Fond funciar. Decizia nr. 359/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 359/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 576/277/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 359/2014
Ședința publică de la 03 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător A. M.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de reclamanta A. J., cu domiciliul în Germania și reședința în com.Cislău, . – la numitul G. C., împotriva sentinței civile nr.78/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar anulare titlu de proprietate și obligație de a face, în contradictoriu cu pârâții C. L. CISLĂU PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, P. D., R. I., ambele cu domiciliul în com.Cislău, ., G. D. – decedat pe parcursul procesului, cu moștenitori G. M., domiciliată în oraș Nehoiu, . și G. I., domiciliat în oraș Nehoiu, . – la fam.G. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatele P. D. și R. I. – asistați de avocat D. M., lipsă fiind celelalte părți, apelanta reprezentată de avocat Rachieru A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Rachieru A., având cuvântul pentru apelantă, solicită admiterea apelului, instanța de fond în mod greșit admițând excepția autorității de lucru judecat, întrucât există identitate doar pentru părți, nu și pentru cauză și obiect. În dosarul anterior s-a solicitat anularea titlului de proprietate pe motiv că pârâtele nu au formulat cerere de reconstituire. S-a constatat de către instanță că s-au formulat cereri de reconstituire. Motivarea prezentei acțiuni a fost alta, se recunoaște că au fost formulate cereri, dar s-a invocat decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru renunțarea la succesiune. D. G. D. era trecut în certificatul de moștenitor al defunctei și pârâtele nefiind moștenitoare întrucât nu au acceptat succesiunea, trebuie excluse din titlul de proprietate. Nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, cauza putând fi soluționată pe fond. De asemenea, în mod greșit s-a admis excepția lipsei de interes deoarece terenurile au fost cumpărate de către reclamantă și există interesul acesteia în desființarea titlului de proprietate. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat D. M., având cuvântul pentru intimatele P. D. și R. I., pune concluzii de respingere a apelului. Prin cererea reconvențională formulată în dosarul nr.715/2005 reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate pentru că pârâtele nu sunt moștenitoare ale defunctei. Există certificatul de moștenitor nr.133/30.03.1993 în care este menționat ca moștenitor G. D., dar nu există cereri de renunțare la succesiune. Aceste motivări au fost analizate prin sentința civilă nr.495/2006, aceleași motivări fiind invocate și în recurs. În ceea ce privește lipsa de interes, s-a arătat în întâmpinare că apelanta nu este moștenitoare a defunctei și nici nu a cumpărat terenul extravilan, ci doar terenul categoria intravilan. În mod corect a reținut instanța de fond lipsa de interes. În concluzie, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că:
Pe rolul Judecătoriei Pătârlagele a fost înregistrată,sub nr._ acțiunea formulată de reclamanta A. J. în contradictoriu cu pârâții C. L. Cislău, C. Județeană B. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor,G. D., P. D. și R. I. prin care solicita instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a întregului titlu de proprietate nr.56.087/2004.
In motivarea acțiunii reclamanta arată că din certificatul de moștenitor nr.133/30.03.1993, eliberat de notariatul de Stat Pătârlagele, rezultă că de pe urma def.Soican C.M. a rămas ca unic moștenitor G. C.D. căruia ii revine întreaga masă succesorală, că, ulterior, prin procesul verbal încheiat la data de 27.04.1993 și înregistrat la Consiliul Local al comunei Cislău, a fost pus în posesie G. C.D. cu suprafața de 0,3906 ha situat in pct.P.-Bărăști L., prin procesul verbal nr.220, încheiat la data de 27.04.1993, și înregistrat la Consiliul Local, au fost puși în posesie moștenitorii def.Ș. C.M. cu suprafața de 0,3162 m.p. situată în pct.P.-Bărăști L.,iar prin procesul verbal nr.515/2.03.1998 aceeași comisie pune în posesie pe suprafețele de 0,5610 ha in pct...p. arabil și 1150 curți-construcții, pe moștenitorii def.Șoican C.M., că și C. Județeană B.,prin adresa nr.12.302/15.09.2010 certifică faptul că pârâtul G. D. figura ca singurul moștenitor al def.Șoican C.M., conform anexei 3 aprobată prin hotărârea Comisiei Județene B. nr.9/1991 și că, totodată, cu adresa nr. 7729/30.06.2011, aceeași Comisiei Județeană transmite ,în copie, anexa 3 la Legea 18/1991 – . la poz.15/44 figurează înscris autor def.Șoican C.M. . Ulterior conform HCJ B. nr.283 pe baza referatului Comisiei Locale Cislău nr.2979/3.12.2003 s-a aprobat diminuarea suprafeței de la 1,46 ha ,la suprafața de 1,27 ha, conform declarației dată de moștenitorul G. C.D..
