Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 45/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 45/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 4214/277/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 351
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător I. M.
Grefier E. D.
Pe rol judecata apelului declarat de reclamantul I. G., domiciliat în comuna Siriu, . A, județ B., împotriva sentinței civile nr.453 din 10.04.2014 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ – având ca obiect stabilire program vizitare minor, în contradictoriu cu pârâta Z. (I.) V. I., domiciliată în comuna Siriu, ., autoritatea tutelară P. C. SIRIU, cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul I. G., au lipsit intimata Z. (I.) V.-I., reprezentată de avocat D. M., conform împuternicirii avocațiale de la fila 14 dosar și autoritatea tutelară P. comunei Siriu.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul se află la primul termen de judecată; cererea de apel a fost comunicată intimatei care, la data de 20.06.2014, a formulat întâmpinare; la 27.06.2014, apelantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, după care:
Procedura de citare legal îndeplinită.
Apelantul I. G. arată că a avut angajat apărător numai pentru redactarea cererii de apel, pe care și-o însușește. La cererea instanței, prezintă CI . nr._ eliberat de Poliția oraș Nehoiu. I se restituie actul de identitate.
Apelantul I. G. semnează cererea de apel formulată de avocat în numele său, precizând că nu are alte solicitări. Chitanța consemnatorie pentru taxa judiciară de timbru, în original, i-a înmânat-o d-nei avocat M. pentru a o depune la dosar.
Nemaifiind cereri, excepții, probe, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în dezbaterea apelului formulat.
Având cuvântul, apelantul I. G. solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, să se încuviințeze să aibă legături personale cu copii, de două ori pe lună, respectiv 2 week-end-uri/lună, arătând că locuiește la o distanță mică de intimată, de aproximativ 500 metri și își achită obligațiile față de copii.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat D. M. pune concluzii de respingere a apelului declarat de reclamantul I. G., ca nefondat, conform motivelor detaliate în întâmpinarea depusă la dosar.
Instanța de fond a avut în vedere toate probele administrate în cauză, poziția minorelor. Acestea nu doresc să rămână peste noapte în domiciliul tatălui, iar tatăl – apelantul I. G. nu este împiedicat de intimată să-și vadă copii, ba dimpotrivă, îi duce în parc, îi ia de la școală.
Fără cheltuieli de judecată.
Apelantul I. G., în replică, arată că nu este împiedicat să-și vadă copii, însă intimata își va găsi un partener de viață și dorește să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să i se recunoască acest drept. Nu ține neapărat ca minorii să rămână peste noapte în domiciliul său, dar dorește să-i ducă în excursii.
Tribunalul, în conformitate cu art.394 alin.1 Cod pr.civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
După deliberări,
TRIBUNALUL:
Deliberand asupra prezentului apel civil, constata:
Prin cererea inregistrata sub nr._ pe rolul Judecatoriei Patarlagele, reclamantul I. G. a chemat in judecată pe pârâta Z. V. I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să-i permită a avea legături personale cu minorele I. F. Meluzina, născuta la 12.04.2005 și I. A. G., născuta la 09.07.2008, in modalitatea luării minorelor la domiciliul său pe perioada a două week-end-uri din fiecare lună, câte o săptămână pe perioada vacanțelor de iarna si primăvară si câte o lună pe perioada vacanței de vară.
În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca cele două minore au rezultat din căsătoria părților, iar in urma divorțului, conform sentinței civile nr. 1184 din 08.11.2013, locuința acestora a fost stabilită la domiciliul pârâtei, urmând ca autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii părinți.
Pârâta refuză să-i dea posibilitatea să ia legătura cu minorele, deși a încercat în nenumărate rânduri să comunice cu aceasta si să stabilească de comun acord un program de vizitare.
In atare situație, există necesitatea ca instanța de tutelă să stabilească un astfel de program așa cum prevăd dispozițiile art. 401 cod civil „in caz de neînțelegere intre părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept”.
A menționat faptul că, datorită relației tensionate care există intre reclamant si părinții pârâtei, nu ar exista posibilitatea ca legătura personală cu minorele să se exercite la domiciliul pârâtei, întrucât aceasta locuiește cu părinții săi; că minorele îi sunt atașate sufletește si că își doresc să vină în vizită la domiciliul său.
Față de toate aceste aspecte, a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei să-i permită să aibă legături personale cu minorele, în modalitatea mai sus indicată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 401 cod civil.
