Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 303/2014. Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 303/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 4366/200/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 303

Ședința publică de la 04 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. R.

Judecător A. M.

Judecător E. P.

Grefier E. D.

Pe rol judecata recursului declarat de reclamanta I. S., cu domiciliul procesual ales la CABINET DE AVOCAT & MEDIATOR T. N. din B., . bis, .. B, etj. 2, ., împotriva sentinței civile nr._ din 16.12.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect partaj bunuri comune, în contradictoriu cu pârâtul S. G., domiciliat în comuna L., ..

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta I. S., reprezentată de avocat T. N. și intimatul S. G..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Procedura de citare legal îndeplinită.

Tribunalul aduce la cunoștință soluția privind cererea de ajutor public judiciar formulată de I. S., încuviințat ajutorul public recurentei în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 385,5 lei și timbru judiciar de 5 lei.

Avocat T. N. arată că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.

Nemaifiind cereri, excepții, probe, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în dezbaterea recursului formulat.

Având cuvântul, avocat T. N. pune concluzii de admitere a recursului declarat de reclamanta I. S., pentru motivele expuse pe larg în cererea de la dosar.

Nemulțumirea reclamantei vizează neatribuirea Camerei nr. 5 situată în Căminul de Nefamiliști din mun. B., . neexistând nicio probă care să conducă instanța la concluzia că reclamanta are un alt domiciliu, din copia cărții de identitate rezultând domiciliul din mun. B., ..

Reclamanta nu a putut să-și facă probatorii.

Instanța de fond a obligat-o în mod greșit să achite ½ din utilități, în condițiile în care le-a achitat în totalitate, deși nu a fost beneficiara acestora, procedând astfel doar pentru că asupra bunului comun se declanșase procedura executării silite, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Apreciază că aceste cheltuieli privind utilitățile trebuiau să fie în sarcina pârâtului.

Mai arată că, după despărțirea în fapt a părților, bunurile mobile au fost înstrăinate de pârât. Există și o adeverință depusă la dosar, eliberată de Asociația de Proprietari, din care rezultă că reclamanta a plecat din acel imobil. Instanța de fond nu a dat posibilitatea reclamantei să-și facă apărări, respingând probatoriul solicitat. Nu s-au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză, deoarece în urma discuției purtată cu expertul desemnat în cauză, au arătat acestuia situația utilităților, însă atâta vreme cât fuseseră reținute de instanță prin IAP conform recunoașterii pârâtului, expertul trebuia să le aibă în vedere, astfel încât orice obiecție cu privire la sumele în discuție ar fi fost de prisos la acel moment.

Apreciază ca fiind nelegală soluția pronunțată de instanța de fond, motiv pentru care se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru administrarea de probatorii.

Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 150 Cod pr.civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

După deliberări,

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra prezentului recurs civil, constată:

P. cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau sub nr._ /22.03.2011, reclamanta STIRBU S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. G., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună partajarea în cote de ½ fiecare a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, să se constate că, în timpul căsătoriei, au construit împreună un imobil casă de locuit situat în ., precum și partajarea acestuia în cote de câte ½ fiecare, cu cheltuieli de judecată

În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a învederat că bunurile comune dobândite de părți sunt: apartament nr. 5 (cameră cămin) situată în B., . Nefamiliști METAPLAST SA B., împreună cu suprafața de teren indiviză de 5,28 mp, dobândite prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 699/03.03.2006 de BNP L. Sinica, imobilul casă de locuit descris mai sus edificat pe un teren în suprafață de 15 ari compus din 3 camere, acoperit cu țiglă, tencuit la exterior, construcție nefinalizată, edificată din chirpani, aragaz, o canapea, frigider marca Arctic, mobilă de sufragerie (biblioteca), mașina de spălat Indesit, televizor marca JBC, butelie aragaz, patru scaune, două mese.

A mai arătat reclamanta că a fost desfăcută căsătoria părților prin divorț în condițiile reținute în sentința civilă nr. 5636/16.10.2009 a Judecătoriei B., actualmente locuiește în casa fratelui său, nu are unde locui, pârâtul folosind ambele imobile dobândite în timpul căsătoriei

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 728 C. civ, art. 30 C. fam, art. 36 C.fam.

P. cererea depusă la filele 15-16 dosar, reclamanta a completat sub raport obiectiv acțiunea, în sensul că a solicitat diminuarea lotului pârâtului cu suma de 3738,4 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și utilități aferente cameră de cămin supusă partajării, motivat de faptul că pârâtul a beneficiat de respectivele utilități întrucât a locuit în imobil de la data despărțirii în fapt, pentru a nu fi vândut imobilul de creditori a achitat respectivele datorii ce grevau bunul comun

La termenul de judecată din 21.11.2011, reclamanta a solicitat modificarea numelui său din Ș. în actual I., iar la termenul din 23.04.2013 a solicitat includerea în pasiv și a sumei de 2747 lei chirie, partajarea în cote de ½ fiecare a întregului pasiv partajabil.

Pârâtul, deși nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 115 și urm. C.p.civ, prezent în instanță a recunoscut că, în timpul căsătoriei, părțile au dobândit bunurile mobile și camera din cămin nefamiliști descrise în acțiunea introductivă, solicitând respingerea capetelor de cerere privind imobilul casă de locuit întrucât acesta nu a fost edificat de părți, precum și a sumei din pasiv, motivat de faptul că nu îi aparțin, fiind în regim privativ de libertate din aprilie 2011, nu dorește partajarea bunurilor decât după ce se va elibera din penitenciar.

Instanța a invocat din oficiu și a unit cu fondul, potrivit art. 137 alin. 2 C.p.civ excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea că, în timpul căsătoriei, au construit împreună un imobil casă de locuit situat în ..