Mai arată reclamanta că, începând cu anul 2001 și până în prezent, la Primăria Cislău,in Registrul agricol ,la rolul cu nr.1129 figurează ca proprietar A. J. conform chitanțelor eliberate de Primărie și prin care au fost încasate taxele anuale.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.27 alin.2 indice 2 din Legea 18/1991,precum și art.III din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii 18/1991.
Prin întâmpinarea formulată, C. L. Cislău a invocat excepția autorității de lucru judecat arătând că prin Decizia civilă nr.688/26.10.2006 a Tribunalului B. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reconvențională privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.56.087/42/26.04.2004.
Pe fondul cauzei se arată că prin acțiune reclamanta invocă certificatul de moștenitor nr. 133/30.03.1993 pretinzând că prin acesta se atestă calitatea de unic moștenitor după def.Șoican C. M., a pârâtului G. D.. Această afirmație este infirmată de către instanța de judecată prin Decizia nr.688/27.10.2006 unde se constată că, pe baza documentelor depuse la dosar la nivelul anului 1991, existau trei moștenitori în privința terenului .
De asemenea ,certificatul de moștenitor nr.133/2003 cuprinde bunurile bine individualizate și nu se referă la toată averea succesorală a defunctei. In baza acestui certificat a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.831/7.06.1999. Deși procesele verbale de punere in posesie nu constituiau titluri de proprietate,reclamanta cumpără de la pârâtul G. D. și suprafața de 5096 m.p. conform contractului nr.1002/26.07.2000.
C. L. mai arată că aceste contracte sunt ilegale in condițiile in care reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autoarei Șoican C. M. se făcuse pe numele a trei moștenitori încă din anul 1997, înainte de perfectarea actelor.
Au fost atașate întâmpinării Decizia civilă nr.688/27.10.2006,precum și întreaga documentație care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 56.087/42/26.04.2004.
Pârâtele P. D. și Roșirou I. au formulat, și ele, întâmpinare invocând inadmisibilitatea cererii in anulare și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In cuprinsul întâmpinării se arată că reclamanta invocă certificatul de moștenitor nr.133/30.03.1993 pretinzând că prin acesta se atestă calitatea de unic moștenitor după def.Șoican M. a lui G. D.. Acest certificat de moștenitor cuprinde bunuri bine individualizate, în baza lui fiind încheiat contractul de vânzare cumpărare nr 831/1999.Cele două contracte de vânzare cumpărare încheiate de reclamantă sunt ilegale datorită faptului că G. D. nu era singurul moștenitor al defunctei.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare arătând, in esență, că solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 56.087/2004, iar cu privire la autoritatea de lucru judecat precizează că în baza contractelor de vânzare - cumpărare nr.831/1999 și 1002/2000 a fost intabulat dreptul său de proprietate, iar prin sentința civilă nr.558/2004 a Judecătoriei Pătârlagele s-a dispus cu privire la imobilul casă și suprafața de 5096 m.p. teren (contract de vânzare cumpărare nr.1002/2000) intabularea dreptului de proprietate. Cum Decizia Tribunalului B. nr.688/2006 este ulterioară dispozițiilor sentinței Judecătoriei Pătârlagele, instanța urmează să hotărască dacă principiul invocat de pârâtă este in favoarea sa sau este favorabilă poziția reclamantei.
