Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 406/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 352/277/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 406/2014
Ședința publică de la 25 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. N.
Judecător I. M.
Grefier C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil promovat de pârâtul – reclamant S. C., domiciliat în .. B., împotriva încheierii interlocutorii din data de 25.03.2010 și a sentinței civile nr. 1207 din 07.10.2010 pronunțate de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune, în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă S. R., domiciliată în Nehoiu, ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19.09.2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 25.09.2014.
După deliberare:
TRIBUNALUL
constată că:
Reclamanta Susmă R. a chemat în judecată pe pârâtul Susmă C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că a trăit în concubinaj cu pârâtul din anul 1980, până în anul 1988 când au legalizat această conviețuire prin căsătorie și că, pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, este înregistrat dos. nr._ având ca obiect divorț.
In timpul conviețuirii, a mai arătat aceasta, au dobândit ca bunuri comune un imobil casă de locuit amplasat în orașul Nehoiu, . patru camere și două holuri și teren aferent, o anexă gospodărească compusă din două camere, bucătărie și baie, precum și un autoturism Dacia, un circular, un aparat sudură. Se solicită ca bunurile să fie împărțite în mod egal, contribuția părților fiind egală.
În drept au fost invocate dispozițiile art.36 alin. 1 din Codul Familiei.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat a se constata faptul că imobilul casă de locuit a fost edificat de autoarea sa, Susmă D., încă din anul 1964, așa cum reiese din înscrisurile anexate cererii, că a edificat cu reclamanta doar anexa gospodărească despre care se face vorbire în cererea de chemare în judecată și că terenul aferent construcțiilor a aparținut autoarea lui, al cărui unic moștenitor este, iar stabilirea situației juridice a acestuia urmează a fi reglementată de către Comisia locală prin emiterea titlului de proprietate. În ceea ce privește autoturismul Dacia, se arată că acesta nu face parte din comunitatea de bunuri, aparținând unei terțe persoane.
Pe cale de reconvențională, pârâtul a solicitat a fi aduse la masa de împărțit, bunurile mobile enumerate de executorul judecătoresc în procesul verbal din 27.10.1995, dată de la care părțile s-au despărțit în fapt definitiv, bunuri care au rămas în posesia exclusivă a reclamantei pârâte.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-120 cod procedură civilă.
La dosarul cauzei a fost depus în copie procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc în dosarul nr.412/1995.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a arătat că imobilul casă de locuit, compus din patru camere și două holuri, a fost edificat în totalitate împreună cu pârâtul și nu de autoarea acestuia, că terenul pe care este acesta le-a fost atribuit prin titlul de proprietate nr._/14.11.2007, nici un teren reconstituit defunctei Susmă D. nefiind inclus în acest act și că autoturismul Dacia 1300 a fost cumpărat în timpul căsătoriei, din Ungaria, în anul 1994, iar dacă pârâtul a comis un fals privind înmatricularea acestuia este problema lui personală.
Pârâtul reclamant a solicitat în conf. cu dispozițiile art. 244 c.pr.civ. suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 101 201/14.11.2007, în sensul de a fi radiată din cuprinsul acestui titlu reclamanta pârâtă Susmă R.. Instanța prin încheierea de ședință din data de 15.05.2008, a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei cu nr._ .
Cauza a fost repusă pe rol la data de 20.08.2009, ca urmare a soluționării definitive și irevocabile a cauzei cu nr._ .
În administrarea probei cu înscrisuri, pârâtul reclamant a depus la dosarul cauzei, în copie, declarație de acceptare tacită autentificată la notariat, cerere de autorizare executare lucrări, memoriu tehnic privind construcția casei de locuit, autorizație pentru executare de lucrări, plan de situație, planul casei de locuit și fila Registrului agricol autor Susmă D.. La rândul său reclamanta pârâtă a atașat, în copie, înscrisuri privind achiziționarea autoturismului Dacia 1300.
În conformitate cu dispozițiile art. 218-225 cod procedură civilă instanța a procedat la interogarea reclamantei pârâte și a pârâtului reclamant, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.
