Pensie întreţinere. Decizia nr. 279/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 3899/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 279/2014
Ședința publică de la 05 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. N.
Judecător: A. M.
Grefier: C. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către reclamantul P. V., domiciliat în orașul Nehoiu, .. 83, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 5690/27.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect pensie întreținere, în contradictoriu cu pârâta B. M., domiciliată în ., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este motivat, netimbrat, apelantul a depus la dosar concluzii scrise, copie de pe rezoluția din 5.11.2013 dată de P. de pe lângă Tribunalul B. în dosarul nr. 741/II/2/2013 și adresa Judecătoriei B. din 04.06.2013, dosar nr._, după care:
Instanța constată că apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, deși a fost citat cu această mențiune. Din oficiu, invocă excepția netimbrării cererii de apel, asupra căreia se va pronunța mai întâi, sens în care, în temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, închide dezbaterile și, după deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre, pentru considerentele precizate:
CONSIDERENTELE DECIZIEI:
- Obiectul cererii:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, sub nr._ din data de 21.11.2013, reclamantul P. V. a chemat în judecată pe pârâta B. M., pentru ca instanța să dispună restituirea sumelor datorate de aceasta către fiul părților P. A. P., cu titlu de pensie de întreținere, stabilită prin sentința civilă nr. 7895/21.10.2011.
Judecătoria Pătârlagele a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența în favoarea Judecătoriei B., pronunțând sentința civilă nr. 148/06.02.2014.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._ din data de 19.02.2014.
Prin sentința civilă nr. 5690/27.03.2014, judecătoria a respins acțiunea, ca fiind lipsită de interes.
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că există un titlu executoriu împotriva pârâtei, respectiv sentința civilă nr. 7895/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria B., prin care aceasta a fost obligată să plătească minorului pensie de întreținere în cuantum de 120 lei lunar, cu începere de la data introducerii acțiunii (18.11.2010) și până la majorat. Reclamantul a recunoaște că a primit plata parțială a pensiei de întreținere, prin acțiune solicitând plata pensiei de întreținere până la data de 31.07.2012 când minorul a părăsit domiciliul tatălui, respectiv suma de 960 de lei.
În aceste condiții, reținând că minorul beneficiază deja de pensie de întreținere, în sumă de 120 lei lunar, stabilit prin hotărâre judecătorească, instanța a apreciat că nu există interes pentru a apela la justiție, întrucât reclamantul poate pune în executare silită titlul executoriu deținut, determinarea cuantumului pensiei restante putând fi efectuată de către executor în baza elementelor conținute de titlul executoriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul P. V., la data de 08.05.2014, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 16.05.2014.
În motivare, apelantul a susținut că prima instanță nu a luat în considerare împrejurarea că a formulat plângere penală împotriva pârâtei, pentru abandon de familie. Polițistul a reținut că a fost achitată o parte din pensia de întreținere datorată minorului, însă apelantul a precizat că astfel de dovezi nu au fost făcute.
S-a învederat instanței că împotriva soluției procurorului a promovat plângere, care i-a fost respinsă de către prim-procurorul V. V., fără cercetări.
Apelantul a susținut că judecătorul care a soluționat cauza a încălcat statutul de magistrat, fiind incompatibilă, întrucât ar fi soția prim-procurorului.
2. Excepția netimbrării apelului:
Tribunalul reține că, potrivit art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege. Conform art. 23 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 80/2013, cererile pentru exercitarea apelului se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, dar nu mai puțin de 20 de lei.
Raportat la soluția primei instanțe și obiectul acțiunii, tribunalul a stabilit obligația apelantului de a achita suma de 20 lei, apreciind incidența art. 15 lit. e din O.U.G. nr. 80/2013 (cererile care nu sunt accesorii unei cereri de divorț și care au ca obiect stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare este supusă taxei judiciare de timbru). Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, apelantul nu a exercitat calea de atac a reexaminării, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, și nici nu a solicitat ajutor public judiciar, potrivit O.U.G. nr. 51/2008.
Lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită numai până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel, potrivit art. 470 alin. 3, fraza a doua, din Codul de procedură civilă, iar neîndeplinirea obligației de plată se sancționează cu nulitatea, în baza art. 470 alin. 3, prima frază, din Codul de procedură civilă.
Tribunalul subliniază faptul că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Weisman contra României) s-a reținut că „dreptul la un tribunal” prevăzut de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care face parte din dreptul intern și are prioritate, în baza art. 11 alin. 2 și 20 alin. 2 din Constituția României, atunci când există neconcordanțe, nu este unul absolut. El poate face obiectul unor limitări, de vreme ce, prin însăși natura sa, reclamă reglementare din partea statului, care urmează a alege mijloacele pe care le va folosi în acest scop. În această privință, Curtea nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal. Limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu prevederile art. 6 alin. 1 din Convenție decât dacă prin aceasta se urmărește un scop legitim și dacă există un grad rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. Ținând cont de principiul conform căruia Convenția urmărește protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, Curtea a considerat că trebuie apreciat asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, în contextul circumstanțelor unei spețe date, inclusiv capacitatea reclamantului de a le achita, precum și faza procedurală în care această restricție este impusă. Se poate observa, în raport de aceste criterii de apreciere, subliniate în jurisprudența Curții Europene, că valoarea taxei pretinse este redusă și nu se poate considera că a fost încălcat dreptul reclamantului de acces la un tribunal, cât timp acesta nu a învederat instanței imposibilitatea de a o achita și nu a urmat căile speciale de contestare sau de acordare a facilităților la plată.
Incompatibilitatea judecătorului de la prima instanță, invocată prin motivele de apel, nu este absolută, față de prevederile 45 din Codul de procedură civilă, conform cărora numai cazul stabilit de art. 41 din codul de procedură civilă are această natură juridică (judecătorul care a pronunțat o hotărâre sau încheiere interlocutorie nu mai poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare, revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare). Totodată, instanța precizează că nici numele judecătorului de la prima instanță nu este același cu al prim-procurorului de la P. de pe lângă Tribunalul B. (V., iar nu V.).
Întrucât apelantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, până la termenul acordat cauzei în acest sens, tribunalul va anula ca netimbrat apelul declarat, conform art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția netimbrării apelului, invocată din oficiu.
Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de către reclamantul P. V., domiciliat în orașul Nehoiu, .. 83, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 5690/27.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect pensie întreținere, în contradictoriu cu pârâta B. M., domiciliată în ., jud. B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 septembrie 2014.
Președinte, M. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, C. C. |
Red. M.N.
Tehn. M.N.
Dosar prima instanță:
Judecătoria B. –_
Judecător prima instanță:
A. M. V.
4 ex.
23.09.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din... | Curatelă. Decizia nr. 239/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