În dovedirea acțiunii, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind atașată sentința civilă nr. 1184/8.11.2013, precum și proba testimonială cu doi martori, fiind propuși martorii I. Ș., domiciliat în comuna Siriu, . și D. S., domiciliată în oraș Nehoiu, . B..
Prin rezoluția judecătorului de la data de 23.12.2013, s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și înscrisurile atașate acesteia pârâtului, cu mențiunea ca, în termen de 25 de zile de la comunicare, să depună întâmpinare, sub sancțiunea prevăzută de art. 208 alin. 2 cod procedură civilă, respectiv decăderea din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, in afara celor de ordine publică.
La data de 07.01.2014 s-a depus întâmpinare, iar prin rezoluția din data de 08.01.2014 s-a dispus comunicarea acesteia reclamantului, pentru a depune răspuns la întâmpinare.
Prin rezoluția din data de 23.01.2014, a fost stabilit primul termen de judecată.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii privind modalitatea de a avea legături personale cu minorele, prin luarea acestora la domiciliu reclamantului, aratand ca, în cazul în care acesta va înțelege să-și modifice cererea, în sensul că aceste legături personale cu minorele să aibă loc la domiciliul actual al acestora de două ori pe lună, reclamanta a menționat că este de acord cu această cerere modificată.
Motivele pentru care pârâta nu este de acord cu acțiunea sunt următoarele: nici reclamantul si nici familia acestuia nu prezintă garanția că minorele vor fi in siguranța la domiciliul acestora; reclamantul consuma permanent băuturi alcoolice si este foarte agresiv cu minorele.
De multe ori, reclamanta a încercat sa le convingă să-și viziteze tatăl și bunicii paterni, dar acestea ar fi acceptat numai dacă le însoțea si aceasta sau membri ai familiei sale.
A mai aratat că și tatăl reclamantului este la fel de agresiv atunci când consuma băuturi alcoolice, iar mama acestuia este bolnavă si nu poate supraveghea sau întreține pe cele două minore la domiciliul lor.
Reclamantul a încercat de câteva ori să ia legătura cu minorele pe stradă când mergeau la școală, dar de fiecare dată în stare de ebrietate.
Până in prezent, de la data despărțirii în fapt, reclamantul nu s-a interesat de minore, având în vedere ca autoritatea părintească este exercitată în comun și nu a contribuit cu nimic la întreținerea acestora.
Pârâta a mai menționat că reclamantul nu a fost împiedicat niciodată să aibă legături cu minorele la locuința acestora, de multe ori acestea s-au dus la locuința reclamantului si bunicilor paterni însoțite de un membru al familiei, dar de fiecare dată au fost dezamăgite de climatul existent si mai ales de faptul că tatăl lor era băut și se purta urât cu acestea.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 cod procedură civilă.
S-a solicitat administrarea probei cu martorii C. E., domiciliată in comuna Siriu, . și Z. A., domiciliată în orașul Nehoiu, ..
În ședința publică de la data de 03.04.2014, instanța a procedat la audierea martorilor I. Ș. și D. S., propuși de reclamant si martora Cărutașu E., propusă de pârâtă, depozițiile acestora fiind consemnate si atașate la dosar.
În camera de consiliu, instanța a procedat la ascultarea minorelor I. F. Meluzina și I. A. G., in prezenta unui psiholog desemnat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B., conform procesului verbal întocmit la data de 03.04.2014. Minorele au arătat, în esență, că nu doresc să locuiască cu tatăl lor, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, întrucât în perioada în care locuiau împreună, tatăl lor le bătea și le înjura, minorele precizând că la tatăl lor acasă este scandal mai tot timpul.
La dosarul cauzei a fost depus raportul de anchetă psihosocială de la domiciliile părților.
De asemenea, la solicitarea instanței, Cabinetul medical al medicului de familie Remișovschi A. din ., a comunicat fișa medicală a numitei I. A., mama reclamantului.
La fila 29 din dosar a fost depus biletul de ieșire din spital emis de Spitalul de Psihiatrie–N., iar la filele 30-31 au fost depuse două facturi emise de Poșta Română, din care rezultă că reclamantul a achitat pensia de întreținere.
Prin s.c. nr. 453/10.04.2014, Judecatoria Patarlagele a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul I. G., în contradictoriu cu pârâta Z. (I.) V.-I. și autoritatea tutelară P. C. SIRIU, ca fiind neîntemeiată; a luat act că nu se solicită plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept: din căsătoria părților au rezultat minorele I. F. Meluzina și I. A. G., iar prin sentința civilă nr .1184 /08.11.2013 a fost desfăcută căsătoria părților prin acordul acestora, locuința minorelor fiind stabilită la mama acestora, iar autoritatea părintească s-a stabilit a fi exercitată in comun de ambii părinți.