În cauză, instanța a administrat, din oficiu, proba cu interogatoriul pârâtului ( răspunsurile date de acesta au fost consemnate în încheierea de ședință din 23.04.2013) și, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost atașate în copie filele 4-12, 18-27, 42-48, 68-70, 81.

De asemenea, instanța a respins administrarea probei testimoniale solicitate de reclamanta, pentru motivele arătate în încheierea de la data de 23.04.2013.

P. Încheierea de Admitere în Principiu din 29.04.2013, instanța a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea că, în timpul căsătoriei, au construit împreună un imobil casă de locuit situat în ., invocată din oficiu, a admis în principiu în parte acțiunea completată formulata de reclamanta I. S. in contradictoriu cu paratul S. G., a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de câte ½ fiecare, următoarele active: apartamentul nr. 5 (cameră cămin) situată în B., . Nefamiliști METAPLAST SA B. în suprafață construită de 18,85 mp, împreună cu suprafața de teren indiviză de 5,28 mp dobândite prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 699/03.03.2006 de BNP L. Sinica, aragaz, o canapea, frigider marca Arctic, mobilă de sufragerie (biblioteca), mașina de spălat Indesit, televizor marca JBC, butelie aragaz, patru scaune, două mese și cota de câte ½ din pasiv constituit din: suma de 1317,47 lei cheltuieli cu plata utilităților la apă, gaze întreținere cameră cămin nefamiliști, suma de 2747,50 lei (din care 2277,5 lei energie electrică, 270 lei cheltuieli de executare și 200 lei daune), a constatat în principiu că reclamanta are un drept de creanță asupra cotei de ½ din suma în cuantum total de 4064,97 lei, a respins în principiu capetele de cerere privind constatarea că, în timpul căsătoriei, au construit împreună un imobil casă de locuit situat în ., partajarea în cote egale a acestei case de locuit, includerea în pasiv partajabil a diferenței de utilități în sumă de 2420,43 lei, a numit expert constructor și expert bunuri mobile pentru efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, specialitatea construcții asupra imobilului supus partajării, stabilind ca obiective identificare, releveu, măsurare, poziționare pe schița de plan, evaluare și propuneri de lotizare, respectiv expertiza bunuri mobile asupra bunurilor mobile supuse partajării stabilind ca obiective evaluare și propuneri de lotizare, a stabilit un onorariu provizoriu expertiză construcții în cuantum de 1000 lei și de 600 lei bunuri mobile, în sarcina reclamantei și a pus în vedere acesteia ca, până la următorul termen, să facă dovada achitării, expertul specializarea bunuri mobile urmând a efectua și raportul de expertiză centralizator.

Pentru a pronunța acest I.A.P., instanța de fond a reținut următoarele considerente: după cum reiese din copia sentinței civile nr. 5636/16.10.2009 pronunțată de Judecătoria B., rămasă definitivă și irevocabilă, căsătoria părților încheiată la data de 13.02.1993 a fost desfăcută prin divorț (filele 10-11 dosar).

Art. 30 C fam dispune că bunurile devin comune dacă sunt dobândite în timpul căsătoriei. În sensul acestui text, a dobândi înseamnă a deveni titularul unui drept real sau de creanță prin intermediul unor acte sau fapte juridice, ori în puterea legii.

În cazul drepturilor reale, bunul devine comun fie că a fost dobândit printr-un mod de dobândire originar, fie printr-un mod de dobândire derivat.

Bunurile devin comune fără a deosebi dacă în actul de achiziție au fost trecuți ambii soți sau numai unul dintre ei. De asemenea, bunul devine comun dacă a fost dobândit prin munca ambilor soți sau numai prin munca unuia dintre aceștia.

Bunurile dobândite cu venitul din muncă al unuia din soți și cele dobândite cu împrumutul făcut de unul din soți sunt bunuri comune.

În cauză, cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunului comun se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil.

Coroborând motivarea în fapt a acțiunii introductive și a atitudinii procesuale a pârâtului (care, sub aspect probatoriu, au valoare juridică a unor mărturisiri judiciare), cu înscrisurile de la filele 7-9 dosar, a reiesit cu certitudine că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, următoarele bunuri: apartamentul nr. 5 (cameră cămin) situată în B., . Nefamiliști METAPLAST SA B. în suprafață construită de 18,85 mp, împreună cu suprafața de teren indiviză de 5,28 mp dobândite prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 699/03.03.2006 de BNP L. Sinica, aragaz, o canapea, frigider marca Arctic, mobilă de sufragerie (biblioteca), mașina de spălat Indesit, televizor marca JBC, butelie aragaz, patru scaune, două mese.

Referitor la imobilul casă de locuit, instanța, potrivit art. 137 alin. 1 C.p.civ, a examinat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea că în timpul căsătoriei au construit împreună un imobil casă de locuit situat în ., invocată din oficiu.

Conform principiului disponibilității părții în procesul civil, reglementat de art. 129 C.p.civ, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesului, în ce privește persoana cu care se judecă și obiectul pricinii.

Din coroborarea adresei nr. 1556/11.07.2012 emisă de . proprietate nr._/53/7.04.1993, rezultă că imobilul în discuție este edificat pe un teren care nu este proprietatea părților din cauză, filele 60,70, 81 dosar.

Instanța, la două termene de judecată, în baza rolului său activ, a solicitat reclamantei, care a fost reprezentată de un avocat ales, să arate dacă dorește completarea sub raport subiectiv a acțiunii, prin introducerea în cauză a proprietarilor terenului, refuzul părții de a fi completată acțiunea sub acest aspect a fost fără echivoc exprimat, instanța s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a introduce din oficiu în proces persoanele fizice menționate în titlul de proprietate precum și moștenitorii celor decedați înscrisi în anexa 24 aflată la dosar, ca titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului pe care a fost ridicată construcția.

