Validare poprire. Decizia nr. 113/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 2079/287/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 113/2014
Ședința publică de la 28 martie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. M.
Judecător: M. N.
Grefier: A. P.
Pe rol se află rejudecarea, după casare, a apelului civil formulat de către creditoarea „CONFIDENȚIAL .., cu sediul în orașul P., județul O., împotriva sentinței civile nr. 1385/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, în dosarul nr._, având ca obiect validare poprire, în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în ., și terțul poprit T. RÂMNICU SĂRAT, cu sediul în mun. Râmnicu Sărat, .. A1, județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta „Confidențial .., prin avocați P. A. I. și Ș. F., intimata ., reprezentată de avocat M. A., lipsă fiind T. Râmnicu Sărat.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că apelul a fost motivat, cauza a fost amânată pentru a da posibilitatea părților de a lua cunoștință de raportul de expertiză, după care:
Avocat P. A. I. a arătat că apelanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, însă urmează a se aprecia că prin acestea s-a solicitat înlăturarea interpretărilor date de către expert cu privire la natura cheltuielilor din capitolul materiale și, conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din O.G nr. 22/2000, a se constata că debitoarea avea și are disponibilități necesare în conturile terțului poprit pentru a efectua plățile către apelantă.
Avocat M. A. a arătat că nu are obiecțiuni de formulat la raportul de expertiză.
A arătat că prin întâmpinarea depusă la Curtea de Apel Ploiești, intimata a arătat că în mod eronat creditoarea conform dosarului de executare a dispus de fonduri în conturile deschise la terțul poprit. . mai multe conturi încadrate în mai multe secțiuni, iar aceste sume au o altă destinație, nefiind alocate acoperirii plăților ce urmează a fi efectuate către creditoare. Bugetul se împarte în două secțiuni, respectiv secțiunea de funcționare și secțiunea de dezvoltare.
A depus la dosar copie de pe hotărârea nr. 31 privind rectificarea bugetului local pe luna septembrie 2013, copia ordinului de plată nr. 356 din 24.09.2013, în valoare de 6.000 lei, copia adresei nr. 5515 din 5.09.2012 emisă de . de atestare fiscală nr._ din 5.09.2012 și copia adresei nr. 6435 din 3.09.2013.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Ș. F., având cuvântul pentru apelantă, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței pronunțate de prima instanță și, pe fond, admiterea cererii de validare proprii, urmând a fi obligat terțul poprit la plata sumei de 291.733,87 lei.
În al doilea ciclu procesual, intimata a invocat excepția decăderii din dreptul de a solicita instanței de executare a validării popririi, urmând ca aceasta să fie respinsă ca nefondată.
Terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, acesta a dispus efectuarea de plăți către alți creditori.
Prin neefectuarea fiecărei obligații de plată a curs un alt termen de 3 luni. În contul debitoarei au existat disponibilități, aceasta efectuând plăți la data de 2.04.2012, 5.04.2012 și 20.04.2012.
A fost efectuată o plată în valoare de 91.475 lei către un executor judecătoresc. executorul judecătoresc a revenit cu cerere de încuviințare a popririi după respingerea contestației la executare formulată în dosarul nr._ al Tribunalului B..
Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză a rezultat că între debitor și terțul poprit a existat o înțelegere frauduloasă.
Debitoarea a efectuat conform ordinului de plată nr. 62 din 14.03.2012 plăți către alt creditor.
În cauză nu era necesară a se efectua o expertiză. Terțul poprit a acceptat ca debitoarea să vireze sume de bani către alți creditori.
În al doilea ciclu procesual la dosar au fost depuse suficiente probe din care rezultă că debitoarea a efectuat plăți către alți creditori, plăți care sunt ilegale.
A solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, urmând a fi obligat terțul poprit la plata sumei de 291.733,87 lei, urmând să solicite pe cale separată cheltuielile de judecată.
Avocat P. A. I., pentru apelantă, a arătat că lasă la aprecierea instanței cererea expertului privind majorarea onorariului pentru efectuarea expertizei.
În ceea ce privește excepția tardivității s-a invocat decizia Î.C.C.J. privind decăderea din termenul de 3 luni prevăzut de art. 460 alin. 1 din codul de procedură civilă din dreptul de a solicita executarea validării popririi.
La data de 5.01.2012 terțul poprit a comunicat că a dat curs popririi asupra conturilor debitoarei.