Din declarațiile martorilor, coroborate cu biletul de ieșire din spital aflat la fila 29 din dosar, a rezultat faptul că reclamantul a consumat băuturi alcoolice, însă așa cum a precizat martora D. S., în prezent acesta nu mai consuma băuturi alcoolice.
Totodată, s-a mai retinut faptul că, in perioada conviețuirii, între soți au existat neînțelegeri, datorate în principal, comportamentului reclamantului pe fondul consumului de alcool, comportament care a fost surprins de către minore, așa cum rezultă din opinia acestora exprimată cu ocazia ascultării în prezența unui psiholog. Acestea nu au fost de acord să rămână în prezența numai a tatălui și la locuința acestuia.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu părinții, iar potrivit art. 15 din aceeași lege, relațiile personale se pot realiza prin găzduirea copilului pe perioada determinată de către părintele la care copilul nu locuiește in mod obișnuit. Corespunzător dreptului copilului de a menține relații personale cu părintele căruia nu i-a fost încredințat este si dreptul părintelui de a menține legături personale cu copilul său, drept garantat de art. 401 din codul civil si de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la respectarea vieții de familie, presupunând implicit și dreptul de a menține legături personale cu minorul care locuiește împreună cu celălalt părinte. În exercitarea acestui drept al reclamantului, instanța trebuie să țină cont în primul rând de interesul copilului, pentru ca măsura luată să nu impieteze asupra dezvoltării normale a copilului.
Conform art. 401 din noul cod civil, în cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau părinții separați de copilul lor, au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Pentru a proceda la stabilirea unui program de vizitare printr-o hotărâre judecătorească este necesar ca prin modalitatea stabilită să fie respectat interesul superior la copilului. Prin modalitatea solicitată de reclamant prin acțiune, de a avea legături personale cu minorele, prin luarea acestora la domiciliul său pe perioada a două week-end-uri din fiecare lună, câte o săptămână pe perioada vacanțelor de iarnă și primăvara și câte o lună pe perioada vacanței de vară, față de situația de fapt reținută, s-a apreciat că este contrară interesului superior al celor două minore având în vedere vârsta acestora, minorele având nevoie de o îngrijire specială, iar separarea acestora, de mediul familial cu care sunt obișnuite, cu preluarea lor la domiciliul tatălui nu este în interesul acestora. Scopul menținerii legăturilor personale nu este de a îngreuna situația minorelor, ci acela de a consolida relațiile afective cu părintele cu care minorele nu locuiesc în mod obișnuit. În realizarea efectivă a acestei legături trebuie ca instanța să țină cont și de interesul manifestat de părinte în acest sens. Or, reclamantul nu a dovedit faptul că are o relație apropiată cu minorele, astfel încât acestea să-și manifeste dorința de a locui cu tatăl lor, chiar si pe perioade scurte de timp.
Față de toate aceste considerente, instanța a respinse acțiunea, ca fiind neîntemeiată.
In temeiul art. 453 cod procedură civilă, a luat act că nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul I. G., care a criticat solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, din urmatoarele considerente:
1. Instanța de fond nu a analizat corespunzător tot probatoriul administrat in cauza si a pronunțat o soluție bazata doar pe punctul de vedere al minorelor. In fapt, a solicitat ca instanța sa o oblige pe fosta sa soție sa-i permita sa întrețina legaturi personale cu fícele sale, al căror domiciliu a fost stabilit la mama lor, prin sentința civila nr. 1184/2013, in sensul de a-i da posibilitatea sa le ia pe acestea, in vizita la domiciliul sau, întrucât o alta modalitate de a contacta minorele nu exista, in condițiile in care partea adversa refuza sa-i permita sa le viziteze la domiciliul sau. Asa cum a dovedit prin probatoriul administrat in cauza, respectiv martori, intre foștii sai socri, cu care intimata locuiește, si apelant, au existat o . divergente si conflicte, in urma cărora aceștia nu ii permit sa mearga la domiciliul fostei sale soții. Chiar daca intimata afirma ca ar fi de acord sa-i dea posibilitatea sa-si viziteze fiicele la domiciliul sau, acest lucru nu este posibil, intrucat părinții sai i-au adresat o . jigniri si amenințări, in sensul ca nu-i vor permite niciodată sa aiba acces in casa proprietatea dansilor.