Pentru a putea examina dacă bunul în litigiu este un bun coachizit, respectiv că s-ar fi dobândit prin contribuția părților, că a existat o convenție cu proprietarii terenului în acest sens, aplicarea în speță a art. 492-494 C. civ, dacă în cauză sunt aplicabile normele accesiunii sau a dreptului de superficie, ar fi fost impetuos necesar introducerea în cauză a proprietarilor terenului.

Excepția inadmisibilității prezentului capăt de cerere din acțiune se impune cu efect peremptoriu.

În acest context, instanța a admis excepția analizată și a respins capătul de cerere corelativ, ca fiind inadmisibil.

Pe cale de consecință, capătul de cerere privind partajarea imobilului casă de locuit, în absența unui titlu de proprietate asupra respectivei construcții, a fost respins ca neîntemeiat.

Potrivit art. 32 lit. b din C. fam, obligațiile contractate de către soți împreună sunt comune, deoarece legea prezumă că prezintă un interes al căsniciei, iar potrivit art. 32 lit. c C. fam, obligațiile contractate de oricare dintre soți pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei sunt obligații comune.

Potrivit art. 32 lit. a din C fam, cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia din bunurile comune sunt considerate datorii comune.

Coroborând înscrisurile de la filele 6, 78 dosar, a reiesit că reclamanta, din februarie 2009, nu mai locuiește în camera de nefamiliști de mai sus, iar pârâtul din aprilie 2011.

Din coroborarea înscrisurilor depuse la filele 12, 19-26, 42-48 dosar a rezultat că reclamanta, după despărțirea în fapt a părților, a achitat suma de 1317,47 lei cheltuieli cu plata utilităților la apă, gaze întreținere cameră cămin nefamiliști pentru perioada de timp anterioară divorțului părților; ca urmare această sumă a fost inclusă în pasivul partajabil.

Din coroborarea înscrisurilor depuse la filele 21-25, 42-44 dosar a rezultat că reclamanta a plătit suma de 2747,50 lei (din care 2277,5 lei energie electrică, 270 lei cheltuieli de executare și 200 lei daune) pentru perioada de timp anterioară divorțului părților; ca urmare această sumă va fi inclusă în pasivul partajabil.

Din nicio probă administrată în cauză, deși sarcina acesteia incumba reclamantei, potrivit art. 129 C.p.civ, nu a rezultat că reclamanta a suportat diferența de utilități în sumă de 2420,43 lei; ca urmare, acest capăt de cerere a fost respins.

Pe cale de consecință, fiind îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, prin raportare și la principiul disponibilității părții în procesul civil în limita sumei admise, reclamanta va avea un drept de creanță asupra cotei de ½ din aceste sume în cuantum total de 4064,97 lei, fiind admise capetele de cerere corelative din cerere.

P. s.c. nr._/16.12.2013, Judecatoria Buzau a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea că, în timpul căsătoriei, au construit împreună un imobil casă de locuit situat în ., invocată din oficiu; a admis, în parte, acțiunea completată formulata de reclamanta I. S., in contradictoriu cu paratul S. G.; a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, de câte ½ fiecare, următoarele active: apartamentul nr. 5 (cameră cămin) situată în B., . Nefamiliști METAPLAST SA B., în suprafață construită de 18,85 mp, împreună cu suprafața de teren indiviză de 5,28 mp dobândite prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 699/03.03.2006 de BNP L. Sinica, aragaz, o canapea, frigider marca Arctic, mobilă de sufragerie (biblioteca), mașina de spălat Indesit, televizor marca JBC, butelie aragaz, patru scaune, două mese și cota de câte 1 din pasiv constituit din: suma de 1317,47 lei cheltuieli cu plata utilităților la apă, gaze întreținere cameră cămin nefamiliști, suma de 2747,50 lei (din care 2277,5 lei energie electrică, 270 lei cheltuieli de executare și 200 lei daune); a constatat că reclamanta are un drept de creanță asupra cotei de 1/2 din suma în cuantum total de 4064,97 lei; a respins capetele de cerere privind constatarea că, în timpul căsătoriei, au construit împreună un imobil casă de locuit situat în ., partajarea în cote egale a acestei case de locuit, includerea în pasiv partajabil a diferenței de utilități în sumă de 2420,43 lei.

A dispus ieșirea din indiviziune a părților prin omologarea raportului de expertiză centralizator întocmit de expert R. G., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, în varianta a II-a modificată de instanță, atribuind părților loturile, dupa cum urmeaza:

Lotul nr. 1 se atribuie reclamantei I. S. și cuprinde:

Aragaz 4 ochiuri de 325 lei, canapea extensibilă față stofă și imitație piele de 420 lei, frigider Arctic de 550 lei, mobilă sufragerie –bibliotecă de 846 lei, mașina de spălat Indesit de 384 lei, televizor JBC de 210 lei, butelie aragaz de 150 lei, scaun tapițat imitație piele cu spătar, pliante, picioare metalice de 120 lei, masa bucătărie de 200 lei.

Primește pasiv de la lotul 2 în cuantum de 2032,6 lei.

Primește sultă de la lotul nr 2 în cuantum de 5325, 4 lei.

Lotul nr. 2 se atribuie pârâtului S. G. și cuprinde:

Imobil – camera de cămin de Nefamiliști METAPLAST SA B. în suprafață construită de 18,85 mp, împreună cu suprafața de teren indiviză de 5,28 mp dobândite prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 699/03.03.2006 de BNP L. Sinica în cuantum de_ lei.

Plătește pasiv de la lotul 1 în cuantum de 2032,6 lei.

Plătește sultă de la lotul nr. 1 în cuantum de 5325, 4 lei.

