Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 56/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 8529/200/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 56
Ședința publică de la data de 24 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător F. C. P.
Grefier V. P.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de reclamantul-pârât S. D. domiciliat în B., . B, . și de pârâta-reclamantă O. A. R., domiciliată în B., ., ..7, județul B., împotriva încheierii de admitere în principiu și împotriva sentinței civile nr._/12.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 17.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune la dosar concluzii scrise la solicitarea apelantei O. A. R., în temeiul art. 146 C.proc.civ., a amânat pronunțarea, pentru astăzi, în ziua de 24.02.2014, dată la care, în urma deliberării avute în condițiile art. 256 C.proc.civ., a pronunțat următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A) Obiectul și motivele în fapt și în drept ale acțiunii
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 13.08.2009, sub nr. de dosar_, reclamantul S. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S. A. R., să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.
1.2. În motivarea cererii, s-a învederat, în esență:
- că reclamantul s-a căsătorit cu pârâta la data de 01.06.2006 și s-au despărțit în fapt la data de 27.02.2009, pe rolul Judecătoriei B. având înregistrată acțiunea de divorț;
- că, în timpul căsătoriei, ca bunuri comune, soții au dobândit apartamentul compus din trei camere, două bai, două balcoane, situat în B., ., . utilă de 73 mp, aragaz, mașina de spălat, canapea colțar, televizor color și un DVD, aspirator;
- că prețul apartamentului, de 270.000 lei, a fost achitat după cum urmează: 63.000 franci elvețieni, reprezentând contravaloarea a 149.940 lei urmare contractului de credit nr._27900/21.03.2008, diferența de 120.060 lei prin contribuția sa proprie, reprezentând suma donată de părinții săi, conform contractului de donație autentificat sub nr. 621/21.03.2008, cheltuielile ocazionate de încheierea contractului de vânzare–cumpărare a apartamentului fiind suportate, de asemenea, din donația primită, iar vânzătoarea intrând în posesia prețului in modalitatea descrisă in cuprinsul cererii de chemare în judecată;
- că, în concluzie, contribuția comună a soților la dobândirea imobilului se cifrează la 2937,96 franci elvețieni, reprezentând suma achitată din credit (rate + dobânzi) până la data despărțirii în fapt (28.02.2009);
- precum și că apartamentului i-au fost aduse îmbunătățiri, respectiv: înlocuire a 6 uși, montat centrală, montat termopan la balcon și ferestre, înlocuit instalația sanitară, cadă, pus gresie + faianță in 2 băi, parchet în balcon și hol, zugrăvit apartament, al căror preț a fost suportat de către reclamant din surse proprii, respectiv 20.000 lei din donația primită de la părinți, restul de 15.000 lei reprezentând contribuția comună.
1.3. În dovedire, au fost depuse, în copie, unele înscrisuri, respectiv certificatul de casatorie ., nr._, contractul de credit nr._27900/21.03.2008, contractul de donație mobiliară autentificat de BNP E. N. sub nr. 621/21.03.2008, contractul de vânzare–cumpărare cu ipotecă autentificat sub nr. 817/20.03.2008 de BNP M. T. din B., graficul de rambursare a creditului (filele 7-30-dosar judecătorie).
2.1. La data de 25.03.2010, prin serviciul registratură, reclamantul Saulescu D. a depus întâmpinare la cererea reconvențională (filele 53-56-dosar fond).
Prin acest act de procedură, s-a relevat, în esență:
- că reclamantul este de acord cu excluderea din masa partajabilă a mașinii de spălat rufe și a aragazului, întrucât aceste bunuri au fost achiziționate cu un credit în sumă de 1213,99 lei, conform contractului nr. 2086/23.07.2003, a cărui rambursare s-a făcut în perioada februarie_06, adică în perioada concubinajului cât și în perioada căsătoriei;
- că, canapeaua tip colțar a fost dobândită printr-un împrumut CAR făcut la data de 15.11.2007, rambursat anticipat la data de 06.02.2008 din banii donați de părinții săi, pentru a beneficia de un împrumut la bancă, și se află în apartament;
- că, creditul din 09.12.2005 a fost destinat pregătirilor de nuntă și nu poate fi calificat ca datorie personală a reclamantului;
- că, pentru a putea beneficia de un împrumut la bancă, în vederea completării prețului apartamentului, ratele creditului au fost rambursate anticipat, respectiv la data de 06.02.2008, din sumele donate de părinții reclamantului, deoarece se impunea să nu mai aibă alte credite;
- că, contribuția comună a soților la dobândirea apartamentului se compune din ratele rambursate începând cu data înscrisă în graficul de rambursare a creditului ipotecar nr._27900/21.03.2008, iunie 2008 până la data despărțirii in fapt, februarie 2009;
- că reclamantul solicită să se constate că are o contribuție exclusivă la dobândirea imobilului ce constă din suma de 120.060 lei, bani donați de părinții săi, și contravaloarea ratelor si dobânzilor achitate de reclamant din februarie 2009, când părțile s-au despărțit în fapt;
- că, prin contractul autentificat sub nr. 2828/noiembrie 2007, părinții reclamantului au vândut un imobil casă de locuit la prețul de 157.000 lei, imobil ce îi fusese promis a-i fi donat, astfel că prețul obținut din vânzare i-a fost donat reclamantului în vederea achiziționării unei locuințe, fiind depus la CEC de tatăl său, urmând ca, atunci când găsește un apartament pentru a-l cumpăra, să-i doneze respectiva sumă;
- că, din momentul dobândirii apartamentului, 20.03.2008, s-a început efectuarea îmbunătățirilor, însă, urmare neînțelegerilor intervenite între soți, reclamantul nu s-a mai mutat în imobil, fiind nevoit să plece din domiciliul comun, respectiv din apartamentul închiriat în care au locuit de la data intrării în concubinaj, februarie 2005, până la data despărțirii în fapt, februarie 2009;
- că, în condițiile în care nu erau finalizate toate îmbunătățirile preconizate, după data despărțirii în fapt, pârâta s-a mutat în mod abuziv în imobil;
- precum și că situația financiară a părților nu le permitea să facă economii pentru a achiziționa o locuință, având în vedere salariile acestora, necesitatea rambursării ratelor la împrumuturile contractate pentru nevoi personale, pentru autoturism, plata întreținerii și a altor datorii, hrană, vestimentație etc.
2.2. În temeiul art. 132 pct. 2 C.proc.civ., reclamantul a solicitat includerea la masa bunurilor comune a autoturismului marca F. Uno, cu nr. de înmatriculare_, dobândit de părți în timpul concubinajului, a unui cuptor și a unei plite marca Zanussi.
S-a susținut, în motivarea cererii precizatoare, în esență, că mașina a fost achiziționată în primăvara anului 2005, cu suma de 6.000 lei, echivalentul a 1.550 euro și, cum părțile s-au înțeles ca bunul să devină bun comun, reclamantul a contractat pe numele său la BCR un credit de 1.200 euro, conform contractului de credit nr. 2003/05.04.2005, cu perioada de rambursare 08.05._10, că acest credit a fost restituit din venituri comune, parte în perioada concubinajului și parte în perioada căsătoriei, la data de 06.02.2008, ratele fiind achitate integral deoarece se impunea să nu mai aibă alte credite la momentul contractării creditului cu P. B., pentru completarea prețului apartamentului și că, în acest context, se apreciază că asupra mașinii reclamantul nu are numai un simplu drept de creanță reprezentat de contribuția sa la restituirea ratelor, ci un drept ce derivă din calitatea sa de codevălmaș, așa cum a statuat fostul Tribunal Suprem – Secția civilă prin decizia nr. 321/ 11.02.1984.
B) Apărările pârâtei
3.1. Pârâta S. A. R., la data de 17.02.2010, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (filele 42-43-dosar judecătorie).
3.2. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat admiterea în parte a acțiunii principale.
3.3. Pe cale de cerere reconvențională, pârâta a pretins:
- ca din masa de partaj să fie exclusă mașina de spălat rufe si aragazul, care sunt bunuri proprii, dobândite anterior căsătoriei, precum și canapeaua tip colțar, care aparține .;
- să se constate că, în timpul căsătoriei, pârâta a achitat parte din datoria personală a reclamantului, reprezentată de creditul contractat de acesta la BCR România la data de 09.12.2005, și anume un număr de 54 rate, în sumă totală de 11.473,38 lei, sumă ce urmează a fi imputată în lotul fostului soț;
- să se constate, cu privire la apartament, că prețul acestuia a fost de 84.000 CHF, respectiv echivalentul a 200.365 lei, calculat la cursul de referință al BNR, și a fost integral achitat de mijloace bănești comune, respectiv din dar de nuntă, economii, împrumut bancar.
3.4. În motivare, s-a învederat, în esență:
- că imobilului apartament i-au fost aduse îmbunătățirile precizate în acțiunea principală, constând în înlocuirea a 6 uși, montat centrala termica si calorifere, montat ferestre si balcon din termopan, înlocuit instalația sanitara, cadă, aplicat gresie și faianță în 2 băi, aplicat parchet in balcon si hol, zugrăvit apartament, îmbunătățiri ce s-au efectuat din economii comune;
- că, contractul de donație mobiliară autentificat sub nr. 621/21.03.2008, de BNP E. N. B., privind suma de 160.000 lei pretins acordată reclamantului de tatăl său, Saulescu A., „reprezintă o fictivitate, nu îi este opozabil și a fost întocmit pro causa”;
- că susținerile reclamantului cu privire la un preț mai mare cu privire la apartament, ca fiind de 270.000 lei iar nu de 200.365 lei - echivalentul a 84.000 CHF-, „sunt în contra și peste mențiunile actului autentic” încheiat la data de 20.03.2008, in cuprinsul căruia partile au inserat clauza „Noi partile contractante, cunoaștem prevederile legii 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si Legii 656/2002 pentru prevenirea si sancționarea spalarii banilor si declarăm ca prețul vânzării este cel arătat mai sus.”;
- că, la data de 20.03.2008, părțile au contractat o datorie comună, în sumă de 63.000 CHF, prin contractul de credit nr._27900/ 21.03.2008, încheiat cu P. B. România, pe o perioadă de 29 ani, contract aflat in curs de derulare, plățile lunare fiind efectuate conform graficului;
- precum și că, ca bunuri mobile, părțile au dobândit un televizor color, un DVD si un aspirator, bunuri aflate în posesia pârâtei, în apartamentul bun comun.