In ședința publică de la data de 19.09.2013,instanța a pus in discuția părților excepția autorității de lucru judecat.
Apărătorul reclamantei a solicitat respingerea excepției întrucât consideră că nu există autoritate de lucru judecat, arătând că in dosarul anterior se punea problema dacă părțile adverse au formulat sau nu cerere de reconstituire,acesta fiind motivul pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate. In prezenta cauză se solicită constatarea nulității titlului de proprietate pe motiv că, în raport de Decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție, cine a renunțat o dată la succesiune ,a renunțat pentru tot și pentru bunurile prezente și pentru cele viitoare, aceasta însemnând că părțile adverse chiar dacă au formulat cerere de reconstituire nu sunt acceptanți ai succesiunii. Totodată, mai arată că al doilea motiv pentru care solicită constatarea nulității titlului de proprietate este acela că există diferențe între anexa pe care a validat-o C. Județeană și anexa existentă la C. L. Cislău și, din corespondența purtată cu autoritățile statului rezultă că chiar acestea au fost de părere că se impune promovarea unei acțiuni în anularea titlului pentru că anexa cu moștenitorii nu a fost validată niciodată de comisia județeană.
Judecătoria Pătârlagele,analizând, în temeiul art.248 c.p.civila, cu prioritate excepția invocată, prin încheierea de ședință cu caracter interlocutoriu din data de 14.11.2013, a admis-o, respingând acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/42 din 26.04.2004, în ceea ce privește terenul situat în intravilan, ca existând autoritate de lucru judecat. S-a dispus continuarea judecății în ceea ce privește nulitatea titlului pentru terenul extravilan.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea ce a format obiectul dosarului nr.715/2005 al Judecătoriei Pătârlagele reclamantele P. D. și R. I.(pârâte în prezenta cauza) au formulat acțiune în revendicare solicitând obligarea pârâților A. J. și G. C. să le lase în deplină proprietate și posesie terenurile în suprafață totală de 3906 m.p. situate in satul Bărăști . Reclamantele au invocat ,in dovedirea dreptului de proprietate titlul de proprietate nr.56.087/42/26.04.2004,precum și sentința civilă nr.49/25.01.2005 a Judecătoriei Pătârlagele prin care s-a dispus partajul terenurilor moștenite de la defuncta Soican C. M..
Pe calea cererii reconvenționale pârâții A. J. și Gogoase C. au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.56.087/42/26.04.2004, numai in ceea ce privește terenul amplasat in intravilan.
Prin sentința civilă nr. 495/21.07.2006 a fost respinsă acțiunea principală și admisă cererea reconvențională dispunându-se anularea parțială a titlului de proprietate nr. nr.56.087/42/26.04.2004 eliberat de C. Județeană B.. Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. D. și R. I. iar prin Decizia civilă nr.688/27.10.2006 recursul a fost admis, modificată în tot sentința atacată în sensul admiterii cererii in revendicare și respingerii cererii reconvenționale.
In considerentele deciziei, cu privire la cererea reconvențională Tribunalul B. a arătat că instanța de fond a făcut o analiză greșită a probelor administrate, în sensul că P. D. și R. I. sunt alături de pârâtul G. D.,moștenitoare ale def.Șoican(C.) M. ,această calitate reieșind din hotărârea nr.9/26.10.1991 (poz.15/44 anexa 3) a Comisiei Județene B..