A obligat pârâtul la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată, în sumă de 50 lei.

A incuviințat plata onorariului avocatului din oficiu, în cuantum de 300 lei, ce se va avansa din fondul M.J. în contul B.C.A.J. B..

Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept: prin prisma dispozițiilor art. 728 C.civ. care, în partea sa relevantă, prevede că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, instanța a apreciat ca fiind admisibilă în parte acțiunea dedusă judecății.

Normele procedurale aplicabile în cauză sunt cele conținute de art. 673⁶ raportat la art. 673⁵ C.pr.civ. Primul text amintit prevede că dacă, pentru formarea loturilor, sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și altele asemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele arătate la art. 673⁵alin. 1, întocmind în mod corespunzător minuta prevăzută de art. 258. P. aceeași încheiere, instanța va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor. Alineatul al doilea al aceluiași articol stabilește că raportul de expertiză va arăta evaluarea și criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajate în natură și în ce mod anume, propunând loturile ce urmează a fi atribuite.

Articolul 673⁵ alin. 1 C.pr.civ. are următorul enunț: dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.

Încuviințând, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., părților proba cu expertiza de specialitate de specialitate construcții și o expertiză bunuri mobile pe care le consideră legale, pertinente și concludente cauzei, în temeiul art. 673⁶C.pr.civ., instanța va dispune efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, specialitatea construcții asupra imobilului supus partajării, stabilind ca obiective identificare, releveu, măsurare, poziționare pe schița de plan, evaluare și propuneri de lotizare, respectiv expertiza bunuri mobile asupra bunurilor mobile supuse partajării stabilind ca obiective evaluare și propuneri de lotizare. Totodată, va fixa un onorariu provizoriu expertiză construcții în cuantum de 1000 lei și de 600 lei bunuri mobile, în sarcina reclamantei și va pune în vedere acesteia ca până la următorul termen să facă dovada achitării.

Expertul specializarea bunuri mobile va efectua și raportul de expertiză centralizator.

Astfel, în cauză a fost depus la filele 136-142 dosar raportul de expertiză construcții întocmit de expert R. N., iar la filele 151-153 dosar a fost depus raportul de expertiză bunuri mobile și centralizator întocmit de expert R. G..

Părțile nu au depus la dosar obiecțiuni la rapoartele de expertiză întocmite

Pentru considerentele avute în vedere în cele ce preced, la pronunțarea I.A.P., instanța a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea că, în timpul căsătoriei, au construit împreună un imobil casă de locuit situat în ., invocată din oficiu, a admis în parte acțiunea completată formulata de reclamanta, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, de câte 1/2 fiecare, următoarele active: apartamentul nr. 5 ( cameră cămin) situată în B., . Nefamiliști METAPLAST SA B. în suprafață construită de 18,85 mp, împreună cu suprafața de teren indiviză de 5,28 mp, dobândite prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 699/03.03.2006 de BNP L. Sinica, aragaz, o canapea, frigider marca Arctic, mobilă de sufragerie (biblioteca), mașina de spălat Indesit, televizor marca JBC, butelie aragaz, patru scaune, două mese și cota de câte 1 din pasiv constituit din: suma de 1317,47 lei cheltuieli cu plata utilităților la apă, gaze întreținere cameră cămin nefamiliști, suma de 2747,50 lei (din care 2277,5 lei energie electrică, 270 lei cheltuieli de executare și 200 lei daune), a constatat că reclamanta are un drept de creanță asupra cotei de ½ din suma în cuantum total de 4064,97 lei, a respins capetele de cerere privind constatarea că, în timpul căsătoriei, au construit împreună un imobil casă de locuit situat în ., partajarea în cote egale a acestei case de locuit, includerea în pasiv partajabil a diferenței de utilități în sumă de 2420,43 lei.

Conform art. 728 C. civ nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune

Având în vedere dispozițiile art. 673 ind. 9 C.p.civ, instanța a ținut seama la atribuirea loturilor de cota ce revine fiecăreia dintre părți din masa partajabilă, de natura acestor bunuri comod partajabil în natură, de faptul că, înainte de a se cere împărțeala, reclamanta și-a însușit bunurile mobile dobândite de părți, că acesta are o altă locuință în timp ce pârâtul nu a dovedit a avea, de evitarea pe cât posibil a plății sultelor.

Față de criteriile de mai sus, instanța a corectat raportul de expertiză centralizator, întrucât nicio variantă propusă nu atribuia reclamantei bunuri mobile.

Așa fiind, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin omologarea raportului de expertiză centralizator întocmit de expert R. G., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, în varianta a II-a modificată de instanță, atribuind părților loturile astfel.

Instanța, față de cota partajabilă primită de fiecare parte, de dovezile depuse la dosar, în temeiul art. 274 C.p.civ, a obligat pârâtul la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată, în sumă de 50 lei.

Instanța a încuviințat plata onorariului avocatului din oficiu, în cuantum de 300 lei, ce se va avansa din fondul M.J. în contul B.C.A.J. B., desemnat pentru apărarea intereselor pârâtului în cauză.

Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta, care a criticat solutia pentru nelegalitate, din urmatoarele considerente:

In fapt, a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite in timpul căsătoriei cu paratul, bunuri inserate in cererea introductiva si recunoscute in totalitate de parat, mai puțin imobilul casa de locuit edificat de soti in timpul căsătoriei, pe o suprafața de teren insa care aparținea familiei paratului. Pentru a evita un proces de lunga durata si o judecata cu moștenitorii terenului respectiv, reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind construcția in discuție situație in care, masa bunurilor de partajat a fost redusa la un imobil camera de cămin si la câteva bunuri mobile, precizate in acțiune si recunoscute in totalitate la interogatoriu.

