Servitute. Sentința nr. 981/2014. Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2014

Sentința nr. 981/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 8765/200/2010

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 76

Ședința publică de la 05 Martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. R.

Judecător G. I. R.

Grefier E. D.

Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta . B., cu sediul în mun. B., ., județ B., împotriva sentinței civile nr. 9816/27.06.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect servitute, în contradictoriu cu reclamanții R. M. și R. G., ambii domiciliați în mun. B., .. 23, județ B., pârâții . B., cu sediul în mun. B., ., județ B., intervenienții în interes propriu ., cu sediul în mun. B., ., județ B., B. A., domiciliat în mun. B., ., județ B..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2014, consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, ce face corp comun cu prezenta. Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, având în vedere dispozițiile art.260 alin.1 Cod pr.civilă, a amânat pronunțarea pentru termenul din 05.03.2014.

După deliberări,

TRIBUNALUL

Deliberând asupra prezentului apel civil, constata:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamanta . Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . B., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună instituirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâtei, teren deținut în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2826/2003 la BNP Ș. V., trecere care să se efectueze atât cu piciorul, cât și cu autovehicule, pe calea de acces identificată conform schiței anexate, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin aceeași acțiune, reclamata a chemat în garanție, în baza art. 60 și următoarele Cod procedură civilă, pe . – societate în lichidare, prin lichidator ., atât societatea în lichidare, cât și lichidatorul, în nume personal, urmând să răspundă, în cazul în care acțiunea de față nu va fi admisă, pentru daunele provocate.

În motivarea acțiunii, s-a învederat faptul că, prin actul de vânzare cumpărare nr. 5/26.06.2006, autentificat sub nr. 3/27.06.2006 de către judecătorul sindic, în dosarul de faliment și lichidare judiciară nr. 225/2005 al Tribunalului B., reclamanta a devenit proprietara unei suprafețe de 451 m.p, pe care există o construcție, respectiv stație încărcare butelii aragaz cu utilajele aferente, construcție ce se află în interiorul proprietății deținute de către pârâta .. Pentru a avea acces la această proprietate, este necesară trecerea pe drumul de acces, deja amenajat, aflat pe domeniul societății pârâte, drum de acces care deservea, printre altele și această stație de încărcare butelii de aragaz. Printr-un act fraudulos, a cărui anulare s-a cerut în cadrul procedurii de lichidare, ., societate în lichidare, a vândut terenul aferent, inclusiv calea de acces, societății pârâte, actul fiind evident fraudulos, printre alte aspecte și numai pentru faptul că este încheiat între două societăți care sunt subordonate aceluiași grup de interese.

S-a mai arătat că, deși a achitat un preț de peste un miliard lei vechi, nu poate beneficia de bunul cumpărat. Mai mult, așa cum rezultă din adresa nr. 56/2006 emisă de . GASS SRL B., pentru punerea în funcțiune a activului cumpărat, respectiv stație încărcare butelii de aragaz, este necesară deplasarea unor tehnicieni și realizarea unor operațiuni preliminare, inclusiv probarea instalației, toate acestea presupunând obligativitatea accesului cu piciorul și cu autovehicule.

Totodată, reclamanta a precizat că, inițial, partea adversă a fost de acord cu propunerea de a permite accesul la bunul vândut, însă ulterior, când s-a prezentat pentru a semna o convenție referitoare la lămurirea acestei situații, solicitarea a fost refuzată fără nicio justificare, deși calea de acces se constituia într-o alee betonată, deja existentă și având această destinație, fără a produce niciun prejudiciu părții adverse.

Reclamanta a mai susținut că vânzătorul are obligația de a garanta, pe lângă predarea bunului și folosința acestuia, conform scopului pentru care a fost achiziționat, motiv pentru care ., prin lichidator . să-i garanteze dreptul de trecere pe terenul aservit, în măsura în care, încă de la data de la care s-a efectuat publicația de vânzare, au existat discuții și promisiuni în scopul asigurării folosinței acestui bun.

În dovedirea acțiunii s-au depus, în fotocopie: contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2826/27.10.2003, plan de situație, act de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5 autentificat prin Încheierea nr. 3 din 27.06.2006 a judecătorului sindic, procesele verbale din 03.05.2006, 13.06.2006, adresele nr. 72/2006, nr. 56/2006, autorizație de proiectare, încheiere de carte funciară 8733/09.05.2005 – OCPI B., certificat de înregistrare mențiuni din 31.08.2006 – ORC B., încheiere 5017/29.08.2006- ORC Iași, certificat constatator din 31.08.2006 – ORC Iași.

Chemata in garantie . B., lichidator desemnat al . B., prin sentința din 26.09.2005, pronunțată în dosar_, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că, la data efectuării inventarierii, terenul pe care se solicită instituirea servituții de trecere nu mai era în posesia ., fiind înstrăinat conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2826/27.10.2003.

S-a mai arătat că, în timpul desfășurării procedurii de lichidare, a fost promovată acțiune în anulare în temeiul art. 60 și 61 alin. 1 lit. c din Legea 64/1995, în vigoare la acea dată, prin care s-a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare, considerând că vânzarea respectivă s-a făcut în scopul fraudării creditorilor.

Prin sentința nr. 173/24.10.2006, pronunțată în dosar_, s-a dispus anularea actului de vânzare cumpărare, considerându-se că acțiunea este întemeiată, fiind evidentă intenția părților implicate, respectiv . și . de a leza drepturile creditorilor prin această tranzacție.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ., sentința care a fost modificată în tot de Curtea de Apel Ploiești prin decizia_, pronunțată în dosar_, decizie împotriva căreia . a formulat contestație în anulare, care a fost respinsă de Curtea de Apel Ploiești.

Având în vedere acest aspect, lichidatorul judiciar a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu are cum să creeze o servitute pe un teren care nu se află în administrarea sa.

La cererea pârâtei . B., s-a luat interogatoriu reclamantei . Iași, prin administrator, ale cărui răspunsuri au fost consemnate la fila 99 – 100 dosar, iar la termenul de judecată din 15.01.2008 s-au introdus în cauză, în calitate de pârâte, . B. și ., care ulterior a vândut proprietatea sa către . SRL, aceasta fiind introdusă în cauză.

La data de 08.04.2008, . B. a formulat, potrivit art. 49 alin. (1) și (2) art. 50 și următoarele Cod procedură civilă, cerere de intervenție, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . B., instituirea unei servituți de trecere pe terenul situat în municipiul B., ..

În motivarea cererii s-a arătat că, în anul 2006, a cumpărat la licitație publică un bun imobil teren și construcții C 1 – cantină și depozit în suprafață totală de 646 mp, bun situat în municipiul B., ., în forma și întinderea în care acesta este exemplificat în actul de adjudecare, în planul de amplasament și delimitare a bunului și în extrasul de carte funciară, imobil ce era la un moment dat, un tot unitar, fiind proprietatea ..

A mai precizat că, din acest patrimoniu, o parte a terenului, respectiv cel prin care se face accesul în curte, a fost cumpărat de la . de pârâta . (înainte de procedura falimentului), având cale de acces, prin această porțiune, toți cumpărătorii care au dobândit construcții și terenuri adjudecate la licitație în procedura falimentului firmei ..

Totodată, s-a arătat că, după cumpărare, aproximativ un an de zile, accesul său la spațiile cumpărate, cât și al celorlalți proprietari din incintă, a fost făcut pe terenul proprietatea ., fără ca aceasta să împiedice în vreun fel buna folosire a bunurilor proprietatea cumpărătorilor, acest teren fiind de altfel singura cale de acces la construcțiile și terenurile dobândite însă, de câteva luni, accesul său liber la imobilul proprietate a fost îngrădit în mod nejustificat de către pârâtă, care a obstrucționat trecerea sa prin terenul pe care-l folosea în comun cu alți proprietari, chiar și pârâta până la acea dată.

În cauză, s-a dispus efectuarea mai multor expertize tehnice în specialitatea topografie, având în vedere obiecțiunile formulate de părțile din litigiu, de către experții O. M., N. G. și D. I., iar la data de 18.11.2008 s-a efectuat cercetarea locală de către completul de judecată.

Prin concluziile scrise depuse la termenul de judecată din 03.03.2009, pârâta . B. a solicitat efectuarea mai multor variante de constituire a servituții de trecere, inclusiv pe terenul cumpărat în acest scop, cu piciorul și nu cu autoturismul sau orice alt mijloc de locomoție, cerere ce a fost respinsă de instanță, având în vedere că, în cauză, s-au efectuat mai multe expertize topo și pentru stabilirea lipsei de folosință a terenului pe care ar urma să fie instituită servitutea de trecere, dar și pentru faptul că, potrivit promisiunii de vânzare cumpărare depusă de pârâtă la dosarul cauzei, aceasta se obliga să încheie actul de vânzare cumpărare până la data de 28.02.2009, sens în care nu s-a produs nicio dovadă până la data pronunțării sentinței.

Prin sentința comercială nr. 439/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul B., a fost a fost admisă acțiunea principală și cererea de intervenție și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a E. C. IPURL B. și cererea de chemare în garanție.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta S.C. M. I. S.R.L. și pârâții S.C. S. G. S.A. și S.C. M. S. S.A.

Prin decizia civilă nr. 116 din 09.10.2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, au fost admise apelurile, a fost anulată sentința apelată și cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Judecătoriei B..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control a avut în vedere că raportul juridic dedus judecății are natură civilă și nu comercială, în mod eronat fiind soluționată de către tribunal, în temeiul art. 2 pct.1 lit. a C. pr. civ.

Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 21.06.2010, sub numărul_ .

La termenul din 10.11.2010, R. M. și R. G. au formulat cerere de subrogare în drepturile reclamantei, ca urmare a intervenirii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1483/06.09.2010, iar B. T. A. a formulat cerere de subrogare în drepturile intervenientei în interes propriu S.C. B. P. S.R.L., instanța luând act de cererile de subrogare și dispunând rectificarea citativului în acest sens.

La termenul din 16.03.2011, în temeiul art. 160 C. pr. civ., instanța a respins cererea de efectuare a cercetării la fața locului și de administrare a probei cu expertiză specialitatea topocadastru, apreciind că acestea au fost administrate de Tribunalul B., rămân câștigate judecății, nefiind motive temeinice care să justifice refacerea acestora

La termenul din 25.05.2011, S.C. B. P. S.R.L a formulat o nouă cerere de intervenție în interes propriu, căpătând calitate de intervenient

La termenul din 11.04.2012, pârâta S.C. S. G. S.A. a reiterat cererea de refacere a probatoriilor, cerere care a fost respinsă.

La termenul din 20.06.2012, instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a chematei în garanție S.C. S. I. S.R.L.