S-a solicitat suspendarea executării, cerere care a fost admisă provizoriu. Cererea de validare a fost formulată în termen.
Având cuvântul pe fond, avocat P. A. I. a arătat că expertul, cu privire la obiectivul nr. 2, a prezentat situația plăților conform extraselor de cont și a documentelor contabile constatând că debitoarea a efectuat plăți în anii 2012 și 2013.
Expertul a dat o interpretare proprie, apreciind că de fapt respectivele plăți la capitolul materiale ar reprezenta cheltuieli de organizare și funcționare inclusiv a celor de personal.
În condițiile în care plățile efectuate la capitolul materiale sunt evidențiate distinct de plățile efectuate pentru cheltuieli de personal, expertul nu avea competența de a da o interpretare proprie.
Dacă la primul obiectiv expertul a indicat în mod corect capitolul materiale din care era obligatoriu să fie efectuate plățile, la cel de-al doilea obiectiv, contrar dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 22/2010, acesta a făcut aprecieri subiective la o cauză penală față de care instanțele civile nu s-au pronunțat.
Intimata debitoare a depus la dosar 3 înscrisuri, respectiv Hotărârea nr. 31 privind rectificarea bugetului local pe luna septembrie 2013, un ordin de plată și un certificat de atestare fiscală din anul 2012 înscris care nu are legătură cu cauza.
Prin raportul de expertiză s-a constatat că terțul poprit nu a efectuat plăți către creditoare. Urmează a se avea în vedere faptul că există sume de bani în contul debitoarei.
Aprecierile instanței de fond cu privire la existența unei cauze penale urmează a se avea în vedere faptul că a fost pusă în discuție o cerere de suspendare.
O altă apreciere a expertului se referă la faptul că în martie 2014 debitoarea a efectuat o plată în sumă de 5.000 lei și, consideră acesta, că primăria ar fi trebuit să micșoreze suma datorată către un furnizor.
A arătat că în ceea ce privește cheltuielile de judecată acestea urmează a fi solicitate pe cale separată.
Avocat M. A., pentru debitoare, în ceea ce privește cererea expertului de majorare a onorariului a arătat că lasă la aprecierea instanței.
A solicitat admiterea excepției privind decăderii creditoarei din termenul de 3 luni prevăzut de art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din dreptul de a solicita instanței de executare validarea popririi.
Executorul judecătoresc a comunicat poprirea terțului poprit la data de 5.01.2012, iar aceasta din urmă trebuia să-și îndeplinească obligația în termen de 15 zile de la comunicarea popririi.
Cum validarea popririi a fost cerută de creditoare la 27.06.2013 se poate constata că a fost depășit cu mult termenul imperativ de 3 luni prevăzut de lege.
A solicitat admiterea excepției și respingerea, ca fiind tardivă, a cererii.
Pe fondul cauzei, urmează a se respinge cererea de validarea a popririi.
Cheltuielile de organizare și funcționare au fost corect evidențiate de către expert. Raportul de expertiză a fost avizat inclusiv de expertul parte B..
La dosar a fost depusă hotărârea de rectificare a bugetului, ordinul de plată privind suma de 6.000 lei. Toate plățile către creditoare au fost făcute din același cont și privesc aceleași secțiuni.
Certificatul de atestare fiscală este emis pentru anul 2012.
La primărie s-a primit o adresă privind existența unui dosar penal privind pe fostul primar și s-a solicitat a fi sistate orice plăți către creditoare.
Plățile au fost reluate în luna septembrie 2013 și au continuat și în anul 2014.
Nu a existat rea-credință din partea debitoarei.
Conform O.G nr. 22/2992 și deciziei Î.C.C.J nr. 5235/14.05.2013 s-a statuat că terțul poprit nu ar putea ridica sume de bani din alte conturi. Chiar dacă s-ar valida poprirea, nu se pot lua bani din alte conturi.
S-a mai susținut de către apelantă că au fost efectuate plăți către alți creditori. Conform ordinului de plată nr. 62 rezultă că a fost achitată către Biroului judecătoresc suma de 91.384,75 lei. La Curtea de Apel Ploiești intimata a depus precizări referitoare la ordinul de plată, a depus un studiu de fezabilitate privind un proiect de gaze.
