Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 764/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 764/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 19518/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 764/2014
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător I. M.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva încheierii de ședință din Camera de consiliu din 22.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect încuviințare executare silită, în contradictoriu cu intimata-debitoare C. M., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova și B.E.J. A. A., cu sediul în B., Piața Daciei, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul este la primul termen de judecată după parcurgerea etapei de verificare și regularizare, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 15.09.2014, sub nr._, B.E.J. A. A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesele-verbale de constatare a contravenției, pentru recuperarea creanței reprezentate de tariful de despăgubire în valoare de câte 28 euro (echivalentul în lei la data plății), împotriva debitorului C. M., la cererea creditorului COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri – București.
Prin încheierea din 22.09.2014, prima instanță a respins cererea, reținând că, potrivit art. 622 alin. 2 Cod procedură civilă., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dispozițiile art. 665 alin. 5 Cod procedură civilă expunând situațiile de excepție în care cererea privind încuviințarea executării silite poate fi respinsă.
Astfel, potrivit art. 665 alin.5, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: 1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege; 4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; 5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege.
În cauza analizată, prima instanță a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 651 raportat la art. 650 Cod procedură civilă cererea de executare silită este de competența executorului judecătoresc sesizat, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 663 și 664 din Cod procedură civilă cu privire la cererea de executare silită și înregistrarea acesteia.
Prin încheierea executorului judecătoresc, conform art. 664 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a admis cererea creditorului, s-a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, întrucât s-a apreciat că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
În privința caracterului de titlu executoriu al proceselor-verbale de constatare a contravenției, instanța a reținut că, în acord cu prevederile art. 37 din OG nr.2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Conform art. 31 alin.1 din același act normativ, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, potrivit art. 27 alin.1, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată realizându-se prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Acest articol trebuie interpretat astfel cum s-a reținut în decizia în interesul legii nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului fiind utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. În dovedirea caracterului executoriu al proceselor-verbale de constatare a contravenției cu privire la care se cere încuviințarea executării silite, creditorul a depus procesele-verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare prin afișare.
Prin prisma dispozițiilor art. 27 alin.1 din OG nr.2/2001, astfel cum a fost interpretat prin decizia în interesul legii, comunicarea ar fi trebuit realizată prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau creditorul ar fi trebuit să facă dovada că, prealabil afișării, a încercat comunicarea cu scrisoare recomandată. În lipsa unor asemenea dovezi, instanța a constatat că procesele-verbale nu au fost legal comunicate, situație în care nu a început să curgă termenul pentru formularea plângerii contravenționale. Cum doar procesul verbal neatacat în termenul legal constituie titlul executoriu, prima instanță a concluzionat că procesele-verbale de constatare a contravenției nu sunt la acest moment titluri executorii.
În consecință, în temeiul art. 665 alin.5 pct.2 Cod procedură civilă, prima instanță a respins cererea de încuviințare executare silită.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a învederat că procesul-verbal de contravenție a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Potrivit art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, „comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”, fiind la atitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară, așa cum a reținut prima instanță.
Astfel, susține apelanta că emiterea și comunicarea proceselor-verbale de contravenție în cauză a fost efectuată în termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor art. 3 coroborat cu art. 14 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
S-a învederat instanței că debitorul nici nu a formulat plângere împotriva proceselor - verbale de contravenție și nici nu a achitat de bună voie obligația stabilită prin acestea.
Potrivit art.37 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă, prin care s-a soluționat plângerea, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR – S.A., în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile O.U.G. nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR – S.A. de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și, în consecință, și recuperarea creanțelor aferente.
Această creanță, de drept comun, este supusă regulilor de procedură civilă, iar în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Apreciază apelanta că instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea prevederilor art.638 Cod procedură civilă, raportat la art.640 din același cod și la art.37 din OG nr.2/2001 și să constate faptul că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
S-a mai învederat că procedura de încuviințare a executării silite are caracter necontencios, judecătorul fondului realizând o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul, ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită, putând fi verificate numai pe calea contestației la executare.
