Pensie întreţinere. Decizia nr. 247/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 2974/287/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 247/2014
Ședința publică de la 23 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE F. C. P.
Judecător V. B.
Grefier V. P.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către reclamanta P. R., cu domiciliul în R Sărat, .. E 15, ., prin reprezentant avocat N. M.- C., cu sediul în R Sărat, . A,. sediu ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură, împotriva sentinței civile nr. 231 din 12.02.2014, pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul P. A., cu domiciliul în R Sărat, .. E 15, ., având ca obiect pensie întreținere major.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat N. M.- C., pentru apelanta reclamantă P. R. și avocat B. G., pentru intimatul pârât P. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul se află la primul termen de judecată, că este motivat, comunicat, că la dosar s-a anulat chitanța reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, că intimatul a formulat întâmpinare, depusă la dosarul cauzei la data de 13.05.2014, că apelanta a formulat răspuns la întâmpinare, cu înscrisuri atașate, depus la dosarul cauzei la data de 26.05.2014, că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că prin apel, respectiv prin întâmpinare nu au fost cerute alte probe decât înscrisurile de la dosar, cauza judecându-se în baza Noului Cod de procedură civilă.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, astfel că instanța constată încheiată cercetarea procesului, acordându-le pe rând cuvântul, pe apel, pentru dezbateri, punând în vedere părților că au la dispoziție câte 5 minute, conform prevederilor art. 216, alin.4 din Noul Cod de procedură civilă.
Avocat N. M.- C., pentru apelanta reclamantă P. R., arată că principalele critici asupra hotărârii instanței de fond sunt acelea că instanța de fond în mod greșit a considerat că data de la care trebuie acordată pensie este aceea a introducerii prezentei cereri de acordare a pensiei de întreținere, atât timp cât pe rolul Judecătoriei Rm. Sărat a existat un dosar de desfacere a căsătoriei dintre părinții apelantei din dosarul de față, la care apelanta a făcut o cerere de intervenție. Consideră că acesta este momentul de la care trebuie acordată pensia de întreținere. Data de la care se acordă pensia de întreținere, potrivit jurisprudenței, este aceea de la care a luat cunoștință cu privire la solicitarea creditorului de a beneficia de această pensie de întreținere. Învederează că a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare și jurisprudență.
Susține că cel de al doilea motiv de apel este acela legat de cuantumul pensiei stabilit de instanța de fond. Consideră că instanța de fond în mod corect a apreciat că trebuie inclus în acest cuantum și norma de hrană dar reclamanta a solicitat cotă procentuală, însă instanța a stabilit o sumă fixă, considerând că este rezonabilă având în vedere cuantumul veniturilor pârâtului.
Solicită stabilirea pensiei de întreținere la o cotă procentuală de 25% din veniturile pârâtului, în baza prevederilor Codului de procedură civilă și având în vedere cheltuielile pe care trebuie să le facă reclamanta în continuarea studiilor.
Cu cheltuieli de judecată taxa judiciară de timbru, astfel cum au fost dovedite.
Avocat B. G., pentru intimatul pârât P. A., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Față de critica privind momentul de la care intimatul pârât ar trebui să achite pensie de întreținere, învederează prevederile art. 532 alin.1 cod civil care arată clar că data de la care se datorează pensia de întreținere este data introducerii cererii.
Există și o excepție la alin.2, respectiv faptul că dacă se datorează ca o culpă a debitorului atunci se poate datora și de la alt moment.
În condițiile în care o instanță s-a pronunțat cu privire la o cerere de intervenție și aceasta a fost respinsă nu înțelege de ce se insistă în acea cerere, întrucât nu se poate acorda pensie de întreținere din urmă pentru ceea ce un alt complet s-a pronunțat deja, iar momentul de la care instanța trebuie să acorde pensie de întreținere este data de la care reclamanta a introdus cererea și completul a fost investit.
În ceea ce privește cea de a doua critică, respectiv cuantumul pensiei de întreținere pe care intimatul ar trebui să îl achite, apreciază că trebuie stabilită până la o pătrime din venit, iar instanța de fond a apreciat că un cuantum de 800 lei lunar este mai mult decât suficient față de nevoile celui care o pretinde, respectiv apelanta, care este studentă, iar această sumă este mai mare decât venitul minim pe economie.