A incercat sa-si vada copiii si sa ia legătura cu aceștia, in acest mod, dar de fiecare data, a fost amenințat sa păstreze distanta fata de aceasta locuința, prin violenta fizica si verbala. Asa cum rezulta din depozițiile martorilor propuși de apelant, (I. Ș. si D. S.), a fost nevoit, in nenumărate rânduri, sa aștepte copiii pe . avea o conversație cu acestea, iar atunci cand a dorit sa le ofere daruri, mama lor a refuzat categoric sa-i dea aceasta posibilitate.
Dupa cum se poate observa, in preambulul dispozitivului sentinței civile atacate, instanța nu face vorbire despre cele relatate de catre martorii propuși de apelant si nici de înscrisurile aflate la dosar, cu privire la acest aspect.
In acest sens, a fost depus, un document de catre partea adversa, care atesta faptul ca, intre tatăl sau si foștii socrii a existat un incident ce a fost reclamat la organele de politie. Sub acest aspect, este evidenta relația tensionanta intre familiile partilor si, implicit, imposibilitatea ca apelantul sa se deplaseze la domiciliul pârtii adverse, in vederea stabilirii legăturii personale cu minorele.
Referitor la punctul de vedere al acestora, fata de apelant, considera ca nu este suficient pentru a crea o parere instanței, fata de obiectul dosarului, in condițiile in care copiii se afla la o vârsta frageda, la care pot fi ușor influențați. Conform art. 401 C. civ., părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. Acest drept este expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie, precum și al protecției speciale al drepturilor copilului.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
2. Instanța nu a acceptat ca posibila niciuna dintre modalitățile indicate de apelant pentru stabilirea unui program de vizitare, in asa măsura, incat sa nu-i fie încălcat acest drept.
Legăturile personale cu copiii nu se pot derula și mai ales dezvolta în condițiile impuse de partea adversa, la domiciliul său, deoarece ar agrava si mai mult starea de conflict dintre parti si ar afecta programul minorilor. Totodată, lipsește de conținut dreptul subiectiv al cărui exercițiu devine formal. In plus, în această modalitate, nu se poate asigura intimitatea necesară unei relații personale, mai ales că este necesar ca, prin reluarea comunicării, relația minorilor cu tatăl să fie firească, lucru care nu s-ar putea realiza la domiciliul intimatei.
Astfel, chiar dacă copiii se află în grija mamei, nu s-a stins dreptul tatălui și, în aceeași măsură, al minorilor, de a avea o relație firească, afectivă cu tatăl, în afara domiciliului pârtii adverse, mai ales că, în prezent, minorii sunt la o vârstă la care trebuie să știe că nu sunt abandonați de către tatăl lor, iar sentimentul că și tata dorește să-i vadă, că sunt iubiți de ambii părinți, poate da minorilor o mai mare siguranță în plan afectiv, ajutându-i în evoluția lor viitoare.
Analizând, așadar, interesul minorilor în ce privește stabilirea de legături personale cu tatăl, instanța urma sa aiba in vedere si împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minori și tatăl lor, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel copiilor, ale căror interese trebuie cu prioritate protejate.
3. Instanța a reținut doar aspecte precizate de catre partea adversa, fara a exista dovezi care sa ateste ca ele corespund realității.
F. sa soție s-a opus cu înverșunare solicitării sale de a avea legaturi personale cu minorele, asa cum si-a exprimat punctul de vedere in întâmpinare, accentuând anumite aspecte negative ale relatiei dintre ei, care au făcut obiectul dosarului de divorț. Astfel, instanța a reținut ca apelantul ar fi un consumator împătimit de alcool, situație ce nu corespunde realității. Asa cum au indicat si martorii, a consumat alcool ocazional, dar ulterior a urmat un tratament de specialitate, iar in prezent, nu consuma deloc, a depus la dosar o scrisoare medicala, ce atesta starea sa de sănătate actuala. Nu s-a dovedit că ar fi avut un comportament violent față de minori sau în prezența acestora, că ar afecta, prin manifestările sale de viața, sănătatea copiilor, sau mediul in care locuiesc în prezent, ar avea o influentă nefastă asupra comportamentului acestora. Asa cum rezulta din concluziile raportului de ancheta sociala, domiciliaza singur, ., proprietatea personala si dispune de condiții normale de locuit.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, creată în aplicarea art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „din momentul și datorită însăși împrejurării nașterii copilului, între părinți și copil există o legătură constitutivă de viață de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanțe excepționale” – Cauza Berrehab contra Olandei- legătură personală care reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care împiedică aceste relații reprezintă o ingerință în dreptul la viața familială” – Cauza Johansen contra Norvegiei-.