În cauză au fost audiați martorii A. I., D. M. și D. C. și s-a efectuat o expertiză specialitatea construcții, lucrare întocmită de expert tehnic R. N., pârâtul reclamant formulând împotriva ei obiecțiuni care au fost admise de instanță, expertul răspunzând acestora. În cauză s-a încuviințat și un expert asistent, în persoana d-lui D. I..
A fost atașat dosarul nr._ .
În baza materialului probator administrat, Judecătoria Pătârlagele a pronunțat încheierea interlocutorie din data de 25.03.2010 prin care a fost admisă în principiu acțiunea principală și, în principiu, în parte, cererea reconvențională .
S-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au edificat un imobil casă de locuit compus din patru camere și două holuri, precum și anexă gospodărească pe terenul aferent în suprafață de 800 m.p. înscrisă in titlul de proprietate nr._/14.11.2007, situate în orașul Nehoiu,..
De asemenea s-a constatat că în timpul căsătoriei au dobândit următoarele bunuri mobile: autoturism „Dacia”, studio cu ladă și vitrină, recamier, două canapele extensibile, două fotolii, șifonier în două uși, două toalete cu oglindă, comodă, noptieră-comodă, noptieră, două vitrine, două mese extensibile de 12 persoane, măsuță rotundă, masă bucătărie, șase scaune tapițate, trei scăunele rotunde, două scaune bucătărie, dulap bucătărie, corp suspendat bucătărie, trei lustre (opt brațe, cinci brațe,două brațe), patru draperii lemn, două covoare iută, o casă artizanat, două sobe teracotă, o sobă Vesta, dotări baie, boiler pe lemne, telefon, TV color, frigider Arctic 240 l. mașină de spălat A.-lux, ladă frigorifică cinci sertare, aragaz cu două ochiuri și cuptor, doi m.c. cherestea, având o contribuție egală de 50 % fiecare la dobândirea bunurilor comune.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că părțile au avut o relație de concubinaj începând cu anul 1980, iar ulterior, în anul 1988, s-au căsătorit, că prin sentința civilă nr. 370/27.03.2008 s-a pronunțat divorțul, în considerentele sentinței reținându-se că părțile sunt despărțite în fapt din anul 1994, că pârâtul reclamant prin răspunsul la interogatoriul a afirmat că părțile au edificat doar imobilul compus din două camere, bucătărie și baie care reprezintă anexa gospodărească acreditând ideea că imobilul casă de locuit compus din patru camere și două holuri ar fi fost edificat de către autoarea sa, Susmă D., încă din anul 1964 și că acestă susținere a lui nu poate fi reținută deoarece, din concluziile raportului de expertiză coroborate cu declarația martorului D. M. (fila 42 din dosar), reiese că această clădire a fost executată după anul 1980 având în vedere materialele de construcție folosite. Martorul precizează în declarație că în toamna anului 1980 a tencuit trei camere în care părțile doreau să locuiască și că în anul 1981 a tencuit celelalte camere, menționând că „erau întra-adevăr construcții noi, din chirpici”.
Mai mult, instanța a observat că pârâtul reclamant a promovat o acțiune prin care a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/1411.2007 în sensul de a fi radiată din cuprinsul acestuia și de a fi inclusă în cuprinsul titlului, suprafața reală, respectiv 1000 m.p., acțiune ce a fost respinsă prin decizia civilă nr. 503/17.06.2009, pronunțată de Tribunalul B.. Pe cale de consecință, instanța a constatat că din masa bunurilor comune face parte și suprafața aferentă construcțiilor, respectiv 800 m.p. înscriși în acest titlu de proprietate.
Dacă autoarea pârâtului reclamant Susmă D. ar fi fost proprietara exclusivă a casei de locuit compusă din patru camere și două holuri, aceasta ar fi putut face dovada înscrierii proprietății în Registrul agricol, iar la decesul acesteia ar fi fost dezbătută succesiunea cu privire la acest imobil, situație care nu este dovedită în cauză.
A mai reținut instanța că bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, ele alcătuind obiectul dreptului de proprietate comună în devălmășie al acestora, prezumție instituită prin art. 30 codul familiei. Această prezumție nu are un caracter irefragabil, în sensul că împotriva ei nu este admisă nici o altă dovadă, ci este numai o prezumție legală care scutește pe cei ce o invocă de orice altă probă.