Așa cum precizează și instanța de fond în sentința apelată, învederează că ambii părinți sunt datori să acorde întreținere copilului student ori copilului minor.
Mai arată că apelanta locuiește într-un cămin privat, achitat în avans pe un an de zile de către intimat, ceea ce dovedește că acesta nu se dezice de îndatoririle de părinte, de fiecare dată acordându-i apelantei sprijinul necesar.
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
I) Procedura la prima instanță
1. Obiectul și motivarea în fapt și în drept a acțiunii
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Sărat la data de 23.10.2013 sub nr. de dosar_, reclamanta P. R., în contradictoriu cu pârâtul P. A., a solicitat să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea reclamantei în cuantum de ¼ din veniturile nete lunare realizate de către pârât.
1.2. În motivarea cererii de chemare în judecată, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 61-62 și ale art. 930 alin. 2 C.proc.civ., ale art. 499 alin. 3 și ale art. 529 alin. 2 C.civ., s-a arătat, în esență, că reclamanta are vârsta de 21 de ani și este studentă la Facultatea de Electronică și Telecomunicații, Institutul Politehnic București, anul III și că se impune obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile nete realizate de pârât, din momentul introducerii cererii principale și până la împlinirea vârstei de 26 de ani, plata urmând să se facă începând cu data cererii principale, aceea de desfacere a căsătoriei, respectiv data de 28.07.2013.
În dovedire, reclamanta a propus proba cu înscrisuri, sens în care a depus înscrisuri.
2. Apărările pârâtului la prima instanță
Pârâtul, prin întâmpinarea formulată la data de 06.11.2013, a relevat, în esență, că este de acord să-i plătească reclamantei pensie de întreținere, că, însă, pensia de întreținere este datorată începând cu data introducerii prezentei acțiuni, respectiv 23.10.2013 și că faptul că, în cuprinsul acțiunii de divorț, mama reclamantei a cerut eronat pensie de întreținere pentru fiica sa majoră ori faptul că s-a formulat cerere de intervenție principală în cadrul aceluiași dosar nu îl obligă pe pârât la plată de la acea dată.
În probațiune, pârâtul nu a solicitat probe.
3. Sentința pronunțată în cauză de judecătorie
3.1. După administrarea în cauză a probei cu înscrisuri (filele 6-14,33,36-38-dosar fond), prin sentința civilă nr. 231/12.02.2014, pronunțată de Judecătoria Râmnicu-Sărat- județul B. în dosarul nr._ :
- a fost admisă cererea formulată de reclamanta P. R., în contradictoriu cu pârâtul P. A.;
- s-a obligat pârâtul P. A. la plata unei pensii de întreținere în favoarea reclamantei P. R., născută la data de 23.06.1992, în cuantum de 800 lei, lunar, începând cu data introducerii cererii, respectiv 23.10.2013, și până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani;
- s-a admis cererea și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
3.2. Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut, în esență, următoarele:
- reclamanta P. R. este majoră, născută la data de 23.06.1992, și este copilul pârâtului P. A., conform certificatului de naștere . nr._ (fila 7-dosar fond);
- în cauză sunt relevante și incidente prevederile art. 516 alin. 1, ale art. 519, ale art. 524, ale art. 527, ale art. 528 și ale art. 499 alin. 1 și 3 din Noul C.civ.;
- din analiza textelor legale aplicabile, rezultă că părinții sunt obligați să contribuie la creșterea și educarea copilului lor major până la împlinirea vârstei de 26 de ani, dacă acesta se află în continuarea studiilor;
- reclamanta, în prezent, este în continuarea studiilor, în anul III, forma de învățământ zi, la Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației, din cadrul Universității Politehnice București (fila 6-dosar fond), aspect necontestat și confirmat inclusiv de pârât pe cale de întâmpinare;
- este, în consecință, îndeplinită condiția pozitivă impusă de art. 499 alin. 3 Noul C.civ. referitoare la persoana creditorului obligației de întreținere, respectiv aceea de a se afla în continuarea studiilor, astfel că dreptul de a beneficia de întreținere subzistă în continuare;
- în ceea ce privește condițiile legale referitoare la persoana debitorului obligației de întreținere (pârâtul P. A.), se constată că acesta realizează venituri salariale din muncă, ca salariat al U.M._ Focșani, conform adeverinței de venituri eliberată pentru perioada iunie 2013-noiembrie 2013 (fila 33-dosar fond), respectiv adeverința de venituri eliberată pentru perioada iulie 2013-decembrie 2013 (fila 37-dosar fond), venituri salariale care includ o soldă lunară acordată conform Legii nr. 284/2010, cuantumul mediu net pe ultimele 6 luni anterioare fiind de 3212 lei lunar, respectiv valoarea financiară a unei norme de hrană lunară, acordată conform O.G. nr. 22/1994, cuantumul mediu net pe ultimele 6 luni anterioare al acesteia fiind de 736 lei lunar;