Curtea Europeană a decis că, în executarea unor măsuri care țin de legătura părinților cu copiii, trebuie să se țină seama de interesele superioare ale acestora și, în ipoteza în care contactele cu părinții ar risca să amenințe aceste interese sau să aducă atingere drepturilor sale, autoritățile naționale au îndatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru între toate interesele părților (cauza Ignaccolo-Zenide contra României).
Curtea a denunțat comportamentul ilicit al părintelui la care copilul locuiește, care se opune la legătura dintre celălalt părinte și minor și a apreciat că statul are obligația de a lua măsurile adecvate și suficiente pentru a fi respectate dispozițiile art. 8 (cauza Maire contra Portugaliei).
In drept, intemeiaza apelul pe dispozitiile art. 466, art. 470 si următoarele din Cod procedura civila.
Intimata a depus la dosar, in termen legal, intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, avand in vedere urmatoarele aspecte:
1. Din motivarea sentinței civile atacate, rezulta ca instanța a analizat toate probele administrate in cauza, respectiv înscrisuri si declarații de martori, tinand cont in același timp si de poziția minorelor ascultate in prezenta unui psiholog. Apelantul nu indica nicio proba care sa justifice o alta soluție decât cea data de instanța, ci susține in continuare ca nu poate lua legătura cu minorele, invocând pretinse tensiuni intre el si familia intimatei. Intimata locuiește cu minorele separat de părinții sai, de cate ori a venit sa le viziteze pe minore, apelantul nu a fost impiedicat de nimeni.
La pronunțarea soluției, instanța a ținut cont de comportamentul reclamantului-apelant fata de minore, de faptul ca acesta a fost un consumator de alcool, asa cum rezulta din biletul de ieșire din spital (fila 29) si de faptul ca nici reclamantul si nici familia acestuia nu prezintă garanția ca minorele vor fi in siguranța la domiciliul acestora.
2. Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat o singura modalitate de a avea legătura cu minorele si nu si-a completat cererea in termen.
3. In motivarea sentinței, instanța a ținut cont de toate probele existente la dosar, dar mai ales de interesul minorelor.
Examinand apelul prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, probelor administrate, criticilor formulate, prin prisma dispozitiilor legale incidente, tribunalul constata ca este intemeiat si urmeaza sa fie admis, avand in vedere urmatoarea argumentare in fapt si in drept: obiectul prezentei cauze rezida in actiunea formulata de reclamantul I. G., care a chemat in judecată pe pârâta Z. V. I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să-i permită a avea legături personale cu minorele I. F. Meluzina, născuta la 12.04.2005 și I. A. G., născuta la 09.07.2008, in modalitatea luării minorelor la domiciliul său pe perioada a două week-end-uri din fiecare lună, câte o săptămână pe perioada vacanțelor de iarna si primăvară si câte o lună pe perioada vacanței de vară.
Prin s.c. nr. 453/10.04.2014, Judecatoria Patarlagele a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul I. G., în contradictoriu cu pârâta Z. (I.) V.-I. și autoritatea tutelară P. C. SIRIU, ca fiind neîntemeiată; a luat act că nu se solicită plata cheltuielilor de judecată.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul I. G., criticile sale vizand, in esenta, faptul ca:
- instanta de fond nu a analizat corespunzător tot probatoriul administrat in cauza si a pronunțat o soluție bazata doar pe punctul de vedere al minorelor, respingand solicitarea de a avea legaturi personale cu acestea;
- parata nu ii permite sa intretina legaturi personale cu fícele sale, al căror domiciliu a fost stabilit la mama lor, in sensul de a-i da posibilitatea sa le ia pe acestea, in vizita la domiciliul sau, întrucât o alta modalitate de a contacta minorele nu exista;
- instanța nu a acceptat ca posibila niciuna dintre modalitățile indicate de apelant pentru stabilirea unui program de vizitare, in asa măsura, incat sa nu-i fie încălcat acest drept;
- si in situatia in care copiii se află în grija mamei, nu s-a stins dreptul tatălui și, în aceeași măsură, al minorilor, de a avea o relație firească, afectivă cu tatăl, în afara domiciliului pârtii adverse, mai ales că, în prezent, minorii sunt la o vârstă la care trebuie să știe că nu sunt abandonați de către tatăl lor, iar sentimentul că și tata dorește să-i vadă, că sunt iubiți de ambii părinți, poate da minorilor o mai mare siguranță în plan afectiv, ajutându-i în evoluția lor viitoare;
- instanta a reținut doar aspecte precizate de catre partea adversa, fara a exista dovezi care sa ateste ca ele corespund realității; ca nu s-a dovedit că ar fi avut un comportament violent față de minori sau în prezența acestora, că ar afecta, prin manifestările sale de viața, sănătatea copiilor, sau mediul in care locuiesc în prezent, ar avea o influentă nefastă asupra comportamentului acestora;
- in conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, creată în aplicarea art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „din momentul și datorită însăși împrejurării nașterii copilului, între părinți și copil există o legătură constitutivă de viață de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanțe excepționale” – Cauza Berrehab contra Olandei- legătură personală care reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care împiedică aceste relații reprezintă o ingerință în dreptul la viața familială” – Cauza Johansen contra Norvegiei-.