3.5. În dovedire, au fost atașate unele înscrisuri, în copie, respectiv certificatul de calitate si garanție eliberat de Arctic Găești emis la data de 11.07.2003, pentru mașina de spălat rufe, in baza facturii nr._, certificat de calitate si garanție eliberat de Arctic Găești pentru aragaz, emis la data de 10.09.2003, sentința civilă nr. 456/22.01.2010 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ (filele 45-50-dosar fond).
4.1. La data de 29.03.2012, pârâta S. (O.) A. R., în temeiul art. 57 și 58 C.proc.civ., a formulat cerere de intervenție forțată (filele 209-210-dosar fond), prin care a solicitat introducerea în proces, în calitate de reclamant-pârât, a . SA.
4.2. În motivarea cererii, s-a susținut, în esență, că parte din suma cu care a fost achitat apartamentul bun comun, respectiv 63.000 CHF, reprezintă împrumutul acordat de P. B. prin contractul de credit nr._27900/21.03.2008 încheiat între această instituție bancară, în calitate de creditor, S. D., în calitate de împrumutat, și respectiv S. A. R., în calitate de co-plătitor, pentru care s-a instituit ipotecă de rangul I, conform contractului de vânzare-cumpărare cu ipotecă autentificat sub nr. 817/20.03.2008 de BNP M. T., astfel că banca a dobândit calitatea de creditor comun al parților din proces, că, în contextul in care bunul ce face obiectul creditului ipotecar va fi atribuit în cotă exclusivă uneia din parți, cealaltă parte poate fi urmărită de către creditor conform prevederilor art. 9.8, secțiunea 9 a contractului de credit anterior menționat, care stipulează că împrumutatul, coplătitorul, semnatari ai prezentului contract, răspund solidar față de bancă pentru plata sumelor datorate în temeiul contractului, precum și că, dacă banca nu are calitate procesuală în cauză, în opinia pârâtei, aceasta se poate prevala de inopozabilitatea hotărârii pronunțate, iar nu în ultimul rând, se impune introducerea în proces a creditorului ipotecar, pentru că acesta este parte a contractului de vânzare-cumpărare, care este legea părților.
4.3. Referitor la această cerere de intervenție formulată de pârâta S. (O.) A. R., P. B. România SA București a formulat întâmpinare la cererea de intervenție in interesul altei persoane, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei B., cu motivarea că litigiile rezultate din contractul nr._27900/21.03.2008 conform art. 8.2 din contract, se soluționează de instanțele competente din București, în speță Judecătoria sectorului 1, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii, având în vedere că foștii soți s-au obligat solidar față de bancă, nefiind de acord cu exonerarea totală sau parțială a vreunuia dintre debitorii solidari de la executarea obligațiilor ce le revin conform contractului încheiat și ținând seama că, întrucât contractul de credit este, conform art. 969 Cod civil, legea părților, instanța nu poate interveni în contract în sensul de a stabili că numai unul din cei doi codebitori să rămână obligat față de bancă, împrejurare în care s-ar eluda și condițiile de eligibilitate avute în vedere la acordarea creditului.
C)Probele administrate și hotărârile pronunțate la prima instanță
5. La cererea reclamantului a fost luat interogatoriul pârâtei, ale cărei răspunsuri se află consemnate și atașate la filele 61-65, iar, la propunerea părților, au fost administrate probele cu înscrisuri și cu declarațiile unor martori, fiind audiați martorii D. V. și P. I., la propunerea reclamantului (filele 123, 124) și, la solicitarea pârâtei, martorele B. M. (fila 132) și M. V. (fila 232).
Ca înscrisuri, pe parcursul cercetării judecătorești la prima instanță s-au mai depus, în fotocopie, chitanța nr._/16.12.2005 emisă de restaurantul Moara Dragaicilor, certificatul de căsătorie, contractul de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 2828/8 noiembrie 2007, extrasul de cont emis de CEC B. Sucursala B., graficul de rambursare a creditului-contract nr. 9098 pe perioada 15.12._10, extrasul de cont din 06.02.2008, adresa CAR nr. 156/04.03.2010, ordinul de retragere numerar din 18.03.2008, bilanțul electronic din 20.03.2008 și ordinul de plată a sumei reprezentând contravaloarea termopanelor, graficul de rambursare a creditului 2061J -_/EUR, a contractului de credit nr. 2003/15.04.2005 si extras de cont din 06.02.2008, carnetul de muncă al reclamantului (filele 70-94); notificarea adresată paratei, planșe foto (canapea si plita), extras din anunțurile publicitare cu prețurile apartamentelor cu trei camere din B. în luna martie 2008, cursul francului elvețian în martie 2008 (filele 111-117), adresa Spitalului Județean B. nr._/05.10.2010, extrasele de cont din 05.08.2008 (filele 121, 122), extrasele de cont emise de P. B. România –Sucursala B. și respectiv Banca Transilvania – Sucursala B. (filele 135-202), facturile fiscale . LIM nr._, . nr._ si . LIM nr._, situația împrumutului contractat la CAR Pensionari, antecontractul de vânzare–cumpărare a apartamentului comun, adresa Asociației de proprietari nr. 3 din 12.04.2010, factura fiscală nr._ emisă de Metrou Ploiești, chitanțele OCP nr._ si_/2003, 2008, chitanța nr. 1227/20.03.2008 emisă de BNP M. T., chitanța . nr._ a BNP Visinoiu E., factura fiscală . nr._ eliberata de Security C. G. SRL, C.I si contractul de vânzare-cumpărare a auto marca F. UNO cu nr. de înmatriculare_, factura fiscală . nr._ ( filele 215-231).
6.1. Prin încheierea de admitere în principiu din data de 28.09.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ (filele 267-276-dosar fond):
- s-a respins excepția de necompetentă teritorială a Judecătoriei B., invocată de P. B. România SA București și a fost respinsă, în principiu, cererea de intervenție forțată a . de pârâta S. A. R.;
- a fost admisă, în parte, în principiu, acțiunea principală, ulterior restrânsă și completată și cererea reconvențională;
- s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei lor, în cotă de ½ fiecare, următoarele bunuri: A) imobile: apartament compus din trei camere, două băi, două balcoane, cu nr. 7, situat în municipiul B., ., ., județul B., în suprafață utilă de 73,90 mp, înscris în CF nr._ a localității B. cu numărul cadastral 1030/7; B) mobile: canapea tip colțar; TV color; un DVD; un aspirator, un cuptor și plită marca ZANUSSI, aflate în imobilul apartament, în posesia pârâtei;
- s-a constatat că, la dobândirea apartamentului, părțile au o contribuție comună reprezentată de sumele rambursate în perioada 20.06.2008 – 27.02.2009, în executarea contractului de credit nr._27900/ 21.03.2008, încheiat de P. B. România SA și că, la dobândirea aceluiași apartament, reclamantul are o contribuție personală compusă din suma de 120.060 lei și contravaloarea ratelor și dobânzilor achitate de acesta de la data despărțirii în fapt (28.02.2009) la zi în executarea contractului de credit nr._27900/21.03.2008;
- s-a constatat că, la realizarea îmbunătățirilor apartamentului, constând în înlocuirea a 6 uși, montat centrală, montat termopane la balcon și ferestre, înlocuit instalația sanitară, cadă, placat gresie, faianță în două băi, parchet în balcon + hol, zugrăvit apartament, manoperă, părțile au o contribuție comună în sumă de 15.000 lei, diferența de bani reprezentând contribuția personală a reclamantului;
- au fost numiți experți specialitățile construcții, merceologie, contabilă, pentru identificare, evaluare și întocmirea propunerilor de lotizare, expertul constructor urmând a întocmi expertiza centralizatoare.
6.2. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria B. a reținut următoarele:
A) Referitor la cererea de intervenție forțată a . SA București, formulată de parata –reclamantă Saulescu (O.) A. R.:
In baza contractului de credit nr._27900 încheiat la data de 21.03.2008, P. B. ROMÂNIA SA, în calitate de creditor, a acordat reclamantului Saulescu D., în calitate de împrumutat solidar și paratei Saulescu (O.) A. R., în calitate de împrumutat, un credit în sumă de 63.000 CHF, durata creditului fiind de 28 ani.
Creditul de 63.000 franci elvețieni a fost destinat cumpărării de către foștii soți a apartamentului nr. 7, situat pe ., . 1 din municipiul B., asupra imobilului în discuție instituindu-se ipoteca de rangul I, cum rezultă fără echivoc din clauzele contractului de vânzare-cumpărare cu ipotecă autentificat sub nr. 817/20.03.2008, de BNP M. T. din B..
Acest bun imobil a fost solicitat de parți a fi inclus, alături de alte bunuri mobile, în compunerea masei de partajat, bunuri dobândite de acestea pe parcursul casatoriei lor, iar starea litigioasă dedusă judecății nu este generată de modul de rambursare a creditului acordat prin contractul nr._27900/ 21.03.2008, astfel că excepția de necompetență teritorială invocată de P. B. România SA prin întâmpinarea formulată a fost apreciată ca fiind lipsita de temei și, pe cale de consecință, a fost respinsă.
Pe fondul aceleași cereri s-a reținut că P. B. România SA, în calitate de creditor ipotecar, și-a conservat dreptul prin inscripția ipotecară, să urmărească bunul în mâna oricui s-ar găsi (art. 1790 Cod civil). Așadar, ipoteca urmărește bunul iar nu părțile, creditorul ipotecar având un drept de urmărire precum și un drept de preferință față de ceilalți creditori care se activează la momentul la care ratele nu sunt achitate la scadență, conform graficului de rambursare.
Ipoteca este o garanție reală imobiliară care, în principiu, nu instituie o indisponibilizare a bunului, care poate fi, deci, înstrăinat de către constituitorul ipotecii către o altă persoană iar, în caz de partaj, cum este în speță, putând fi urmărită partea căreia îi este atribuit imobilul ipotecat.
Concluzionând, cum ipoteca urmărește bunul și nicidecum părțile, cererea analizată nu a fost primită și, pe cale de consecință, a fost respinsă în principiu.
B) Referitor la acțiunea principală ulterior restrânsă și completată și la cererea reconvențională:
Părțile s-au căsătorit la data de 01.06.2006, așa cum rezultă din certificatul de căsătorie . nr._ și sunt despărțite, despărțire legalizată prin sentința civilă nr. 456 pronunțată la data de 22.01.2010 de Judecătoria B. în dosarul nr._ (filele 68 – 69).
Conform art. 36 alin.1 din Codul familiei, la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora iar, dacă soții nu se învoiesc, asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească.
Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 6735 Cod procedură civilă, instanța urmează a stabili conform prezentelor considerente bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietari a părților, cota parte ce se cuvine fiecăruia precum și creanțele născute din starea de coproprietate comună.
Ca bun comun, conform prevederilor art. 30 alin. 2 din Codul familiei, s-a reținut că foștii soți au dobândit în baza contractului de vânzare – cumpărare cu ipotecă autentificat de BNP M. T. din B. sub nr. 817/20.03.2008 (filele 16 – 18), apartamentul cu nr. 7 situat în municipiul B. B.dul 1 Decembrie 1918, ., județul B., înscris în C.F nr._ a Localității B., cu numărul cadastral 1030/7 compus din 3 camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 73,90 mp.
La data achiziționării, prețul de circulație al apartamentului în zona 1 Decembrie 1918 din Municipiul B. varia între 70.000 – 72.000 euro (adică între 270.000 – 280.000 lei), cum rezultă din extrasul referitor la anunțurile publicate într-un cotidian local, depus în copie la fila 116 dosar, infirmându-se susținerile pârâtei sub acest aspect.
Pentru plata prețului apartamentului, în sumă de 270.000 lei, părțile au contractat, la data de 21.03.2008, un împrumut în cuantum de 63.000 franci elvețieni conform contractului de credit nr._27900 din 21.03.2008 (filele 8-9), ale cărui rate, începând cu data de 28.02.2009, recunoscută de foștii soți ca fiind data la care aceștia s-au separat în fapt, au fost plătite exclusiv de reclamant.
Din înscrisurile dosarului instanța fondului a apreciat că, la data de 08.11.2007, părinții reclamantului -S. A. și S. M.- au vândut un imobil situat în . B. (fila 71), la prețul de 157.000 lei, sumă ce a fost constituită într-un depozit la CEC B. B. (fila 72).
La data de 24.01.2008, deponentul S. A. a retras din depozitul constituit suma de 14.000 lei (fila 72), pe care a donat-o fiului său pentru achitarea avansului la apartament (10.000 lei, conform chitanței aflate la fila 70) precum și pentru plata anticipată a creditelor angajate de părți, pentru a se putea contracta creditul de la P. B., doveditoare de necontestat în acest sens fiind înscrisurile aflate la filele 72,73,74,75,76, 81, 83 dosar.
Ulterior, la data de 18.03.2008, același deponent S. A., a retras din depozitul constituit la CEC B., suma de 140.000 lei (fila 72), sumă din care, la data de 20.03.2008, când s-a autentificat contractul de vânzare–cumpărare, a virat în contul vânzătoarei S. V. 110.000 lei (fila 80) și s-au achitat taxele aferente tranzacției de vânzare–cumpărare (fila 79) suma rămasă de 21.221 lei fiind constituită într-un depozit pe numele reclamantului, depozit constituit tot la data de 20.03.2008 (fila 78).
Din cele ce preced s-a apreciat a rezulta cu suficiență că, la dobândirea apartamentului, reclamantul are o contribuție personală reprezentată de suma de 120.060 lei, donată de părinții săi S. A. și S. M. și de contravaloarea ratelor și dobânzilor achitate de acesta începând cu data separării în fapt, 28.02.2009 la zi, în executarea contractului de credit nr._27900/21.03.2008, contribuția comună a soților constituind-o sumele rambursate în perioada 20 iunie_09.
Apărarea pârâtei, în sensul că prețul apartamentului l-au constituit economiile și darul de nuntă, nu a fost primită, pentru că nu a fost dovedită prin probe lipsite de echivoc.
Examinând atât conținutul cărții de muncă având ca titular pe S. D. (filele 84-94), cât și cel al adresei nr._/05.10.2010, eliberată de Spitalul Județean B. (fila 121), instanța a constatat că veniturile lunare ale pârâtei, în perioada 2006 – 2007, erau de 550 lei lunar, 650 lei lunar, 948 lei lunar, pe când cele ale reclamantului variau între 853 lei și respectiv 1268 lei lunar.
Prin urmare, era greu de crezut că, având în derulare și alte credite pentru nevoi personale, le mai rămâneau resurse financiare, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că pentru acordarea împrumutului în franci elvețieni (63.000 CHF) erau obligați să ramburseze anticipat creditele anterioare contractate.
De observat că, însăși pârâta, prin răspunsul dat la întrebarea nr. 7 din interogatoriul luat, recunoaște că suma de 15.000 lei din darul de nuntă, a fost depusă la Banca Transilvania (fila 61), care a fost folosită la efectuarea îmbunătățirilor apartamentului (fila 62).
Pe de altă parte, aceasta a susținut, în cuprinsul „întâmpinării și cererii reconvenționale” că, alături de economiile bănești și împrumutul bancar de 63.000 CHF, darul de nuntă a fost folosit la achiziționarea apartamentului.
Or, apartamentul a fost cumpărat la data de 20.03.2008, conform actului autentic aflat în dosar, iar retragerea sumelor din darul de nuntă depuse în contul 01201a30070 la Banca Transilvania, la data de 29.06.2006, a început cu luna septembrie 2008, conform extraselor de cont depuse la dosar de pârâtă.
Potrivit susținerilor reclamantului, necontestate de pârâtă, apartamentului i-au fost aduse următoarele îmbunătățiri: înlocuirea a 6 uși; montat centrală; montat termopan la balcon și ferestre; înlocuit instalația sanitară, cadă, placat gresie, faianță în două băi; parchet în balcon și hol; zugrăvit apartament; manoperă.
Neînțelegerile dintre părți sunt legate de contribuția acestora la efectuarea menționatelor lucrări care, evident, au sporit valoarea de circulație a imobilului.
Coroborând probele administrate, instanța a reținut că foștii soți au o contribuție comună ce se circumscrie valorii de 15.000 lei, diferența constituind contribuția exclusivă a reclamantului.
În privința bunurilor comune mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei, instanța le-a reținut în primul rând pe cele recunoscute de părți, care nu compară discuții cu privire la regimul lor de proveniență și, anume: un TV color; un DVD; un aspirator, aflate în apartamentul bun comun, în posesia pârâtei.
Nu a fost reținut în masa partajabilă autoturismul marca F. Uno, solicitat de reclamant prin cererea completatoare; aragazul și mașina de spălat rufe solicitate inițial prin acțiunea principală iar, ulterior renunțându-se la includerea acestora în masa de partajat, după cum nu a fost reținută nici suma de_,38 lei reprezentând 54 rate pretins achitate de pârâtă în executarea contractului nr. 9098/09.12.2005 încheiat de reclamant cu BCR România.
Deși reclamantul a susținut în mod constant că, anterior oficializării căsătoriei, părțile au avut o relație de concubinaj, locuind și gospodărind împreună, din conținutul adresei nr. 98/12.04.2010, emisă de asociația de Proprietari nr. PT 11 Unirii Sud aflată la fila 223, rezultă neîndoielnic că în perioada 01.01._06, la adresa din B., ., ., a locuit cu chirie o singură persoană, respectiv O. A. R..
Aceeași idee se desprinde și din depozițiile martorilor M. V., proprietara apartamentului, și B. M., care au relatat că foștii soți au locuit împreună numai după încheierea căsătoriei.
Chiar dacă reclamantul a venit în repetate rânduri în vizită la pârâtă, este evident că respectivele vizite nu pot fi asimilate unei relații de concubinaj.
De aceea, autoturismul marca F. Uno, înmatriculat sub nr._, dobândit în primăvara anului 2008 de pârâtă, deci anterior trecerii în căsătorie, nu a fost reținut în comunitatea de bunuri, în cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare pentru vehiculul folosit, aflat la fila 230 dosar, la rubrica cumpărător fiind înscrisă pârâta O. A. R..
În acest context, autoturismul a fost reținut ca bun propriu al cumpărătoarei pârâte, în legătură cu care, eventual, reclamantul poate solicita reținerea unui drept de creanță, reprezentând eventuala sa contribuție la restituirea ratelor din perioada căsătoriei ceea ce, însă, nu s-a cerut.
Împrejurarea că pentru achiziționarea mașinii, la data de 31.03.2005, a fost contractat un credit în valoare de 1000 lei, la CAR, la care girant figurează mama reclamantului, S. M., nu este o împrejurare care să dovedească indubitabil că părțile au avut calitatea de concubini.
În timpul căsătoriei, foștii soți au mai achiziționat un cuptor și o plită marca Zanussi și o canapea tip colțar.
Apărarea pârâtei, în sensul că plita și cuptorul Zanussi aparțin unei terțe persoane, respectiv numitului R. I. M., conform facturii depuse în copie la fila 224 dosar, a fost înlăturată de instanță, atâta vreme cât nu s-a probat că este vorba de aceleași bunuri cu cele solicitate prin acțiunea principală, iar pretinsul proprietar, în cauza pendinte judecății, nu a formulat o cerere de intervenție pentru introducerea în proces.
Referitor la canapeaua tip colțar, s-a dovedit că a fost dobândită în timpul căsătoriei părților în baza creditului CAR făcut de pârâtă la data de 15.11.2007 (fila 76), în care au calitate de giranți părinții reclamantului, S. A. și S. M., credit plătit anticipat la data de 06.02.2008, pentru a se putea obține creditul pentru achiziționarea apartamentului în litigiu.
Din examinarea coroborată a înscrisurilor depuse la filele 73-75-dosar, instanța a reținut că creditul în sumă de 1000 lei, contractat de reclamant la data de 09.12.2005 la BCR B., a fost, de asemenea, rambursat anticipat la data de 06.02.2008, fiind destinat rezervării localului în vederea nunții părților și achitării avansului pentru rezervarea localului.
Sub acest aspect, edificator a fost considerat răspunsul pârâtei la întrebarea nr. 6 din interogatoriu aflat la fila 61 care se coroborează cu chitanța depusă în dosar, care confirmă rezervarea localului și plata avansului.
Față de considerentele mai sus menționate, instanța fondului a pronunțat IAP-ul de mai sus.