Debitoarea intimată a făcut toate demersurile pentru a efectua plățile către apelanta creditoare. Nu se poate reține reaua-credință a intimatei debitoare, urmând a fi înlăturate susținerile apelantei privind existența unui cerc fraudulos.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
În replică, avocat P. A. I. a arătat că expertul parte a semnat raportul de expertiză, însă la efectuarea lucrării de către expertul desemnat s-au indicat dispozițiile art. 1 din O.G nr. 22/2002. După prezentarea plăților și conturilor pe denumiri acesta a dat o interpretare proprie referitoare la plățile făcute de debitoare.
În replică, avocat M. A. a arătat că în precizările depuse la Curtea de Apel Ploiești debitoarea a arătat faptul că cheltuielile de organizare și funcționare nu se regăsesc la secțiunea dezvoltare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat, sub numărul_ din data de 27.06.2012, creditoarea „Confidențial .., în contradictoriu cu terțul poprit T. Râmnicu Sărat și debitoarea Primăria Comunei P., a formulat cerere de validare a popririi, prin care a solicitat obligarea terțului poprit să achite suma de 291.733,87 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare, și amendarea acestuia cu o sumă cuprinsă între 200 și 1000 lei.
Prin întâmpinarea formulată, terțul poprit T. Râmnicu Sărat a solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că nu este real că refuză să dea curs dispoziției de poprire.
Debitoarea ., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii, întrucât terțul poprit a dat eficiență prevederilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 22/2002, precum și Ordinului MFP nr. 2336/2011 pentru aprobarea procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii. Terțul poprit nu a refuzat să dea curs dispoziției de poprire și a comunicat executorului că sumele prezentate pentru indisponibilizare reprezintă cheltuieli pentru organizare și funcționare și nu pot fi supuse executării silite.
Prin sentința civilă nr. 1385/04.09.2012, Judecătoria Râmnicu Sărat a respins cererea de validare poprire, reținând că, prin sentința nr. 3158/16.09.2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, debitoarea Unitatea Administrativ Teritorială . obligată să plătească creditoarei, în termen de 20 de zile de la data comunicării ordonanței de plată, suma de 161.369,44 lei, reprezentând contravaloare produse livrate, precum și penalități de întârziere și cheltuieli de judecată. În temeiul titlului executoriu, constând în sentința civilă menționată, s-a format dosarul de executare nr. 1279/2011, pentru recuperarea de către creditoarea „Confidențial .. a sumei de 282.549,42 lei.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 5.12.2011, pronunțată în dosarul nr. 3945/287.2011 de Judecătoria Râmnicu Sărat, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite a sentinței nr. 3158/16.09.2011 a Tribunalului B..
La data de 14.12.2011, B. C. L. C. a emis adresă de poprire către T. Râmnicu Sărat, prin care a dispus înființarea popririi pentru suma de 292.733,87 lei, reprezentând debit datorat conform titlului executoriu, în sumă de 282.549,42 lei și cheltuieli de executare în sumă de 10.184,45 lei. În data de 5.01.2012, terțul poprit a comunicat că a dat curs popririi asupra conturilor debitoarei . prevederilor Ordinului MFP nr. 2336/2011 pentru aprobarea procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului.
Executorul judecătoresc a revenit cu cereri de înființare a popririi la data de 7.03.2012, 4.04.2012 și 18.06.2012, ultima solicitare fiind făcută după respingerea contestației la executare formulată de debitoarea ., în dosarul nr._ al Tribunalului B..
Prima instanță a reținut incidența art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 22/2002, conform cărora „creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele datorate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale pentru care au fost înființate”. Din conținutul sentinței nr. 3158/16.09.2011 a Tribunalului B. a rezultat că sumele de bani solicitate de către creditoare reprezintă contravaloare produse livrate debitoarei în baza unui contract încheiat între acestea în iunie 2009, astfel încât, raportat la situația de fapt prezentată, nu s-a dovedit că în contul debitoarei au fost virate sumele destinate acoperirii plăților pentru achizițiile făcute în baza contractului nr. 1625/2009, sumele din cont având o altă destinație, iar potrivit dispozițiilor fiscale, sumele alocate instituțiilor și autorităților publice nu pot primi o altă destinație decât cea pentru care au fost aprobate și atribuite. Pentru aceste motive, nu s-a reținut în sarcina terțului poprit neîndeplinirea obligației de a consemna, la dispoziția executorului judecătoresc, sumele de bani cuvenite creditoarei.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel creditoarea, la data de 06.09.2012, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din 24.10.2012. Reținând aceleași considerente ca și prima instanță, tribunalul a respins apelul, prin decizia nr. 25/04.02.2013.