Reclamanta, cu aceeași buna credința, pentru a evita continuarea executării silite declanșate deja privind camera nr. 5 situata in Căminul de nefamilisti din B., Al. Industriilor nr. 5, jud. B., desi situația sa materiala a fost intotdeauna precara, a mers si a achitat, in totalitate, toate utilitatile consumate in exclusivitate de parat, dupa despărțirea lor in fapt, despartiré care s-a produs in 2009, data de la care reclamanta nu a mai locuit in imobilul in discuție, iar paratul ulterior a fost încarcerat. De la despărțirea in fapt insa, acesta a fost cel care, evident, rămânând in imobil, a consumat utilități si, ca atare, suma in discuție trebuia sa fie achitata numai de către acesta.

Arata ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegala, de natura a prejudicial grav reclamanta. Astfel, desi aceasta a achitat in totalitate atat utilitățile consumate de parat dupa despărțirea in fapt a pârtilor in litigiu, desi aceasta a făcut demersuri si a suportat toate cheltuielile partajării bunurilor, iata ca instanța, din motive total neintelese, ii atribuie acestuia in natura camera de la cămin, iar reclamantei nu ii da nimic in realitate atâta vreme cat, pe parcursul intregului proces, a arătat ca bunurile mobile au fost instrainate de parat si ca la data cand efectiv reclamanta a mers la imobil, acesta era gol, in el nu se mai afla niciun bun mobil.

P. I.A.P.-ul pronunțat in cauza, instanța ii respinge proba testimoniala, proba care, evident, pe situația de fapt in sensul dovedirii celor mai sus arătate, era necesara, instanța apreciind insa ca nu este pertinenta, (fila 2 IAP). Tot aceeași instanța insa, la fila 3 din IAP, ii reproșează ca "din nicio proba administrata in cauza, desi sarcina acesteia incumba reclamantei, potrivit art. 129 C.p.civ., nu a rezultat ca..." - deci cum sa dovedeasca atat faptul ca reclamanta plecase de mult din imobil si a consumat aceste utilități, plus faptul ca bunurile au fost instrainate de parat, atâta vreme cat instanța i-a respins probatoriul solicitat.

Mai mult decât atat, chiar nu a inteles de ce instanța de fond a imbratisat efectiv punctul de vedere al paratului in tot ceea ce a afirmat, desi acesta nu si-a administrat absolut nicio proba: adică, paratul a afirmat ca bunurile le-ar fi intrainat reclamanta, iar aceasta a pretins ca paratul a fost cel care le-a instrainat - evident, fata de data despărțirii in fapt, apare mult mai plauzibil punctul de vedere al apelantei, paratul fiind cel care, ulterior despărțirii, a folosit bunurile.

Alt aspect pe care il arata este acela ca instanța de fond a reținut ca paratul, desi a rămas cu o casa la care reclamanta a renunțat, nu are casa de locuit, iar reclamanta ar avea - dimpotrivă, reclamanta este cea care are mutație la adresa fostului domiciliu comun, iar plecarea din acesta s-a datorat certurilor si amenințărilor paratului care, inclusiv de-a lungul procesului, a proliferat amenințări de tot felul, atat la adresa instanței, cat si la adresa reclamantei si a apărătorului ales al acesteia, fara insa ca instanța insa sa dispună vreo măsura in acest sens.

Nu exista la dosar absolut niciun fel de dovada care sa conducă instanța la concluzia ca reclamanta are alt domiciliu; reclamanta, desi are un copil mic, sta efectiv la rude, tocmai pentru ca nu are o locuința proprie, fiind si unul din motivele pentru care aceasta si-a ales domiciliul procesual la sediul avocatului.

In mod greșit instanța de fond retine ca reclamanta ar fi trebuit sa suporte o cota de ½ din utilități, in condițiile in care: aceasta le-a achitat in totalitate, desi nu a fost beneficiara acestora, facand acest lucru doar pentru ca asupra bunului comun se declanșase procedura executării silite, astfel cum rezulta din înscrisurile aflate la dosar; in urma discuției purtate cu expertul desemnat in cauza, a arătat acestuia care este situația cu utilitățile, insa atâta vreme cat fuseseră reținute prin IAP in aceeași modalitate, normal ca expertul trebuia sa le aiba in vedere, situatie in care orice obiectiune cu privire la sumele in discuție ar fi fost de prisos la acel moment.

Conținutul hotărârii pronunțate este total nelegal, contrar realității, instanța nemanifestandu-si deloc rolul activ, pronunțând o hotărâre de natura a prejudicia pe reclamanta care, pe cheltuiala sa, efectiv, in urma acestui proces, nu a făcut altceva decât sa-1 improprietareasca pe parat.

De asemenea, nici in privința cheltuielilor de judecata avansate in exclusivitate de reclamanta, instanța nu procedează corect, cuantumul acestora fiind nelegal; de altfel, in privința acestora a promovat si cerere in eroare materiala si completare dispozitiv hotărâre, conf. art. 281 Cod pr.civila.

In consecința, fata de cele de mai sus, solicita admiterea apelului si, prin urmare, modificarea încheierii de admitere in principiu si a sentinței de fond pronunțate in cauza in sensul celor de mai sus, respectiv obligarea paratului la plata pasivului in totalitate, conform inscrisurilor doveditoare depuse la dosar, fiind strict vorba de utilități consumate de acesta pe perioada locuirii in imobil, dupa despărțirea in fapt; atribuirea subsemnatei in natura a imobilului camera de cămin nr. 5, urmând ca paratul sa primească bunurile mobile, având in vedere ca subsemnata nu numai ca a avansat in totalitate cheltuielile necesare procesului, dar si faptul ca nu deține in proprietate absolut niciun imobil, fiind nevoita sa locuiasca cu un copil minor la rude, hotărârea pronunțata in cauza nereflectand adevărul, prejudiciind-o grav; cu cheltuieli de judecata fond si apel.