De asemenea, instanța de fond, în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite, avea obligația să respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, care stabilesc: „dispozițiile Codului de Procedură Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formula executorie.”
Totodată, învederează apelanta, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC, încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, a considerat că, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul-verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia, și că nu s-ar impune să se facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege.
În drept, au fost invocate prevederile art. 665 alin. 6 NCPC, art. 466 și următoarele NCPC.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul pendinte este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art.27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul ori la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal, semnat de cel puțin un martor.
Prin decizia în interesul legii nr.10/10.06.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.27 teza I raportat la art.14 alin.1, art.25 alin.2 și art.31 alin.1 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
În consecință, pentru a începe să curgă termenul de 15 zile de la data comunicării, în interiorul căruia persoana sancționată este îndreptățită să formuleze plângere împotriva procesului verbal de contravenție, este necesar ca actul de sancționare să fie comunicat prin poștă, cu aviz de primire. În speță, apelanta creditoare nu a făcut dovada că a comunicat procesele verbale de contravenție și înștiințarea de plată, în modalitatea principală, prevăzută de art.27 alin.1 teza I din OG 2/2001, recurgând direct la comunicarea acestora printr-un reprezentant al său și încheierea unor dovezi corespunzătoare semnate de un martor, comunicare care s-a realizat însă prin afișare și nu în mod direct, prin înmânarea proceselor verbale contravenientei.
Potrivit art.37 din OG 2/2001, procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile, prevăzut la art.31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Din interpretarea judicioasă a acestor dispoziții coroborat cu prevederile art.27 alin.1 din OG 2/2001, rezultă concluzia că procesul verbal neatacat poate constitui titlu executoriu numai în situația în care comunicarea s-a făcut în mod legal, întrucât de la o asemenea comunicare începe să curgă termenul de 15 zile pentru formularea plângerii, așa cum dispune art.31 din OG 2/2001.
Apelanta creditoare este în culpă în ceea ce privește respectarea procedurii legale de comunicare a proceselor verbale de contravenție, culpă care nu îi poate profita în cererea de încuviințare a executării silite, pentru faptul că procesele verbale necomunicate debitorului în modalitatea reglementată expres de lege, nu pot constitui titluri executorii.
Potrivit art.665 alin.5 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite, între altele, dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Conform art. 638 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă, sunt titluri executorii și pot fi puse în executare silită titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie. Art. 37 din O.G. nr. 2/2001 recunoaște putere executorie procesului-verbal de contravenție neatacat în termenul de 15 zile, de la data comunicării, însă, cât timp comunicarea unui asemenea act nu s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, nu a început să curgă termenul în care debitorul intimat avea posibilitatea să formuleze plângere, iar procesul-verbal nu a devenit executoriu.
Procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă judiciară, dar acest fapt nu trebuie să conducă la concluzia că instanța nu poate să facă niciun fel de examen de regularitate a actelor pe baza cărora se solicită pornirea executării silite.
Dimpotrivă, îndrituirea instanței cu privire la acest examen de regularitate, rezultă în mod expres din prevederile art.665 alin.5 Cod procedură civilă, potrivit cărora cererea de încuviințare poate fi respinsă, între altele, dacă hotărâre sau înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, dacă înscrisul nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege, ori dacă creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
Așa fiind, raportat la considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva încheierii de ședință din Camera de consiliu din 22.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect încuviințare executare silită, în contradictoriu cu intimata-debitoare C. M., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova și B.E.J. A. A., cu sediul în B., Piața Daciei, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2014.
Președinte, D. R. | Judecător, I. M. | |
Grefier, M. H. |
Red. /Thred. I.M./5 ex./29.12.2014
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. – P. D.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Fond funciar. Decizia nr. 359/2014. Tribunalul BUZĂU | Grăniţuire. Decizia nr. 55/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