In legatura cu aceste aspecte, tribunalul retine ca art. 31 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, statuează că ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor și că exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
În conformitate cu prevederile art. 44 alin.1 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. În temeiul alin. 2 din același act normativ, părinților le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării copiilor; părinții sunt obligați să le asigure copiilor locuință, precum și condițiile necesare pentru creștere, educare, învățătură și pregătirea profesională.
Tribunalul are in vedere prevederile Legii nr. 272/2007, privind promovarea și protecția dreptului copilului, in care se arata ca măsura încredințării minorului spre creștere și educare se ia numai în considerarea respectării principiului interesului superior al acestuia.
În sensul art. 15 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, relațiile personale se pot realiza prin: întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are dreptul la relații personale cu copilul; vizitarea copilului la domiciliul acestuia; găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul. Raportat la acest conținut al dreptului părintelui separat de copil, de a avea legături personale cu acesta, conform art. 401 din Codul civil, tribunalul constată că reclamantul a solicitat găzduirea fiicelor, în timp ce pârâta a fost de acord numai cu vizitarea minorelor la domiciliul mamei.
Art. 483 alin. 1 și alin. 3 Cod civil stabilesc că autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparține în mod egal ambilor părinți, ambii părinți răspunzând pentru creșterea copiilor lor minori. A.. 2 stipulează că părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
Conform art. 486 ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
Art. 496 alin. 2 prevede ca dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. Conform alin. 5 părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia; instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
In aceeasi masura, potrivit art. 262 alin. 1, copilul nu poate fi separat de părinții săi fără încuviințarea acestora, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Conform alin. 2 copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia, exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.
In aceeasi ordine de idei, art. 263 alin. 1 prevede ca orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijit, crescut și educat de aceștia. Totodată, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/ 2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Conform alin. 3, părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. Art. 15 alin. 1 lit. C prevede că relațiile personale se pot realiza, printre altele, și prin găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit.
Art. 2 alin. 2 din lege dispune că principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal, alin. 3 stabilind că acest principiu va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Legaturile personale intre parinte si copilul sau sunt incluse si in disp. Art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care protejeaza respectarea dreptului la viata privata si de familie, reprezentand un element fundamental al vietii de familie, chiar daca relatia intre parinti s-a rupt. ( Cauzele: Elsholz c/Allemagne, Johansen c / Norvege, Bronda c/Italie). De asemenea, in jurisprudenta Curtii a fost extinsa notiunea de „viata familiala” in sensul art. 8 din Conventie si la relatiile dintre rude apropiate care pot avea un rol considerabil in materie, cum ar fi cele intre bunici si nepoti, ceea ce implica pentru stat obligatia de a actiona in asa fel, incat sa asigure rezolvarea normala a acestor raporturi. ( CEDH 13 iunie 1976 si 9 iunie 1998).
În cauza M. and Armağan Akın împotriva Turciei, Curtea Europeana a drepturilor Omului a considerat, de la bun început, că nu poate exista nicio îndoială că, între părinții și copiii născuți din relația lor din timpul căsătoriei, ca in cazul prezentului dosar, există o legătură care ține de viața de familie în sensul art. 8 § 1 din convenție. O astfel de relație naturală de familie nu se încheie din cauza faptului că părinții se despart sau divorțează și, drept urmare, copilul nu mai locuiește cu unul din părinții săi (a se vedea Cılız împotriva Țărilor de Jos, nr._/95, pct. 59, CEDO 2000‑VIII, precum și cauzele citate aici).