7.1. După administrarea probelor dispuse prin încheierea de admitere în principiu din data de 28.09.2011, a fost pronunțată de Judecătoria B. – Secția civilă sentința civilă nr._/12.10.2012, prin care:
- s-a admis, în parte, acțiunea principală, ulterior restrânsă și completată, formulată de reclamantul S. D. în contradictoriu cu pârâta O. (S.) A. R.;
- s-a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta O. (S.) A. R.;
- s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei conform încheierii interlocuterii de admitere în principiu pronunțate la data de 28.09.2011,prin omologarea variantei a doua a raportului de expertiză tehnică-Răspuns la obiecțiuni-raport centralizator 10.10.2012, întocmit de expert tehnic judiciar A. M., înregistrat la Tribunalul B.-Biroul Local pentru Expertize Tehnice și Contabile sub nr.1026/08.10.2012, atribuindu-le loturile propuse, după cum urmează:
- s-a atribuit reclamantului S. D. lotul nr.1, compus din apartamentul cu nr.7, situat pe ., . B., evaluat la 170.000 lei; plătește sultă pârâtei S.(O.) A. R. suma de 7.701 lei;
- s-a atribuit pârâtei S. (O.) A. R. lotul nr.2, în valoare de 4.040 lei, compus din următoarele bunuri mobile, conform raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea merceologie, întocmit de expert R. G.: canapea tip colțar, din piele ecologică, pentru sufragerie, an proveniență 2007-2008, evaluată la 1625 lei; TV color LG cu tub, diagonala 69 cm- 550 lei; DVD LG-2006, în valoare de 80 lei; aspirator HydroDIO-410 lei; cuptor electric Zanusi-665 lei; plită electrică Zanussi-700 lei; primește suma de 7.701 lei cu titlu de sultă de la reclamantul S. D.;
- a fost stabilit termen pentru achitarea sultei, 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei;
- s-a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.962,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, după compensarea parțială a acestora.
7.2. În considerentele acestei hotărâri, s-au reținut, după reiterarea motivării încheierii de admitere în principiu din data de 28.09.2011, în esență, următoarele:
În raport de situatia de fapt reținută, fundamentată pe probatoriul administrat și analizat, văzând și prevederile art. 728 Cod civil, s-a apreciat necesar a se admite, în parte, atât actiunea principală, ulterior restrânsă și completată cât și cererea reconventionala, și a se dispune partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, conform încheierii interlocutorii de admitere în principiu pronunțate la data de 28.09.2011, prin omologarea variantei a doua a raportului de expertiză tehnică-Răspuns la obiecțiuni - Raport Centralizator 10.10.2012, întocmit de expert tehnic judiciar A. M., înregistrat la Tribunalul B. - Biroul Local pentru Expertize Tehnice și Contabile sub nr.1026/08.10.2012, variantă agreată de reclamantul S. D..
Confirmând această variantă de lotizare a bunurilor reținute în comunitate, instanța a avut în vedere exigențele art. 741 Cod civil, precum și cele ale art. 6739 C.proc.civ.
În adoptarea variantei de lotizare, s-a luat în considerare contribuția importantă a reclamantului la achiziționarea apartamentului reținut în masa partajabilă și împrejurarea că acesta este cel care, de la data separației foștilor soți, a achitat contravaloarea ratelor împrumutului contractat de părți.
S-a observat, totodată, că, atât pe parcursul procesului cât și cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri, pârâta a învederat, prin apărător ales, că nemulțumirea sa vizează încheierea de admitere în principiu, astfel că niciuna din variantele de lotizare finală propusă de expertul constructor nu poate fi primită.
Conform art. 67310 C.proc.civ., a fost stabilit termen pentru achitarea sultei 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri judecătorești.
D)Apelurile promovate în prezenta pricină
8. Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 28.09.2011, au declarat, în termen legal, apel atât reclamantul-pârât S. D., cât și pârâta-reclamantă O. A. R..
8.1. În motivarea apelului formulat, apelantul S. D. a invocat următoarele:
1) Instanța nu a reținut la masa de împărțit și nu s-a pronunțat asupra datoriei comune rămasă de achitat din creditul de_ CHR și dobânda aferentă contractului de credit cu garanție imobiliară ipotecară nr._27900/21.03.2008, contractat în timpul căsătoriei de la P. B. România, în vederea achiziționării apartamentului bun comun.
Au fost reținute în IAP, expertizate și partajate sumele plătite în perioada conviețuirii (20.06._09)-9.681 lei și sumele plătite de apelant după despărțirea în fapt (28.02._12)-41.340 lei, însă nu au fost reținute în încheierea de admitere în principiu sumele care urmează a fi plătite în perioada aprilie 2012 - martie 2036, numai creditul de bază rămas de restituit fiind de_,95 CHF, 1a care se adaugă dobânda.
Aceasta în condițiile în care pârâta a solicitat prin cererea reconvențională, la punctul I, "partajarea bunurilor comune, imobile, datorie comună și bunuri mobile, în cote egale de ½”, iar în dezvoltarea motivelor arată "am contractat o datorie comună în sumă de 63.000 CHF prin contractul de credit nr._27900 din 20.03.2008 încheiat cu P. B. România pe o perioadă de 29 ani, contract în curs de derulare, prin plata ratelor lunare conform graficului".
De altfel, arată apelantul, și el a solicitat prin concluziile orale și scrise, la pronunțarea încheierii de admitere în principiu, partajarea acestei datorii comune rămasă de achitat conform graficului de rambursare, în cota de ½.
Instanța, în considerentele hotărârii, constată existența creditului acordat de P. B. România în vederea achiziționării apartamentului nr.7 situat în B., ., . căruia a fost instituită ipotecă de gradul 1. Mai mult chiar, se pronunță asupra sumelor restituite din credit până la data de 31.03.2012, însă a omis să se pronunțe asupra creditului rămas de rambursat după această dată și a modului de împărțire și rambursare a acestei datorii comune. Cert este că ratele pe care el le achită în continuare, de aproximativ 1200 lei lunar, sunt egale cu salariul încasat, motiv pentru care este nevoit să apeleze la ajutorul părinților pentru a nu se proceda la executarea silită a apartamentului în care locuiește doar pârâta.
2) Mai invocă apelantul că instanța nu a reținut la masa de împărțit autoturismul marca F. Uno, dobândit în anul 2005 și înmatriculat sub nr._, pe numele pârâtei.
S-a relevat că mașina a fost cumpărată pentru folosință comună, cu o contribuție financiară comună, că, în acest sens, pârâta a contractat un credit în valoare de 1200 euro la BCR (contract nr. 2003/G5.04.2005) și 1000 lei de la CAR, unde mama apelantului a avut calitatea de girant, că ambele credite au fost restituite în perioada concubinajului și a căsătoriei din fonduri comune și din banii donați de tatăl apelantului, precum și că nu are semnificație juridică faptul că mașina a fost înmatriculată pe numele pârâtei, pentru că, la fel de bine, putea fi înmatriculată și pe numele apelantului.
3) Susține apelantul că nu a fost reținută în mod real contribuția sa personală la efectuarea îmbunătățirilor aduse apartamentului, în principal din cauza evaluărilor expertului, care nu a evaluat toate lucrările efectuate, deși acestea au fost reținute în încheierea de admitere în principiu, respectiv: montat centrală termică (7500 lei); manopera (5000 lei) pentru efectuarea lucrărilor din apartament la instalația sanitară și electrică, zugrăvit apartamentul și amenajare interioară și care a subevaluat anumite lucrări: montat ferestre cu tâmplărie și geam termopan la toate ferestrele (1000 lei); închis balconul cu tâmplărie și geam termopan (2500 lei); placarea pereților cu plăci din faianță colorată (1000 lei).
Conform contractului de donație nr. 621/21.03.2008, arată apelantul, a primit suma de 160.000 lei, din care a achitat avansul de 10.000 lei pentru apartament, a achitat anticipat ratele la creditele BCR contractate pe numele său și al pârâtei, precum si împrumutul CAR, a virat în contul vânzătoarei apartamentului suma de 110.000 lei și a plătit taxele pentru încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare,iar suma rămasă, de 21.221 lei, a depus-o în contul său la P. B., toată această sumă fiind folosită pentru efectuarea îmbunătățirilor la apartament, conform dorinței donatorului.
Deși a susținut că darul de nuntă, în sumă de 15.000 lei, depus în cont la Banca Transilvania pe numele pârâtei și administrați de aceasta, a fost folosit pentru efectuarea îmbunătățirilor, s-a dovedit ulterior că o parte din bani au fost folosiți pentru cumpărarea unora dintre bunurile mobile, iar la data de 30.09.2009 pârâta mai avea în cont suma de 2.069,45 lei. Ca atare, s-a reținut în mod greșit că a fost folosită întreaga sumă de_ lei pentru îmbunătățiri - contribuție comună, în acest mod fiind diminuată în mod nejustificat contribuția sa personală, care a fost de 21.221 lei.
8.2. În motivarea apelului formulat, apelanta O. A. R. a susținut următoarele:
1) Încheierea de admitere in principiu din 28.09.2011 este nelegală, întrucât s-a admis cererea formulată de reclamant, prin care acesta a solicitat constatarea unei contribuții mai mari la achiziționarea apartamentului si la realizarea îmbunătățirilor, în condițiile în care o astfel de cerere este inadmisibilă.
Precizează apelanta că apartamentul in litigiu face parte din comunitatea de bunuri realizată de foștii soți, in timpul căsătoriei si este inadmisibila cererea privind constatarea unei contribuții mai mari privitoare numai la unul din bunurile ce formează comunitatea de bunuri.
Constatarea contribuției mai mari a unuia dintre soți nu poate fi raportată decât la întreaga masă a bunurilor comune, in scopul de a se răsturna prezumția aportului egal astfel cum aceasta era impusa de dispozițiile aplicabile la data dobândirii bunurilor, respectiv art. 30 din Codul familiei.
Așa cum a fost formulată cererea reclamantului, in sensul solicitării unei contribuții mai mari referitor numai la unul din bunurile ce alcătuiesc comunitatea de bunuri, cererea este inadmisibilă.
2) Consideră apelanta, apoi, că încheierea de admitere in principiu este nelegală, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii privind constatarea datoriei comune contractate in timpul căsătoriei și că atât încheierea de admitere in principiu, cât și sentința sunt sumar motivate, ceea ce echivalează cu o nemotivare, încălcând astfel dispozițiile art. 261 c.p.c.
In cazul de față, nici încheierea de admitere in principiu si nici sentința de fond nu cuprind argumente din care sa rezulte motivele pentru care s-au înlăturat mențiunile privitoare la cuantumul prețului apartamentului rezultate din contractul de vânzare autentificat sub nr. 817/20.03.2008 si ale antecontractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 728/26.02.2008.
3) În considerente, prima instanță a reținut că prețul real al apartamentului este cel precizat de reclamant, în sumă de 270.000 lei, la constituirea căruia s-au folosit: suma de 63.000 franci elvețieni, obținut din creditul constituit la Banca P. B. România SA, garantat cu ipoteca instituită conform art. 1780-1782 C. civ., la care se adaugă un aport personal al reclamantului in valoare de 120.060 lei, sumă provenită dintr-o donație realizata de tatăl său S. A., conform contractului de donație autentificat sub nr. 621/21.03.2008 la BNP E. N. din B..
