Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 574/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 574/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 1138/277/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 574/2014
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător I. M.
Grefier V. P.
Pe rol se află judecata apelului declarat de contestatoarea-debitoare P. C., domiciliată în comuna Gura Teghii, ., împotriva sentinței civile nr.775 din data de 03.07.2014 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ – având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită, în contradictoriu cu intimatul-creditor L. G., domiciliat în comuna Gura Teghii, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat Z. M. M., pentru apelanta P. C. și avocat D. M., pentru intimatul L. G..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la dosarul cauzei s-au depus, la data de 25.11.2014, de către apelantă, Notă de ședință și dovada achitării taxei judiciare de timbru, după care:
Instanța constată faptul că s-a achitat taxa judiciară de timbru, aceasta îndeplinindu-și sarcinle puse în vedere
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, astfel că instanța deschide dezbaterile asupra apelului, dând cuvântul părților, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.
Avocat Z. M. M., pentru apelanta P. C., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea cu trimitere spre rejudecare, având în vedere prevederile art. 478 alin. 1 Cod procedură civilă.
Astfel, critică sentința atacată în sensul că, deși nu s-a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului executorului judecătoresc, acesta nu a fost introdus în cauză, cu atât mai mult cu cât au fost solicitate și cheltuieli de reducere sau anulare a cheltuielilor de executare, cheltuieli care erau stabilite de către executorul judecătoresc prin încheiere.
În situația în cere nu se va admite această solicitare, solicită a se reține cauza spre rejudecare, să se ia act de două aspecte esențiale, respectiv soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică în condițiile în care nu face mențiune, deși a solicitat să se ia act că s-a emis o somație anterior comunicării. În data de 26.03.2014 este emisă o somație de către executorul judecătoresc, comunicată părții la 31.03.2014, iar în aceeași zi, 26.03.2014, fără a se aștepta termenul de expirare a somației, se emite adresă de înființare a popririi.
Depune la dosar practică judiciară.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat D. M. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică .
Astfel, arată că executorul judecătoresc nu este parte în proces, obiectul cauzei fiind contestație la executare silită, iar față de a doua critică a motivelor de apel, arată că apelanta, deși a primit somația, nu a executat nici astăzi debitul la care a fost obligată. .Mai arată că creanța este lichidă și exigibilă.
Cu cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr._, pe calea contestației la executare petenta P. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul L. G., anularea actelor de executare din dosarul execuțional nr.91/2014 al B.E.J S. N. C., respectiv a somației din data de 26.03.2014 și înștiințării emise în aceeași dată, întocmite în același dosar, a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare din 25.03.2014 și a adresei de înființare a popririi din data de 26.03.2014, precum și a încheierii de admitere a cererii de încuviințare a executării silite din data de 07.03.2014, dată în dosarul nr._ al Judecătoriei Pătârlagele și a tuturor actelor de executare, acte care i-au fost comunicate pe data de 31.03.2014. A solicitat anularea cheltuielilor de executare silită dispuse în dosarul execuțional nr. 91/2014 în cuantum de 533,57 lei sau, în subsidiar, reducerea acestui cuantum la onorariul minimal prevăzut de anexa la Ordinul 2550/2006, actualizat conform Ordinului 2561/2012.
Totodată, contestatoarea a solicitat și suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare.
În motivare, petenta a arătat că prin sentința civilă nr. 211/2013 a Judecătoriei Pătârlagele, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 641/2013 a Tribunalului B. și prin încheierea din 30 octombrie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. a fost obligată la plata unor cheltuieli de judecată către creditorul-intimat.
În conformitate cu prevederile art.718 N.C.P.C. a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației întrucât aparența de drept este în favoarea sa, actele sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, în condițiile în care nu sunt respectate prevederile art. 678 alin. l N.C.P.C, raportat la art.678 alin.2 N.C.P.C, instanța putând constata că pentru actele de executare întocmite în dosarul de executare, nu sunt încheiate procese verbale.
Mai mult decât atât, având în vedere prevederile art. 662 alin. 1, N.C.P.C, conform căruia „executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă“, se poate constata că încheierea executorului judecătoresc și somația emisă de acesta nu conțin o sumă certă, în condițiile în care titlul executoriu o obligă la o cu totul altă sumă, iar în ceea ce privește cheltuielile de executare, sunt stabilite aleatoriu fără a fi justificate în baza unui proces verbal.