Inițial suprafața totală reconstituită a fost de 1,2 ha teren ca apoi să fie majorată la suprafața de 1,46 ha, iar prin Hotărârea nr.283/11.12.2003 a fost diminuată la suprafața de 1,27 ha. Tribunalul B. a statuat că P. D. și R. I. au fost incluse ca moștenitoare și nu s-a modificat vreo suprafață de teren reconstituită de pe urma def. Șoican (C.)M..
De asemenea, suprafața de teren reconstituită conform titlului de proprietate a făcut obiectul ieșirii din indiviziune a celor trei moștenitori, conform sentinței civile nr.49/23.01.2005, iar până la finalizarea procedurii de retrocedare a proprietății prin emiterea titlului de proprietate, pârâtul G. D., deși știa că au dreptul la reconstituirea terenului, alături de el, și celelalte două moștenitoare – P. D. și R. I. ,a înstrăinat reclamantei A. J. suprafața de 1000 m.p., precum și suprafața de 5096 m.p.
Prin aceeași decizie s-a apreciat și asupra faptului că, în ceea ce privește pe P. D. și R. I., acestea au beneficiat de repunerea în termen a moștenitorilor pentru acceptarea succesiunii autorilor decedați anterior anului 1990.
In prezenta cauză, prima inastanță a obervat că se solicită constatarea nulității absolute a întregului titlu de proprietate pentru motivele arătate mai sus și precizate de apărătorul ales al reclamantei, respectiv faptul că P. D. și R. I. au renunțat la moștenirea defunctei Șoican (C.)M., în aceste condiții nu trebuia să mai fie înscrise în titlul de proprietate, iar al doilea motiv de nulitate absolută vizează că ar exista diferențe între anexa de reconstituire existentă la C. L. Cislău și anexa existentă la C. Județeană B..
Față de cele reținute instanța a preciat că există tripla identitate de părți,obiect și cauză, în sensul că, prin soluționarea cererii reconvenționale s-a statuat in mod irevocabil cu privire la calitatea de moștenitor a pârâtelor P. D. și R. I.,precum și cu privire la terenul înscris in titlul de proprietate, făcându-se o analiză detaliată a tuturor etapelor anterioare emiterii acestuia.
In concret, s-a făcut vorbire de Hotărârea nr.9/1991 a Comisiei Județene B. și toate modificările aduse acesteia prin hotărârile ulterioare nr. 135/1997 și 283/2003.
Reclamanta, în prezenta cauză, aduce în discuție aceleași aspecte care au fost soluționare în mod irevocabil prin Hotărârea Tribunalului B..
Pe cale de consecință și în conformitate cu dispozițiile art.432 c.p.civilă coroborate cu art.1201 din codul civil de la 1864, Judecătoria Pătârlagele a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.56.087/42/26.04.2004 (numai în ceea ce privește terenul situat intravilan) ca existând autoritate de lucru judecat.
In condițiile în care se solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 56.087/42/26.04.2004 cu privire la toate terenurile înscrise in acesta, instanța a dispus continuarea judecății în ceea ce privește terenurile situate in extravilan din cuprinsul acestui titlu.
Pârâtele P. D. și R. I. au invocat excepția lipsei de interes a reclamantei precum si excepția lipsei calității procesuale active a acesteia arătând că nu este moștenitoarea defunctei Șoican C. M. ,nu este cumpărătoarea vreunei suprafețe din cele înscrise în titlul de proprietate nr. 56.087/42/26.04.2004 pentru terenurile din extravilan și nu este nici beneficiara reconstituirii dreptului de proprietate în nume propriu.
Instanța a pus în discuția părților excepția invocată la termenul din data de 23.01.2014, iar prin sentința civilă nr.78/23.01.2014 a admis-o, respingând acțiunea ‚având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/42 din 26.04.2002, în ceea ce privește terenurile din extravilan, ca fiind formulată de o persoană ce nu justifică un interes.