Nelegal, apreciază apelanta, instanța reține un alt preț decât cel real rezultat din actul autentic și antecontractul de vânzare-cumpărare, față de faptul că, sub acest aspect, dat fiind caracterul autentic al înscrisurilor, dovada era pe deplin realizată până la înscrierea în fals.
In plus, instanța a avut în vedere susținerile inconsecvente ale reclamantului privitoare la modalitatea de constituire a prețului prin virarea efectivă în contul vânzătoarei si a diferenței de preț, deși înscrisurile bancare la care însăși instanța face referire, respectiv cele existente la filele 9, 10, 72, 122, nu fac această dovadă.
Contractul de donație autentificat sub nr. 621/21.03.2008 este un înscris ce nu-i este opozabil apelantei, pentru că nu a cunoscut de existența acestuia, acest contract a fost încheiat după momentul perfectării vânzării și remiterii prețului, iar situația de fapt rezultată din cuprinsul acestuia nu este confirmată și de alte probe cu înscrisuri, cei doi martori audiați la propunerea reclamantului, relatând aspecte pe care le-au perceput indirect, ci din relatările reclamantului si tatălui acestuia.
Reclamantul însuși este inconsecvent în ce privește suma ce i-a fost donată, întrucât face referire la donația arătată, din conținutul căreia rezulta suma de 160.000 lei, ca ulterior, în întrebarea nr. 33 din interogatoriul de la fila 64, să facă referire la o suma de 140.000 lei.
Aceeași inconsecvență rezultă și din susținerile sale privind modalitatea de constituire a prețului, invocând remiterea tranșei de 10.000 lei din avans ca fiind rezultatul aceleași donații, în condițiile în care antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 26.02.2008 atestă remiterea acestui avans la data încheierii acestuia, dată la care din extrasul de cont emis de CEC B. SA B. (fila 72), al tatălui reclamantului, S. A., nu rezultă retragerea acestei sume la acel moment.
De asemenea, susține apelanta, nu au fost confirmate susținerile reclamantului în sensul că a depus sau a virat la P. B. în contul vânzătoarei suma de 110.000 lei, extrasul de cont al vânzătoarei, care este și incomplet, invocat de instanță și depus la fila 80, fiind irelevant din acest punct de vedere.
Dacă reclamantul ar fi depus efectiv în contul vânzătoarei S. V. suma de 110.000 lei sau ar fi virat-o din contul său, așa cum pretinde, ar fi depus înscrisuri bancare, care să confirme aceste aspecte.
Raportarea instanței la prețurile practicate pe piața liberă la momentul tranzacției nu este edificatoare (fila 116), întrucât în cazul de față prețul a fost stabilit atât prin antecontract de vânzare-cumpărare, cât și prin acte autentice, ambele confirmând cu certitudine că prețul real al apartamentului este cel menționat, de 84.000 franci elvețieni.
În antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 728/ 26.02.2008 rezulta cuantumul prețului imobilului, modalitatea de constituire dar si de remitere, situații de fapt confirmate ca realizate ulterior prin formularea contractului de vânzare-cumpărare in forma autentica.
Astfel, avansul de 10.000 lei a fost virat de ea la data perfectării antecontractului, din surse proprii, urmând ca ulterior diferența de preț până la valoarea reală de 190.000 lei, să se remită în două moduri, respectiv 40.000 lei tot din surse proprii și 140.000 lei din creditul constituit la P. B. SA.
Arată apelanta, în continuare, că a susținut în mod constant în cererea reconvențională, situație confirmată de martorii M. V. și B. M., că darul de nuntă realizat a fost de 60.000 lei, din care 10.000 euro, că nunta s-a realizat atât în B., cât și la locuința sa, unde s-a strâns suma de 15.000 lei (inclusă în suma de 60.000 lei).
Ambele martore au participat efectiv la aceste petreceri, sunt din anturajul părților si au relatat aspecte pe care le-au perceput în mod direct, inclusiv cele legate de deținerea sumei în valută și în lei, în locuință, de către părți.
In mod cu totul nejustificat, consideră apelanta, instanța a înlăturat depozițiile acestor martori și a reținut ca dovedită situația relatată de reclamant privind „viramentul” în contul vânzătoarei a diferenței de 120.060 lei, deși în mod vădit susținerile acestuia sunt inconsecvente, iar cei doi martori audiați la propunerea sa, respectiv D. V. si P. I. au făcut referiri la aspectele menționate, pe care le-au perceput numai din relatările reclamantului si ale tatălui său.
Din suma realizată ca dar de nuntă, precizează apelanta, s-a constituit un singur depozit de 15.000 lei la Banca Transilvania, cont în care în toată perioada conviețuirii s-au virat sumele ce i se cuveneau din salariile încasate, restul, respectiv suma de 10.000 euro și diferența de 10.000 lei rămânând în locuința provizorie în care au stat, în scopul achiziționării unei apartament după căsătorie.
Suma constituită depozit din darul de nuntă și veniturile viitoare realizate urmau să servească realizării îmbunătățirilor.
Tocmai față de faptul că la data perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare din 26.02.2008 era în posesia sumei de 10.000 lei și respectiv a celei de 10.000 euro, echivalentul a 40.000 lei, a menționat în cuprinsul actului autentic aceste aspecte, încheierea în formă autentică fiind decisă să se realizeze ulterior față de perspectiva acordării creditului.
La momentul la care au perfectat contractul de vânzare-cumpărare in forma autentica, pentru a se realiza o determinare corecta a valorii tranzacției, in vederea taxării la notariat, așa cum rezulta din conținutul acestuia, sumele de 10.000 lei virata la 26.02.2008 si echivalentul de 40.000 lei a sumei de 10.000 euro (tranzacția de schimb fiind realizată prin bănci la cursul zilei) au fost calculate la 21.000 franci elvețieni, care, împreuna cu suma de 63.000 franci elvețieni obținută din credit, au alcătuit prețul real al apartamentului, de 84.000 franci elvețieni.
Confirmarea prețului real al apartamentului rezultă și din expertiza de evaluare întocmită de . si Evaluări SRL la 03.03.2008, evaluare realizată în vederea grevării cu ipotecă, aspecte rezultate din cuprinsul actului autentic.
Așa cum a susținut, în contul vânzătoarei, prin virament bancar, s-a virat numai suma provenita din împrumut, cele două sume, respectiv avansul de 10.000 lei și suma de 40.000 lei, fiind remise în două tranșe direct acesteia, ultima chiar în ziua perfectării actului la sediul P. B..
In cuprinsul cererii sale, cu rea-credință, reclamantul susține că toate taxele aferente încheierii contractului, în valoare de 8.000 lei, au provenit tot din donația acordata de părinții săi.
Această situație nu este reală, întrucât chiar din conținutul actului autentic rezultă că impozitul pe tranzacție de 4.000 lei s-a virat cu chitanța nr. 166/20.03.2008 și această plată s-a realizat direct de către vânzătoare, chitanța în discuție fiind remisă pe numele său, aceasta fiind persoana care datora statului impozitul pe tranzacție.
Nu s-au solicitat lămuriri de la BNP M. T. cu privire la plătitorul acestei sume, deși față de destinația acesteia situația era clară, astfel încât, fără niciun temei, instanța a inclus in cadrul aportului personal in beneficiul reclamantului aceasta suma.
Nelegal, susține apelanta, instanța, cu privire la îmbunătățirile aduse apartamentului, a reținut un aport mai mare din partea reclamantului din aceeași sursă.
Așa cum a susținut în mod constant, în perioada conviețuirii părților, începând cu 1.06.2006 si până la 27.02.2009 au realizat venituri din salarii, respectiv din veniturile sale suplimentare ca asistent la Maternitate și din meditațiile pe care reclamantul le acorda în mod frecvent.
Toate aceste îmbunătățiri au fost susținute numai din veniturile lor, situație confirmată și de martorele la care a făcut referire și, prin urmare, instanța trebuia să rețină realizarea acestora în aceleași condiții, respectiv prin aport comun.
4) Deși a făcut dovada cu înscrisuri că nu fac parte din masa bunurilor comune, o canapea tip colțar, un cuptor și plita marca Zanussi, fără niciun temei și fără o argumentație convingătoare, instanța a înlăturat aceasta probă cu înscrisuri, reținând si aceste bunuri in masa bunurilor comune.
Cele două facturi eliberate pe numele dobânditorilor confirmă situația de fapt, după cum urmează: factura_ - cumpărător . - canapeaua tip colțar; factura_ - cumpărător R. I. M. - cuptor si plită marca Zanussi.
5) Nelegal, apreciază apelanta, instanța a respins cererea prin care a solicitat să se constate că a avut un aport de 1/2 la plata ratelor creditului contractat de reclamant conform contractului de credit nr. 9098/9.12.2008, începând cu 1.06.2006 si până la restituirea integrală a acestuia.
Dacă instanța retine că părțile nu au întreținut relații de concubinaj în perioada în care a fost contractat acest credit, situație corect reținută din acest punct de vedere, nu se justifică respingerea cererii sale privind constatarea aportului său la acoperirea a 20 rate și dobânzi aferente datoriei personale a reclamantului, începând cu 1.06.2006 și până în februarie 2008, la care se adaugă suma globală achitată în vederea rambursării integrale a acestui credit.
Așa cum a arătat, apelanta a realizat venituri și era posibil să susțină această obligație personală a reclamantului, dat fiind perspectiva acordării creditului în vederea cumpărării apartamentului.
E)Încheierea interlocutorie din data de 09.04.2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția I civilă în dosarul de față
9.1. După administrarea probelor considerate utile și concludente, Tribunalul B. (în compunerea completului de judecată de la acea dată), prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 09.04.2013:
- a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu din data de 28.09.2011, în sensul că părțile au și o datorie comună la dobândirea apartamentului, constând în sumele ce urmează a fi rambursate în perioada aprilie 2012 - martie 2036, în executarea contractului de credit încheiat în 21.03.2008 cu P. B. Romania;
- s-a menținut restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu din 28.09.2011;
- s-a dispus completarea raporturilor de expertiză contabilă și construcții;
- s-a stabilit că expertul contabil va evalua datoria comună a părților reținută mai sus, iar expertul constructor va evalua centrala termică și manopera reținute în încheierea de admitere în principiu din data de 28.09.2011 ca îmbunătățiri, fila 276, urmând ca după completările anterior menționate, expertul constructor să centralizeze și să lotizeze bunurile partajabile reținute în încheierea de admitere în principiu din data de 28.09.2011 și cu schimbarea din prezenta încheiere;
- s-a stabilit termen de judecată la data de 27.05.2013.