De asemenea, a solicitat să se constate că nu datorează nicio cheltuială de executare ca onorariu de executor, având în vedere faptul că a înțeles să execute de bună-voie obligațiile care îi revin, în mod eșalonat, raportat la veniturile sale.
În aceste condiții, a considerat că au fost încălcate și prevederile art. 622 alin.2 N.C.P.C, creditorul neputând face dovada că a notificat-o pentru aducerea la îndeplinire a obligației conform posibilităților financiare.
În privința onorariului executorului, petenta a solicitat anularea sau, în subsidiar, cenzurarea de către instanță în limitele minimale prevăzute de Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006 actualizat conform prevederilor Ordinului 2561/2012 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, ținând cont de faptul că nu sunt justificate, mai mult la stabilirea acestor sume nu sunt avute în vedere baremele legale și de asemenea, nu au la bază un proces-verbal de stabilire, fiind încălcate prevederile art. 678 alin. 1 și 2 N.C.P.C..
S-a solicitat a se lua act că valoarea debitului contestat este în cuantum de 3033,00 lei, taxa judiciară de timbru fiind, conform prevederilor art. 10, al.2, teza I, raportat la art.3, al. 1, lit. b) din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în cuantum de 217,31 lei.
Prin urmare s-a solicitat anularea executării silite ca fiind nelegală și netemeinică.
În drept au fost invocate dispozițiile art.194 N.C.P.C, art.666 N.C.P.C, art. 711 N.C.P.C, art. 712 al 2, art. 715 al. 1, art. 718 al. 1 si 4, N.C.P.C, art. 669, al.4, teza I și a III - a N.C.P.C
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației la executare. A arătat că față de motivele invocate de petentă dispozițiile art.678 al. l si 2 Cod procedura civilă sunt aplicabile „actelor de executare efectuate în cursul executării“ și potrivit art.672 Cod procedura civilă „actele de executare silită nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat în somație sau în lipsa acesteia, în cel prevăzut în încheierea prin care s-a încuviințat executarea”.
Încuviințarea executării silite (art.665), înștiințarea debitorului (art.666), somația (art.667) și încheierea cuprinzând cheltuielile de executare (art.669 al.4) sunt anterioare „actelor de executare efectuate în cursul executării” respectiv încheierea proceselor verbale prevăzute la art.678 Cod procedură civilă. Potrivit art.662 Cod procedură civilă, creanța care rezultă dintr-un titlu executor (cum este cazul dedus judecații) este „certă, lichidă și exigibilă”.
A precizat că somația trebuie să cuprindă o altă sumă întrucât sunt înscrise creanțe rezultând din titlurile executorii, precum și din cheltuielile de executare.
În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia se pretinde că debitoarea a înțeles să execute de bunăvoie obligațiile, în mod eșalonat, intimatul a precizat că, în primul rând, petenta nu poate impune condițiile executării debitului și, în al doilea rând, până în prezent, de la data pronunțării ultimei decizii nu a efectuat nicio plată și nu a încercat să ia legătura cu creditorul în privința modalității de lichidare a debitului.
Potrivit art.669 Cod procedură civilă, cheltuielile de executare se stabilesc prin încheiere de către executorul judecătoresc, iar prin încheierea din 25.03.2014 s-a stabilit suma totală de 534 lei cuprinzând cheltuieli de executare (224 lei) și onorariu executor (310 lei). Dispozițiile art.678 al. 1 și 2 Cod procedură civilă sunt aplicabile altei faze a executării, iar actele la care se face referire se întocmesc în timpul executării efective.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare solicitând a fi menținute cererile și apărările din contestația la executare. În cuprinsul răspunsului la întâmpinare au fost invocate, în esență, aceleași aspecte și temeiuri de drept invocate în contestația la executare.
A fost atașat dosarul de executare nr. 91/2014 al B. S. N. C..
Petenta a făcut dovada plății cauțiunii în cuantum de 250 lei necesară soluționării cererii de suspendare a executării silite.
În cauză a fost administrat probatoriul cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 775/03.07.2014, Judecătoria Pătârlagele a admis cererea de suspendare formulată de contestatoarea-debitoare P. C., a admis, în parte, contestația la executare și a anulat, în parte, actele de executare din dosarul execuțional nr.91/2014 al B. S. N. C. în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, în sensul reducerii acestui onorariu de la 300 lei, la 200 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la solicitarea intimatului a fost întocmit dosarul de executare silită nr. 91/2014 al B. S. N. C., titlurile executorii fiind decizia civilă nr. 641/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul B. - Secția I civilă în dosarul nr._, sentința civilă nr. 211/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în același dosar precum și încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurată în decizia civilă nr. 1429/26.06.2013 a Tribunalului B. în dosarul nr._ .