Pe baza celor de mai sus Judecătoria Pătârlagele a concluzionat că, în timpul concubinajului părților urmat de căsătorie, acestea au construit un imobil format din patru camere și două holuri, precum și anexa gospodărească, situate pe terenul înscris în titlul de proprietate.
De asemenea, în timpul concubinajului părților urmat de căsătorie părțile au dobândit un autoturism Dacia, dovadă fiind declarațiile martorilor și înscrisurile aflate la dosar, și o . bunuri mobile recunoscute de părți și cuprinse în procesul verbal de inventariere întocmit la data de 27.10.1995 de executorul judecătoresc, contribuția părților fiind egală.
În ceea ce privește contribuția foștilor soți la dobândire bunurilor, instanța a apreciat că aceasta este egală.
Pentru evaluarea și lotizarea bunurilor comune reținute, judecătoria a desemnat experți specialitatea construcții, specialitatea evaluare bunuri mobile și topografie-cadastru.
La dosarul cauzei au fost depuse rapoartele de expertize întocmite de experți P. M., T. D. și F. L..
Părțile au renunțat la întocmirea raportului de expertiză specialitatea auto, convenind ca valoarea autoturismului reținut la masa bunurilor comune să fie de 2000 lei.
Prin sentința civilă nr. 1207 din 07.10.2010 Judecătoria Pătârlagele a admis acțiunea și cererea reconvențională și a dispus partajarea bunurilor imobile comune dobândite de părți prin omologarea rapoartelor de expertiză întocmite de experții P. M. și F. L. în varianta a III-a, atribuind:
Lotul nr.1 – Reclamantei-pârâte SUSMĂ R. compus din construcția cu destinație de locuință C1 în valoare de 10.540 lei, suprafața de teren aferentă acesteia de 202 m.p. curți-construcții în valoare de 1010 lei identificată în schița anexă, contur A”B B”H” având ca vecinătăți la Nord – rest proprietate, la Sud-Susmă C., la Est- drum acces și la Vest-P. N., precum și suprafața de 240 m.p. teren arabil în valoare de 480 lei identificată în schița anexă, contur BC”D”B” având ca vecinătăți la Nord – Susmă C., la Sud-rest proprietate, la Est- drum acces și la Vest-P. N..(Valoare totală – 12.030 lei).
Lotul nr.2 – Pârâtului-reclamant SUSMĂ C. compus din construcția cu destinație anexă cu bucătărie, baie și beci în valoare de 4412 lei, suprafața de teren aferentă acesteia de 118 m.p. curți-construcții în valoare de 590 lei identificată în schița anexă, contur AA”H”H având ca vecinătăți la Nord – Susmă R., la Sud-drum, la Est- drum acces și la Vest-P. N., precum și suprafața de 325 m.p. teren arabil în valoare de 650 lei identificată în schița anexă, contur C”CD”D având ca vecinătăți la Nord – C. M., la Sud-Susmă R., la Est- drum acces și la Vest-P. N. și P. D..(Valoare totală – 8.716 lei).
În privința bunurilor mobile a fost omologată varianta a II-a a raportului de expertiză întocmit de expert T. D., bunurile fiind atribuite astfel:
Lotul nr.1-Reclamantei-pârâte SUSMĂ R. compus din: recamier pal furniruit lucios, canapea cu două fotolii fixe,șifonier în două uși, toaletă cu oglindă, comodă în două uși ,servantă cu suprapozabil vitrină, masă extensibilă de 12 persoane, masă rotundă și trei scăunele taburet, corp suspendat bucătărie, lustră metal comun cu cinci brațe cu abajur, galerie lemn sculptat circa 1,8 m. trei galerii pal furniruit lucios circa 1,2 m., covor iută circa 2/3,4 m., casă artizanat – casă miniaturală, sobă de gătit Vesta cu două plite, TV color marca Vestel și congelator vertical „Arctic”. (Valoare totală 2.158,2 lei).