Curtea a reiterat, de fiecare data, că scopul esențial al art. 8 este de a proteja persoanele particulare împotriva actelor arbitrare ale autorităților publice. În plus, există obligații pozitive inerente „respectării” efective a vieții de familie. Totuși, limitele dintre obligațiile pozitive și negative ale statului în conformitate cu această prevedere nu se pretează unei delimitări precise. Principiile aplicabile sunt totuși similare. În ambele contexte, trebuie avut în vedere echilibrul just ce trebuie realizat între interesele contradictorii, iar în ambele contexte statul beneficiază de o anumită marjă de apreciere (a se vedea Tuquabo-Tekle și alții împotriva Țărilor de Jos, nr._/00, pct. 42, 1 decembrie 2005).
În examinarea acesteia, Curtea a luat în considerare jurisprudența sa în temeiul art. 8 din convenție, care subliniază obligația autorităților de a ține seama de interesul superior al copilului [a se vedea Maslov împotriva Austriei (MC), nr. 1638/03, pct. 82, 23 iunie 2008]. În plus, o apreciere a calității procesului decizional impune Curții să stabilească dacă concluziile autorităților naționale aveau o bază probatorie suficientă (inclusiv, după caz, declarații ale martorilor, rapoarte întocmite de autorități competente, expertize psihologice și de alt tip, precum și bilete medicale) și dacă părțile interesate, inclusiv copiii, erau capabili să își exprime opiniile [a se vedea, de exemplu, Havelka și alții împotriva Republicii Cehe, nr._/06, pct. 62, 21 iunie 2007; Haase împotriva Germanei, nr._/02, pct. 97, CEDO 2004‑III (extrase)].
De asemenea, Curtea a reiterat faptul că dreptul părintelui și al copilului de a se bucura unul de compania celuilalt constituie un element fundamental al „vieții de familie”, în sensul art. 8 din convenție (a se vedea, Kutzner împotriva Germanei, nr._/99, pct. 58, CEDO 2002‑I și cauzele citate aici)
Raportand prevederile legale anterior enuntate si practica judiciara invocata la speta dedusa judecatii, tribunalul retine faptul că, din căsătoria părților, au rezultat minorele I. F. Meluzina și I. A. G., iar prin sentința civilă nr. 1184/08.11.2013 a fost desfăcută căsătoria părților prin acordul acestora, locuința minorelor fiind stabilită la mama acestora, iar autoritatea părintească s-a stabilit a fi exercitată in comun de ambii părinți.
Faptul ca minorele au locuinta stabilita la mama nu trebuie sa fie de natură să conducă la o reluare mai grea a legăturilor personale. Nu i se poate limita reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minorele, asa cum a stabilit instanta de fond, cât timp acesta nu are o culpă în stabilirea unei alte locuințe a copilului. Dreptul de a găzdui minorul (conform art. 15 alin. 1 lit. C din Legea nr. 272/2004) trebuie să fie unul efectiv și să se desfășoare în asemenea condiții încât să asigure o apropiere și o comunicare normală dintre părinte și copil, aspect recunoscut si de prima instanta, in motivarea hotararii apelate, insa raportat la circumstantele concrete ale cauzei si tinand cont de interesul superior al minorelor.
Relația de atașament dintre părinte și copil necesită timp, consecvență și se realizează gradual, iar aceasta presupune și ca părintele să aibă la dispoziție pârghiile necesare, inclusiv spațiul necesar, precum și timpul suficient pentru consolidarea relației.
Trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile asupra relației dintre copii și membrii familiei cu care nu locuiesc (astfel cum a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele Ignaccolo-Zenide contra României și Monory contra României și Ungariei), astfel că aceste măsuri de reunire concretă trebuie luate cât mai urgent, pentru a nu se ajunge la o răcire totală a relației.
Tocmai de aceea, in opinia tribunalului, este de preferat ca, la acest moment, avand in vedere si varsta minorelor, să nu se dispună măsuri care ar schimba foarte mult viața minorelor de până în prezent ci, dimpotrivă, de a se menține, pe cât posibil, un mediu de viață deja familiar, inclusiv prin prezenta tatalui in viata acestora si implicarea lui in gazduirea copiilor in domiciliul sau.
Înterzicerea tatalui de a avea legaturi personale cu minorele in domiciliul sau este de natură să conducă la o reluare mai grea a legăturilor personale cu minorele insa, in aceeasi masura, se impune favorizarea dezvoltarii in timp a unor legaturi firesti cu tatal in locuinta sa, astfel incat copilul sa se familiarizeze cu acest mediu si astfel sa poata desfasura relatii normale cu reclamantul – apelant in domiciliul sau.