Instanța de fond nu a dat o motivare proprie, pur si simplu insusindu-si afirmațiile pârtii adverse; ba, mai mult decât atat, desi nu exista la dosar nicio dovada si nici nu s-a administrat vreun probatoriu in acest sens, fiindu-i respins de instanța, instanța retine - dar nu stie de unde - "ca reclamanta si-a insusit bunurile mobile".

Pentru a putea insa ca instanța de apel sa pronunțe o hotărâre temeinica si legala insa, in sensul celor de mai sus, apreciaza ca se impune suplimentarea probatoriului cu: interogatoriul intimatului-parat, care urmează a fi citat cu aceasta mențiune; proba testimoniala privind situația de fapt, precum si orice alt mijloc de proba a cărui administrare s-ar impune din dezbateri.

In drept, isi întemeiaza cererea pe dispoz. art. 282 si urm. C.p.civ; art. 673 Cod pr.civ. privind procedura împărțelii jud; art. 274 Cod pr.civ.

Intimatul, legal citat cu mentiunea sa depuna intampinare, nu s-a conformat acestei prevederi legale.

La termenul de judecata din data de 07.05.2014, tribunalul a recalificat drept recurs calea de atac impotriva hotararii primei instante, pentru motivele expuse pe larg in incheierea de sedinta de la acea data.

Examinand recursul prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, probelor administrate, criticilor formulate, dar si sub toate aspectele, in conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 cod de procedura civila, tribunalul apreciaza ca este intemeiat si urmeaza sa fie admis, avand in vedere urmatoarea argumentare in fapt si in drept:

Obiectul prezentei cauze rezida in actiunea formulata de reclamanta STIRBU S., care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. G., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună partajarea în cote de ½ fiecare a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, să se constate că, în timpul căsătoriei, au construit împreună un imobil casă de locuit situat în ., precum și partajarea acestuia în cote de câte ½ fiecare, cu cheltuieli de judecată

Impotriva sentintei si incheierii de admitere in principiu a declarat recurs reclamanta, criticile acesteia urmand a fi analizate in cele ce urmeaza.

In primul rand, pentru a se stabili, în condițiile art. 304 C.proc.civ., limitele învestirii instanței de recurs, tribunalul reține că, prin recursul declarat în prezenta cauză de reclamanta recurenta împotriva sentinței nr._/16.12.2013 a Judecatoriei Buzau, pronuntata in dosarul nr._, au fost formulate critici doar cu privire la soluțiile date de prima instanță referitor la atribuirea paratului intimat a imobilului camera de camin nr. 5, atribuirea bunurilor mobile, suportarea pasivului conform IAP, respectiv cate ½ pentru fiecare și, ca atare, nefiind atacata cu recurs, a devenit irevocabila, în condițiile art. 377 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ., soluția (de respingere) ca inadmisibila, data prin sentința menționată, cu privire la constatarea ca, in timpul casatoriei, partile au construit impreuna un imobil casa de locuit situat in ., exceptie invocata de instanta din oficiu.

Referitor la celelalte critici formulate de recurenta reclamanta, tribunalul retine ca aceasta a invocat urmatoarele aspecte de nelegalitate savarsite, in opinia sa, de instanta de fond:

- prin I.A.P.-ul pronunțat in cauza, instanța ii respinge proba testimoniala, proba care, evident, pe situația de fapt in sensul dovedirii cererii de chemare in judecata, era necesara, instanța apreciind insa ca nu este pertinenta; tot aceeași instanța insa, la fila 3 din IAP, ii reproșează ca "din nicio proba administrata in cauza, desi sarcina acesteia incumba reclamantei, potrivit art. 129 C.p.civ., nu a rezultat ca..." (nu a dovedit ca plecase de mult din imobil si paratul a consumat aceste utilități, plus faptul ca bunurile au fost instrainate de parat, atâta vreme cat instanța i-a respins probatoriul solicitat).

- instanța de fond a imbratisat efectiv punctul de vedere al paratului in tot ceea ce a afirmat, desi acesta nu si-a administrat absolut nicio proba: adică, paratul a afirmat ca bunurile le-ar fi intrainat reclamanta, iar aceasta a pretins ca paratul a fost cel care le-a instrainat - evident, fata de data despărțirii in fapt, apare mult mai plauzibil punctul de vedere al apelantei, paratul fiind cel care, ulterior despărțirii, a folosit bunurile.

- nu exista la dosar absolut niciun fel de dovada care sa conducă instanța la concluzia ca reclamanta are alt domiciliu; reclamanta, desi are un copil mic, sta efectiv la rude, tocmai pentru ca nu are o locuința proprie, fiind si unul din motivele pentru care aceasta si-a ales domiciliul procesual la sediul avocatului.

- reclamanta a achitat toate utilitatile consumate in exclusivitate de parat, dupa despartirea lor in fapt, care a avut loc in anul 2009, cu toate ca in imobil a ramas intimatul; cu toate acestea, desi recurenta a făcut demersuri si a suportat toate cheltuielile partajării bunurilor, instanța, din motive total neintelese, ii atribuie paratului in natura camera de la cămin, iar reclamantei nu ii da nimic in realitate, atâta vreme cat, pe parcursul intregului proces, a arătat ca bunurile mobile au fost instrainate de parat si ca, la data cand efectiv reclamanta a mers la imobil, acesta era gol, in el nu se mai afla niciun bun mobil.