Creditoarea a promovat recurs împotriva deciziei date în apel, la data de 04.03.2013, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr._ din data de 25.03.2013.
Prin decizia nr. 1563/04.06.2013, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul, a casat decizia nr. 25/04.02.2013 a Tribunalului B. și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul B..
S-a apreciat că, față de obiectul pricinii – validare poprire, prin raportare la dispozițiile art. 456 și art. 460 din Codul de procedură civilă, pentru justa soluționare a cauzei, se impune a se verifica disponibilitățile bănești din conturile debitoarei . și toate conturile din care au fost făcute acestea în perioada 5.01.2012 (moment la care terțul poprit a comunicat că a dat curs popririi asupra conturilor debitoarei) – la zi, dacă plățile respective reprezintă cheltuieli de organizare și funcționare (inclusiv a celor de personal) dacă sumele cuprinse în conturile în care au existat disponibilități puteau face obiectul popririi, dată fiind natura creanței. De asemenea, s-a arătat că se impune a se prezenta de către instituția debitoare documente din care să rezulte că a făcut demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, astfel cum prevede art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
În acest context și având în vedere că verificările menționate implică necesitatea efectuării unei expertize în specialitatea contabilitate, probă care, în raport de dispozițiile art. 305 din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu poate fi administrată în faza procesuală a recursului, curtea a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Dosarul a fost înregistrat sub nr._ din data de 02.09.2013.
Intimata-debitoare, . depusă la 27.09.2013, a invocat excepția decăderii creditoarei din dreptul de a solicita validarea popririi, conform art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă. S-a referit la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/15.04.2013, care a stabilit natura termenului de 3 luni, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii. Intimata a precizat că executorul judecătoresc a comunicat poprirea la data de 05.01.2012, iar dacă nu și-a îndeplinit obligația în termenul de 15 zile, creditoarea avea la dispoziție 3 luni pentru sesizarea instanței. Cererea depusă la 27.06.2013 ar fi peste termenul de 3 luni.
Instanța a unit excepția cu fondul, în temeiul art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
În ședința publică din 18.10.2013, ținând cont de considerentele deciziei de casare, tribunalul a dispus completarea probelor administrate la prima instanță cu expertiza contabilă, pentru a se verifica disponibilitățile bănești din conturile primăriei, plățile efectuate, dacă au existat disponibilități care puteau face obiectul popririi, în raport de natura creanței. Raportul de expertiză a fost întocmit de către expert R. Vartan.
Expertul a solicitat majorarea onorariului cu 1500 lei, onorariul provizoriu fiind de 500 lei, conform încheierii din 18.10.2013. Se poate constata că, pentru efectuarea lucrării, a fost necesară deplasarea expertului pentru verificarea actelor contabile de la primărie și terțul poprit, lucrarea cuprinde situații de calcul, astfel că instanța consideră întemeiată cererea de majorare a onorariului. În consecință, în temeiul art. 213 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va admite cererea expertului și va obliga apelanta să plătească diferența de onorariu, de 1500 lei.
Tribunalul, în rejudecarea apelului, după casarea cu trimitere hotărâtă prin decizia nr. 1563/04.06.2013, urmează să analizeze, cu prioritate, în temeiul art. 137 din Codul de procedură civilă, excepția decăderii creditoarei din dreptul de a solicita validarea popririi, invocată de către debitoarea .> Art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă are următorul cuprins: „Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.” În interpretarea și aplicarea art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 7/15.04.2013, pronunțată în interesul legii, a stabilit că termenul de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.