9.2. În considerentele încheierii interlocutorii din data de 09.04.2013, în urma verificării încheierii de admitere în principiu apelate, s-au constatat următoarele:
9.2.1. Critica ambilor apelanți privind omiterea instanței de fond de a reține la masa de împărțit datoriile comune rămase de achitat din creditul de 63.000 CHR și dobânda aferentă Contractului de credit cu garanție imobiliară ipotecară din 21.03.2008, contractat în timpul căsătoriei de la Pireus B. Romania, este întemeiată.
În mod corect instanța fondului a reținut creditul acordat de Pireus B. Romania, în vederea achiziționării apartamentului proprietatea părților și se pronunță asupra sumelor restituite din credit până la data de 31.03.2012. Cu toate că acest credit se derulează în continuare, iar ambele părți au solicitat reținerea ca datorie comună a sumelor rămase de achitat din acest credit, instanța fondului omite să se pronunțe asupra acestui aspect, pronunțând astfel, din acest punct de vedere, o încheiere nelegală.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 296 c.p.c., urmează a schimba în parte încheierea de admitere în principiu din data de 28.09.2011, în sensul că părțile au și o datorie comună la dobândirea apartamentului, constând în sumele ce urmează a fi rambursate, în perioada aprilie 2012-martie 2036, în executarea contractului de credit încheiat în 21.03.2008 cu P. B. Romania.
9.2.2. Critica apelantului reclamant S. D., privind neincluderea la masa de împărțit a autoturismului marca F. Uno, dobândit în anul 2005 și înmatriculat pe numele pârâtei, intimate este nefondată.
Părțile s-au căsătorit la data de 1.06.2006, căsătoria lor desfăcându-se prin sentința civilă nr. 456 din 22.01.2010, f-68 dosar fond.
La data de 1.06.2005 între numitul Luka Jeno și pârâta intimată O. A. R. s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, în cuprinsul căruia s-a precizat că primul vinde, iar cel de-al doilea cumpără vehiculul marca F. Uno, la prețul de_ lei ( Rol), f-230.
Este cert că acest autoturism s-a achiziționat înainte de căsătoria părților, iar regimul juridic al acestui bun nu poate fi acela de bun comun, ci, dacă se dovedește, acela de bun coachizit.
În mod corect a reținut instanța fondului că acest autoturism are regimul juridic al unui bun propriu al pârâtei intimate, întrucât, pe de o parte, acesta a fost achiziționat de ea înainte de căsătorie, iar eventuala contribuție la ratele achitate din creditele contractate, a reclamantului apelant, constituie un drept de creanță, ce nu a fost solicitat de către acesta, iar pe de altă parte, acesta din urmă nici nu a dovedit, fără dubiu, că părțile au avut anterior căsătoriei calitatea de concubini, că au gospodărit împreună. Probele administrate în cauză și necontestate de apelantul reclamant în cererea de apel, au creat atât instanței de fond, cât și celei de apel, convingerea că relațiile părților derulate înainte de căsătorie nu au fost unele de concubinaj, ceea ce ar fi determinat gospodărirea împreună, ci au fost relații de prietenie, ce nu au putut fi asimilate unor relații permanente.
Astfel, în mod corect, relevant față de comportamentul părților, raportat la propria relație dinaintea căsătoriei, a reținut instanța fondului că pârâta intimată locuia cu chirie în apartamentul situat în B., ., ., iar la Asociația de proprietari PT 11 Unirii Sud, în perioada 1.01.2004-1.06.2006, a fost înregistrată numai o singură persoană. Și dacă aceste relații ar fi putut fi apreciate ca fiind de conjunctură, în sensul că părțile de bună voie nu s-ar fi înscris la asociației două persoane, pentru a nu plăti mai mult la întreținere, apelantul intimat nu face nicio altă dovadă certă, din care să reiasă relația părților dinaintea căsătoriei.
Astfel, singurul martor care face o trimitere succintă la gospodărirea părților împreună este martorul D. V. (fila 123), declarația acestuia necoroborându-se cu nicio probă din dosar, celălalt martor P. I. (fila 124) necunoscând nimic cu privire la acest aspect, iar în apel, martorul audiat M. N. (fila 78), nu a făcut nicio referire la conviețuirea părților.
Pe de altă parte, martorii propuși de către intimata pârâtă, M. V., proprietara apartamentului în care a locuit aceasta din urmă, și B. M., martoră audiată și în apel, au declarat că părțile nu au gospodărit împreună.
9.2.3. Nici critica privind greșita reținere a contribuției sale la efectuarea îmbunătățirilor aduse apartamentului nu este fondată.
În mod cert și necontestat, părțile au recunoscut că a existat suma de 15.000 lei din darul de nuntă, ce a fost depusă la Banca Transilvania, sumă ce a fost folosită la efectuarea îmbunătățirilor la apartament.
Această situație este recunoscută de însuși apelantul, în cererea de chemare în judecată (fila 4) și în cererea de apel (fila 6), atunci când precizează că deși a susținut că darul de nuntă în sumă de 15.000 lei depuși în cont la Banca Transilvania pe numele pârâtei și administrați de aceasta a fost folosit la efectuarea îmbunătățirilor, s-a dovedit ulterior că o parte au fost folosiți la achiziționarea unor bunuri mobile.
Faptul că din probele administrate în cauză ar fi reieșit o altă situație de fapt, nu este de natură a înfrânge recunoașterea reclamantului apelant cu privire la destinația acestei sume provenită din darul de nuntă.
9.2.4. Critica apelantei pârâte, potrivit căreia este inadmisibilă constatarea unei contribuții mai mari a reclamantului intimat la achiziționarea apartamentului și la realizarea îmbunătățirilor, este nefondată.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul intimat a solicitat să constate că suma de_ lei reprezintă contribuția sa proprie, (bunul său propriu, conform art. 31 lit. b) C.fam., conform contractului de donație autentificat sub nr. 621/21.03.2008.
În consecință, este de remarcat că reclamantul a solicitat să se constate că această sumă reprezintă bunul său propriu și nu o cotă diferențiată în ceea ce privește apartamentul.
Este adevărat că, în aplicarea principiului comunității de bunuri a soților, statuat prin dispozițiile art.30 C.fam., contribuția soților se referă la bunurile luate în ansamblu și nu se stabilește prin pluralitate de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport de categoriile de bunuri și că, legislația noastră admite că, în virtutea unei contribuții mai mari a unuia din soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune, acestuia să i se stabilească o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, iar această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă, și nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, o astfel de soluție, întrucât contravine principiului unității patrimoniului comun al soților, fiind inadmisibilă.
În speță, însă, reclamantul intimat nu a solicitat o cotă diferențiată, în ceea ce privește dobândirea apartamentului, ci constatarea ca fiind bun propriu a sumei de bani ce i-a fost donată de către părinții săi, respectiv 120.060 lei, cerere ce nu este inadmisibilă.
9.2.5. Critica privind încălcarea de către instanța fondului a dispozițiilor art. 261 C.proc.civ., este nefondată.
Din dispozițiile art. 261 alin.1 C.proc.civ. rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar.
În acest sens, pct.5 al textului menționat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
Tribunalul constată că instanța fondului a respectat dispozițiile legale mai sus menționate, arătând motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.
9.2.6. Nici critica privind reținerea nereală a prețului apartamentului ca fiind 270.000 lei, nu este fondată.
Se susține că instanța fondului era obligată, dat fiind conținutul actului autentic, să rețină prețul înscris în acesta și nu un altul.
Potrivit art. 1171 cod civil, înscrisul autentic este acela care a fost realizat cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public care are dreptul de a funcționa în locul unde actul s-a făcut.
Mențiunile cuprinse în înscrisul autentic cu privire la faptele materiale săvârșite de însuși funcționarul public și cele referitoare la faptele materiale petrecute în fața sa și constatate prin propriile simțuri, în exercițiul funcțiunii sale și în cadrul atribuțiilor ce-i revin potrivit legii, se bucură de o deplină putere doveditoare, ele neputând fi combătute decât prin procedura specială a înscrierii în fals.
Spre deosebire de forța probantă, până la înscrierea în fals, conferită mențiunilor referitoare la constatările personale ale agentului instrumentator, puterea doveditoare a declarațiilor și enunțurilor părților cuprinse în înscrisul autentic cunoaște o valoare mai limitată, respectiv până la proba contrară. Aceasta își are explicația în faptul că declarațiile și mențiunile făcute în cuprinsul actului autentic nu sunt și nici nu pot fi verificate de agentul instrumentator.
În consecință, raportat la dispozițiile legale mai sus menționate, în mod corect instanța fondului a încuviințat, administrat și interpretat probele în ceea ce privește prețul apartamentului înscris în contract, acesta fiind declarat de către părți în fața notarului și neputând fi verificate de agentul constatator.
Cât privește prețul reținut de instanța de fond la apartament, acela de 270.000 lei, acesta în mod corect a fost reținut, raportat la probatoriile administrate în cauză, atât în fond, cât și în apel.
Este cert și de notorietate că prețurile apartamentelor nu pot fi decât cele practicate pe piața liberă, relevantă fiind oferta ce se regăsește în anunțurile prezentate (fila 116), și nu sumele înscrise în antecontracte și contracte de vânzare cumpărare, în cuprinsul cărora acestea sunt înscrise mai mici, de natură a atrage plata unor taxe și impozite mai mici.
Această situație de fapt s-a realizat și în speță, potrivit probelor administrate în cauză.
Astfel, în apel a fost audiată martora S. V. (fila 77), din oficiu, cea care le-a vândut părților apartamentul. Aceasta a declarat că. intenționând să vândă apartamentul. a publicat un anunț în ziar, în urma căruia s-au prezentat la vizionare părinții reclamantului intimat și apelanta pârâtă. Încă de la vizionare, acestora le-a plăcut și au și convenit asupra prețului, ce nu s-a negociat, respectiv_ lei, ce urma a fi achitat, printr-un avans de_ lei, iar diferența la autentificarea actului.
Martora a declarat, fără echivoc, că, deși în contract s-a înscris, la cererea apelantei pârâte, ca preț, suma de 84.000 franci, în realitate prețul apartamentului a fost de 270.000 lei.