- în consecință, trebuie apreciat că nivelul veniturilor salariale nete realizare de pârât în ultimele 6 luni anterioare este de 3948 lei lunar, cuantum total mediu al veniturilor salariale nete care include și valoarea financiară a normei de hrană acordată pârâtului, cuantum total mediu net al veniturilor salariale la care este necesar a se raporta în continuare pentru stabilirea pensiei de întreținere;
- trebuie statuat, în prezenta cauză, în sensul includerii valorii financiare a normei lunare de hrană, acordată pârâtului conform O.G. nr. 22/1994, în cuantumul mediu net al veniturilor salariale realizate de pârât în ultimele 6 luni anterioare, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 728 din Noul C.proc.civ. privind limitele urmăririi veniturilor bănești, care în alin. 1 stipulează că “Salariile și alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinare asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi urmărite…“, text din a cărui interpretare logico-gramaticală rezultă caracterul urmăribil al normei de hrană realizată de pârât, aceasta fiind un venit periodic și stabil, afectat asigurării mijloacelor de existență ale pârâtului, sens în care acesta trebuie inclus în mod obligatoriu în cuantumul veniturilor la care se va raporta instanța pentru stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, dar și luând în considerare că norma lunară de hrană, cu natura de venit periodic și stabil, destinată asigurării mijloacelor de existență, acordată pârâtului conform prevederilor O.G. nr. 22/1994, nu se încadrează în dispozițiile legale care reglementează categoria veniturilor neurmăribile, în acest sens art. 728 alin. 4 din Noul C.proc.civ. statuând expres că “Alocațiile de stat și indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum și alte asemenea indemnizații cu destinație specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii“;
- în ceea ce privește cuantumul obligației de întreținere, sunt relevante și incidente în cauză prevederile art. 529 alin. 1 și alin. 2 din Noul C.civ., din care rezultă că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar atunci când este datorată de un părinte, întreținerea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii;
- din interpretarea logico-gramaticală a alin. 1 al art. 529, reiese că nevoile beneficiarului și posibilitățile de plată ale debitorului întreținerii sunt criterii legale imperative care trebuie utilizate cumulativ cu ocazia stabilirii cuantumului ei;
- astfel, în raport de cuantumul ridicat al mediei veniturilor salariale nete realizate de pârât în ultimele 6 luni, respectiv suma de 3948 lei lunar (include valoarea financiară lunară a normei de hrană), dar și în considerarea nevoilor specifice de creștere, dezvoltare și educare ale reclamantei care este studentă în anul III, forma de învățământ zi la Electronică și Telecomunicații, Institutul Politehnic București, s-a apreciat de prima instanță că pârâtul trebuie obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 800 lei/lunar în favoarea reclamantei P. R., copil major aflat în continuarea studiilor, cuantumul pensiei de întreținere stabilite, respectiv suma de 800 lei fiind proporțional și rezonabil în raport de nevoile de creștere, dezvoltare și educare ale reclamantei, dar și în considerarea posibilităților financiare efective ale pârâtului;
- în ceea ce privește data de la care se va acorda pensia de întreținere, trebuie avute în vedere dispozițiile exprese ale art.532 alin.1 din Noul C.civ., care prevăd că pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată, impunându-se, în raport și de art. 499 alin. 3 din Noul C.civ., a fi obligat la plata pensiei de întreținere începând cu data de 23.10.2013, data introducerii cererii de chemare în judecată în prezenta cauză și până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani și a se respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de obligarea a pârâtului la plata pensiei de întreținere de la data de 28.07.2013, respectiv data formulării cererii de desfacere a căsătoriei;
- față de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată provocate în prezenta cauză, fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 451 alin. 1, 452 și 453 alin. 1 din Noul C.proc.civ., trebuie apreciată cererea ca întemeiată și a fi obligat pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 720 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 16-dosar fond) și onorariul avocațial în cuantum de 700 lei (fila 39-dosar fond).