Prin s.c. nr. 9816/27.06.2012, Judecatoria Buzau a admis acțiunea civilă având ca obiect servitute, formulată de reclamanta S.C. MICHELLE I. S.R.L. și continuată de reclamanții R. M. și R. G., în contradictoriu cu pârâții S.C. S. G. S.A. și S.C. M. S. S.A.; a admis cererea de intervenție formulată de intervenienții în nume propriu S.C. B. P. S.R.L. și B. T.; a dispus instituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamanților R. M. și R. G. și a intervenienților . B. și B. T., pe traseul compus din suprafața S1 de 594 m.p (delimitată între punctele de reper: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 17, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 1, marcată în culoare verde) și suprafața S2 de 1410 m.p (delimitată între punctele de reper: a, b, c, d, e, f, g, 37, 36, 35, 39, 40, 43, 44, 45, 46, h, i, j, k, l, m, 47, 48, n, o, p, q, marcată în culoarea verde), conform schiței anexe la expertiza topografică (completare) G. N.; a obligat pe reclamanții R. M. și R. G. să plătească pârâtei . B. suma totală de 342,57 euro/an, din care 90,06 euro/an pentru .,51 euro/an pentru . de despăgubiri; a obligat pe reclamanții R. M. și R. G. să plătească pârâtei . B. suma totală de 65,45 euro/an pentru . pe intervenienții . B. și B. T. să plătească pârâtei . B. suma totală de 464,37 euro/an, din care 102,58 euro/an pentru suprafața S1 și 361,79 euro/an pentru . de despăgubiri; a obligat pe intervenienții . B. și B. T. să plătească pârâtei . B. suma de 74,55 euro/an pentru suprafața S1; a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a chematei în garanție S.C. S. I. S.R.L; a anulat cererea de chemare în garanție a S.C. S. I. S.R.L., ca fiind formulată față de o persoană fără capacitate procesuală de folosință; a obligat pe pârâta . B. să plătească intervenientei . B. cheltuieli de judecată în cuantum de 2134,65 lei și intervenientului B. T. cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.

Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept: potrivit actului de vânzare cumpărare nr. 5/26.06.2006, autentificat sub nr. 3/27.06.2006 de către judecătorul sindic desemnat în dosarul de insolvență nr. 225/2005 al Tribunalului B., reclamanta . B. a devenit proprietara unei suprafețe de teren de 451 m.p situat în municipiul B., ., pe care există o construcție – stație de încărcare butelii de aragaz cu utilajele aferente, ce se află în interiorul proprietății pârâtei . B.. Ulterior, a înstrăinat bunurile menționate către reclamanții R. M. și R. G., astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1483/06.09.2010.

În anul 2006, intervenienta . B. a devenit proprietara terenului în suprafață totală de 646 m.p și a unei construcții situate la aceeași adresă, în municipiul B., ..

Bunurile sus menționate dobândite de reclamantă și intervenientă au constituit, anterior momentului dobândirii, un tot unitar, fiind proprietatea ..

În perioada anterioară vânzării, terenul reprezentând . avut aceeași destinație, fiind folosit de către . încă de la dobândirea întregii proprietăți, în baza contractului de vânzare cumpărare 2148/04.07.1994, destinație menținută și după perfectarea contractului de vânzare cumpărare 2826/27.10.2003, încheiat între . și . pentru suprafața de 1410 m.p.

Anterior dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate, activitatea comercială desfășurată în cadrul punctului de lucru era una specifică, constând în stație încărcare butelii de aragaz, aceeași activitate fiind menținută și în prezent, fapt rezultat din conținutul actului de vânzare cumpărare 5/26.06.2006 și care necesită o cale de acces care să permită, dată fiind natura acestei activități, accesul cu mijloace speciale de transport.

Având în vedere că niciuna din părțile din litigiu nu a fost de acord cu expertiza întocmită de expert O. M., în cauză a fost efectuată o altă expertiză tehnică judiciară de expert N. G..

În urma discuțiilor purtate cu părțile la fața locului, cu ocazia efectuării măsurătorilor, în opinia expertului a rezultat o singură variantă de cale de acces formată din două sectoare, după cum urmează: suprafața S1 = 594 m.p, suprafață delimitată de punctele de contur: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 17, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 1, având categoria de folosință cale de comunicație rutieră, proprietate indiviză a . B. (suprafața de 344 m.p) și . B. (suprafața de 250 m.p); - suprafața S2 = 927 m.p, suprafață delimitată de punctele de contur a, b, c, 21, d, 26, 37, 36, 35, 39, 40, 42, e, f, g, h, i, j, k, a.

Reclamanta, intervenienta și pârâta au formulat obiecțiuni cu privire la varianta propusă în raportul de expertiză întocmit de expert N. G..

Prin răspunsul la obiecțiunile formulate, având în vedere planșa topografică din anul 1997 depusă la dosar, planșă în care este evidențiat un drum de acces la clădirile situate în incintă, expertul a propus o nouă variantă de servitute de trecere formată din 2 sectoare, după cum urmează: - suprafața S1 = 594 m.p, suprafață delimitată de punctele de contur: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 17, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 1, având categoria de folosință cale de comunicație rutieră, proprietate indiviză a . B. (suprafața de 344 m.p) și . B. (suprafața de 250 m.p); - suprafața S2 = 1410 m.p,suprafață delimitată de punctele de contur: a, b, c, d, e, f, g, 37, 36, 35, 39, 40, 43, 44, 45, 46, h, i, j, k, l, m, 47, 48, n, o, p, a.

Instanța a apreciat ca fiind nedocumentat punctul de vedere al expertului N. G. cu privire la calculul lipsei de folosință a terenului propus drept cale de acces, motiv pentru care a dispus efectuarea unei alte expertize tehnice judiciare de către expert D. I., desemnat ca urmare tragerii la sorți.

Pentru a efectua evaluarea terenului – drum de acces, expertul D. I. a avut în vedere criteriile necesare pentru determinarea valorii reale a acestuia, ținând cont de: categoria de folosință, clasa și calitatea, importanța social economică, dacă este construibil sau arabil și dacă trebuie ameliorat, natura și proprietățile solului, gradul de fertilitate, relief, poziție și vecinătăți, distanța față de localitate și căi de acces, procese de degradare, amplasamentul construcțiilor.

Suprafața de teren pe care ar putea fi instituită servitutea de trecere pentru ., B. T. A. și respectiv R. M. și R. G., precum și cotele în procente care le revin acestora și pârâtei . B., au fost luate de expertul D. I. din completarea raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expert N. G..

Valorile pe care expertul tehnic judiciar în specialitatea construcții le-a obținut în Anexele 1-3 ale raportului de expertiză pentru lipsa de folosință a suprafeței de teren (aparținând pârâtei . B.) de pe drumul de acces ce constituie servitute de trecere, amplasat în Municipiul B., .. 10, județ B., sunt de 0,20 Euro/m.p (metoda I), de 0,56 Euro/m.p (metoda II) și de 0,80 Euro/m.p (metoda III).

Având în vedere valoarea obținută de expertul tehnic inginer D. I. prin metoda II – 0,56 Euro / m.p, dar și faptul că în . totală de 594 m.p, sunt doi proprietari în indiviziune, respectiv ., care deține suprafața de 344 m.p, respectiv 57,91 % din total și ., ce deține suprafața de 250 m.p, respectiv 42,09 % din total, urmare a calculului efectuat de instanță, a reiesit că reclamanții trebuie să plătească pârâtei . lipsa de folosință a terenului numai pentru suprafața ce o dețin aceștia în funcție de cât reprezintă din suprafața deținută de societățile susmenționate, respectiv suma de 90,06 Euro/m.p (344 mpx0,56 euro/m.p= 192,64 euro; 192,64 euro x 46,75 % = 90,06 euro/ m.p), iar suma pe care trebuie să o plătească intervenienții aceleiași pârâte este de 102,58 euro/m.p (344 m.p x 0,56 euro/m.p = 192,64 euro; 192,64 euro x 52,25 % = 102,58 euro/m.p).

. totală de 1410 m.p și este proprietatea pârâtei ., iar suprafața de 451 m.p deținută de reclamanți reprezintă 31,98 %, în timp ce suprafața de 646 m.p deținută de intervenienți reprezintă 45,82%. Pentru lipsa de folosință a terenului din această parcelă, urmare calculului efectuat de instanță, reclamanții trebuie să plătească suma de 252,51 euro/mp(1410 m.p x 0,56 euro / m.p = 789,60 euro; 789,60 euro x 31,98 / = 252,51 euro/ mp), iar intervenienții trebuie să achite suma de 361,79 euro/m.p (1410 m.p x 0, 56 euro/m.p = 789,60 euro; 789,60 euro x 45,82 % = 361,79 euro/m.p).

Pentru suprafața S1 de 250 mp aparținând pârâtei . B., urmare a calculului efectuat de instanță, a reiesit că reclamanții trebuie să plătească acestei pârâte lipsa de folosință a terenului numai pentru suprafața ce o dețin aceștia în funcție de cât reprezintă din suprafața totală, respectiv suma de 65,45 Euro/m.p (250 mpx0,56 euro/m.p= 140 euro; 140 euro x 46,75 % = 65,45 euro/ m.p), iar suma pe care trebuie să o plătească intervenienții aceleiași pârâte este de 102,58 euro/m.p(250 m.p x 0,56 euro/m.p = 140euro; 140 euro x 52,25 % = 74,55 euro/m.p).

Întrucât, potrivit dispozițiilor art. 616 Cod procedură civilă, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona, având în vedere considerentele expuse mai sus, instanta de fond a admis acțiunea reclamanților R. M. și R. G. și cererea de intervenție formulată de . B. și B. T. A. și, pe cale de consecință, a dispus instituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamanților și a intervenienților pe traseul compus din suprafața S1 de 594 m.p (delimitată între punctele de reper: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 17, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 1 marcată în culoare verde) și suprafața S2 de 1410 m.p (delimitată între punctele de reper: a, b, c, d, e, f, g, 37, 36, 35, 39, 40, 43, 44, 45, 46, h, i, j, k, l, m, 47, 48, n, o, p, q, marcată în culoarea verde), conform schiței anexe la expertiza topografică (completare) G. N., depusă la fila 216-217 dosar.

A obligat pe reclamanții R. M. și R. G. să plătească pârâtei . B. suma totală de 342,57 euro/an, din care 90,06 euro/an pentru .,51 euro/an pentru . de despăgubiri; pe reclamanții R. M. și R. G. să plătească pârâtei . B. suma totală de 65,45 euro/an pentru . . B. și B. T. să plătească pârâtei . B. suma totală de 464,37 euro/an, din care 102,58 euro/an pentru suprafața S1 și 361,79 euro/an pentru . de despăgubiri; pe intervenienții . B. și B. T. să plătească pârâtei . B. suma de 74,55 euro/an pentru suprafața S1.

Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a chematei în garanție . B. a fost admisă, având în vedere că procedura insolvenței acestei societăți a fost finalizată, societatea fiind radiată din registrul comerțului, precum și dispozițiile art. 244 C.civ., potrivit cărora persoana juridică încetează prin dizolvare sau desființare.

Potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâta S.C. S. G. S.A. a fost obligată să plătească intervenientei . B. cheltuieli de judecată în cuantum de 2134,65 lei și intervenientului B. T. cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorarii de avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.