Declarația martorei se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, din care reiese că pentru plata prețului apartamentului, în sumă de 270.000 lei, părțile au contractat, la data de 21.03.2008, un împrumut în cuantum de 63.000 franci elvețieni, conform contractului de credit nr._27900/ 21.03.2008 (filele 8 -9).
Părinții reclamantului – S. A. și S. M., la data de 08.11.2007, au vândut numiților A. C. și V.-Olguța, un imobil situat în . B. (fila 71) la prețul de 157.000 lei, sumă ce a fost constituită într-ul depozit la CEC B. B. (fila 72).
Tatăl intimatului reclamant, S. A., la data de 24.01.2008, a retras din depozitul constituit suma de 14.000 lei (fila 72), pe care a donat-o fiului său pentru achitarea avansului la apartament (10.000 lei, conform chitanței aflate la fila 70) precum și pentru plata anticipată a creditelor angajate de părți, pentru a se putea contracta creditul de la P. B. (filele 72,73,74,75,76,81,83).
Ulterior, la data de 18.03.2008, același deponent S. A., a retras din depozitul constituit la CEC B., suma de 140.000 lei (fila 72), sumă din care, la data de 20.03.2008, când s-a autentificat contractul de vânzare–cumpărare, a virat în contul vânzătoarei S. V. 110.000 lei (fila 80), suma rămasă de 21.221 lei fiind constituită într-un depozit pe numele reclamantului, depozit constituit tot la data de 20.03.2008 (fila 78).
Faptul că reclamantului i-a fost dată suma de 120.060 lei, de părinții săi S. A. și S. M., a fost perceput și de martora S. V., care a relatat că la întocmirea contractului de vânzare cumpărare reclamantul a fost însoțit de părinții săi, care aveau asupra lor suma de bani.
A doua zi după încheierea contractului de vânzare cumpărare în ceea ce privește apartamentul, între tatăl intimatului reclamant S. A. și acesta din urmă s-a încheiat Contractului de donație autentificat sub nr. 621 din 21.03._, f-13, în cuprinsul căruia s-a stipulat că tatăl a donat fiului suma de_ lei, în vederea achiziționării apartamentului, precum și pentru efectuarea îmbunătățirilor în acest apartament.
Potrivit art. 31 lit.b) C.fam., bunurile dobândite prin donație sunt proprii pentru a se respecta voința dispunătorului, care, dacă nu a dispus altfel, nu poate fi presupus că a înțeles să avantajeze și pe soțul celui gratificat, bunurile primite prin donație fiind bunuri proprii, indiferent dacă este vorba de donație directă, indirectă, deghizată sau dar manual.
Atâta timp cât s-a dorit a fi gratificat doar intimatul-reclamant, nu avea cum să-i fie opozabil contractul apelantei-pârâte, iar faptul că nu a cunoscut de existența sa este logic, întrucât orice părinte, atunci când relațiile familiale dintre copilul lui și soție sunt normale, nu dorește prin aducerea la cunoștința unui asemenea act să creeze tensiuni, dorind însă să se protejeze pentru eventuale destrămări familiale, așa cum este situația de față.
În consecință, intimatul-reclamant a probat cu suficiență, prin înscrisuri, coroborate cu declarații de martori, faptul că la dobândirea apartamentului a avut contribuția proprie enunțată, că prețul apartamentului a fost de 270.000 lei și nu de 84.000 franci elvețieni, iar faptul că s-a declarat la notariat o altă sumă decât cea reală nu poate face obiectul acestui dosar.
9.2.7. Critica privind taxele aferente contractului de vânzare cumpărare nu este fondată, întrucât, instanța fondului nu a reținut la masa partajabilă și suma de 8.000 lei solicitată de reclamantul intimat, cu acest titlu.
Nelipsit de relevanță, față de motivele de apel invocate de apelanta pârâtă, este faptul că nu a precizat în cererea reconvențională care a fost darul de nuntă și cum s-a constituit el, ci doar a solicitat a deduce din declarațiile de martori acest aspect, astfel că susținerea apelantei din cererea de apel că a susținut în mod constant în cererea reconvențională că darul de nuntă a fost de 60.000 lei, din care 10.000 euro, nu are corespondent în cererea formulată (filele 42,43).
În condițiile în care nici măcar apelanta nu a putut face, dacă avea o percepție clară a ceea ce s-a achitat, o defalcare a sumelor deținute de părți, în mod corect instanța fondului și implicit instanța de apel nu va avea în vedere declarațiile martorilor M. V. și B. M., ce nu se coroborează cu niciunul din înscrisurile de la dosar.
Nici în ceea ce privește sumele economisite apelanta nu face o cuantificare, de natură a putea fi coroborată cu probele administrate în cauză, prezentându-le la general, fără ca instanța să aibă posibilitatea a le verifica și a le corobora cu celelalte probe.
A susține că părțile au avut suficiente venituri din meditații, sau din profesia apelantei de asistentă la maternitate, fără a le enunța și proba, nu este de natură a putea fi apreciate și luate în considerare, raportat la celelalte probe administrate.
În mod corect a apreciat instanța fondului că având credite în derulare, precum și venituri lunare de_ lei, apelanta și 853-1268 lei, intimatul, părțile nu ar fi putut economisi sume consistente. De altfel, dacă ar fi economisit, cu siguranță apelanta ar fi dovedit acest lucru, astfel cum a făcut cu suma de 15.000 lei, sumă depusă la bancă, fiind puțin probabil și nedovedit (declarația martorei B. necoroborându-se cu nicio probă) că părțile dețineau în casă sume considerabile) .
9.2.8. Și în ceea ce privește canapeaua tip colțar, cuptorul și plita Zanussi, instanța fondului în mod corect nu le-a reținut la masa partajabilă.
Pentru canapeaua tip colțar, reiese că a fost cumpărată la data de 15.11.2007, în timpul căsătoriei părților, cu o sumă de bani provenind dintr-un credit CAR, plătit anticipat la 6.02.2008, astfel că are regimul juridic al unui bun comun, iar, referitor la plită și cuptorul, apelanta nu a dovedit că cele cumpărate de numitul R. I. sunt unele și aceleași ca cele incluse în masa partajabilă de reclamant. Or, este puțin probabil ca două asemenea bunuri, de o valoare apreciabilă, în situația în care ar fi fost ale respectivului enunțat, acesta nu ar fi solicitat el însuși să fie excluse de la masa partajabilă, printr-o cerere de intervenție, astfel cum în mod corect a reținut și instanța fondului.
Creditul contractat de intimatul reclamant la data de 9.12.2005 a fost contractat înainte de căsătorie de către acesta, părțile nu au gospodărit împreună, astfel cum s-a reținut mai sus, iar, în ceea ce privește sumele achitate în timpul căsătoriei, de asemenea, apelanta are un drept de creanță și nu poate fi reținut acest credit la masa bunurilor comune.
9.2.9. Din analiza încheierii de admitere în principiu din data de 28.09.2011, pronunțată de Judecătoria B. – Secția civilă reiese, totuși, că instanța fondului a reținut la masa partajabilă și centrala termică și manopera, separat de imobil, iar expertul constructor nu le-a evaluat, împrejurare omisă de către instanța fondului.
F)Probele administrate de instanța de apel după pronunțarea încheierii interlocutorii din data de 09.04.2013
10. La solicitarea Tribunalului, au fost depuse la data de 31.08.2013 raportul de expertiză contabilă, întocmit de către expertul P. M. (filele 130-143-dosar apel) și, respectiv, la data de 16.09.2013, raportul de expertiză construcții, centralizator, redactat de către expertul A. M. (filele 172-174-dosar apel).
Prin încheierea din data de 16.09.2013 (fila 176), s-a apreciat că „obiecțiunile formulate de apelantul S. D. (nota redactorului- aflate la fila 146-dosar apel) cu privire la raportul de expertiză contabilă nu reprezintă obiecțiuni propriu-zise, sumele achitate anterior lunii aprilie 2012-la zi fiind prevăzute în raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul contabil P. M.”.
Prin încheierea din data de 7.10.2013 (filele 182-183), s-a dispus emiterea unei adrese către expertul A. M. pentru a răspunde la obiecțiunile formulate de părți cu privire la raportul de expertiză întocmit, răspunsul expertului respectiv la obiecțiuni fiind depus la data de 31.01.2014 (filele 192-197-dosar apel).
Prin încheierea din data de 17.02.2014, obiecțiunile formulate de către părți la punctul de vedere exprimat de expertul A. M. prin răspunsul acestuia la obiecțiuni au fost respinse, față de considerentele expuse în acel act de procedură.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu cele decise prin încheierea interlocutorie din data de 09.04.2013, cu apelurile declarate și cu probele administrate în fața instanței de apel, Tribunalul reține următoarele:
II) Considerentele reținute de Tribunal în fundamentarea soluției adoptate în cauză
11. Este important de subliniat că o mare parte din criticile aduse de către părți prin apelurile promovate în pricină au fost deja soluționate prin încheierea din data de 09.04.2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția I civilă (a se vedea supra, pct. 9.2.).
Această încheiere, având în vedere că rezolvă chestiuni litigioase, „fără a hotărî în totul pricina”, are, în raport de art. 268 alin. 3 C.proc.civ., caracter interlocutoriu, în sensul că leagă instanța, care nu mai poate reveni asupra celor tranșate.
12. Ținând seama de împrejurarea că, prin încheierea din data de 09.04.2013, Tribunalul, schimbând în parte încheierea de admitere în principiu din data de 28.09.2011, a stabilit – cu autoritate de lucru judecat - în sensul că părțile au și o datorie comună la dobândirea apartamentului aflat în masa partajabilă, constând în sumele ce urmează a fi rambursate în perioada aprilie 2012-martie 2036, în executarea contractului de credit încheiat în 21.03.2008 cu P. B. România, menținând restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu din 28.09.2011, este necesar a se admite apelurile formulate.
Într-adevăr, o atare soluție procesuală se impune atâta vreme cât, așa cum am arătat mai sus [pct. 8.1. par. 1), 8.2. par. 2)], ambele părți apelante au criticat omisiunea primei instanțe de a constata că părțile au datoria comună evidențiată anterior.
13. Cu privire la cuantumul acestei datorii comune, este de remarcat că, prin raportul de expertiză tehnică întocmit de către expertul contabil P. M. (filele 130-143-dosar apel), s-a concluzionat că datoria comună a părților în baza contractului încheiat la 21.03.2008 cu P. B. România S.A. este în sumă totală de 95.147,27 franci elvețieni, reprezentând rate (58.061,95 franci elvețieni) și dobânzi (37.085,32 franci elvețieni) ce trebuie rambursate în perioada aprilie 2012 – martie 2036.