Prin încheierea din ședința Camerei de Consiliu, pronunțată la data de 07.03.2014 în dosarul nr._ al Judecătoriei Pătârlagele, a fost încuviințată executarea silită a acestor titluri executorii, modalitatea de executare silită fiind stabilită prin poprire, astfel că executorul judecătoresc a comunicat petentei adresa de înștiințare a popririi.
S-a constatat că suma datorată de către petentă intimatului, conform titlurilor executorii menționate, este de 2500 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare silită stabilite de executorul judecătoresc conform încheierii din data de 25.03.2014, compuse din suma de 223,57 lei reprezentând cheltuieli materiale de executare și 310 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc.
A reținut prima instanță că, potrivit art. 782 Cod procedură civilă, poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării, prin adresă în care se va preciza și titlul executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane din cele prevăzute la art. 780 alin 1, împreună cu încheierea de încuviințare a executării sau un certificat privind soluția pronunțată în dosar. Întreaga procedură este reglementată în art. 780 și următoarele din Codul de procedură civilă, însă nu este condiționată de întocmirea vreunui proces-verbal în sensul celui arătat la art. 678 din Codul de procedură civilă. Mai mult decât atât, întocmirea unui astfel de proces verbal, nu este necesar la momentul în care se stabilesc cheltuielile de executare silită, având în vedere faptul că potrivit art. 669 cod procedură civilă, aceste cheltuieli se stabilesc în baza încheierii executorului judecătoresc, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, cheltuielile de executare fiind menționate în alin 3 al aceluiași articol.
Deși petenta a invocat faptul că sunt incidente dispozițiile art. 662 alin. 1 Cod procedură civilă precizând că lipsește caracterul cert al creanței, instanța de fond a constatat caracterul cert al creanței.
Referitor la cheltuielile de executare stabilite prin încheierea din 25.03.2014, în ceea ce privește onorariul executorului în sumă de 300 lei, instanța de fond a apreciat că acesta a fost stabilit cu încălcarea Ordinului Ministrului Justiției nr.2550/C/2006 actualizat, în sensul că există onorarii minimale și onorarii maximale, în raport de modalitatea de executare silită precum și în raport de valoarea debitului care urmează a fi recuperat.
Potrivit art. 669 alin. 4 NCPC, sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii, iar aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
Astfel, prima instanță, în baza textelor de lege menționate, a dispus anularea în parte a actelor de executare, în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, în sensul de a reduce acest onorariu, de la 300 lei, la 200 lei, cuantum apreciat a se încadra în dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006, întrucât executorul judecătoresc nu a depus o muncă complexă.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, instanța de fond a apreciat că este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, existând motive temeinice de suspendare a executării silite în condițiile în care, prin anularea în parte a actelor de executare silită, suma de bani datorată cu titlu de cheltuieli de executare este mai mică, iar prin continuarea executării silite s-ar crea un prejudiciu petentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea P. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond sau, în subsidiar, rejudecarea cauzei și schimbarea în tot a hotărârii atacate.
În privința solicitării de trimitere a cauzei spre rejudecare, apelanta a arătat că prima instanță nu a reținut corect cadrul procesual întrucât ea a chemat în judecată și B. S. N. C. având în vedere faptul că a solicitat reducerea cheltuielilor de executare sau cenzurarea acestora iar, potrivit art. 478 alin. 1 Cod procedură civilă, în apel nu poate fi schimbat cadrul procesual, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare în condițiile în care a fost admisă cererea în privința cheltuielilor de executare silită.
Referitor la rejudecarea cauzei și schimbarea în tot a hotărârii atacate, apelanta a susținut că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât somația emisă de executor la data de 26.03.2014 i-a fost comunicată la 31.03.2014, dar în aceeași zi de 26.03.2014 executorul a emis și adresa de înființare a popririi către CJAS B., fără a aștepta împlinirea termenului de o zi prevăzut prin somație, condiții în care apelanta a apreciat că se impune anularea executării silite și, implicit, a cheltuielilor de executare.