Lotul nr. 2 Pârâtului-reclamant SUSMĂ C. compus din: studio cu vitrină, canapea extensibilă cu cadru pal furniruit, toaletă cu oglindă, comodă cu vitrină în două uși, noptieră pal furniruit lucios, patru corpuri suprapuse pal furniruit lăcuit, masă taburete bucătărie scândură vopsit, bufet bucătărie pal melaminat, lustră metal comun cu opt brațe cu abajur, lustră metal comun cu două brațe cu abajur, covor iută circa 1,7/3,4 m., telefon, frigider „Arctic”, mașină de spălat „A.-Lux”,aragaz cu două ochiuri și cuptor și 2 m. c. cherestea brad ,precum și contravaloarea autoturismului în valoare de 2000 lei convenită de părți. (Valoare totală – 4.157,20 lei).
Reclamanta-pârâtă Susmă R. plătește sultă pârâtului –reclamant Susmă C. suma 3189,50 lei ,iar pârâtul –reclamant Susmă C. plătește reclamantei -pârâte Susmă R. suma 1000 lei .
In temeiul art.276 și 274 c.p.civila, au fost compensate, în parte, cheltuielile de judecată și a fost obligat pârâtul-reclamant la plata sumei de 1300 lei cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă.
La formarea loturilor și atribuirea acestora instanța a avut în vedere prevederile art.741 c.p.civil și cele ale art.673 indice 9 c.p.civila precum și faptul că, în speță, prin propunerea unor variante de lotizare în care atât construcțiile bun comun, cât și terenul aferent acestora sunt împărțite în natură, rezultă fără putință de tăgadă că acestea sunt comod partajabile și în acest fel se respectă prevederile celor două texte de lege la care s-a făcut referire.
Împotriva împotriva încheierii interlocutorii din data de 25.03.2010 și a sentinței civile nr. 1207 din 07.10.2010 a declarat apel pârâtul reclamant criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea lor în sensul de a se respinge în totalitate cererea principală formulată de reclamanta pârâtă și de a se admite doar cererea reconvențională.
În motivarea apelului a susținut că, ducând instanța de fond în eroare încă de la început, chiar cu ocazia formulării cererii de partaj, reclamanta Susmă R. a menționat că în timpul căsătoriei au dobândit împreună: o casă de locuit compusă din 4 camere, două holuri și terenul aferent; o anexă gospodărească compusă din 2 camere, bucătărie, baie; bunuri mobile dintre care cele mai valoroase fiind un autoturism Dacia 1310, un aparat de sudură, etc.
Întrucât cererea de partaj dovedea intenția clară și explicită a reclamantei Susmă R. de a-l deposeda ilegal și abuziv de imobilul casă, imobil care a fost construit în anul 1965 de mama sa, defuncta Susmă D., casă în care a petrecut o parte foarte importantă a adolescenței și tinereții sale a fost nevoit să formuleze cerere reconvențională.
A menționat la instanța de fond că numai anexa la imobil, menționată la litera B din cererea de chemare în judecată, a fost construită în timpul căsătoriei cu reclamanta, cealaltă construcție fiind din anul 1965 și a aparținut mamei sale .
În dovedirea celor afirmate a depus la dosar probe indubitabile, respectiv: autorizația de construcție eliberată de autorități pe numele mamei sale în anul 1954; copii ale registrelor agricole din anul 1964 până în prezent care atestă că imobilul în litigiu a aparținut mamei sale în toată perioada .
De asemenea, a prezentat doi martori care au declarat foarte clar că acest imobil a fost construit de defunctă, însă, aceste probe au fost ignorate de instanță, nefiind evaluate și calificate în vreun fel ci doar ignorate.
Pentru a acoperi cererea de a i se atribui parțial sau integral casa ce a aparținut mamei lui, reclamanta a formulat o cerere la Comisia Locală Nehoiu de aplicare a legilor fondului funciar în numele ambilor prin care a solicitat constituirea dreptului de proprietate conform legilor fondului funciar .
Deși, erau despărțiți în fapt, aspect care era cunoscut de secretarul comisiei locale, care este nașul de botez al fiicei fostei sale soții dintr-o căsătorie anterioară, în mod ilegal Comisia Locală Nehoiu de aplicare a legilor fondului funciar a întocmit anexa 2b înscriindu-l pe acesta și pe fosta sa soție coproprietari prin reconstituirea dreptului de proprietate și nu prin constituirea dreptului de proprietate astfel cum solicitase reclamanta.