Se observă că, referitor la acest cuantum, niciuna dintre părțile litigante nu a formulat obiecțiuni.
14. Singurele obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă au fost făcute, la data de 6.09.2013, de către apelantul-reclamant S. D. (fila 146-dosar apel).
Însă, din analiza atentă a acestora, rezultă cu evidență că obiecțiunile respective nu se referă la cuantumul datoriei comune, ci apelantul-reclamant pretinde a fi evaluată partea din datoria comună pe care acesta ar fi achitat-o în perioada aprilie 2012-zi.
15. Or, cu privire la această pretenție, este important de relevat că nici prin apelul promovat, nici în termenul prevăzut de art. 287 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ. pentru motivarea apelului, apelantul-reclamant, chiar dacă pe tot parcursul procesului a fost asistat ori reprezentat de către un avocat, nu a depus vreo cerere scrisă prin care să solicite ca instanța de apel să constate că această parte a plătit o parte din datoria comună în perioada sus-amintită.
Așa fiind, Tribunalul nu se putea socoti învestit, în mod valabil, cu o astfel de cerere, cu atât mai mult cu cât ea nu a fost formulată nici în fața primei instanțe, fiind vorba, așadar, de o cerere nouă, inadmisibilă în apel față de dispozițiile – imperative- ale art. 294 alin. 1 teza I in fine C.proc.civ.
16. În altă ordine de idei, se observă că nici în fața primei instanțe, nici în fața instanței de apel, părțile litigante nu au contestat faptul că au cote de câte ½ fiecare din sumele ce trebuie rambursate în perioada aprilie 2012 – martie 2036 din datoria comună izvorâtă din contractul încheiat la 21.03.2008 cu P. B. România S.A.
De altfel, există prezumția că, fiind vorba despre o datorie comună, părțile au cote egale, nefiind propuse ori administrate probe din care să rezulte contrariul.
În această privință, trebuie reliefat că, prin stabilirea acestei cote din datoria comună:
- pe de o parte, nu se afectează în vreun fel clauzele convenite de către părțile prezentului proces cu creditorul P. B. România S.A., întrucât acesta se poate îndrepta cu acțiune împotriva oricăruia dintre debitorii săi obligați solidar pentru a pretinde întreaga datorie neachitată;
- pe de altă parte, este creată posibilitatea părții din prezentul litigiu care a achitat mai mult decât partea sa din datoria comună de a cere celeilalte părți să-i plătească diferența respectivă.
17. Prin urmare, față de cele ce preced (pct. 12-16), Tribunalul, schimbând în parte sentința apelată, va constata că părțile au o datorie comună în cote de câte ½ fiecare din sumele ce trebuie rambursate în perioada aprilie 2012 – martie 2036 în sumă de 95.147,27 franci elvețieni, în baza contractului încheiat la 21.03.2008 cu P. B. România S.A.
18. Nu sunt fondate criticile apelantei-pârâte O. A.-R., inserate la pct. 6 al motivării apelului promovat în pricină, cum că sentința apelată ar fi „netemeinică sub aspectul modalității de atribuire a apartamentului”, având în vedere că apelanta-pârâtă „ar fi continuat lucrările de îmbunătățire nefinalizate”, nu ar avea alt spațiu de locuit și are locul de muncă în municipiul B..
19. Într-adevăr, în acest context, instanța constată că, în mod judicios, făcând o corectă aplicare a criteriilor enumerate (exemplificativ) de art. 6739 C.proc.civ. și de art. 741 Cod civil, judecătoria, confirmând varianta a doua a raportului de expertiză tehnică-Răspuns la obiecțiuni - Raport Centralizator 10.10.2012, întocmit de expert tehnic judiciar A. M., înregistrat la Tribunalul B. - Biroul Local pentru Expertize Tehnice și Contabile sub nr.1026/08.10.2012, a atribuit apartamentul din masa partajabilă către reclamantul (apelant) S. D..
Această soluție procesuală se impune cu prisosință a fi adoptată:
- având în vedere contribuția importantă a reclamantului la achiziționarea apartamentului reținut în masa partajabilă și împrejurarea că acesta este cel care, de la data separației foștilor soți, a achitat contravaloarea ratelor împrumutului contractat de părți;
- ținând seama că, spre deosebire de apelanta-pârâtă, care, pe tot parcursul procesului, atât la prima instanță, cât și la instanța de apel, a susținut că, în opinia sa, niciuna din variantele de lotizare finală propusă de expertul constructor nu poate fi primită, apelantul-reclamant, prin aceea că a agreat, inclusiv cu ocazia concluziilor puse la instanța de apel, varianta potrivit căreia apartamentul din masa partajabilă urma să-i fie atribuit în natură, a cerut a se dispune această atribuire;
- luând în considerare că apelanta-pârâtă nu a probat niciuna dintre susținerile evocate mai sus, care ar reprezenta, în opinia sa, criterii de natură a justifica atribuirea în lotul său a apartamentului din masa partajabilă.
20. În consecință, este necesar ca, în ceea ce privește soluția criticată de pârâta O. A. R. prin apelul împotriva sentinței nr._/2012, să fie menținute dispozițiile sentinței apelate.
Se va confirma, astfel, varianta 2 din raportul de expertiză – răspuns la obiecțiuni depus la data de 31.01.2014 de către expertul A. M., care cuprinde această soluție.
21. Se impune, însă, a fi schimbată sentința apelată și cu privire la cuantumul sultei pe care, pentru egalizarea loturilor, în baza art. 67310 C.proc.civ., apelantul-reclamant va fi obligat să o plătească intimatei-pârâte.
Astfel, sulta este în cuantum de 8.301 lei, iar nu în sumă de 7.701 lei, așa cum s-a reținut în dispozitivul sentinței apelate:
- întrucât, prin încheierea pronunțată la data de 09.04.2013, s-a stabilit că expertul constructor va evalua centrala termică și manopera reținute în încheierea de admitere în principiu din data de 28.09.2011 ca îmbunătățiri, fila 276, în urma acestei evaluări expertul conchizând (a se vedea filele 173, 193-dosar apel) în sensul că valoarea centralei termice cu instalația aferentă este de 7.500 lei, că „manopera pentru instalarea centralei și racordul cu țevi de polipropilenă la calorifere este inclusă în valoarea de 7.500 lei”, că „manopera pentru toate celelalte lucrări de îmbunătățire a apartamentului, astfel cum au fost reținute de prima instanță în încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 28.09.2011 este conform anexei de calcul nr. 1 în valoare de 6.402 lei” și că „la evaluarea îmbunătățirilor s-a avut în vedere (nota redactorului: s-a inclus) manopera care este în sumă de 6.402 lei”;
- fiindcă nu pot fi avute în vedere afirmațiile apelantului-reclamant, cum că apelanta-pârâtă i-ar datora sultă, atâta timp cât, prin varianta de lotizare omologată de instanță, îi este atribuit în natură, în proprietate, apartamentul din masa partajabilă, în valoare (conform expertizei necontestate de către părți) de 170.000 lei, iar părții adverse îi sunt atribuite bunuri mobile în valoare de doar 4.040 lei, contribuția avută la dobândirea apartamentului respectiv – decurgând din constatarea existenței unei donații primite de la părinții apelantului-reclamant) fiind luată în considerare (așa cum am arătat anterior la pct. 19 par. 2) pentru a justifica adoptarea acestei soluții;
- deoarece nu a făcut obiectul apelurilor cu care Tribunalul a fost învestit în cauza de față cota de contribuție a părților litigante la dobândirea bunurilor comune stabilită de Judecătoria B. prin încheierea de admitere în principiu din data de 28.09.2011, pronunțată în dosarul nr._, de câte ½ fiecare.
22. Cu privire la cheltuielile de judecată în apel, Tribunalul le va compensa în totalitate.
Este necesar a se proceda astfel în raport de prevederile art. 276 C.proc.civ., aplicabile în apel în temeiul art. 298 C.proc.civ. și ținând seama de împrejurarea că, prin prezenta decizie, pentru motivele arătate mai sus (pct. 12), au fost admise ambele apeluri promovate în pricină.
III) Soluția Tribunalului asupra apelurilor formulate în prezenta pricină
23. Pe cale de consecință, pentru aceste considerente expuse pe larg în cele ce preced, Tribunalul, în temeiul art. 296 și a art. 6731 și următoarele C.proc.civ.:
- va admite apelurile declarate în cauză de către reclamantul-pârât S. D. și de către pârâta-reclamantă O. (fostă S.) A. R.;
- va schimba în parte sentința apelată în sensul următor: va constata că părțile au o datorie comună în cote de câte ½ fiecare din sumele ce trebuie rambursate în perioada aprilie 2012 – martie 2036 în sumă de 95.147,27 franci elvețieni, în baza contractului încheiat la 21.03.2008 cu P. B. România S.A. și va obliga apelantul-reclamant S. D. să plătească intimatei-pârâte O. A. R. suma de 8.301 lei, cu titlu de sultă, stabilită conform variantei 2 din raportul de expertiză – răspuns la obiecțiuni depus la data de 31.01.2014 de către expertul A. M.;
- va menține restul dispozițiilor sentinței apelate;
- vor fi compensate în totalitate cheltuielile de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamantul-pârât S. D., domiciliat în B., . B, . și de pârâta-reclamantă O. A. R., domiciliată în B., ., ..7, județul B., împotriva încheierii de admitere în principiu și împotriva sentinței civile nr._/12.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința apelată în sensul următor:
Constată că părțile au o datorie comună în cote de câte 1/2 fiecare din sumele ce trebuie rambursate în perioada aprilie 2012 – martie 2036 în sumă de 95.147,27 franci elvețieni, în baza contractului încheiat la 21.03.2008 cu P. B. România S.A.
Obligă apelantul – reclamant S. D. să plătească intimatei – pârâte O. A. R. suma de 8.301 lei stabilită conform variantei 2 din raportul de expertiză – răspuns la obiecțiuni depus la data de 31.01.2014 de către expertul A. M..
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Compensează în totalitate cheltuielile de judecată în apel.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, în data de 24.02.2014.
Președinte, V. B. | Judecător, F. C. P. | |
Grefier, V. P. |
Red.CFP/Th.red.CFP/4 ex./26.02.2014
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. A. C.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 247/2014. Tribunalul BUZĂU | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 45/2014.... → |
|---|