Impotriva sentintei a declarat apel parata ., care a criticat solutia primei instante, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei apelate, iar pe fond respingerea actiunii, ca nefondata.

In motivare, a aratat ca, prin cererile introductive, reclamantele . si . au solicitat instantei sa instituie o servitute de trecere pe terenul proprietatea apelantei; ca, in primul ciclu procesual, instanta a admis actiunea si a dispus instituirea servitutii de trecere, pe un traseu realizat prin expertiza efectuata de expertul N. G., dupa care aceeasi instanta a indreptat presupuse erori, prin incheierea din 22.04.2009; in recurs, Curtea de Apel Ploiesti a casat sentinta si a trimis dosarul instantei competente, pentru solutionarea cauzei in fond; in al doilea ciclu procesual, reclamantii si intervenientii s-au schimbat, de mai multe ori, in ceea ce priveste numele acestora si calitatea procesuala in care stau in proces; mai mult, situatia juridica a terenului pe care s-a constituit servitutea de trecere, in primul ciclu procesual, s-a schimbat, in sensul ca terenul nu mai apartine in totalitate societatii apelante; cu toate acestea, instanta fondului a respins toate probatoriile solicitate si a obligat-o la constituirea unei servituti, pe un teren care nu ii mai apartine.

Apreciaza ca hotararea este nelegala, din urmatoarele considerente:

1. in temeiul art. 153 cod procedura civila, a solicitat instantei fondului repunerea pe rol a cauzei, intrucat cercetarea judecatoreasca nu a fost finalizata si, cu toate argumentele si probele aduse in fundamentarea cererii, instanta nici macar nu a luat in dezbatere si nu s-a pronuntat pe cererea de repunere pe rol; in esenta, a invocat situatia juridica diferita a terenului fata de data cand s-a efectuat expertiza in primul ciclu procesual si fata de data pronuntarii primei sentinte; a dovedit ca . mai detine un teren care sa fie infundat si, ca o consecinta, nu i se mai poate constitui o servitute de trecere pe terenul detinut de apelanta; cererea nu a fost analizata, ca si cand aceasta nu ar fi existat si nu s-a pronuntat cu privire la aceasta, astfel incat au fost incalcate prevederile art. 261 cod procedura civila.

2. a invocat exceptia de inadmisibilitate a cererilor reclamantilor si intervenientilor de instituire a servitutii de trecere, avand in vedere faptul ca acestia cunosteau, la data cumpararii terenurilor si constructiilor, ca terenurile sunt infundate, exceptie care nu a fost pusa in discutia partilor si asupra careia instanta nu s-a pronuntat; dupa cum rezulta din declaratiile reclamantelor, facute prin administratorul acestora si prin raspunsul la interogatoriu, ambele societati cunosteau faptul ca, prin cumpararea terenurilor de la . care nu are nicio legatura cu apelanta, acestea vor deveni locuri infundate si, drept urmare, nu vor mai avea deschisa calea la drumul public; de asemenea, din interogatoriile luate intervenientilor, a rezultat, in mod neindoielnic, faptul ca toti intervenientii cunosteau faptul ca, la data cumpararii terenurilor si constructiilor, imobilele cumparate nu aveau acces la drumul public; practica constanta a instantelor judecatoresti si doctrina in materie considera ca, pentru a da nastere unui drept de trecere, lipsa iesirii la calea publica trebuie sa fie straina de conduita proprietarului locului infundat; de asemenea, s-a statuat ca lipsa de prevedere a reclamantilor ca, prin cumpararea terenului, acesta va deveni loc infundat, nu ii indreptateste sa solicite trecerea peste terenul paratilor; din lecturarea considerentelor si practicaua hotararii, dar si din dispozitivul acesteia, rezulta cu claritate ca instanta nu s-a pronuntat, nici macar nu a pus in discutie exceptia de inadmisibilitate.

3. hotararea, in intregul ei, nu cuprinde nicio motivare, nici pe aspecte de fapt, nici de drept, fiind incalcate dispozitiile art. 261 cod procedura civila.

Din lectura hotararii se desprinde ideea ca instanta a facut afirmatii care nu au nicio baza probatorie si s-a substituit expertului evaluator si a facut propriile sale calcule ale despagubirilor datorate, fara ca, in prealabil, sa le puna in discutia partilor; la pagina 5 din hotarare instanta a afirmat ca bunurile sus mentionate, dobandite de reclamanta si intervenienta, au constituit anterior momentului dobandirii un tot unitar, fiind proprietatea ., in perioada anterioara vanzarii, terenul reprezentand . avut aceeasi destinatie, fiind folosit de ..

Aceasta constatare a instantei nu se fundamenteaza pe nicio proba din dosar, nici macar pe vreo afirmatie, dar apare cu evidenta si lipsa oricarei logici formulate in aceasta constatare; este in afara de orice indoiala ca un teren care constituie un tot unitar si este detinut de acelasi proprietar nu poate fi nici macar prin destinatie cale de acces; proprietarul nu isi putea constitui cai de acces pe propriul teren; instanta fondului a procedat la efectuarea de calcule si a stabilit valoarea despagubirilor, fara sa puna in discutia partilor aceasta stare de fapt; pe de o parte, instanta s-a substituit expertului si nu avea acest drept, in conditiile in care aceeasi instanta a considerat ca se impune efectuarea unor expertize de persoane calificate; pe de alta parte, instanta a stabilit niste valori pe criterii nestabilite clar.

4. in recursul formulat in primul ciclu procesual, a criticat expertizele efectuate in cauza, pentru ca s-a stabilit o servitute de trecere nu pe cel mai scurt drum; terenul pe care s-a constituit servitutea este de aproximativ 1000 mp; intrucat servitutea s-a constituit pe mijlocul terenului, suprafata de 2500 mp ramasi in proprietatea societatii a devenit inutilizabila.

Instanta nu a observat ca nu numai terenul pentru care s-a constituit servitutea, ci si cel de 2500 mp a devenit inutilizabil, fiind produsa societatii o paguba.

Mai mult, pe un teren de 1000 mp, situat aproape de centrul orasului, pe care s-a constituit servitutea de trecere, expertul si apoi instanta au calculat o despagubire de 2500 lei/an, o suma derizorie fata de paguba pricinuita.

Instanta a respins orice probatoriu necesar si util cauzei, afirmand ca refacerea rapoartelor de expertiza nu este utila cauzei, intrucat instanta superioara nu a precizat anularea masurilor luate de instanta fondului.

5. potrivit art. 616 cod civil, nu poate fi destinatiune a proprietarului decat numai cand se va dovedi ca cele doua fonduri, acum despartite, au fost averea aceluiasi proprietar si ca prin dansul s-au pus lucrurile in starea din care a rezultat servitutea; drept urmare, nu se poate constitui servitute de trecere pentru reclamanti decat daca acestia dovedeau contrariul probelor din dosar si anume ca au cumparat terenurile de la societatea apelanta; din actele de vanzare cumparare incheiate cu un lichidator rezulta ca cei doi reclamanti au cumparat terenurile de la o societate in faliment si anume de la . care nu are nicio legatura cu societatea apelanta; drept urmare, instanta avea obligatia sa observe ca, in aceste conditii, reclamantii nu se incadreaza in situatiile limitativ stabilite de dispozitiile art. 616 si urm. Cod civil, pentru a beneficia de dreptul de a li se constitui servitute de trecere pe terenul proprietatea societatii apelante.

6. din actele dosarului, se observa ca societatea apelanta a acceptat, in mod conventional, sa creeze reclamantilor o servitute de trecere spre terenul acestora, pe terenul pe care l-a cumparat in mod expres in acest scop, situat in Buzau, .. 14, teren care se invecineaza cu terenurile reclamantilor.

Pentru ca instanta sa identifice toate terenurile care se invecineaza cu reclamantii si sa stabileasca expertii mai multe variante pentru creionarea servitutii, instanta din primul ciclu procesual a admis efectuarea unei cercetari la fata locului, insa cercetarea a avut un caracter pur formal, in procesul verbal neinscriindu-se niciunul din scopurile cercetarii la fata locului, stabilite prin incheierea de sedinta.

Cu privire la terenul situat in Buzau, . in scopul constituirii servitutii, instanta a mentionat doar faptul ca, pana la pronuntarea hotararii, nu s-a finalizat actul de vanzare cumparare, desi aceasta avea obligatia de a stabili o varianta de servitute si pe acest teren, respectiv mai multe variante si pe alte terenuri invecinate, iar dintre acestea sa o aleaga pe cea care ar fi indeplinit cerintele legii, ceea ce nu a facut.

Cu toate ca, intre timp, vanzarea a fost perfectata, instanta din cel de-al doilea ciclu procesual a nesocotit complet aceasta imprejurare si a respins orice probatoriu si nu a analizat, prin hotarare, aceste cereri facute in limita legii.

P. la pronuntarea hotararii, a facut dovada ca . cumparat la licitatii alte portiuni de teren, din terenul detinut de apelanta, insa instanta fondului a refuzat admiterea oricarei probe concludente si utile cauzei, care sa dovedeasca faptul ca terenul detinut de aceasta societate nu este infundat si ca pe terenurile detinute de aceasta societate se putea constitui servitutea de trecere, ca fiind cel mai scurt drum.

Intimatii R. M. si R. G. au depus la dosar, in termen legal, intampinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, avand in vedere urmatoarele:

1. in conditii procedurale, cu respectarea dreptului la aparare al paratei apelante, instanta de fond a dispus solutionarea, pe fond, a cererilor conexe; a admite argumentul apelantei, in sensul ca instanta de fond nu a luat in dezbatere cererea de repunere pe rol a cauzei dupa ce aceasta a ramas in pronuntare, ar fi insemnat incalcarea prevederilor art. 156 al. 2 cod procedura civila, pe care ea insasi le-a invocat. Din continutul incheierii de amanare a dezbaterilor, rezulta ca cererea de amanare a judecatii din data de 27.06.2012 nu mai putea fi primita, insa tocmai pentru a nu leza dreptul la aparare al petentei a amanat pronuntarea hotararii, in vederea depunerii de concluzii scrise de aceasta.

2. au fost respectate prevederile art. 261 cod procedura civila, privitoare la motivarea hotararii de catre instanta, in fapt si in drept, in cuprinsul considerentelor regasindu-se toate argumentele in raport de care instanta si-a format convingerea.

3. prin solutia pronuntata, instanta s-a pronuntat in mod expres asupra admisibilitatii cererilor privitoare la instituirea servitutii de trecere, fiind o certitudine faptul ca proprietatile pe care le detin sunt fonduri infundate, singura cale de acces fiind cea pe care a fost instituita aceasta servitute de trecere.

Inscrisurile pe care le-au depus in sustinerea cererii de chemare in judecata au confrmat faptul ca au dobandit la licitatie publica, organizata in instrumentarea cauzei de insolventa in care parata figura ca debitoare, nr. 225/2005, fondul infundat in discutie, al carui obiect de activitate era unul special, statie de incarcare butelii, suma constituita ca pret al acesteia, fiind evident folosita in interesul solutionarii acelei cauze.