D. urmare, a fost emis titlul de proprietate nr._ din 14.11.2007 unde împreună cu intimata reclamantă au devenit coproprietari prin reconstituire pe terenul ce a aparținut defunctei sale mame.
A încercat să anuleze acest titlu de proprietate, a arătat în continuare apelantul, acțiune ce a fost admisă de Judecătoria Pătârlagele și respinsă de Tribunalul B. dar nu prin verificarea procedurii de retrocedare ci raportat la deficiențele în care apărătorul său a formulat cererile și apărările.
În speța de față, prima instanță pășind la soluționarea cauzei a dispus administrarea de probe, fiind luate interogatorii părților, audiați 3 martori, depuse înscrisuri și dispunându-se efectuarea unei expertize specialitatea construcții lucrare ce a fost efectuată de expert R. N., în prezența unui expert asistent din partea sa.
Considerat de către instanță singura probă din dosar, raportul de expertiză întocmit de expert R. N. reprezintă cea mai sfruntată minciună posibilă, o inducere în eroare a instanței fapt care a determinat criticarea în termeni duri în scris de către expertul asistent care a afirmat negru pe alb, asumându-și în scris, faptul că expertul R. N. a întocmit raportul de expertiză cu rea-credință.
Din lectura raportului și a criticilor formulate la adresa acestuia rezultă extrem de clar și evident că acesta nu a făcut o lucrare științifică ci a transcris pur și simplu afirmațiile reclamantei pentru a da instanței o probă falsă pe care aceasta să-și argumenteze hotărârea.
Un singur exemplu este extrem de grăitor. Deși, prima instanță a solicitat expertului să stabilească perioada aproximativă în care a fost edificat imobilul, acesta nu numai că a identificat o perioadă cu un singur an, după 1980 dar a adăugat de la sine faptul că anul după care a fost edificată construcția este anul căsătoriei în fapt a părților .
Or, această precizare a expertului nu era nici cerută de instanță și nici necesară dar expertul R. N. a vrut să se asigure că raportul prezintă o trucare fără cusur a realității.
Sprijinindu-se pe această mistificare diabolică și mizerabilă efectuată sub autoritatea calității de expert, a mai arătat apelantul, instanța de fond, raportând acest document la martorul reclamantei în dauna tuturor celorlalte probe, a pronunțat o încheiere interlocutorie la data de 23.05.2010 prin care a transformat casa ce a aparținut mamei sale în bun comun și a supus-o partajului.
Și sentința apelată conține neadevăruri flagrante dintre care urmează a fi reținută afirmația eronată din considerente potrivit căreia „ dacă autoarea pârâtului Susmă D. ar fi fost proprietara exclusivă a casei de locuit compusă din 4 camere și 2 holuri aceasta ar fi putut face dovada înscrierii proprietății în registrul agricol”.
Această dovada a fost făcută fiind depuse la dosar copiile filelor din registrul agricol din anul 1964 și până în prezent.
Sentința apelată este criticabilă și din punctul de vedere al motivării raportat la practica CEDO care a stabilit că motivarea hotărârilor nu poate să facă trimitere la doctrină, jurisprudență și cutume ci trebuie să se refere extrem de clar și de concis doar la lege și la toate probele din dosar .Din acest punct de vedere sentința apelată este nemotivată și incorect motivată.
Față de aspectele menționate anterior pe care le completează cu susținerile făcute la instanța de fond, față de ilegalitatea vădită a actului de justiție realizată prin denaturarea cadrului procesual, încălcarea gravă a normelor de procedură, părtinirea evidentă a instanței, ignorarea unor probe, motivarea incorectă a sentinței, cuprinderea unor minciuni în considerentele sentinței consideră că se impune o verificare completă a cauzei de către instanța de apel atât în ceea ce privește stabilirea corectă a situației de fapt cât șu aplicarea corectă și completă a legii de către instanța de fond.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispoz.art. 282- 298 Cod proc.civ și art.274 Cod proc.civ.