A mai susținut apelanta că, raportat la prevederile art. 662 Cod procedură civilă, încheierea executorului judecătoresc nu conține o creanță certă, întrucât din titlul executoriu rezultă o altă sumă, iar încheierea de stabilire a cheltuielilor din data de 25.03.2014, anterior emiterii somației și adresei de înființare a popririi, stabilește cheltuieli de executare de 533,57 lei, apreciată de apelantă ca incertă relativ la prevederile art. 669 alin.3 Cod procedură civilă. Ca urmare, apreciază că soluția primei instanțe este în contradicție cu probatoriul cauzei.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă, precum și pe cele ale art. 717 alin.1 Cod procedură civilă.
Intimatul L. G., prin reprezentant convențional - avocat D. M., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică (f.11).
Prin răspunsul la întâmpinare depus în cauză la data de 15.09.2014, apelanta a reiterat motivele apelului promovat (f.16-17).
A fost depusă în dosar practică judiciară.
Examinând actele și lucrările dosarului, în limitele art. 477 și art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul pendinte este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește solicitarea de „casare” a hotărârii atacate și trimitere spre rejudecare la instanța de fond, întrucât prima instanță nu s-a pronunțat în contradictoriu și cu B. S. N. C., chemat în judecată prin contestația la executare promovată de petenta debitoare P. C., tribunalul observă prioritar că, potrivit art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul, în cazul în care constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, niciuna dintre aceste ipoteze nefiind incidentă în speță.
Teza a doua a art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă prevede, pentru aceleași situații (când prima instanță nu soluționează fondul ori judecă procesul în lipsa părții nelegal citate), posibilitatea instanței de apel de a anula hotărârea atacată și de a trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, numai în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare și numai o singură dată în cursul procesului.
În speță se observă neîndeplinirea cerințelor tezei a doua textului de lege, neputând fi adoptată în apel soluția anulării hotărârii primei instanțe și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât a fost soluționat fondul pricinii pendinte, iar partea care a promovat calea de atac a fost atât legal citată, cât și reprezentată convențional prin avocat ales, la administrarea probelor și la judecata cauzei. Or, partea care a câștigat procesul prin admiterea, chiar parțială, a contestației la executare nu poate invoca în propria cale de atac necitarea la fond a altei părți - B. S. N. C., întrucât nulitatea actului de procedură nu poate fi invocată în condițiile art. 175 Cod procedură civilă decât de către partea căreia i s-a produs în acest fel o vătămare ce nu s-ar putea înlătura altfel, iar această parte nu este, în speță, contestatoarea apelantă.
Apoi, în privința nepronunțării instanței de fond asupra cererii formulate în contradictoriu cu B. S. N. C., tribunalul observă că sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 444 și art. 445 Cod procedură civilă, partea putând cere exclusiv completarea hotărârii, aspectul neputând fi invocat pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442 - 444 Cod procedură civilă.
Referitor la solicitările cu caracter subsidiar formulate de apelanta contestatoare privind schimbarea în tot a sentinței atacate, tribunalul constată că prin hotărârea primei instanțe a fost admisă cererea de suspendare a executării silite și a fost admisă, în parte, contestația la executare, fiind dispusă reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 300 lei, la suma de 200 lei.
Sub aspectul criticilor de nelegalitate și netemeinicie invocate de apelantă pentru nerespectarea termenului stabilit prin somație de către executor la emiterea adresei de înființare a popririi, respectiv a caracterului creanței apreciat ca incert de către apelantă întrucât suma din încheierea executorului nu corespunde celei din titlurile executorii, tribunalul constată că susținerile formulate în calea de atac pendinte sunt nefondate.
Mai întâi, tribunalul observă că instanța de fond a reținut corect aplicabilitatea prevederilor art. 782 Cod procedură civilă, poprirea înființându-se fără somație și fără a se aștepta împlinirea vreunui termen, sens în care dispozițiile art. 782 alin.1 sunt suficient de clare și accesibile, legiuitorul stabilind că „poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării, prin adresă în care se va preciza și titlul executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane din cele prevăzute la art. 780 alin 1, împreună cu încheierea de încuviințare a executării sau un certificat privind soluția pronunțată în dosar. Despre măsura luată va fi înștiințat și debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înființare a popririi, la care se vor atașa și copii certificate de pe încheierea de încuviințare a executării sau de pe certificatul privind soluția pronunțată în dosar, și titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate”.