D. fiind natura speciala a imobilului dobandit, pentru a se asigura exploatarea in viitor a acestuia, evident ca se impunea instituirea unei servituti de trecere care sa asigure, pe langa functionarea efectiva a proprietatii cumparate si securitatea proprietatilor invecinate.

Singura cale de acces era cea folosita anterior chiar de catre parata, care in acea perioada nu a avut o alta destinatei decat acea de trecere catre statie, nu a avut destinatie curti constructii si nu i s-a schimbat destinatia.

Prin instrainarea statiei de incarcat butelii, evident ca, in scopul exploatarii acesteia, se impunea stabilirea servitutii pe traiectul initial, care a constituit un element de referinta in vederea emiterii autorizatiei de functionare, potrivit obiectului de activitate.

4. sentinta este motivata in drept, fapt rezultat din continutul acesteia.

5. Nu poate fi examinata pretentia apelantei, in sensul ca restul suprafetei sale, de 2500 mp, a devenit inutilizabila, intrucat referitor la acest aspect, in fata instantei de fond, nu au fost formulate pretentii. Pretentiile apelantei au vizat exclusiv lipsa de folosinta a suprafetei afectate prin instituirea acelei servituti, care in fapt se confunda cu traiectul pe care ea insasi il foloseste numai in scopul deplasarii, in aceleasi conditii ca si intimatii.

6. corect a fost stabilita contravaloarea lipsei de folosinta, intrucat aservirea terenului pe calea de acces stabilita este in egala masura si beneficiul sau, aceasta neavand o alta destinatie decat cale de trecere.

In mod corect s-a instituit servitutea de trecere in beneficiul lor si al celorlalte parti fata de faptul ca, prin transferul dreptului de proprietate asupra statiei de buteliii, in conditiile legii si prin act autentic, s-au subrogat in drepturile detinatorului initial ., imprejurare care ii indreptateste sa pretinda, in calitatea pe care au dobandit-o, instituirea acestui drept in contradictoriu cu apelanta, ca titulara a dreptului de proprietate privitor la fondul aservit.

In mod expres se poate observa ca apelanta parata a achiesat pretentiilor intimatilor, asa cum rezulta din pct. 6 motive de apel, insa administrarea altor probe referitoare la situatia de fapt nu se impune, fata de faptul ca, atat proba cu cercetarea locala, cat si expertiza tehnica N. G. si Dascalescu I., conving asupra legalitatii si temeiniciei solutiei instantei de fond, singurul traiect al servitutii posibil fiind acela stabilit de instanta.

Intimatii . Buzau si B. T. A. au depus la dosar intampinare, prin care au solicitat respingerea apelului, motivat de urmatoarele aspcte:

Sentinta nu este afectata de nelegalitate sau netemeinicie, in conditiile in care judecatorul fondului, avand la dispozitie un intreg material probator, a dovedit fara putinta de tagada faptul ca cererile lor sunt reale, fondate pe o situatie de netagaduit, respectiv ca au solicitat aceasta servitute de trecere tocmai datorita locului infundat, unde sunt amplasate proprietatile lor. Aceasta situatie de loc infundat nu este urmarea actiunilor lor voluntare, ci consecinta comportamentului culpabil al fostei . care, prin neplata obligatiilor financiare catre bugetul de stat consolidat, a fost trimisa in insolventa si lichidata prin lichidatorul judiciar ..

Urmare a acestui comportament, DGFP a procedat la scoaterea la vanzare, prin licitatie publica, a activelor societatii; in acest fel, in anul 2006, au devenit proprietarii unui teren in suprafata de 646 mp si a unei constructii situate pe acest teren si la aceeasi adresa, .; bunurile mentionate, dobandite de acestia, au constituit la momentul dobandirii lor, proprietatea . Buzau; aceasta prima cladire a fost dobandita de . Buzau si ulterior revanduta intervenientului B. T. A., conditie in care s-a subrogat in drepturuile detinatorului initial; in anul 2011, tot prin licitatie publica, . adjudecat inca o cladire si o suprafata de teren, in imediata vecinatate a primei proprietati.

Arata ca apelantei i-au fost respectate drepturile la aparare atunci cand s-a dispus solutionarea cererilor conexe, iar a admite argumentul apelantei, in sensul ca instanta de fond nu a luat in dezbatere cererea de repunere pe rol a cauzei, dupa ce aceasta a ramas in pronuntare, ar fi insemnat incalcarea prevederilor art. 156 al. 2 cod procedura civila, pe care ea insasui le-a invocat.

Sentinta respecta in totalitate dispozitiile art. 261 cod procedura civila, privitoare la motivarea hotararii de catre instanta, in fapt si in drept, in cuprinsul considerentelor regasindu-se toate argumentele in raport de care instanta si-a format convingerea.

Solutia pronuntata a avut in vedere admisibilitatea cererilor privitoare la instituirea servitutii de trecere, fiind o certitudine faptul ca proprietatile pe care le detin sunt fonduri infundate, singura cale de acces fiind cea pe care a fost instituita aceasta servitute de trecere.

Parata apelanta face referire la faptul ca o suprafata de 2500 mp teren al proprietatii sale a devenit inutilizabila, insa pe parcursul solutionarii cauzei la fond nu au fost formulate pretentii, astfel incat, daca s-ar fi discutat acest aspect, se pune in dicutie un plus petita sau o extra petita.

Pretentiile apelantei au vizat exclusiv lipsa de folosinta a suprafetei afectate prin instituirea acelei servituti, care in fapt se confunda cu traiectul pe care ea insasi il foloseste numai in scopul deplasarii, in aceleasi conditii ca si intimatii.

Instanta a stabilit corect contravaloarea lipsei de folosinta, intrucat aservirea terenului pe calea de acces stabilita este in egala masura si beneficiul sau, aceasta neavand o alta destinatie decat cale de trecere.

In mod corect s-a instituit servitutea de trecere in beneficiul lor si al celorlalte parti. In mod expres se poate observa ca apelanta parata a achiesat pretentiilor intimatilor, asa cum rezulta din pct. 6 motive de apel, insa administrarea altor probe referitoare la situatia de fapt nu se impune, fata de faptul ca, atat proba cu cercetarea locala, cat si expertiza tehnica N. G. si Dascalescu I. conving asupra legalitatii si temeiniciei solutiei instantei.

Dosarul a fost inregistrat, prin repartizare aleatorie, prezentului complet de apel.

La termenul de judecata din data de 17.10.2012, tribunalul a acordat cuvantul partilor pe probatorii. Avand in vedere faptul ca, de la data pronunțării la fond, conform înscrisurilor depuse în apel, a rezultat că situația de fapt și de drept diferă, în baza art. 295 Cod procedură civilă, a dispus completarea și suplimentarea probelor în apel, fiind încuviințate următoarele probe: înscrisuri, altele decât cele care au fost avute în vedere la judecata în fond, interogatoriul societății . administrator, fiind pus in vedere apărătorului ales al apelantei . depună la dosar interogatoriul, în scris, pentru a fi comunicat; cercetare la fața locului, ce a fost efectuata la data de 8 noiembrie 2012, ora 12.00, efectuarea unei expertize, după cercetarea la fața locului. pentru a se vedea dacă se mai impune sau nu administrarea acestei probe.

Tribunalul a efectuat o cercetare la fata locului, incheind in acest sens procesul verbal din data de 08.11.2012, aflat la fila 60 dosar apel.

La termenul de judecata din data de 14.11.2012, tribunalul a dispus completarea probatoriului în apel inclusiv cu o nouă expertiză specialitatea topografie, fiind desemnat expert, prin tragere la sorti, C. S..

Obiectivele lucrării au fost urmatoarele:

- expertul să stabilească care este drumul cel mai scurt și mai puțin păgubitor pentru proprietarul . care se poate constitui servitutea de trecere atât cu piciorul, cât și cu autovehicule;

- expertul să alcătuiască mai multe variante și să precizeze dacă se poate institui o asemenea servitute, în ceea ce privește intervenienții . T., spre . cu piciorul, cât și cu autovehiculul;

- la întocmirea variantelor, să aibă în vedere instituirea servituții în așa fel, încât să nu fie trasată exact pe mijlocul proprietății apelantei, ci la marginea acesteia, lățimea servituții să corespundă unei benzi de circulație, așa cum este ea prevăzută de Legea privind circulația pe drumurile publice;

- în fiecare din variante, expertul să stabilească și care este valoarea despăgubirii care trebuie achitată atât de reclamanți, cât și de intervenienți apelantei . cont de suprafața de teren care va fi afectată de servitute pentru fiecare dintre proprietari și de valoarea pieței pentru terenul pe care se instituie servitutea;

- expertul sa stabileasca dacă, prin instituirea servituții în variantele pe care le va întocmi, diferența de teren nu mai poate fi utilizată conform destinației; in acest caz, sa stabileasca valoarea de piață a acestui teren, respectiv lipsa de folosință a acestuia.

La termenul de judecata din data de 27.03.2013, instanta a dispus inlocuirea expertului C. S., avand in vedere faptul ca, desi a fost amendat, acesta nu a intocmit lucrarea, ducand la tergiversarea nejustificata a solutionarii cauzei, existand acordul partilor de a fi numit expert M. D..

Întrucât d-nul expert M. D. și-a declinat competența în ceea ce privește obiectivul nr. 2 stabilit de instanță, motivat de faptul că, prin OG 24/2011, care reglementează activitatea de evaluare imobiliară, se menționează că evaluarea bunurilor imobile și tot ce decurge din exploatarea acestora nu poate fi făcută decât de persoane calificate în acest sens, înscrise în Uniunea Națională a Evaluatorilor Imobiliari din România, instanța a apreciat că se impune desemnarea unui expert specializarea evaluare imobiliară, pentru a răspunde la acest obiectiv.

Prin acordul părților, a fost desemnat expert T. M..

S-a facut adresă expertului T. M. să răspundă la obiectivul nr. 2 al raportului de expertiza, respectiv să stabilească valoarea despăgubirii care trebuie achitată de către reclamantă și de intervenienți apelantei ., ținând cont de suprafața de teren care va fi afectată de servitute pentru fiecare dintre proprietari și de valoarea de piață pentru terenul pe care se instituie servitutea; de asemenea, sa stabileasca daca, prin instituirea servituții, diferența de teren nu mai poate fi folosită conform destinației, calculând în această situație valoarea de piață a acestui teren, respectiv lipsa de folosință a acestuia.

Avand in vedere ca partile au formulat obiectiuni impotriva ambelor rapoarte de expertiza, tribunalul a dispus emiterea unei adrese catre experții M. D. și T. M. pentru a se prezenta în instanță, pentru a oferi explicații în legătură cu prezentul dosar, cu expertizele care au fost dispuse în cauză și cu obiectivele dispuse de instanță.