Argumentele avute în vedere de către Judecătoria Pătârlagele în sprijinul acestei soluții sunt:
Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cea care a pus in mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia. Interesul poate fi material sau moral și trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:să fie legitim, să fie născut și actual, să fie personal și direct. Interesul trebuie să fie născut și actual, să existe in momentul în care se exercită dreptul la acțiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune.
De asemenea, interesul trebuie să fie personal și direct, in sensul că folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva. Această cerință există și atunci când forma procedurală nu este promovată de titularul dreptului, ci de alte persoane sau organe cărora legea le recunoaște legitimare procesuală, întrucât folosul practic se produce asupra titularului.
In spiritul și litera art. III din Legea 169/1997 și ale Legii 18/1991, in categoria persoanelor care justifică un interes legitim intră persoanele cărora, prin titlul de proprietate contestat, le-a fost nesocotit dreptul de proprietate recunoscut prin lege. Sintagma „recunoscut prin lege”presupune nu numai simplul fapt al înregistrării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, ci soluția adoptată în privința acestei cereri prin stabilirea dreptului de proprietate in modurile stabilite de Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare.
Așa cum se poate observa reclamanta nu a formulat vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile din acest titlu ,acesteia
nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenurile din titlurile de proprietate a căror nulitate se solicită a fi constatată, în speța terenurile înscrise în extravilan.
Totodată potrivit art. III alin.2 din Legea nr.169/1997 nulitatea poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes legitim. Prin urmare calitatea procesuală activă aparține persoanelor care justifică un interes legitim, astfel de persoane sunt cele care au fost prejudiciate prin actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate.
Față de toate aceste considerente, Judecătoria a găsit întemeiată excepția lipsei de interes pe care a admis-o, respingând acțiunea ca fiind formulată de o persoană ce nu justifică un interes.
Pe cale de consecință, prima instanță a apreciat că nu se mai impune analizarea excepției lipsei calității procesuale active invocată, de asemenea, de către intimate.
Împotriva sentinței civile nr. 78 pronunțată la data de 23.01.2014 de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ a formulat apel reclamanta A. J. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat, or, în raport de sentința pronunțată în dosarul nr. 715/2005 apreciaă că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat.
În dosarul anterior s-a solicitat constatarea nulității titlului de proprietate pe motiv că intimatele-pârâte nu au formulat cerere de reconstituire pentru aceste suprafețe.
Prima instanță a respins acțiunea motivând că, chiar dacă nu s-au găsit cererile de reconstituire, nu se poate reține că acestea nu le-ar fi depus.
Or, acum se solicită nulitatea titlului pe alt motiv, și anume faptul că intimatele pârâte erau renunțătoare, singurul moștenitor fiind Gâlmeanu D. potrivit certificatului de moștenitor nr. 133/1993 .
În aceste condiții cine a renunțat la succesiune a renunțat atât la bunurile prezente cât și la cele viitoare.
Consideră apelanta că tot în mod greșit a fost admisă și excepția lipsei de interes a acesteia cu privire la nulitatea titlului de proprietate privind celelalte suprafețe de teren cu excepția terenului intravilan.
Atâta timp cât terenurile ce fac obiectul titlului au fost cumpărate de aceasta prin contractele nr. 831/1999 și nr. 1002/2000 evident că există interesul în desființarea titlului de proprietate nr._/2004.
A arătat că urmează ca dezvoltarea motivelor de apel să fie depuse printr-un memoriu separat, lucru care nu s-a mai întâmplat.
Intimatele P. D. și R. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului .
Au arătat că, motivele invocate și înscrisurile depuse de apelantă au fost analizate și reținute de prima instanță în sentința civilă nr. 495 pronunțată la data de 21.07.2006 și în decizia civilă nr. 688 pronunțată la data de 27.10.2006.
Intimatele nu au renunțat niciodată la moștenirea de pe urma autoarei Soican C. M., certificatul de moștenitor nr.133 din 30.03.1993 nu cuprinde declarațiile de renunțare iar terenurile înscrise în titlul de proprietate nr._ din 26.04.2004 au făcut obiectul partajului succesoral (sentința civilă nr. 49/25.01.2005).