II) Apelul formulat în pricină și actele de procedură îndeplinite de instanța de apel
4.1. Împotriva acestei sentințe civile, nr. 231/12.02.2014, reclamanta P. R. a declarat apel, înregistrat la data de 09.04.2014.
Pe această cale devolutivă de atac, s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul de a se dispune obligarea intimatului-pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea apelantei-reclamante în cuantum de 25% din venitul net lunar încasat la locul de muncă cu începere de la data de 28.07.2013.
4.2. În motivarea apelului, s-a învederat, în esență:
- ca un prim motiv de apel, că instanța de fond nu a procedat legal atunci când a stabilit data de la care să se acorde pensia de întreținere, că, astfel, această dată trebuie să fie cea la care a fost promovată acțiunea de desfacere a căsătoriei dintre părinții apelantei-reclamante, că, cu acea ocazie, s-a pretins pensia de întreținere într-un cadru procesual considerat greșit de instanța de judecată sub aspectul admisibilității acțiunii, iar nu sub aspectul justeței cererii și că de la data de 29.07.2013 se prezumă că reclamanta nu are mijloace suficiente pentru asigurarea celor necesare traiului;
- ca un al doilea motiv de apel, că greșit s-a considerat de judecătorie că 800 lei reprezintă suma proporțională și rezonabilă în raport cu nevoile reclamantei și cu posibilitățile financiare ale pârâtului, că instanța nu a fost învestită cu o cerere în stabilirea unei sume fixe ca pensie de întreținere, ci în procent din venitul net, potrivit art. 529 alin. 2 din Noul C.civ. și că nevoile financiare ale apelantei nu pot fi acoperite din suma de 800 lei, numai cheltuielile materiale curente lunare ale căminului fiind de 300 lei.
4.3. În dovedirea apelului, s-au depus, în copie certificată, unele înscrisuri (filele 9-12-dosar tribunal).
5. La data de 13.05.2014,intimatul-pârât P. A. a depus întâmpinare (filele 15-16-dosar apel), prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
În motivare, s-a susținut, în esență, că, în mod corect, prima instanță a stabilit data de la care s-a acordat în favoarea reclamantei pensia de întreținere, întrucât instanța nu se putea pronunța pe o cerere care a făcut obiectul altui dosar și că, judicios, a fost fixat și cuantumul pensiei de întreținere la 800 lei, față de prevederile art. 499 alin. 1 din Noul C.civ., apelanta-reclamantă primind întreținere și de la mama sa, ținând seama că suma respectivă depășește nivelul unui salariu minim pe economie și în raport de faptul că pârâtul a plătit în avans căminul în regim privat.
6. La data de 26.05.2014, apelanta-reclamantă P. R. a formulat răspuns la întâmpinare (filele 20-22-dosar apel).
În cuprinsul acestui act de procedură, depus în termen legal, s-a reliefat, în esență, că intimatul-pârât a refuzat să execute de bunăvoie obligația instituită în sarcina sa prin sentința apelată, fapt ce a determinat-o pe apelantă să se adrese comandantului unității militare la care este angajat, că, întrucât pensia de întreținere se acordă în măsura în care a fost cerută, ea este datorată de la data la care apelanta a formulat cerere de intervenție principală în dosarul având ca obiect desfacerea căsătoriei dintre părinții săi, precum și că, greșit, judecătoria nu a fixat cuantumul pensiei de întreținere în cotă procentuală așa cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
În dovedire, s-au depus, în copie certificată, unele înscrisuri (filele 23-27-dosar tribunal).