Tribunalul a pus în vedere expertului M. D. să întocmească mai multe variante de lotizare; sa prezinte explicatii cu privire la lățimea drumului; să precizeze cum sunt amplasate clădirile, dacă există porțiuni de teren pe care se circulă, să indice porțiunea de teren pe care părțile o folosesc în comun; să precizeze, în întocmirea variantelor, dacă pentru . B. T. A. există și altă cale de ieșire la drumul public sau dacă este loc înfundat; a pus în vedere expertului T. M. să stabilească c/val. despăgubirii în raport de cât teren folosește fiecare parte, valoarea lipsei de folosință, a chiriei în raport cu lungimea căii de acces pentru fiecare parte în parte, calculată proporțional cu suprafața aservită; să stabilească o sumă lunar, pentru fiecare parte, nu o sumă globală, sumă care să reprezinte folosința terenului afectat de servitute, nu prețul de vânzare.

La termenul de judecata din data de 26.02.2014, tribunalul a pus in discutia partilor nulitatea raportului de expertiza, pe care a respins-o, conform incheierii de sedinta de la acea data, care constituie si practicaua hotararii.

Examinand apelul prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, probelor administrate, criticilor formulate, prin prisma dispozitiilor legale incidente, tribunalul retine urmatoarea situatie de fapt si de drept: obiectul prezentei cauze rezida in cererea formulata de reclamantii R. M. si R. G. si intervenientii . si B. T. A., care au solicitat, in contradictoriu cu parata . Buzau, instituirea unei servituti de trecere unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâtei, teren deținut în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2826/2003 la BNP Ș. V., trecere care să se efectueze atât cu piciorul, cât și cu autovehicule, pe calea de acces identificată conform schiței anexate, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin s.c. nr. 9816/27.06.2012, Judecatoria Buzau a admis acțiunea civilă având ca obiect servitute, formulată de reclamanta S.C. MICHELLE I. S.R.L. și continuată de reclamanții R. M. și R. G., în contradictoriu cu pârâții S.C. S. G. S.A. și S.C. M. S. S.A.; a admis cererea de intervenție formulată de intervenienții în nume propriu S.C. B. P. S.R.L. și B. T.; a dispus instituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamanților R. M. și R. G. și a intervenienților . B. și B. T., pe traseul compus din suprafața S 1 de 594 m.p (delimitată între punctele de reper: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 17, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 1, marcată în culoare verde) și suprafața S 2 de 1410 m.p (delimitată între punctele de reper: a, b, c, d, e, f, g, 37, 36, 35, 39, 40, 43, 44, 45, 46, h, i, j, k, l, m, 47, 48, n, o, p, q, marcată în culoarea verde), conform schiței anexe la expertiza topografică (completare) G. N.; a obligat pe reclamanții R. M. și R. G. să plătească pârâtei . B. suma totală de 342,57 euro/an, din care 90,06 euro/an pentru . 252,51 euro/an pentru . titlu de despăgubiri; a obligat pe reclamanții R. M. și R. G. să plătească pârâtei . B. suma totală de 65,45 euro/an pentru . obligat pe intervenienții . B. și B. T. să plătească pârâtei . B. suma totală de 464,37 euro/an, din care 102,58 euro/an pentru suprafața S1 și 361,79 euro/an pentru . titlu de despăgubiri; a obligat pe intervenienții . B. și B. T. să plătească pârâtei . B. suma de 74,55 euro/an pentru suprafața S 1; a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a chematei în garanție S.C. S. I. S.R.L; a anulat cererea de chemare în garanție a S.C. S. I. S.R.L., ca fiind formulată față de o persoană fără capacitate procesuală de folosință; a obligat pe pârâta . B. să plătească intervenientei . B. cheltuieli de judecată în cuantum de 2134,65 lei și intervenientului B. T. cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.

Pentru a se stabili, în condițiile art. 295 al. 1 C.proc.civ., limitele învestirii instanței de apel, tribunalul reține că, prin apelul declarat în prezenta cauză de parata . Buzau împotriva sentinței civile nr. 9816/27.06.2012, pronuntata de Judecatoria Buzau in dosarul nr._, nu au fost formulate critici cu privire la soluțiile (de respingere) date prin sentința menționată, cu privire la admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a chematei în garanție S.C. S. I. S.R.L; a anularii cererii de chemare în garanție a S.C. S. I. S.R.L., ca fiind formulată față de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Ca atare, nefiind atacate cu apel, au devenit irevocabile, în condițiile art. 377 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ., aceste solutii. Acest lucru se impune, cu atat mai mult cu cat paratii nu au declarat recurs fata de hotararea primei instante, achiesand la solutia acesteia, astfel incat hotararea judecatoreasca se bucura, fata de acestia, de putere de lucru judecat.

1. . de apel, a aratat apelanta ca, in temeiul art. 153 cod procedura civila, a solicitat instantei fondului repunerea pe rol a cauzei, intrucat cercetarea judecatoreasca nu a fost finalizata si, cu toate argumentele si probele aduse in fundamentarea cererii, instanta nici macar nu a luat in dezbatere si nu s-a pronuntat pe cererea de repunere pe rol; in esenta, a invocat situatia juridica diferita a terenului fata de data cand s-a efectuat expertiza in primul ciclu procesual si fata de data pronuntarii primei sentinte; a dovedit ca . mai detine un teren care sa fie infundat si, ca o consecinta, nu i se mai poate constitui o servitute de trecere pe terenul detinut de apelanta; cererea nu a fost analizata, ca si cand aceasta nu ar fi existat si nu s-a pronuntat cu privire la aceasta, astfel incat au fost incalcate prevederile art. 261 cod procedura civila.

În legatura cu acest motiv de apel, tribunalul constată că repunerea pe rol a cauzei a fost cerută de către pârâta pentru ca, in opinia sa, cercetarea judecatoreasca nu a fost finalizata si, cu toate argumentele si probele aduse in fundamentarea cererii, instanta nici macar nu a luat in dezbatere si nu s-a pronuntat pe cererea de repunere pe rol; in esenta, a invocat situatia juridica diferita a terenului fata de data cand s-a efectuat expertiza in primul ciclu procesual si fata de data pronuntarii primei sentinte; a dovedit ca . mai detine un teren care sa fie infundat si, ca o consecinta, nu i se mai poate constitui o servitute de trecere pe terenul detinut de apelanta; cererea nu a fost analizata, ca si cand aceasta nu ar fi existat si nu s-a pronuntat cu privire la aceasta, astfel incat au fost incalcate prevederile art. 261 cod procedura civila.

Potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

În condițiile în care pârâta a depus întâmpinare, în conformitate cu prevederile art. 118 coroborat cu art. 103 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, rezulta ca si-a putut face aparari de fond.

Dupa inchiderea dezbaterilor in cadrul dosarului, conform art. 150 Cod procedură civilă cu referire la art.103 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, nu mai poate fi primita o cerere de repunere pe rol.

Din continutul incheierii de amanare a dezbaterilor, rezulta ca cererea de amanare a judecatii din data de 27.06.2012 nu mai putea fi primita, insa tocmai pentru a nu leza dreptul la aparare al petentei a amanat pronuntarea hotararii, in vederea depunerii de concluzii scrise de aceasta.

Este adevărat că dispozițiile art. 156 alin. (1) C. proc. civ., stipulează că instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată, iar când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv va amâna pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise. Această normă de drept nu este formulată în termenii imperativi ai unei obligații a instanței de a amâna cauza, mai ales că aspectul invocat de apărătorul paratei nu poate fi circumscris unei cereri temeinic motivate.

Instanta de fond a pus în discuția părților toate excepțiile invocate, a fost respectat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, au fost depuse la dosar acte, întâmpinări și acordate termene pentru a se lua cunoștință de fiecare parte, de conținutul lor, interogatorii, cerere reconvențională și note scrise.

Instanța nu se poate substitui voinței părților, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul și să dea părților, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor și intereselor legitime.

Mai mult, art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul de judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. În soluționarea cauzei, instanța de apel a ținut seama, în special, de diversitatea capetelor de cerere a acțiunilor, dar și de motivele formulate în calea de atac.

Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr.37, p.16, paragraful 33) acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real, „ascultate”, adică în mod concret examinate de către instanța sesizată.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că nu era obligată să acorde, în orice împrejurare, un nou termen de judecată, în condițiile art. 156 Cod procedură civilă, fiind îndreptățită să refuze cererea, atunci când se constată că se urmărește numai tergiversarea cauzei și întrucât acordarea unui alt termen de judecată constituie o simplă facultate prevăzută de lege; cum acțiunea este înregistrată pe rolul instanței din data de 17.08.2011, iar pârâtul a fost citat pentru primul termen de judecată la data de 02.05.2012 la data de 26.08.2011 (fila 63), instanța a apreciat această împrejurare ca o încercare abuzivă a pârâtului de a tergiversa judecarea cauzei, în condițiile în care termenul de la data înregistrării acțiunii (17.08.2011) și până la termenul de judecată din data de 13.06.2012 este unul rezonabil, înlăuntrul căruia o parte diligentă și de bună-credință avea posibilitatea de a-și pregăti apărarea.

Văzând prevederile art. 245 Cod procedură civilă, stadiul procesului - amânarea pronunțării, potrivit dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă cu referire la art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă, dar și motivarea pârâtului, și reținând că acesta și-a exercitat în mod abuziv drepturile procedurale, față de dispozițiile art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul apreciaza ca nu se impunea repunerea pe rol.

În privința criticilor referitoare la nemotivarea hotărârii, necercetarea și nepronunțarea asupra fondului cauzei, tribunalul observă că, potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Judecătorul are obligația să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă fiecărui argument invocat de parte.

Hotărârea primei instanțe conține atât expunerea aspectelor de fapt și a probelor pe baza cărora a fost reținută respectiva situație, cât și temeiurile de drept pe baza cărora a fost apreciată ca întemeiată cererea dedusă judecății. Din considerentele și dispozitivul sentinței tribunalul observă că nu există o nepronunțare asupra fondului ori asupra unor capete de cerere care să atragă o casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, instanța de fond a analizat toate cererile cu care a fost învestită, a arătat motivele de fapt și de drept pentru fiecare cerere, fiind soluționat fondul pretențiilor deduse judecății, iar hotărârea este pe larg motivată putând fi cu ușurință desprinse motivele de fapt și de drept care au condus la formarea convingerii primei instanțe și la pronunțarea soluției, a cărei legalitate și temeinicie urmează a fi examinate în calea de atac.

Pe de altă parte, în ce privește invocarea în cadrul motivelor de apel, a neadministrării la prima instanță a unor probe propuse de către pârâta apelanta după închiderea dezbaterilor în cauză, adică prin nerespectarea de către acesta a termenelor procedurale reglementate sub sancțiunea decăderii, tribunalul observă că partea nu se poate întemeia pe propria culpă pentru a invoca producerea vreunei vătămări și, în același timp, că partea, potrivit textului de lege sus citat, nu poate invoca în calea de atac omisiunea primei instanțe de a ordona din oficiu o probă pe care el nu a propus-o în condițiile legii.