Tribunalul a considerat că, pentru soluționarea excepției, sunt necesare verificări și probatorii comune cu cele care urmau să se administreze pentru fondul căii de atac, respectiv expertiza contabilă, întrucât momentul de la care începe să curgă termenul de 3 luni este, după caz, conform art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă: data la care terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi; data la care, în loc să consemneze suma urmăribilă, terțul poprit a liberat-o debitorului poprit. Raportat la aceste momente, instanța constată că nu au relevanță datele precizate de către intimata-debitoare pentru calculul termenului de 3 luni, cât timp aceasta s-a referit numai la data comunicării înștiințării de poprire de către executorul judecătoresc, la 05.01.2012. Se poate observa că, la 05.01.2012, T. Râmnicu Sărat a confirmat înființarea popririi asupra conturilor debitoarei . nr. 17/05.01.2012 (fila 11, dosar judecătorie). S-a precizat însă că plata se va face cu respectarea Ordinului MFP 2336/2011 pentru aprobarea procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului. Executorul judecătoresc a revenit cu adrese la terțul poprit (la 07.03.2012 – fila 12, dosar judecătorie, 04.04.2012 – fila 13), pentru plata sumelor, T. precizând, în adresa nr. 1476/05.04.2012 (fila 16), că a revenit asupra popririi conturilor debitoarei. Din concluziile expertului R. Vartan, rezultă că nu era posibilă plata către apelanta creditoare, astfel încât, nefiind dovedit momentul de la care terțul nu și-a mai îndeplinit obligațiile, instanța va respinge excepția decăderii.
Pe fondul cererii de validare poprire, după cum s-a arătat și în considerentele pentru respingerea excepției decăderii, expertul contabil R. Vartan a concluzionat, după verificarea conturilor, plăților, încasărilor, că intimații nu aveau posibilitatea de a plăti suma care face obiectul executării silite, la cererea apelantei. Astfel, s-a constatat că, în anul 2012, Primăria P. a avut încasări de 3.373.637,95 lei, iar în 2013 de 2.783.889,60 lei. În ceea ce privește plățile efectuate, în anul 2012, au fost în cuantum total de 3.370.991,28 lei, iar în anul 2013 de 2.783.889,60 lei. Expertul, analizând actele contabile de la primărie, respectiv facturi, chitanțe, ordine plată, cecuri, state de plată, contracte, precum și prevederile O.G. nr. 22/2002, a concluzionat că sumele pretinse de către apelanta creditoare puteau fi plătite numai din capitolul de cheltuieli materiale (în 2012, din acest capitol s-a plătit suma de 1.353.114,93 lei, iar în 2013 s-a plătit un total de 1.021.100,11 lei). Verificându-le, expertul a stabilit că sumele reprezentau cheltuieli de organizare și funcționare curente, cu materiale, combustibil, servicii prestate, plăți titluri executorii, decontare navetă. Astfel de cheltuieli au fost din capitolul materiale pentru organizarea și funcționarea în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care a fost înființată autoritatea administrației publice locale. Ultima plată către apelantă a fost efectuată la 03.03.2014, în sumă de 5000 lei, cu ordinul de plată nr. 35/03.03.2014.
Apelanta a criticat concluziile expertului, apreciind că interpretarea dată de către expert capitolului din care au fost efectuate plățile ar fi în afara competențelor stabilite și în afara cadrului legal, făcând și aprecieri subiective la o cauză penală. A solicitat apelanta să fie înlăturate interpretările date de către expert cu privire la natura cheltuielilor din capitolul materiale și să se constate că debitoarea avea și are disponibilitățile necesare în contul terțului poprit pentru a efectua plățile.
Tribunalul apreciază că, fiind o expertiză contabilă, prin care au fost analizate și verificate încasările și plățile efectuate din conturile debitoarei, nu poate stabili o situație contrară numai pe baza afirmațiilor apelantei. Debitoarea este o instituție publică, are deschis cont la terțul poprit T. Râmnicu Sărat, ambele intimate fiind obligate să respecte dispozițiile legale prevăzute de art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele datorate bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale pentru care au fost înființate. Cheltuielile efectuate de către debitoare, din contul deschis la terțul poprit, erau de natura celor prevăzute de art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 22/2002, după cum a concluzionat expertul, cât timp erau destinate să asigure îndeplinirea atribuțiilor și obiectivelor legale pentru care a fost înființată autoritatea publică locală.
Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și a autorităților publice se achită numai din sumele aprobate prin bugetele locale cu această destinație, sau, după caz, din capitolul „cheltuieli” la care se încadrează obligația respectivă, și nu din alte capitole ale bugetului local. Cum produsele livrate de către creditoare nu se încadrau la cheltuielile de organizare și funcționare, în mod legal expertul a apreciat natura cheltuielii și capitolul din care se putea efectua plata. Cât timp expertul a stabilit natura plăților efectuate și nu s-a dovedit că, în perioada 05.01.2012 - la zi, nu s-au efectuat plăți către alți creditori, ci doar plățile ce s-au încadrat în dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 22/2012, respectiv cheltuielile pentru personal și pentru organizarea și funcționarea instituției, nu se poate reține neîndeplinirea obligațiilor care îi reveneau terțului poprit.