Au mai susținut intimatele că instanța de fond corect a admis și excepția lipsei de interes în a cere nulitatea titlului de proprietate nr._ din 26.04.2004 pentru terenurile extravilane înscrise în cuprinsul acestuia.
Reclamanta apelantă a pretins că toate terenurile înscrise în titlul mai sus-amintit au fost dobândite prin actele de vânzare cumpărare nr.831/1999 și nr. 1002/2000.
Or, conform contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr.831/1999 și nr. 1002/2000 apelanta a cumpărat terenuri intravilane (curți, construcții și arabil) ce au aparținut autoarei Soican C. M., vânzarea făcându-se de un singur moștenitor.
Terenurile extravilane înscrise în titlul de proprietate nr._/47/26.04.2004 nu au făcut obiectul vreunei vânzări către apelanta reclamantă și cum aceasta nu este moștenitoarea defunctei Soican C. M. prima instanță a reținut corect lipsa de interes a acesteia .
Au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, urmând a fi obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Prima instanță a respins acțiunea apelantei reclamante prin care solicita să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 26.04.2004 prin care se reconstituia dreptul de proprietate de pe urma defunctei Șoican cristea M., pentru existența autorității de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 688 pronunțată la data de 27.10.2006 de Tribunalul B. în ceea ce privește terenurile din intravilan, pronunțând încheierea interlocutorie din data de 14.11.2013, și pentru lipsa interesului apelantei reclamante de a cere nulitatea titlului în ceea ce privește terenurile situate în extravilan, pronunțând sentința civilă nr.78/23.01.2014.
Deși prin cererea de apel de față de față apelanta nu indică în mod expres că îndreaptă calea de atac și împotriva încheierii interlocutorii din data de 14.11.2013 Tribunalul urmează să considere că apelul vizează și respectiva încheiere dat fiind că primul motiv de apel dezvoltat vizează chiar soluția pronunțată prin aceasta.
Pretinde A. J. că în mod greșit s-ar fi reținut autoritatea de lucru judecat în condițiile în care cauza celor două acțiuni este diferită, în dosarul nr 2019/2006 în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 688 din 27.10.2006 invocându-se faptul că P. D. și R. I. nu sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru că nu au formulat cerere în acest sens pe când în litigiul de față, motivul de nulitate invocat este altul și anume împrejurarea că intimatele, fiind renunțătoare la succesiunea autoarei lor, nu mai pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate având în vedere și interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr XI din 05.02.2007 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 8 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, “ Beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire”. .
Tribunalul nu poate primi acest punct de vedere.
În primul rând, Tribunalul observă faptul că, nici prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului de față nici prin precizările depuse la data de 26.04.2013 nu se invocă concret, drept motiv de nulitate, împrejurarea că cele două intimate sunt renunțătoare la succesiunea defunctei lor autoare și, în raport de dispozițiile art 8 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 și de Decizia nr XI din 05.02.2007 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, nu mai puteau beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, chiar și în cazul în care, din modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată am interpreta, cu multă indulgență, că acesta este motivul de nulitate a titlului de proprietate astăzi invocat, tot există autoritate de lucru judecat.
Aceasta pentru că, din considerentele deciziei civile nr. 688 pronunțată la data de 27.10.2006 rezultă foarte clar că Tribunalul B. a analizat deja calitatea de moștenitoare a celor două intimate de astăzi în raport de autoarea Șoican C. M. iar îndreptățirea lor la reconstituirea proprietăților funciare deținută de aceasta a fost stabilită în mod irevocabil.