Pe de altă parte, tribunalul apreciază că, în măsura în care, s-ar constata întemeiat un astfel de motiv de apel, instanța învestită cu soluționarea căii de atac nu ar avea posibilitatea să schimbe, pe acest considerent, sentința, și nici să o desființeze, ci să îi dea posibilitatea părții să își formuleze apărările, în raport de conținutul inscrisurilor depuse la dosar, lucru care s-a si intamplat, prin expertiza efectuata in cauza.

2. In alt motiv de apel, parata apelanta a invocat exceptia de inadmisibilitate a cererilor reclamantilor si intervenientilor de instituire a servitutii de trecere, avand in vedere faptul ca acestia cunosteau, la data cumpararii terenurilor si constructiilor, ca terenurile sunt infundate, exceptie care nu a fost pusa in discutia partilor si asupra careia instanta nu s-a pronuntat; dupa cum rezulta din declaratiile reclamantelor, facute prin administratorul acestora si prin raspunsul la interogatoriu, ambele societati cunosteau faptul ca, prin cumpararea terenurilor de la . care nu are nicio legatura cu apelanta, acestea vor deveni locuri infundate si, drept urmare, nu vor mai avea deschisa calea la drumul public; de asemenea, din interogatoriile luate intervenientilor, a rezultat in mod neindoielnic faptul ca toti intervenientii cunosteau faptul ca, la data cumpararii terenurilor si constructiilor, aveau cunostinta de faptul ca imobilele cumparate nu aveau acces la drumul public; practica constanta a instantelor judecatoresti si doctrina in materie considera ca, pentru a da nastere unui drept de trecere, lipsa iesirii la calea publica trebuie sa fie straina de conduita proprietarului locului infundat; de asemenea, s-a statuat ca lipsa de prevedere a reclamantilor ca prin cumpararea terenului acesta va deveni loc infundat, nu ii indreptateste sa solicite trecerea peste terenul paratilor; din lecturarea considerentelor si practicaua hotararii, dar si din dispozitivul acesteia, rezulta cu claritate ca instanta nu s-a pronuntat, nici macar nu a pus in discutie exceptia de inadmisibilitate.

Tribunalul retine, in primul rand, faptul ca o asemenea inadmisibilitate a fost invocata si in apel, la termenul de judecata din data de 17.10.2012. Cu acea ocazie, tribunalul a retinut ca exceptia nu este una propriu zisa, ci este o aparare ce vizeaza fondul cauzei si, in aceasta situatie, a aratat ca se va pronunta prin analiza intregului material probator administrat in cauza si cu privire la aceasta aparare, pentru a vedea daca sunt sau nu intrunite conditiile legale pentru instituirea unei servituti de trecere.

In acest moment, in raport de probele administrate in cauza, Tribunalul apreciaza ca exceptia, asa cum a fost ea intitulata de parata apelanta, este neintemeiata, avand in vedere ca, in practica si literatura de specialitate, s-a decis ca inadmisibilitatile constituie mijloace de aparare specifice, caracterizate prin trasaturi ce le apropie si, in acelasi timp, le deosebesc atat de apararile de fond, cat si de cele de procedura; prin intermediul lor paratul, fara a contesta direct dreptul invocat de adversarul sau, se opune actiunii acestuia declarand-o inacceptabila, sustinand ca instanta nu poate examina cererea care i s-a supus.

In art. 137 cod de procedura civila exista o clasificare precisa a exceptiilor de procedura si fond, iar nu exceptii de procedura si inadmisibilitati; inadmisibilitatea vizeaza, de fapt, nu exceptia, ci efectul spre care tinde aceasta, o anumita modalitate de respingere a cererii, ca inadmisibila.

Inadmisibilitatea, ca sancțiune de drept procesual civil, vizează acte de procedura nepermise de lege (ex: recursul la recurs), ori o acțiune în constatare este permisa de lege, deci este, în principiu, admisibila.

Raportand aceste aspecte conturate in practica, in lipsa unei reglementari exprese a inadmisibilitatilor, tribunalul retine faptul ca se impune a se analiza cererea privind instituirea servitutii formulata de reclamanti si intervenienti pe fond, prin prisma dispozitiilor legale invocate de acestia, respectiv prevederile legale referitoare la instituirea unei servituti de trecere.

In aceste condiții, tribunalul va analiza fondul criticilor aduse de apelanta hotararii instantei de fond, apreciind că inadmisibilitatea este o apărare de fond, care are ca efect respingerea în consecință a acțiunii, iar nu o veritabilă excepție.

3. Arata apelanta ca hotararea, in intregul ei, nu cuprinde nicio motivare, nici pe aspecte de fapt, nici de drept, fiind incalcate dispozitiile art. 261 cod procedura civila; ca, din lectura hotararii se desprinde ideea ca instanta a facut afirmatii care nu au nicio baza probatorie si s-a substituit expertului evaluator si a facut propriile sale calcule ale despagubirilor datorate, fara ca, in prealabil, sa le puna in discutia partilor; la pagina 5 din hotarare instanta a afirmat ca bunurile sus mentionate, dobandite de reclamanta si intervenienta, au constituit anterior momentului dobandirii un tot unitar, fiind proprietatea ., in perioada anterioara vanzarii, terenul reprezentand . avut aceeasi destinatie, fiind folosit de .; ca aceasta constatare a instantei nu se fundamenteaza pe nicio proba din dosar, nici macar pe vreo afirmatie, dar apare cu evidenta si lipsa oricarei logici formulate in aceasta constatare; este in afara de orice indoiala ca un teren care constituie un tot unitar si este detinut de acelasi proprietar nu poate fi nici macar prin destinatie cale de acces; proprietarul nu isi putea constitui cai de acces pe propriul teren; instanta fondului a procedat la efectuarea de calcule si a stabilit valoarea despagubirilor, fara sa puna in discutia partilor aceasta stare de fapt; pe de o parte, instanta s-a substituit expertului si nu avea acest drept, in conditiile in care aceeasi instanta a considerat ca se impune efectuarea unor expertize de persoane calificate; pe de alta parte, instanta a stabilit niste valori pe criterii nestabilite clar.

Prima critica, referitoare la nemotivarea hotărârii, are în vedere situația în care sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, conform art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă. Judecătorul are obligația de a demonstra în scris soluția adoptată, motivele pentru care a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, dar și pentru ce a reținut o probă și a respins-o pe alta.

Conform prevederilor art.261 al.5 cod de procedura civila, hotărârea se da in numele legii si trebuie sa cuprindă ...motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile partilor. Textul de lege nu impune o formula sacramentala pe care instanța trebuie sa o adopte atunci cand motivează o hotărâre, ci precizează ca o hotărâre trebuie sa fie transparenta, astfel incat sa se poată deduce cu ușurința ce a gândit judecătorul atunci cand a pronunțat o anumita soluție, si care este temeiul de drept aplicabil fiecărei spete in parte.

In legătura cu acest motiv, tribunalul retine faptul ca dispoziția legala prevăzuta in art. 261 pct. 5 cod de procedura civila, prin care s-a consacrat principiul general potrivit căruia hotărârile trebuie sa fie motivate, a fost edictata in scopul de a asigura o buna administrare a justiției, spre a da posibilitatea instanței superioare de a-si exercita controlul judiciar. De aceea, judecătorii sunt obligați sa arate in cuprinsul hotărârii motivele de fapt si de drept care le-au format convingerea.

Cerința art. 261 al.5 cod de procedura civila, referitoare la motivarea hotărârii, se refera la motivarea avuta in vedere de instanța, prin care isi argumentează soluția pronunțata, si nu la motivarea pe care ar fi vrut sa o lectureze părțile, in cauza aceasta neavand niciun fel de suport probator si legal.

Motivarea trebuie sa se refere la actele dosarului cauzei soluționate si sa fie in concordanta cu acestea, ceea ce presupune, in mod automat, cercetarea fondului pricinii deduse judecații.

In speța dedusa judecații, tribunalul retine faptul ca instanța fondului a pronunțat o hotărâre legala, bazata pe un raționament corect si bine structurat, susținuta pe o argumentație suficient motivata in fapt si drept.

Din lectura hotărârii primei instanțe se desprinde cu ușurința concluzia ca este temeinic motivata in fapt si in drept, prin raportare la actele dosarului, la probele administrate de parti pe parcursul soluționării cauzei; textul de lege nu impune o formula sacramentala pe care trebuie sa o adopte judecătorul atunci cand motivează o hotărâre, ci exprimarea trebuie sa fie clara, precisa, argumentata in fapt si in drept, lucruri pe care instanța fondului le-a făcut cu prisosința.

Raportat la conținutul acestei norme legale, tribunalul constată că hotărârea nu răspunde motivelor de nulitate invocate de către reclamantul recurent in cererea de recurs si ca instanța de fond nu a încălcat prevederile art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă, întrucât a examinat toate argumentele reclamantului recurent, invocate pentru admiterea cererii sale de rezolutiune contract, evacuare a paratilor, apărarilor intimatilor si intervenientilor, arătând normele legale incidente pe care isi întemeiază motivarea.

In legatura cu celelalte critici din acest motiv de apel, referitoare la faptul ca instanta de fond s-a substituit expertului evaluator si a facut propriile sale calcule ale despagubirilor datorate, fara ca, in prealabil, sa le puna in discutia partilor; la pagina 5 din hotarare instanta a afirmat ca bunurile sus mentionate, dobandite de reclamanta si intervenienta, au constituit anterior momentului dobandirii un tot unitar, fiind proprietatea ., in perioada anterioara vanzarii, terenul reprezentand . avut aceeasi destinatie, fiind folosit de .; ca aceasta constatare a instantei nu se fundamenteaza pe nicio proba din dosar, nici macar pe vreo afirmatie, dar apare cu evidenta si lipsa oricarei logici formulate in aceasta constatare; este in afara de orice indoiala ca un teren care constituie un tot unitar si este detinut de acelasi proprietar nu poate fi nici macar prin destinatie cale de acces; proprietarul nu isi putea constitui cai de acces pe propriul teren; instanta fondului a procedat la efectuarea de calcule si a stabilit valoarea despagubirilor, fara sa puna in discutia partilor aceasta stare de fapt; pe de o parte, instanta s-a substituit expertului si nu avea acest drept, in conditiile in care aceeasi instanta a considerat ca se impune efectuarea unor expertize de persoane calificate; pe de alta parte, instanta a stabilit niste valori pe criterii nestabilite clar, tribunalul nu le va mai avea in vedere, avand in vedere ca a dispus suplimentaeea probetoriului in apel, cu o noua expertiza topo si una pentru calcului despagubirilor; ca a incuviintat probe pentru ambele parti, inclusiv cercetare la fata locului.