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor acestuia și a probelor administrate în cauză, Tribunalul reține următoarele:
III) Considerentele reținute de Tribunal în fundamentarea soluției adoptate în cauză
7. În primul rând, trebuie relevat că, în speță, așa cum corect a reținut și prima instanță, sunt incidente dispozițiile noului Cod de procedură civilă, respectiv ale Legii nr. 134/2010.
Într-adevăr, se observă că cererea de chemare în judecată - actul prin care, potrivit art. 192 alin. 2 C.proc.civ., începe procesul civil- a fost înregistrată la Judecătoria Râmnicu-Sărat la data de 23.10.2013, conform mențiunii făcute pe cererea respectivă (fila 1-dosar judecătorie).
Or, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.
Rezultă, așadar, că, dacă -precum în cauză- cererea introductivă este depusă la instanța judecătorească după data de 15 februarie 2013- dată la care, conform art. 81 din Legea nr. 76/2012, intră în vigoare codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010)-, cererea respectivă este guvernată de prevederile acestui nou Cod de procedură civilă.
8. Apoi, în al doilea rând, se cuvine remarcat și că, prin apelul promovat în cauză, reclamanta a criticat soluția pronunțată de judecătorie prin sentința atacată sub două aspecte, respectiv (1) cu privire la data de la care a fost obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea reclamantei și (2) referitor la cuantumul pensiei de întreținere la plata căreia a fost obligat pârâtul în favoarea reclamantei.
9. Rezultă, așadar, că, deoarece nu au făcut obiectul criticilor în apelul promovat de către reclamantă, iar pârâtul nu a declarat, la rândul său, apel, au rămas definitive în condițiile art. 634 alin. 1 pct. 3 din Noul C.proc.civ. și, în baza art. 430 din Noul C.proc.civ., au intrat în autoritatea de lucru judecat soluțiile primei instanțe din sentința apelată referitoare:
- la calitatea reclamantei de creditor al obligației de întreținere și la calitatea pârâtului de debitor al acestei obligații;
- la data până la care pârâtul datorează reclamantei pensie de întreținere, respectiv până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani;
- la includerea valorii financiare a normei de hrană acordată pârâtului în venitul net lunar al pârâtului care trebuie avut în vedere pentru stabilirea cuantumului pensiei de întreținere;
- la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 720 lei.
10. Or, cercetând criticile expuse anterior (pct. 8) cu aplicarea art. 477 alin. 1 C.proc.civ., care prevede că „Instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată”, Tribunalul constată că ele sunt fondate în parte, față de considerentele care urmează (pct. 11-23).
11. Astfel, cu privire la primul motiv de apel, se observă că, prin obligarea pârâtului-intimat la plata pensiei de întreținere în favoarea reclamantei-apelante cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecată, prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 532 alin. 1 din Noul C.civ.
12. Într-adevăr, conform acestor dispoziții legale, „Pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată”.
Reiese, așadar, că data de la care se datorează pensia de întreținere este data la care s-a introdus cererea de chemare în judecată – respectiv, în speță, data de 23.10.2013-, indiferent de momentul pronunțării hotărârii.
13. Nu sunt fondate aserțiunile apelantei, inserate în motivarea apelului formulat, cum că pârâtul ar datora pensie de întreținere încă de la data (29.07.2013) la care s-a formulat acțiunea de divorț obiect al dosarului nr._ ori de la data (necunoscută) la care s-a depus de către apelantă cerere de intervenție principală în dosarul amintit mai sus.
14. Astfel, în acest context, este important de relevat, în primul rând, că singura dovadă în sensul susținerilor făcute de către apelantă că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată cu nr. de dosar_, s-a solicitat și obligarea pârâtului din prezenta cauză la plata unei pensii de întreținere în favoarea apelantei-reclamante P. R. ori că aceasta din urmă a cerere de intervenție principală cu un atare obiect în dosarul amintit mai sus constă în certificatul de grefă emis la data de 23.10.2013 (fila 14-dosar fond), din care reiese doar că „dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 29.07.2013 și are termen de judecată la data de 30.10.2013”.