Or, în speță, în urma verificării actelor din dosarul execuțional înaintat în copie, instanța observă că au fost respectate aceste prevederi legale, după încuviințarea executării silite prin încheierea din 07.03.2014 a Judecătoriei Pătârlagele poprirea fiind înființată fără somație, prin adresa din data de 26.03.2014, asupra veniturilor debitoarei obținute de la terțul poprit CJAS B., cu înștiințarea debitoarei în acest sens, acesteia fiindu-i comunicate și înscrisurile prevăzute de lege.
Asupra caracterului cert al creanței supuse executării, tribunalul observă că sunt respectate prevederile art. 662 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, în condițiile în care titlurile executorii ce se execută și ce stabilesc cert și creanța sunt hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv, decizia civilă nr. 641/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul B. - Secția I civilă în dosarul nr._, sentința civilă nr. 211/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în același dosar precum și încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurată în decizia civilă nr. 1429/26.06.2013 a Tribunalului B. din dosarul nr._ .
În privința aplicării prevederilor art. 669 Cod procedură civilă, indicate de apelantă ca temei al susținerilor sale asupra caracterului creanței, tribunalul constată că aceste prevederi legale se referă la cheltuielile de executare, stabilind în ce constau acestea, cine la suportă, caracterul de titlu executoriu în privința acestora al încheierii executorului judecătoresc prin care ele se stabilesc, precum și modalitățile de recuperare a acestora.
Or, creanța ce se execută este certă, lichidă și exigibilă, fiind stabilită prin hotărâri judecătorești irevocabile, la respectiva sumă adăugându-se în condițiile art. 669 Cod procedură civilă și cheltuielile de executare silită, ce sunt în sarcina debitorului urmărit potrivit art. 669 alin. 2, și se compun din sumele arătate la alin.3 pct. 1-7 din același articol 669 Cod procedură civilă, în speță fiind adăugate, cu respectarea acestor dispoziții, taxele de timbru necesare executării silite, onorariul executorului, onorariul avocatului în faza de executare silită, cheltuieli de deplasare, taxe poștale, cheltuielile de efectuare a actelor de executare, astfel cum acestea se regăsesc enumerate în încheierea executorului judecătoresc din data de 25.03.2014, anulată în parte de prima instanță în sensul reducerii onorariului executorului.
Având în vedere considerentele reținute și în conformitate cu prevederile art. 480 alin.1 NCPC, tribunalul constată în totalitate nefondat apelul promovat de apelanta contestatoare, acesta urmând a fi respins.
În baza art. 453 cu referire la art. 451 alin.2 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga apelanta, către intimat, la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat redus.
În acest sens, instanța reține că onorariul de 1000 lei în calea de atac este disproporționat de mare raportat la complexitatea cauzei și activitatea avocatului, ce a constat în redactarea întâmpinării (fila 11) și punerea de concluzii la termenul din 03.12.2014.
Potrivit art. 451 alin.2 Cod procedură civilă, instanța este îndreptățită să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, măsura luată neavând niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și client.
Astfel, se observă că în aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă depus în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
În consecință, pe temeiul acestor dispoziții, instanța poate aprecia în ce măsură onorariul de avocat al părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor, de complexitatea cauzei, de munca efectiv depusă de către avocat.
Normele susmenționate trebuie coroborate cu jurisprudența CEDO, întrucât partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil, fundamentul cheltuielilor de judecată fiind reprezentat de culpa procesuală a părții care cade în pretenții.
Așa fiind, în raport de culpa procesuală a apelantei căzută în pretenții, având în vedere valoarea și complexitatea cererii raportat la activitatea concretă depusă de avocat, suma de 500 de lei acordată cu titlu de cheltuieli de judecată apare drept suficientă (redusă de la 1000 lei). Corelat cu jurisprudența CEDO, acest cuantum întrunește și cerințele caracterului necesar și rezonabil al cheltuielilor de judecată cuvenite părții ce a câștigat procesul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatoarea-debitoare P. C., domiciliată în comuna Gura Teghii, ., împotriva sentinței civile nr.775 din data de 03.07.2014 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ – având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită, în contradictoriu cu intimatul-creditor L. G., domiciliat în comuna Gura Teghii, ..
Obligă apelanta, către intimat, la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat redus.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2014.
Președinte, D. R. | Judecător, I. M. | |
Grefier, V. P. |
Red. I.M./4 ex./05.01.2015
Dosar fond nr._
Judecător fond – M. M. G.
Judecătoria Pătârlagele
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 11-04-2014,... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 11-04-2014, Tribunalul... → |
|---|