- in mod greșit instanța de fond retine ca reclamanta ar fi trebuit sa suporte o cota de ½ din utilități, in condițiile in care: aceasta le-a achitat in totalitate, desi nu a fost beneficiara acestora, facand acest lucru doar pentru ca asupra bunului comun se declanșase procedura executării silite, astfel cum rezulta din înscrisurile aflate la dosar; in urma discuției purtate cu expertul desemnat in cauza, a arătat acestuia care este situația cu utilitățile, insa atâta vreme cat fuseseră reținute prin IAP in aceeași modalitate, normal ca expertul trebuia sa le aiba in vedere, situatie in care orice obiectiune cu privire la sumele in discuție ar fi fost de prisos la acel moment.

- instanta de fond nu a manifestat deloc rolul activ, pronunțând o hotărâre de natura a prejudicia pe reclamanta care, pe cheltuiala sa, efectiv, in urma acestui proces, nu a făcut altceva decât sa-1 improprietareasca pe parat.

- nici in privința cheltuielilor de judecata avansate in exclusivitate de reclamanta, instanța nu procedează corect, cuantumul acestora fiind nelegal; de altfel, in privința acestora a promovat si cerere in eroare materiala si completare dispozitiv hotărâre, conf. art. 281 Cod pr.civila.

- desi la dosar nu exista nicio dovada in acest sens, instanta de fond retine ca reclamanta si-a insusit bunurile mobile.

Tribunalul retine ca, potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

In speta dedusa judecatii, prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a aratat ca intelege sa se foloseasca de proba cu acte, martori, interogatoriul paratului, expertiza, in vederea unei juste solutionari a actiunii vizand partajul bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei cu paratul.

Cu toate acestea, singura preocupare a instantei de fond a fost aceea ca partile sa depuna la dosar actele de proprietate pentru teren si autorizatia de construire pentru imobilul din .. De asemenea, a dispus emiterea unei adrese catre Primaria comunei L., pentru a comunica situatia juridica a terenului in litigiu in suprafata de 150 mp, pe care este edificat imobilul casa de locuit, solicitat de reclamanta a fi inclus la masa de partaj bunuri comune.

La termenul din 23.04.2013, avand cuvantul pe probe, reclamanta a solicitat, prin aparator, incuviintarea probei cu inscrisuri, proba testimoniala cu doi martori, intentionand a dovedi inclusiv bunurile mobile dobandite de parti in timpul casatoriei, precum si proba cu expertiza pentru identificare, evaluare si lotizare.

Instanta a incuviintat, in temeiul dispozitiilor art. 167 C. pr. civ., pentru reclamanta, proba cu inscrisuri, interogatoriul paratului si a fost respinsa proba testimoniala, apreciindu-se de Judecatoria Buzau ca aceasta proba nu este concludenta si utila solutionarii cauzei, avand in vedere si sustinerea paratului ca nu solicita probe, iar bunurile mobile le-a achizitionat impreuna cu sotia sa, nu cu martorii.

De asemenea, a prorogat proba cu expertiza de specialitate dupa pronuntarea incheierii de admitere in principiu.

La acelasi termen de judecata, instanta de fond a acordat cuvantul partilor pe incheierea de admitere in principiu care, fiind o incheiere interlocutorie, nu poate fi atacata cu recurs decat odata cu fondul, ceea ce s-a si intamplat.

Instanta de fond nu a administrat nicio proba pentru dovedirea bunurilor mobile, pentru dovedirea cheltuielilor suportate de reclamanta dupa despartirea in fapt si dupa ramanerea definitiva a hotararii de divort, referitor la cine a ramas sa locuiasca in apartament, data de la care reclamanta nu mai locuieste efectiv la acea adresa.

Cu toate acestea, din motivarea hotararii se desprinde ideea ca, din nicio probă administrată în cauză, deși sarcina acesteia incumba reclamantei, potrivit art. 129 C.p.civ, nu a rezultat că reclamanta a suportat diferența de utilități în sumă de 2420,43 lei; ca urmare, acest capăt de cerere a fost respins.

Referitor la susținerile recurentei privind faptul ca instanta de fond a respins nejustificat cererea sa de probatorii, dovedind lipsă totală de rol activ, cu încălcarea dreptului de a-si dovedi cererea de chemare in judecata cu probatorii - pe care nu le putea administra în afara cadrului procesual, tribunalul apreciaza, pe de o parte, că sunt aplicabile în egală măsură prevederile art. 125 alin. 5, astfel cum a fost acesta modificat și completat prin Legea nr. 202/2010, precum și prevederile art. 129 alin. 5¹introdus prin acest act normativ, iar pe de alta, că există o încălcare a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2 Cod procedură civilă.

Tribunalul constată că, în raport de momentul promovării acțiunii, sunt aplicabile normele art. 125 alin. 5 modificat și completat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, al cărui text întreg este următorul „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice; dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele; de asemenea judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc”. La fel și în aceeași măsură sunt aplicabile prevederile art. art. 129 alin. 5¹introdus prin acest act normativ (Legea nr. 202/2010) și care prevăd că „părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii”.

Pe de o parte, tribunalul observă temeinicia susținerilor recurentei în privința rolului activ în condițiile în care sunt aplicabile în speță, în aceeași măsură, prevederile art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia „Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legi, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările”, iar aceste norme se coroborează cu cele ale art. art. 125 alin.5 Cod procedură civilă modificat și completat prin Legea nr. 202/2010 și ale art. art. 129 alin. 5¹introdus prin această lege.

Așa fiind, instanța stabilește în ce măsură probele propuse de fiecare din părți sunt utile, pertinente și concludente soluționării speței deduse judecății, în vederea aflării adevărului pe baza stabilirii faptelor și pentru aplicarea corectă a legii împrejurării concrete deduse judecății, încuviințând administrarea celor necesare ce îndeplinesc cerințele de pertinență și concludență, potrivit art. 167 Cod procedură civilă, fără a se substitui reclamantului în dovedirea acțiunii/pretențiilor formulate ori pârâtului în dovedirea apărărilor. Este însă necesar ca propunerea probelor în fața instanței să fie făcută cu respectarea normelor de procedură ce reglementează explicit termenele în care se exercită drepturile procesuale.