Acest lucru credem ca se poate realiza, insa, numai prin conlucrarea ambilor parinti, care trebuie sa aiba maturitatea necesara sa inteleaga ca acesti copii sunt ai amandurora si ca interesul lor superior este sa iubeasca si sa fie iubite, in aceeasi masura, de ambii parinti, pentru ca dezvoltarea lor ulterioara sa fie a unui om perfect adaptat societatii in care traieste. Chiar daca acum, data fiind varsta frageda, minorele sunt puternic atasate fata de mama, odata cu dezvoltarea lor, vor cauta un model in viata in persoana tatalui, care trebuie sa fie o prezenta permanenta, nu sporadica, cu atat mai mult cu cat si reclamantul a aratat ca isi doreste acest lucru, desi uneori metodele sale poate nu sunt din cele mai potrivite.
Faptul ca, in trecut, apelantul a consumat bauturi alcoolice, nu poate fi un argument in a-i interzice orice legatura cu minorele, avand in vedere ca acesta a facut eforturi sa se reabiliteze, in ochii colectivitatii si ai fiicelor lui, chiar martora D. S. aratand ca, în prezent, apelantul nu mai consuma băuturi alcoolice.
In ceea ce priveste minorele, acestea au fost audiate in camera de consiliu, insa instanta de fond trebuia sa tina cont, in analiza deciziei minorelor, de varsta si de gradul lor de maturitate, asa cum prevad dispozitiile art. 483 alin. 2 Cod civil, anterior enuntate.
Chiar dacă, în prezent, domiciliul minorelor se afla la mama, nu se poate justifica limitarea dreptului tatalui de a avea legaturi personale cu minorele numai in domiciliul intimatei, față de prevederile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, care permit astfel de limitări numai dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului. Or, astfel de împrejurări nu au fost invocate și dovedite.
Dreptul reclamantului apelant de a păstra legături personale cu fiicele sale nu ar putea fi respectat în condițiile în care legătura s-ar realiza la domiciliul copiilor, avand in vedere ca intre apelant si fostii socri, unde locuiește și mama, există o stare tensionată, dovada si plangerile la postul de politie. Tocmai astfel de neînțelegeri ar putea afecta interesul superior al minorelor, prin influențele asupra dezvoltării lor psihice, fiind de dorit ca derularea relației dintre copil și tată să aibă loc într-o atmosferă calmă, fără influența celuilalt părinte.
Tribunalul reține că posibilitatea dată reclamantului, de a i se incuviinta să păstreze legături personale cu minorele F.-Meluzina și A. G., prin luarea acestora la domiciliul său în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 10-16,00, câte o săptămână în perioada vacanțelor de primăvară și iarnă, precum și în luna august, pe perioada vacanței de vară, nu este de natură a afecta dezvoltarea minorelor, ci are doar menirea de a consolida relația dintre părinte și copile și de a le permite acestora să pastreze o relatie de atasament fata de ambii părinți.
Față de aceste considerente, tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este netemeinică, sub aspectul respingerii cererii de legaturi personale cu minorele, motiv pentru care, in conformitate cu prevederile art. 480 cod de procedura civila, va admite apelul formulat de reclamantul I. G., în contradictoriu cu pârâta Z. (I.) V.-I. și autoritatea tutelară P. C. SIRIU; va schimba, în tot, sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea și va încuviința reclamantului să păstreze legături personale cu minorele F.-Meluzina și A. G., prin luarea acestora la domiciliul său în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 10-16,00, câte o săptămână în perioada vacanțelor de primăvară și iarnă, precum și în luna august, pe perioada vacanței de vară.
Avand în vedere principiul disponibilitatii partilor, va lua act ca nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul I. G., CNP-_, domiciliat comuna Siriu, ., județul B., impotriva s.c. nr. 453/10.04.2014, pronuntata de Judecatoria Patarlagele in dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta Z. (I.) V.-I., CNP-_, domiciliată în comuna Siriu, . și autoritatea tutelară P. C. SIRIU, cu sediul în ..
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că admite acțiunea și încuviințează reclamantului să păstreze legături personale cu minorele F.-Meluzina și A. G., prin luarea acestora la domiciliul său în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 10-16,00, câte o săptămână în perioada vacanțelor de primăvară și iarnă, precum și în luna august, pe perioada vacanței de vară.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014.
Președinte, D. Ridichi | Judecător, I. M. | |
Grefier, E. D. |
Red./Tehnored.D.R./ 5 ex
06.10.2014
Judecătoria Pătârlagele
Judec.fond: M. M. G.
Dosar fond:_
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Hotărâre din 10-11-2014, Tribunalul BUZĂU → |
|---|
