aibă aceeași activitate, aceste elemente fiind avute în vedere pentru stabilirea unui prejudiciu de 5000 lei, daune morale.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și legea aplicabilă, astfel că va păstra sentința atacată, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă.
Hotărârea este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit art. 299, art. 301 din Codul de procedură civilă, și, sub sancțiunea nulității, se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul L. T., domiciliat în mun. G., ./220, ., și pârâții E. M., domiciliat în mun. G., .. A, ., și P. A. Ș., domiciliat în mun. G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 6841/15.04.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 octombrie 2014.
Președinte, M. A. | Judecător, N. M. | |
Grefier, C. C. |
Red. N. M.
Thred. H.M./N.M.
5 ex./18.11.2014
Dosar prima instanță:
_ – Judecătoria B.
Judecător prima instanță:
V. E. C.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Validare poprire. Decizia nr. 113/2014. Tribunalul BUZĂU | Acţiune în constatare. Decizia nr. 443/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