Astfel, s-a arătat în considerentele deciziei menționate că „instanța de fond a făcut o analiză greșită a probelor administrate și o greșită aplicare a dispozițiilor Codului civil și ale Legii 18/1991 prin care a operat repunerea în termen a moștenitorilor pentru acceptarea succesiunilor autorilor decedați anterior anului 1990 în privința terenurilor înscris sau preluate în orice mod de cooperativa agricolă de producție. Așa fiind nu există motive de nulitate a titlului de proprietate nr_/42/26.04.2004, reclamantele fiind persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate”.
Or, în cauza de față se tinde la repunerea în discuție a acelorași aspecte, tranșate irevocabil în litigiul anterior, astfel că, în mod corect s-a reținut de către Judecătoria Pătârlagele că actualului demers judiciar al apelantei reclamante i se opune autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 688, pronunțată la data de 27.10.2006 de Tribunalul B..
Și cel de al doilea motiv de apel invocat de A. J., referitor la modul greșit, în opinia acesteia, în care a fost soluționată excepția lipsei de interes, este nefondat.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, una dintre condițiile de exercițiu a acțiunii civile este, conform art 32 alin 1 lit d Cod procedură civilă aprobat prin Legea 134/2010, aplicabil în cauză în raport de data introducerii acțiunii pe rolul primei instanțe, este aceea ca persoana care se adresează cu o cerere de instanței să justifice un interes.
Interesul este definit ca fiind folosul practic pe care îl obține cel ce se adresează cu o cerere instanței.
Potrivit art 33 Cod procedură civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
În argumentarea motivului de apel invocat, apelanta reclamantă justifică interesul său în a cere nulitatea titlului de proprietate emis de pe urma autoarei intimatelor prin aceea că, prin cele două contracte de vânzare cumpărare, contractul de vânzare-cumpărare nr.831/7.06.1999 și contractul de vânzare cumpărare nr.1002/26.07.2000 încheiate cu G. D., actualmente decedat, ar fi dobândit și proprietatea asupra terenurilor extravilane.
Or, din verificarea celor două contracte de vânzare cumpărare Tribunalul constată că cele pretinse de apelantă nu sunt conforme cu realitatea, prin contratul de vânzare-cumpărare nr.831/7.06.1999 aceasta devenind proprietara uneui imobil casă de locuit cu anexe gospodărești și 1000 mp teren aferent situat în ., jud. B. iar prin contractul de vânzare cumpărare nr.1002/26.07.2000 proprietara suprafeței de 5096 mp teren agricol și curți construcții situat în intravilanul aceleiași localități.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a ajuns la concluzia caracterului întemeiat al excepției lipsei de interes invocată de intimate și a respins acțiunea, în ceea ce privește nulitatea titlului de proprietate pentru terenurile extravilane, ca fiind formulată de o persoană care nu justifică un interes în a cere nulitatea pentru această categorie de terenuri.
În raport de toate aceste considerente de fapt și de drept apelul este apreciat ca nefondat urmând ca, în temeiul art 480 alin 1 Cod procedură civilă, să fie respins.
În temeiul art 451 și următoarele Cod procedură civilă, apelanta reclamantă va fi obligată să plătească intimatei P. D. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr. 23 din 05.06.2014 (f. 57).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil formulat de apelanta- reclamantă A. J., domiciliată în Germania, cu reședința în . – la numitul G. C. împotriva sentinței civile nr.78/23.01.2014 și împotriva încheierii interlocutorii din data de 14.11.2013 pronunțate de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimați - pârâți C. L. CISLĂU PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, P. D., R. I., ambele cu domiciliul în com.Cislău, ., G. D. – decedat pe parcursul procesului, cu moștenitori G. M., domiciliată în oraș Nehoiu, . și G. I., domiciliat în oraș Nehoiu, . – la fam.G. M..
Obligă apelanta la plata sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către intimata P. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2014
Președinte, M. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, C. C. |
Red.A.Mdos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/9ex. jud.fond- M.M.G.
31.10.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 353/2014. Tribunalul BUZĂU | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 764/2014.... → |
|---|