4. Se arata, in alt motiv de apel, ca a criticat expertizele efectuate in cauza, pentru ca s-a stabilit o servitute de trecere nu pe cel mai scurt drum; terenul pe care s-a constituit servitutea este de aproximativ 1000 mp; intrucat servitutea s-a constituit pe mijlocul terenului, suprafata de 2500 mp ramasi in proprietatea societatii a devenit inutilizabila; ca instanta nu a observat ca nu numai terenul pentru care s-a constituit servitutea, ci si cel de 2500 mp a devenit inutilizabil, fiind produsa societatii o paguba; ca, pe un teren de 1000 mp, situat aproape de centrul orasului, pe care s-a constituit servitutea de trecere, expertul si apoi instanta au calculat o despagubire de 2500 lei/an, o suma derizorie fata de paguba pricinuita; ca instanta a respins orice probatoriu necesar si util cauzei, afirmand ca refacerea rapoartelor de expertiza nu este utila cauzei, intrucat instanta superioara nu a precizat anularea masurilor luate de instanta fondului.

Tribunalul, avand in vedere tocmai faptul ca a dispus suplimentarea probatoriilor in apel, nu va mai analiza aceste critici.

5. In alt motiv de apel se arata ca, potrivit art. 626 cod civil, nu poate fi destinatiune a proprietarului decat numai cand se va dovedi ca cele doua fonduri, acum despartite, au fost averea aceluiasi proprietar si ca prin dansul s-au pus lucrurile in starea din care a rezultat servitutea; drept urmare, nu se poate constitui servitute de trecere pentru reclamanti decat daca acestia dovedeau contrariul probelor din dosar si anume ca au cumparat terenurile de la societatea apelanta; din actele de vanzare cumparare incheiate cu un lichidator rezulta ca cei doi reclamanti au cumparat terenurile de la o societate in faliment si anume de la . care nu are nicio legatura cu societatea apelanta; drept urmare, instanta avea obligatia sa observe ca, in aceste conditii, reclamantii nu se incadreaza in situatiile limitativ stabilite de dispozitiile art. 616 si urm. Cod civil, pentru a beneficia de dreptul de a li se constitui servitute de trecere pe terenul proprietatea societatii apelante.

- Tribunalul retine ca, potrivit art. 576 C.civ., servitutea este o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil avand un alt stapan. De asemeni, potrivit art. 616 cod civil „ proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”. Prin loc înfundat se înțelege acel teren care este înconjurat de alte diferite proprietăți, fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă vreo altă posibilitate de ieșire la calea publică. In practica judecătorească s-a decis că noțiunea de loc înfundat cuprinde nu numai acel imobil care se află într-o situație de imposibilitate absolută în privința accesului la calea publică, ci și pe acela pentru care acest acces ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculos.

Astfel, servitutea de trecere configureaza existenta unui drept real asupra lucrului altuia (jus in re aliena) care, mai mult sau mai putin, transfera in favoarea titularului fondului dominant exercitiul unor prerogative din continutul juridic al dreptului de proprietate asupra fondului aservit. Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, in mod corect s-a retinut de instanta de fond ca terenul proprietatea reclamanților si intervenientilor are caracter de loc înfundat, în sensul dispozițiilor art. 616 din codul civil.

Astfel, potrivit actului de vânzare cumpărare nr. 5/26.06.2006, autentificat sub nr. 3/27.06.2006 de către judecătorul sindic desemnat în dosarul de insolvență nr. 225/2005 al Tribunalului B., reclamanta . B. a devenit proprietara unei suprafețe de teren de 451 m.p situat în municipiul B., ., pe care există o construcție – stație de încărcare butelii de aragaz cu utilajele aferente, ce se află în interiorul proprietății pârâtei . B.. Ulterior, a înstrăinat bunurile menționate către reclamanții R. M. și R. G., astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1483/06.09.2010.

În anul 2006, intervenienta . B. a devenit proprietara terenului în suprafață totală de 646 m.p și a unei construcții situate la aceeași adresă, în municipiul B., ..

Bunurile sus menționate dobândite de reclamantă și intervenientă au constituit, anterior momentului dobândirii, un tot unitar, fiind proprietatea ..

În perioada anterioară vânzării, terenul reprezentând . avut aceeași destinație, fiind folosit de către . încă de la dobândirea întregii proprietăți în baza contractului de vânzare cumpărare 2148/04.07.1994, destinație menținută și după perfectarea contractului de vânzare cumpărare 2826/27.10.2003, încheiat între . și . pentru suprafața de 1410 m.p.

- Cu privire la exercitiul acestei servituti, tribunalul retine ca, potrivit art. 617 c.civ., trecerea trebuie regulat facuta pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului inchis, ca sa iasa la drum, iar alegerea trecerii trebuie sa se faca prin locul care ar pricinui o mai putina paguba acelui pe al carui loc trecerea urmeaza a fi deschisa. De altfel, titularul dreptului de servitute trebuie să-și exercite dreptul în limitele titlului său, fără a putea face nici pe fondul supus servituții, nici pe fondul pentru care servitutea a fost înființată, vreo schimbare împovărătoare a fondului aservit. La rândul lui, nici proprietarul acestuia din urmă nu va putea scădea sau face incomodă exercitarea servituții de către proprietarul fondului dominant (art. 634 Cod civil).

Bazandu-se pe o expertiza tehnica imobiliara - prin care au fost identificate constructiile si s-au propus modalitati de stabilire a servitutii de trecere - efectuata in cauza si avand in vedere obligativitatea impusa de dispozitiile legale incidente, tribunalul va admite cererea principala, in sensul ca dispune instituirea unei servituți de trecere cu autovehiculul în favoarea reclamanților R. M. și R. G. și a intervenienților . B. și B. T. pe terenul paratei S.C. S. G. S.A., pe traseul stabilit de expert M. D. in Plansa B anexa raspunsului la obiectiuni, aflata la fila 201 dosar apel, pe traseul delimitat intre punctele de reper indicate in expertiza.

Așa cum s-a menționat, potrivit art.616 Cod civil și art.619 Cod civil, servitutea legală de trecere se stabilește cu titlu oneros, astfel că proprietarul fondului dominant va fi ținut să despăgubească pe proprietarul fondului aservit cu echivalentul lipsei de folosință a terenului utilizat pentru trecere, stabilit în raport de valoarea lui de circulație.

- Cu privire la dreptul la despagubiri, tribunalul retine ca, potrivit art. 616 Cod civil și art. 619 cod civil, servitutea legală de trecere nu este gratuita, proprietarul fondului aservit fiind indreptatit sa primeasca de la proprietarul fondului infundat o despagubire potrivit art. 616 Cod civil, proportionala cu pagubele ce s-ar putea ocaziona prin stabilirea drumului de trecere, in speta, paguba fiind reprezentata echivalentul terenului de folosinta caruia sunt privati titularii dreptului de proprietate asupra terenului.

Servitutea foloseste fondului paratului, faciliteaza exploatarea lui, ii mareste utilitatea, implicand o ingradire ce atinge caracterul exclusiv al dreptului de proprietate, prejudiciul fiind evident.

De aceea, lipsa de folosinta, deci paguba suferita, este dovedita prin insasi instituirea acestei servituti de trecere, care limiteaza dreptul de proprietate, iar despagubirea trebuie sa acopere echivalentul lipsei de folosinta a terenului de catre proprietarul fondului aservit, la pretul de circulatie.

Acțiunea în despăgubire prevăzută de aceste texte are ca obiect paguba ce se pricinuiește fondurilor aservite și nu folosul pe care drumul de trecere îl aduce proprietarului fondului dominant, iar în ipoteza executării unor lucrări trebuincioase pentru exercițiul servituții, ele se impută proprietarului fondului dominant.

Tribunalul remarca faptul ca parata apelanta . este proprietara unui teren cu suprafata de 4146 mp, situat in intravilanul mun. Buzau, ., compus din numerele cadastrale_,_,_, 1132/4/1, 1132/4/5. Din acest teren, suprafata de 594 mp, ce face obiectul numarului cadastral_, este folosit in indiviziune cu ., pentru circulatia rutiera.

Astfel, apelanta este lipsita de prerogativa folosintei terenului proprietatea sa, lipsa de folosinta urmand a se perpetua atat timp cat dureaza servitutea, o limitare a dreptului de proprietate, fiind de natura sa cauzeze un prejudiciu serios apelantei si prin aceea ca determina o scadere importanta a valorii de circulatie a imobilului in intregul sau.

Referitor la despagubirea ce s-ar acorda proprietarului fondului aservit in baza art. 616 Cod civil, tribunalul considera ca valoarea indemnizatiei nu poate fi niciodata echivalentul dreptului de proprietate pentru terenul grevat de exploatarea fondului dominant. Despagubirea "in proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona" (art. 616 Cod civil) are in vedere, prin ipoteza, o prejudiciere eventuala si nu o paguba produsa (situatie in care cererea de reparare a prejudiciului ar avea o natura specifica faptului ce a provocat vatamarea: fapt juridic licit sau fapt juridic ilicit cauzator de prejudicii).

Evaluarea judiciara (efectuata in temeiul art. 616 Cod civil) a despagubirilor pe care proprietarul fondului dominant le datoreaza trebuie sa aiba in vedere caracterul perpetuu al servitutii de trecere; apoi, instanta trebuie sa observe ca exercitiul acestei servituti nu impiedica folosirea concomitenta a terenului afectat de proprietarii celor doua fonduri alaturate (in exercitiul acestui drept de folosinta, trebuie remarcat ca niciunul dintre proprietari nu poate ingradi suprafata afectata servitutii: titularul fondului dominant nu il poate ingradi, pentru ca nu priveste un teren proprietatea sa, iar proprietarul fondului aservit pentru ca nu poate face vreun act care sa ingradeasca folosinta servitutii - art. 585 Cod civil ambele ipoteze - cel mult, trecerea se poate face pe un drum vizibil, care sa uneasca calea publica cu locul infundat.

De aceea, tribunalul considera ca cea mai buna metoda de reparare a prejudiciului cauzat de instituirea unui drept de servitute este calcularea contravalorii cedarii fortate a folosintei terenului pe care s-a instituit servitutea, fara a ignora si posibilitatea folosirii acestuia si de catre proprietarul fondului astfel aservit. In privinta modalitatii de plata, desi stabilirea unei sume globale ar parea ca satisface mai bine interesele reclamantilor intimati, totusi la o analiza mai atenta se observa ca solutia prezinta serioase inconveniente ce duc la inlaturarea ei. Astfel, se constata ca aceasta modalitate de indemnizare nu se conciliaza cu modalitatile de stingere a servitutilor (caracterul perpetuu fiind, cel mult, de natura servitutii de trecere si nu de esenta sa): confuziunea, pieirea lucrului in folosul caruia s-a instituit, neuzul, disparitia caracterului de loc infundat a fondului dominant, ar face ca dintr-o forma de reparare a unui prejudiciu, despagubirea stabilita in temeiul art. 616 Cod civil sa se transforme . imbogatire fara justa cauza dupa incetarea servitutii.

Se impune, asadar, concluzia ca singura modalitate de stabilire a despagubirilor este una platibila pro rata temporis, anual, cat timp va subzista dreptul de servitute.

Din completarea raportului de expertiză întocmit de expert tehnic Tibar M., coroborata cu expertiza M. D., raspuns la obiectiuni, aflata la fila 200 dosar apel, tribunalul va reține contravaloarea lipsei de folosință pentru fiecare dintre terenurile reprezentând fond aservit proprietatea pârâtei apelante, sumele de bani urmând a fi datorate de către reclamanții-intimati.