Cu alte cuvinte, apelanta-reclamantă nu a probat afirmațiile făcute, deși sarcina dovezii în acest sens îi incumba cu prisosință, în baza art. 10 alin. 1 și a art. 249 C.proc.civ.
15. Apoi, în al doilea rând, se observă că situația expusă de către apelanta-reclamantă în motivarea susținerilor făcute cu privire la primul motiv de apel nu se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 532 alin. 2 din Noul C.civ., respectiv singurei excepții de la regula, instituită de art. art. 532 alin. 1 din Noul C.civ., în sensul că data de la care se datorează pensia de întreținere este data la care s-a introdus cererea de chemare în judecată.
Astfel, conform art. 532 alin. 2 din Noul C.civ., „Cu toate acestea, pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului”.
Rezultă, prin urmare, că este posibilă acordarea pensiei de întreținere și pentru o perioadă anterioară datei la care s-a introdus cererea de chemare în judecată, cu condiția ca introducerea cererii de chemare în judecată să fi fost întârziată din culpa debitorului, care, de exemplu, printr-o conduită înșelătoare, a creat creditorului convingerea că își va executa de bunăvoie obligația, deși nu a făcut-o niciodată.
16. Or, în speță, trebuie evidențiat că apelanta nu a propus vreo probă care să tindă la a dovedi îndeplinirea unei asemenea condiții.
De altfel, apelanta s-a mărginit la a susține că pârâtul-debitor al obligației de întreținere ar fi fost „pus în întârziere” încă de la data promovării cererii de chemare în judecată în dosarul nr._, omițând a lua în considerare faptul că acel dosar reprezintă o pricină distinctă de cea dedusă judecății în prezenta cauză.
17. Cu privire la al doilea motiv de apel, se observă, însă, că, prin obligarea pârâtului-intimat la plata pensiei de întreținere în favoarea reclamantei-apelante în cuantum de 800 lei lunar, prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 529 alin. 1 și 2 din Noul C.civ.
18. Într-adevăr, potrivit art. 529 alin. 1 C.civ., „Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti”, iar, conform art. 529 alin. 2 C.civ., „Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii”.
Rezultă, așadar, că, în ipoteza în care debitor al obligației de întreținere datorate unui copil este părintele acestuia, cuantumul întreținerii se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net.
19. Or, trebuie constatat că, fixând, prin sentința apelată, cuantumul obligației de întreținere datorate de către intimatul-pârât fiicei sale majore, aflate în continuarea studiilor la suma de 800 lei, judecătoria a făcut o greșită aplicare a acestor prevederi legale incidente cauzei.
20. Într-adevăr, pe de o parte, se observă că, prin cererea dedusă judecății în prezentul dosar, reclamanta P. R. a solicitat să fie obligat pârâtul P. A. la plata unei pensii de întreținere în favoarea reclamantei în cuantum de ¼ din veniturile nete lunare realizate de către pârât.
Altfel spus, reclamanta (apelantă) nu a pretins, prin cererea formulată, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere sub forma unei sume fixe, ci a solicitat stabilirea cuantumului pensiei de întreținere într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere, aspect pe care prima instanță nu l-a avut în vedere la pronunțarea sentinței apelate.
21. Apoi, pe de altă parte, este de remarcat că limitele instituite de art. 529 alin. 2 C.civ. au semnificația unor plafoane maximale, pe care instanța judecătorească nu le poate depăși.
Totuși, s-a apreciat în doctrină (a se vedea, de exemplu, M.A., D. civil.Familia, Ed. Hamangiu, 2013, p. 506, nota 2) și în jurisprudență (vezi decizia nr. 2773/7.04.2004, pronunțată de Secția civilă a instanței supreme, publicată pe www.scj.ro) că, dacă debitorul obligației de întreținere nu are alte sarcini familiale deosebite, stabilirea cuantumului pensiei de întreținere pentru copil trebuie orientată înspre maximul plafonului prevăzut de lege.