Apelanta a invocat plata efectuată către executorul judecătoresc M. Goslan, însă contul din care s-a plătit (dezvoltare) nu este același cu cel din care s-au efectuat plățile pentru creditoarea „Confidențial .. (materiale).
Conform art. 456 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat: a) să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. (1)”. Dacă terțul nu își îndeplinește obligațiile, se poate solicita validarea popririi, în baza art. 460 din Codul de procedură civilă, însă se poate observa că T. Municipiului Râmnicu Sărat a înființat poprirea asupra conturilor debitoarei, nefiind vorba despre un refuz al terțului poprit.
Cât privește sumele de bani care puteau fi supuse popririi sau din care se pot achita cheltuielile pretinse de către apelantă, având în vedere mărfurile livrate (în baza contractului nr. 1625/10.06.2009), acestea sunt numai cele prevăzute cu această destinație, în buget, iar nu din alte venituri ale debitorului, sume care pot fi utilizate numai pentru destinația respectivă (salarii, plata utilităților, cheltuieli de transport etc.). În acest sens sunt normele generale, reglementate de Legea finanțelor publice, nr. 500/2002, care, la art. 14 stabilește clar, că toate „cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale. Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugete și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială. Nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.” Este de remarcat și sancțiunea care intervine în cazul încălcării acestor norme, dacă se efectuează cheltuieli fără a exista prevedere bugetară, respectiv amenda contravențională, conform art. 72 din același act normativ.
O.G. nr. 22/2002 a stabilit norme privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cum este și cazul titlului a cărui executare a solicitat-o apelanta. La art. 1 din acest act normativ au fost prevăzute regulile care rezultau și din reglementările generale, respectiv interdicția de a se plăti creanțele din alte categorii de venituri decât cele prevăzute în buget cu destinația respectivă.
Art. 2 din O.G. nr. 22/2002 prevede: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Tribunalul consideră că singura interpretare corectă a normelor citate este aplicabilitatea art. 1 din acest act normativ și deci interdicția de a se plăti din alte conturi decât cele cu destinația precizată în lege. Se poate observa că regula interdicției de plată este înscrisă la primul articol din lege, termenul de 6 luni este reglementat după, la art. 2, în timp ce norma de trimitere la executarea silită este reglementată la art. 3, care face referire numai la art. 2 și fără să precizeze excepția neaplicării art. 1. Codul de procedură civilă devine aplicabil, însă numai în măsura în care nu există aceste norme speciale, iar trimiterea pe care legiuitorul a făcut-o la executarea silită se explică prin posibilitatea recunoscută creditorului ca, numai după trecerea unui termen de 6 luni de la primirea somației și numai dacă debitorul (instituția publică) nu a făcut demersurile necesare pentru a plăti, să treacă la executarea silită.
Față de toate aceste considerente, tribunalul constată că situația de fapt a fost corect stabilită, legea a fost aplicată în mod corect acesteia, astfel că, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, va păstra în totalitate sentința judecătoriei și va respinge apelul, ca nefondat.
Hotărârea este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit art. 299, art. 301 din Codul de procedură civilă, și, sub sancțiunea nulității, se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția decăderii apelantei creditoare din dreptul de a cere validarea popririi.
Respinge, ca nefondat, apelul civil formulat de către creditoarea „CONFIDENȚIAL .., cu sediul în orașul P., județul O., împotriva sentinței civile nr. 1385/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, în dosarul nr._, având ca obiect validare poprire, în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în ., și terțul poprit T. RÂMNICU SĂRAT, cu sediul în mun. Râmnicu Sărat, .. A1, județul B..
Majorează cu 1500 lei onorariul cuvenit expertului R. Vartan și obligă apelanta la plata acestei sume.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 martie 2014.
Președinte, A. M. | Judecător, M. N. | |
Grefier, A. P. |
Red. M.N.
Tehn. M.N.
Dosar prima instanță:
Judecătoria Râmnicu Sărat–_
Judecător prima instanță:
A. P.
5 ex.
12.05.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 527/2014.... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 402/2014.... → |
|---|