La data de 18.01.2011, adică înainte de primul termen de judecată fixat în apel pentru data de 19.01.2011, Susmă C. a formulat precizări la calea de atac criticând, în cea mai mare parte, în termeni duri, așa cum a procedat și în cererea de apel, modul total neprofesionist în opinia sa, în care a fost întocmit raportul de expertiză R. N..
În plus a precizat că instanța de fond a trecut cu vederea un document cheie aflat la dosarul de fond, depus chiar de către reclamantă în sprijinul pretențiilor sale și anume cele 3 înscrisuri ce reprezintă dosarul depus de reclamantă la Comisia Locală Nehoiu pentru aplicarea legilor fondului funciar pentru a i se constitui dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit, respectiv :cererea; copia actului de identitate al acesteia și fotocopia filei din registrul agricol ediția 2001-2005 deținut de Primăria orașului Nehoiu privind casa de locuit deținută de solicitanta constituirii dreptului de proprietate.
Aceste trei documente au servit ca probe unice în baza cărora Comisia Locală Nehoiu pentru aplicarea legilor fondului funciar a emis pe numele reclamantei titlul de proprietate nr._/14.11.2010, temeiul legal pentru care s-a eliberat acest titlu fiind dovedit de reclamantă cu copia fotocopiei filei din registrul agricol unde este înscrisă o casă de locuit în suprafața de 48 m.p dată în folosință în anul 1979.
Fiind un document depus de Susmă R. la o autoritate publică cu scopul de a obține un drept patrimonial prim emiterea de către acea autoritate a unui act administrativ –jurisdicțional înseamnă că S. R. și-a însușit în prealabil conținutul acestui act pentru că în caz contrar s-ar face vinovată de inducerea în eroare cu intenție a unei autorități în sensul prevăzut de legea penală.
Or, în această manieră chiar reclamanta Susmă R. a confirmat că locuința nu este dobândită în timpul căsătoriei de vreme ce s-a servit de fila din registrul agricol în care locuința apare dată în folosință în 1979 și chiar ea afirmă că a început concubinajul în 1980.
A solicitat încă odată admiterea apelului.
Față de caracterul patrimonial al litigiului și având în vedere valoarea obiectului pricinii situată sub limita de 100.000 lei, în temeiul art 282 coroborat cu art 282 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul, în ședința publică din 15.04.2011, a dat calificarea corectă a căii de atac, aceea de recurs.
Părțile au administrat, în recurs, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, examinând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă., Tribunalul apreciază că recursul este fondat pentru următoarele motive:
Două sunt criticile pe care recurentul le aduce încheierii interlocutorii din data de 25.03.2010 și sentinței recurate și anume reținerea în mod greșit, în opinia acestuia, la masa bunurilor devălmașe, a imobilului casă de locuit compus din patru camere și două holuri și a terenului în suprafață de 800 mp pe care casa, precum și cealaltă construcție ce are destinația de anexă gospodărească, sunt amplasate.
În ceea ce privește terenul Tribunalul constată că, în cursul judecării căii de atac de față, recurentul a înregistrat, pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, ajuns ulterior pe rolul Tribunalului B., în recurs, dosarul nr_ prin care a cerut să se constate nulitatea absolută a actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate nr_/1411.2007 pentru terenul în suprafață de 800 mp aferent celor două construcții și să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate pe numele său, în calitate de unic moștenitor al autoarei sale, Susmă D..
În aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art 244 alin 1 pct 1 Cod procedură civilă, judecata în cauza de față a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a dosarului de mai sus, dosar finalizat prin decizia civilă nr 780/23.11.2011 depusă la f. 32-37. prin care demersul judiciar al recurentului a fost găsit întemeiat, s-au anulat anexa 2b validată prin HCJ 352/2006, poziția 31 și actele subsecvente acesteia și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor 800 mp teren pe numele recurentului Susmă Constasntin, în calitate de unic moștenitor al autoarei sale, Susmă D..
Dispoziția cuprinsă în această hotărâre judecătorească a fost materializată prin emiterea titlului de proprietate nr_/10.12.2012 -f. 65 dosar.