Conform raportului de expertiză Tibar M., costul unui metru pătrat de teren este de 6 lei/mp/luna. Asa cum rezulta din raportul de expertiza Tibar mircea, conform expertizei intocmite de expert M. D. pe suprafata pe care propune servitutea, cu posibilitatea de utilizare a mijloacelor auto, are urmatoarele suprafete:

a. folosirea in comun de catre ., ., B. A., ., R. M. si R. G. a suprafetei de 737,77 mp.

Valoarea despagubirii se stabileste prin impartirea suprafetei de 737,77 mp la 3 (numarul persoanelor care o folosesc, fara a include aici proprietarul terenului, care are dreptul de a-si exercita prerogativele dreptului de proprietate cu privire la acel teren), rezultatul fiind inmultit cu 6 lei/mp/luna.

Pentru aceasta suprafata de teren, valoarea despagubirii este de 1595,538 lei/luna.

b. Folosirea in comun de catre ., B. A., ., R. M. si R. G. a suprafetei de 494,40 mp;

Valoarea despagubirii se stabileste prin impartirea suprafetei de 494,40 mp la 3 (numarul persoanelor care o folosesc, fara a include aici proprietarul terenului, care are dreptul de a-si exercita prerogativele dreptului de proprietate cu privire la acel teren), rezultatul fiind inmultit cu 6 lei/mp/luna.

Pentru aceasta suprafata de teren, valoarea despagubirii este de 988,80 lei/luna.

c. Folosirea in comun de catre ., R. M. si R. G. a suprafetei de 171,91 mp;

Valoarea despagubirii se stabileste prin impartirea suprafetei de 171,91 mp la 1 (numarul persoanelor care o folosesc, fara a include aici proprietarul terenului, care are dreptul de a-si exercita prerogativele dreptului de proprietate cu privire la acel teren), rezultatul fiind inmultit cu 6 lei/mp/luna.

Pentru aceasta suprafata de teren, valoarea despagubirii este de 1031,46 lei/luna.

d. Folosirea in comun de catre ., B. A., . a suprafetei de 341,21 mp.

Valoarea despagubirii se stabileste prin impartirea suprafetei de 341,21 mp la 2 (numarul persoanelor care o folosesc, fara a include aici proprietarul terenului, care are dreptul de a-si exercita prerogativele dreptului de proprietate cu privire la acel teren), rezultatul fiind inmultit cu 6 lei/mp/luna.

Pentru aceasta suprafata de teren, valoarea despagubirii este de 1023,630 lei/luna.

In total, reclamanții R. M. si R. G. vor fi obligati să plătească pârâtei . Buzau suma de 3495,798 lei pe luna, cu titlu de despăgubiri; intervenientul . Buzau va fi obligat să plătească pârâtei . Buzau suma totală de 3487,968 lei pe luna, cu titlu de despăgubiri; intervenientul B. A. T. va fi obligat să plătească pârâtei . Buzau suma totală de 3487,968 lei pe lună, cu titlu de despăgubiri.

Tribunalul retine ca expert Tibar M., la stabilirea valorii terenului, a avut in vedere criteriile necesare pentru determinarea valorii reale a acestuia, ținând cont de: categoria de folosință, clasa și calitatea, importanța social economică, dacă este construibil sau arabil și dacă trebuie ameliorat, natura și proprietățile solului, gradul de fertilitate, relief, poziție și vecinătăți, distanța față de localitate și căi de acces, procese de degradare, amplasamentul construcțiilor.

6. . de apel, se arata de catre apelanta faptul ca, din actele dosarului, se observa ca societatea apelanta a acceptat, in mod conventional, sa creeze reclamantilor o servitute de trecere spre terenul acestora, pe terenul pe care l-a cumparat in mod expres in acest scop, situat in Buzau, .. 14, teren care se invecineaza cu terenurile reclamantilor; ca terenul situat in Buzau, . fost cumparat in scopul constituirii servitutii, insa instanta a mentionat doar faptul ca, pana la pronuntarea hotararii, nu s-a finalizat actul de vanzare cumparare, desi aceasta avea obligatia de a stabili o varianta de servitute si pe acest teren, respectiv mai multe variante si pe alte terenuri invecinate, iar dintre acestea sa o aleaga pe cea care ar fi indeplinit cerintele legii, ceea ce nu a facut; cu toate ca, intre timp, vanzarea a fost perfectata, instanta din cel de-al doilea ciclu procesual a nesocotit complet aceasta imprejurare si a respins orice probatoriu si nu a analizat, prin hotarare, aceste cereri facute in limita legii; pana la pronuntarea hotararii, a facut dovada ca . cumparat la licitatii alte portiuni de teren, din terenul detinut de apelanta, insa instanta fondului a refuzat admiterea oricarei probe concludente si utile cauzei, care sa dovedeasca faptul ca terenul detinut de aceasta societate nu este infundat si ca pe terenurile detinute de aceasta societate se putea constitui servitutea de trecere, ca fiind cel mai scurt drum.

In legatura cu aceste critici, tribunalul retine faptul ca, asa cum rezulta din procesul verbal de cercetare la fata locului, precum si din concluziile raportului de expertiza M. D., nu se poate institui o servitute de trecere pe terenul ce face obiectul numarului cadastral_, situat pe . considerent ca:

- intre pct. 3 de pe limita terenului cu numar cadastral 5193, care este reprezentat de coltul unei constructii si constructia C1 de pe numarul cadastral 1132/4/4 este un spatiu de trecere de numai 2,18 ml, fapt ce ar ingradi in mod evident folosinta proprietatii de catre reclamanti;

- in plus, la o analiza mai atenta a planurilor de amplasament din zona de interes, expertul a constatat ca numarul cadastral_ cu deschidere la . cuprins doar intre punctele 59-60-61-62-63-64-65-66-59; terenul cuprins intre punctele 58-59-66-67-68-58 apartine Statului R., ce figureaza ca vecin intre punctele 66-59 din documentatia cadastrala. F. de aceste aspecte, rezulta ca nici pentru intervenienti nu se poate stabili servitute de trecere prin terenul proprietatea statului roman, urmand ca si pentru acestia sa se stabileasca servitute de trecere prin terenul fondului aservit apartinand .;

- la aceasta se adauga si faptul ca, la termenul de judecata din data de 16.10.2013, apelanta a aratat ca nu este de acord sa demoleze punctul de control, pentru a se putea trece prin acel loc, iar alte cai de acces pentru instituirea servitutii de trecere nu exista;

- norma tehnica in baza careia a fost stabilita latimea caii de trecere STAS 2900-89, elaborat de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor, stalileste, la cap. 2.4 al. 6, latimea drumurilor de exploatare; pe traseele propuse de expert, latimea de 2,73 m mentionata este conditionata de existenta unor constructii si nu tine de propunerea expertului privind utilitatea unei astfel de deschideri a caii de acces;

- de-a lungul gardului de beton, este o linie de inalta tensiune, intra si supra terana, expertul precizand ca nu poate stabili o servitute de trecere pe acel traseu.

F. de cele expuse pe larg anterior, tribunalul apreciaza ca nu pot fi avute in vedere sustinerile apelantei parate ., referitoare la faptul ca a acceptat, in mod conventional, sa creeze reclamantilor o servitute de trecere spre terenul acestora, pe terenul pe care l-a cumparat in mod expres in acest scop, situat in Buzau, .. 14, teren care se invecineaza cu terenurile reclamantilor; ca a facut dovada ca . cumparat la licitatii alte portiuni de teren, din terenul detinut de apelanta, insa instanta fondului a refuzat admiterea oricarei probe concludente si utile cauzei, care sa dovedeasca faptul ca terenul detinut de aceasta societate nu este infundat si ca pe terenurile detinute de aceasta societate se putea constitui servitutea de trecere, ca fiind cel mai scurt drum.

In consecinta, in conformitate cu prevederile art. 296 cod de procedura civila, va admite apelul formulat de pârâta . B., împotriva sentinței civile nr. 9816/27.06.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect servitute, în contradictoriu cu reclamanții R. M. și R. G., pârâții . B., intervenienții în interes propriu ., B. A..

Va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va dispune instituirea unei servituți de trecere cu autovehiculul în favoarea reclamanților R. M. și R. G. și a intervenienților . B. și B. T. pe ternul paratei S.C. S. G. S.A., pe traseul stabilit de expert M. D. în Plansa B anexa răspunsului la obiecțiuni, aflată la fila 201 dosar apel, pe traseul delimitat între punctele de reper indicate in expertiza.

Va obliga pe reclamanții R. M. si R. G. să plătească pârâtei . Buzau suma totală de 3495,798 lei pe luna, cu titlu de despăgubiri; pe intervenientul . Buzau să plătească pârâtei . Buzau suma totală de 3487,968 lei pe luna, cu titlu de despăgubiri; pe intervenientul B. A. T. să plătească pârâtei . Buzau suma totală de 3487,968 lei pe lună, cu titlu de despăgubiri.

Va menține restul dispozițiilor sentintei.

Vazand si prevederile art. 276 cod de procedura civila:

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de pârâta . B., cu sediul în mun. B., ., județ B., împotriva sentinței civile nr. 9816/27.06.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect servitute, în contradictoriu cu reclamanții R. M. și R. G., ambii domiciliați în mun. B., .. 23, județ B., pârâții . B., cu sediul în mun. B., ., județ B., intervenienții în interes propriu ., cu sediul în mun. B., ., județ B., B. A., domiciliat în mun. B., ., județ B..

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că dispune instituirea unei servituți de trecere cu autovehiculul în favoarea reclamanților R. M. și R. G. și a intervenienților . B. și B. T. pe ternul paratei S.C. S. G. S.A., pe traseul stabilit de expert M. D. în Plansa B anexa răspunsului la obiecțiuni, aflată la fila 201 dosar apel, pe traseul delimitat între punctele de reper indicate in expertiza.

Obligă pe reclamanții R. M. si R. G. să plătească pârâtei . Buzau suma totală de 3495,798 lei pe luna, cu titlu de despăgubiri.

Obligă pe intervenientul . Buzau să plătească pârâtei . Buzau suma totală de 3487,968 lei pe luna, cu titlu de despăgubiri.

Obliga pe intervenientul B. A. T. să plătească pârâtei . Buzau suma totală de 3487,968 lei pe lună, cu titlu de despăgubiri.

Menține restul dispozițiilor sentintei.

Compensează în totalitate cheltuielile de judecată.

Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 Martie 2014.

Președinte,

D. R.

Judecător,

G. I. R.

Grefier,

E. D.

Red./Tehnored. D.R. /8 ex.

14.03.2014

Judecătoria B.

Dosar fond;_ 72010

Judec.fond: M. A. M.

E.D. 06 Martie 2014

← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 737/2014....		Contestaţie la executare. Hotărâre din 26-03-2014, Tribunalul... →

Servitute. Sentința nr. 981/2014. Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Servitute. Sentința nr. 981/2014. Tribunalul BUZĂU