În ce privește dispunerea asupra completării probelor propuse și administrate de părți în condițiile legii, atunci când întreg probatoriul din dosar nu este suficient pentru lămurirea în întregime a procesului, ori a posibilității de a pune în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care instanța le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc, aceste instrumente sunt puse la îndemâna judecătorului prin textul de lege sus menționat tocmai în vederea aflării adevărului și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, însă norma de reglementare din art. 129 alin.5 se completează cu cea din alin. 5¹introdus prin Legea nr. 202/2010, în vigoare din 25.11.2010, niciuna din părți neputând invoca în calea de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, dispoziții ce se coroborează pe deplin cu cele ale art. 129 alin.1 Cod procedură civilă, citat mai sus.

In speta, instanta de fond nu a argumentat motivele pentru care nu a apreciat pertinente si concludente probele solicitate de reclamanta recurenta, cu atat mai mult cu cat chiar instanta, ulterior, arata ca reclamanta nu a administrat nicio proba in sustinerea pretentiilor sale.

F. de aceste aspecte, criticile recurentei sunt intemeiate.

Tribunalul retine, de asemenea, ca instanta de fond nu a motivat in niciun fel de ce s-a oprit la varianta atribuirii paratului a camerei nr. 5, cu toate ca reclamanta recurenta motivase ca solicita sa-i fie atribuita ei aceasta camera, motivat de faptul ca are un copil minor in inretinere, ca nu are unde locui, ca a achitat toate utilitatile privitoare la apartament.

Conform prevederilor art. 261 al. 5 cod de procedura civila, hotărârea se da in numele legii si trebuie sa cuprindă ...motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile partilor. Textul de lege nu impune o formula sacramentala pe care instanța trebuie sa o adopte atunci cand motivează o hotărâre, ci precizează ca o hotărâre trebuie sa fie transparenta, astfel incat sa se poată deduce cu ușurința ce a gândit judecătorul atunci cand a pronunțat o anumita soluție si care este temeiul de drept aplicabil fiecărei spete in parte.

In legătura cu acest motiv, tribunalul retine faptul ca dispoziția legala prevăzuta in art. 261 pct. 5 cod de procedura civila, prin care s-a consacrat principiul general potrivit căruia hotărârile trebuie sa fie motivate, a fost edictata in scopul de a asigura o buna administrare a justiției, spre a da posibilitatea instanței superioare de a-si exercita controlul judiciar. De aceea, judecătorii sunt obligați sa arate in cuprinsul hotărârii motivele de fapt si de drept care le-au format convingerea.

Cerința art. 261 al. 5 cod de procedura civila, referitoare la motivarea hotărârii, se refera la motivarea avuta in vedere de instanța, prin care isi argumentează soluția pronunțata, si nu la motivarea pe care ar fi vrut sa o lectureze părțile, in cauza aceasta neavand niciun fel de suport probator si legal.

Motivarea trebuie sa se refere la actele dosarului cauzei soluționate si sa fie in concordanta cu acestea, ceea ce presupune, in mod automat, cercetarea fondului pricinii deduse judecații.

In speța dedusa judecații, tribunalul retine faptul ca instanța fondului a pronunțat o hotărâre nelegala, susținuta pe o argumentație insuficient motivata in fapt si drept.

Din lectura hotărârii primei instanțe se desprinde cu ușurința concluzia ca nu este temeinic motivata in fapt si in drept, prin raportare la actele dosarului, la probele administrate de parti pe parcursul soluționării cauzei; textul de lege nu impune o formula sacramentala pe care trebuie sa o adopte judecătorul atunci cand motivează o hotărâre, ci exprimarea trebuie sa fie clara, precisa, argumentata in fapt si in drept, lucruri pe care instanța fondului le-a făcut cu prisosința.

Raportat la conținutul acestei norme legale, tribunalul constată că hotărârea răspunde motivelor de nulitate invocate de către reclamanta recurenta in cererea de recurs si ca instanța de fond a încălcat prevederile art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă, întrucât nu a examinat toate argumentele recurentei, invocate in cererea de chemare in judecata, nu a făcut o analiza detaliata a solicitărilor reclamantei, aratand numai in mod formal normele legale incidente pe care isi întemeiază motivarea.

F. de aspectele redate pe larg anterior tribunalul, in conformitate cu prevederile art. 312 cod de procedura civila, constata ca recursul este intemeiat, motiv pentru care il va admite, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru administrarea de probatorii în vederea stabilirii situației de fapt.

In ceea ce priveste critica referitoare la gresita solutionare a capatului de cerere privind cheltuielile de judecata suportate de reclamanta recurenta, ele vor fi avute in vedere de instanta de fond, cu ocazia rejudecarii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta I. S., cu domiciliul procesual ales la CABINET DE AVOCAT & MEDIATOR T. N. din B., . bis, .. B, etj. 2, ., împotriva sentinței civile nr._ din 16.12.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect partaj bunuri comune, în contradictoriu cu pârâtul S. G., domiciliat în comuna L., ., în prezent deținut în Penitenciarul Focșani.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru administrarea de probatorii în vederea stabilirii situației de fapt.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2014.

Președinte,

D. Ridichi

Judecător,

A. M.

Judecător,

E. P.

Grefier,

E. D.

Red./Tehnored.D.R.

2 ex/12.06.2014

Judecătoria B./ Judec.fond: F. P.

Dosar fond:_

← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr....		Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 303/2014. Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 303/2014. Tribunalul BUZĂU