22. Or, în cauză, trebuie subliniat că intimatul-pârât nu a dovedit că ar avea alte sarcini familiale deosebite.
Dimpotrivă, adeverința nr. A1696/3.02.2014, emisă de UM_ (fila 37-dosar fond) face dovadă în sensul că intimatul-pârât obține de la locul său de muncă venituri substanțiale, situate în perioada iulie 2013-decembrie 2013 între 3852 lei și 3876 lei, respectiv la un nivel peste venitul mediu net pe economia națională.
Mai mult, se observă că apelanta-reclamantă a probat, cu înscrisurile depuse la instanța de apel (filele 9-12), că este nevoită să suporte cheltuieli materiale curente pentru plata întreținerii și a utilităților la căminul unde locuiește în perioada ianuarie 2014-februarie 2014 în cuantum de circa 270 lei.
23. Prin urmare, față de cele ce preced (pct. 17-22), Tribunalul apreciază că se impune stabilirea cuantumului pensiei de întreținere la care va fi obligat intimatul-pârât în favoarea apelantei-reclamante la un cuantum reprezentând 25% din venitul net lunar al intimatului-pârât, apelul formulat în cauză fiind fondat exclusiv sub acest aspect.
IV) Soluția Tribunalului
24. Pentru aceste considerente, Tribunalul, în baza art. 480 alin. 2 C.proc.civ., coroborat cu art. 529 alin. 1 și 2 C.civ., va admite apelul declarat de către reclamanta P. R. împotriva sentinței nr. 231/2014.
În consecință, văzând și limitele efectului devolutiv ale apelului prevăzute de art. 477 și art. 478 C.proc.civ., se va schimba în parte sentința atacată, în sensul că se va obliga intimatul-pârât să plătească apelantei-reclamante pensie de întreținere în cuantum de 25% din venitul lunar net realizat de către intimatul-pârât P. A..
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței apelate, respectiv atât cele privind soluțiile care nu au fost criticate în apel (a se vedea supra, pct. 9), cât și cea referitoare la data de la care se datorează pensie de întreținere de către intimatul-pârât P. A..
25. În baza art. 482 C.proc.civ., coroborat cu art. 453 alin. 1 și 2 C.proc.civ., Tribunalul va obliga intimatul să plătească apelantei suma de 5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv ½ din taxa judiciară de timbru plătită în apel (fila 4-dosar).
O atare soluție se impune având în vedere că intimatul este căzut în pretenții, ținând cont de faptul că apelul promovat de către adversarul său procesual a fost admis și ținând seama că, așa cum am arătat anterior, doar unul dintre cele două motive de apel invocate de către apelantă a fost găsit întemeiat, caz în care, potrivit art. 453 alin. 2 teza I C.proc.civ., „judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată”.
26. Prezenta decizie este definitivă, neputând fi atacată cu recurs în temeiul art. 483 alin. 2 teza I C.proc.civ., care prevede că „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i)”, coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. a) C.proc.civ., care prevede că „Judecătoriile judecă în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie”, printre aceste cereri regăsindu-se cele la care se referă art. 265 C.civ., respectiv toate măsurile și litigiile prevăzute în Cartea a II-a „Despre familie”.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către reclamanta P. R., cu domiciliul în Râmnicu- Sărat, ..5, jud. B., prin reprezentant avocat N. M.- C., cu sediul în Râmnicu-Sărat, . A,., sediu ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură, împotriva sentinței civile nr. 231 din 12.02.2014, pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul P. A., cu domiciliul în Râmnicu-Sărat, .. E 15, ..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă intimatul-pârât să plătească apelantei-reclamante pensie de întreținere în cuantum de 25% din venitul lunar net al intimatului –pârât.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Obligă intimatul să plătească apelantei suma de 5 lei - cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2014.
Președinte, F. C. P. | Judecător, V. B. | |
Grefier, V. P. |
Red.CFP/Th.red.CFP/2 ex./25.06.2014
d.f. nr._ – Judecătoria Rm. Sărat
j.f. P. R. I.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