Constatând că situația juridică a terenului este acum alta decât cea de la momentul pronunțării încheierii interlocutorii din data de 25.03.2010 și a sentinței recurate, Tribunalul urmează să constate că acest bun nu face parte din masa bunurilor aflate în proprietate devălmașă a foștilor soți, fiind, în conformitate cu dispozițiie art 31 lit b, bun propriu al recurentului, dobândit prin moștenire de la mama sa, motiv pentru care se impune ca acesta să fie scos de la partajul de față prin modificarea în acest sens a încheierii și a sentinței recurate.
Cât privește cel de al doilea bun contestat de recurent, casa de locuit compus din patru camere și două holuri Tribunalul constată că pe tot parcursul judecății apelantul a susținut cu vehemență că aceasta a fost edificată în 1964 de mama sa iar intimata că a fost ridicată de ea și de apelant în timpul căsătoriei.
Probatoriul administrat nu este pe deplin lămuritor astfel că Tribunalul consideră că se impune completarea lui cu martori, interogatorii și o nouă expertiză în construcții pentru a se putea stabili fără dubiu dacă această construcție este cea edificată în 1964 de Susmă D. și înscrisă în același an în registrul agricol al localității Nehoiașu, așa cum susține recurentul, dacă, din contră, acel edificiu a fost demolat de părțile în proces și în locul lui a fost ridicat altul, așa cu susține intimata, sau dacă cei doi foști soți au procedat doar la o demolare parțială a clădirii și la o recompartimentare a acesteia scop în care au folosit alte materiale de construcții decât cele din care vechea construcție era făcută.
Cum în recurs nu se pot administra alte probe decât înscrisurile așa cum statuează art 305 Cod procedură civilă și cum Judecătoria Pătârlagele, prin sentința recurată, s-a pronunțat pe fondul cauzei, dispunând partajul, în temeiul art 312 alin alin 3 și 4 Cod procedură civilă urmează să se caseze, în parte, încheierea interlocutorie din data de 25.03.2010 și în totalitate sentința civilă nr. 1207 din 07.10.2010 cu reținerea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului în sensul celor de mai sus.
Cu ocazia dezbaterilor pe fondul recursului, apărătorul recurentului a afirmat că ar mai fi și o a treia critică adusă de acesta celor două hotărâri ale Judecătoriei Pătârlagele, încheierea interlocutorie și sentința astăzi recurate, și anume reținerea la masa de partaj în mod greșit a autoturismului Dacia 1300.
Verificând cererea de recurs, intitulată de parte cerere de apel, înregistrată la instanță la 15.11.2010 și precizările aduse acesteia la 18.01.2011, Tribunalul constată că nu s-au adus critici sub acest aspect celor două hotărâri.
Așa fiind, motivul de recurs apare ca fiind pentru prima dată invocat în cadrul concluziilor pe fondul căii de atac împrejurare în care, pornind de la dispozițiile art 303 alin 1 coroborat cu art 301 Cod procedură civilă, Tribunalului nu se consideră legal învestit cu verificarea legalității și temeiniciei reținerii la partaj a autoturismului.
D. consecință, vor fi menținute dispozițiile încheierii interlocutorii în ceea ce privește bunurile mobile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul –pârât S. C., domiciliat în .. B. împotriva încheierii interlocutorii din data de 25.03.2010 și a sentinței civile nr. 1207 din 07.10.2010 pronunțate de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă S. R., domiciliată în Nehoiu, ..
Casează, în parte încheierea interlocutorie din 25.03.2010 și casează în tot sentința nr.1207/7.10.2010 pronunțate de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ .
Reține cauza spre rejudecarea fondului în vederea completării probatoriului cu expertiză tehnică, martori și interogatorii pentru stabilirea masei de partaj, din alcătuirea căreia se exclude suprafața de teren de 800 mp,identificată conform titlului de proprietate nr._/10.12.2012.
Menține încheierea interlocutorie din 25.03.2010 în privința bunurilor mobile.
Fixează termen la data de 17.10.2014, cu citarea părților.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2014
Președinte, A. M. | Judecător, M. N. | Judecător, I. M. |
Grefier, C. C. |
Red.A.Mdos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/2ex.jud.fond-M.M.G.
16.10.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
