Acţiune posesorie. Decizia nr. 2771/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2771/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 679/277/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2771
Ședința publică de la 19 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător D. R.
Grefier E. D.
Pe rol, judecata apelurilor civile declarate de reclamanta T. P., domiciliată în comuna Viperești, ., cu domiciliul procesual ales la T. G., din oraș M., ..2, ., județul Prahova și intervenientul principal T. G., cu domiciliul în M., ..2, ., împotriva sentinței civile nr.41/13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții G. G., domiciliat în comuna Viperești, ., C. L. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR VIPEREȘTI, cu sediul în . și ., cu sediul în ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2015, consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, ce face corp comun cu prezenta. Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul din 19.06.2015. După deliberări,
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr._, reclamanta T. P. a chemat în judecată pe pârâții G. G. și C. comunală de aplicare a legilor fondului funciar Viperești, județul B., solicitând ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care pârâtul G. să fie obligat la încetarea actelor de tulburare a posesiei și la lăsarea liberă a suprafeței de aprox. 600 mp teren, din totalul de 2500 mp deținut în extravilanul comunei Viperești, tarlaua 115, . „La C.”, iar pârâta comisia locală să fie obligată să ia act de litigiul apărut, să furnizeze informațiile despre forma și dimensiunile proprietăților vecine și să țină cont de acestea la definitivarea planului de amplasament pentru tarlaua 115, .> În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat în esență, că stăpânește suprafața sus arătată în urma reconstituirii dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar, fără a-i fi însă eliberat până în prezent titlu de proprietate, că proprietatea vecină a fost împărțită în mai multe loturi, unul dintre acestea, vecin cu terenul ei, fiind dobândit prin vânzare-cumpărare de către pârâtul G. G., a indicat semnele de hotar dintre cele două terenuri și modalitatea modificării acestora în timp de către pârât, care, astfel, a ocupat din terenul său suprafața de aproximativ 600 mp, ce face obiectul acțiunii posesorii.
În drept, au fost indicate prevederile art. 949, art.950 și art. 951 cod civil (NCC), art. 1002 Cod procedură civilă.
Pârâtul G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii, arătând că a cumpărat în anul 2007, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat nr.990/23.04.2007, un teren în suprafață de 2395 mp amplasat în extravilanul comunei Viperești, ., înscris în Cartea Funciară la nr. 107. La măsurarea terenului a participat și reclamanta, nu au fost obiecțiuni, iar ulterior, în anul 2013, primarul localității a remăsurat terenul și s-a constatat corectitudinea măsurătorilor inițiale.
Consideră că acțiunea este neîntemeiată și a solicitat, în situația desființării Cărții Funciare, ca reclamanta să-i restituie suma de 1000 lei, reprezentând costul întocmirii acesteia.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, la data de 24.04.2014 (f. 30-34 dosar fond).
După administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză tehnică topo-cadastru (f79-85), reclamanta a formulat o cerere de completare a acțiunii inițiale, prin care a solicitat obligarea pârâților ., și G. G. la rectificarea cărții funciare nr. 107, nr. cadastral provizoriu 287, apreciind că aceasta a fost greșit întocmită raportat la concluziile expertizei efectuate în cauză (f.88-89 dosar fond).
În privința acestei cereri completatoare, prima instanță, în loc să facă aplicarea dispozițiilor art. 204 Cod procedură civilă, a procedat la disjungerea și ulterior, la conexarea respectivei cereri (cu formarea dosarului nr._ ).
La data de 08.12.2014, în cauză a fost formulată în condiții procedurale cerere de intervenție voluntară principală de către intervenientul T. G., fiul reclamantei T. P., prin care acesta a solicitat pe calea acțiunii posesorii lăsarea liberă a suprafeței de 482 mp teren, din totalul de 2500 mp teren extravilan situat în tarlaua 115, . expertizei întocmite de expert tehnic N. G., ocupată de către pârâtul G. G., precum și obligarea pârâților la rectificarea CF nr. 107 UAT Viperești, nr. cadastral provizoriu 287.
A solicitat și obligarea pârâtului G. G. la suportarea cheltuielilor de judecată: onorariu expert în valoare de 700 lei, taxă judiciară 50 lei; cheltuiala cu deplasările și indemnizația martorilor -100 lei.
În afara probelor cu înscrisuri și expertiză tehnică, în dosarul de fond s-au administrat și probe cu martori și interogatorii.
Prin sentința civilă nr. 41/13.01.2015, Judecătoria Pătârlagele a respins în totalitate, ca neîntemeiate, acțiunea principală și cererea conexă formulate de reclamanta T. P. și a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție voluntară principală a intervenientului T. G..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că obiectul acțiunii este cerere posesorie, întemeiată pe dispozițiile art. 916 și 949 Cod civil (precizare făcută la primul termen de judecată, din 02.06.2014); obligarea pârâtei U.A.T. . și a pârâtului G. G. la rectificarea C.F. nr.107, nr. cadastral provizoriu 287, această cerere făcând obiectul dosarului nr._, conexat.
Pe situație de fapt s-a reținut că reclamanta a susținut că a posedat, începând cu anul 1991 și până în luna noiembrie 2013, un teren în suprafață de 2500 mp, amplasat în . cruce”, județul B., dar în luna noiembrie 2013 a constatat că pârâtul G. G. i-a ocupat o suprafață de circa 600 mp din acest teren. Posesia a fost exercitată în baza unui proces verbal de punere în posesie, emis ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea părinților săi, D. Ș. și M..
Pe aceste aspecte, prima instanță a reținut că reclamanta nu a dovedit în niciun fel existența punerii sale în posesie pe terenul în litigiu, în acțiune nu a indicat numărul și data întocmirii vreunui proces verbal de punere în posesie, nu a depus la dosar nici un proces verbal de punere în posesie.
Totodată, s-a constatat că reclamantei nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în nume propriu, pentru nicio suprafață de teren, potrivit adeverinței nr. 528/27.08.1991 (fila nr.12 în doar) fiind reconstituit dreptul de proprietate numitei D. M. - M. (mama reclamantei) pentru suprafața totală de 2,88 ha teren, însă din actele dosarului rezultă că niciodată titulara dreptului de proprietate D. M. - M. nu a fost pusă în posesie pe nicio suprafață de teren și că nu există niciun proces verbal de punere în posesie a reclamantei sau altei persoane pentru niciun teren.
S-a mai reținut că, deși potrivit adeverinței nr.528/27.08.1991, numitei D. M. M. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 2,88 ha teren, la decesul acesteia, survenit la 31.03.1993, deci la peste doi ani de la reconstituirea dreptului de proprietate, masa succesorală este formată din o casă, o magazie,și 1000 mp teren (200 mp curți-clădiri și 800 mp teren arabil) bunuri situate în satul Tronari, . moștenitor nr.227/18.05.1993).
Cum reclamanta a indicat că terenul este amplasat în extravilanul comunei Viperești, pct. „La cruce” și are suprafața de 2500 mp, prima instanță a reținut că acesta este diferit față de terenul ce constituie masa succesorală.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.227/18.05.1993, reclamanta T. P. a renunțat la moștenirea mamei sale și, potrivit art.696 din Codul civil în vigoare la data deschiderii succesiunii și a emiterii certificatului de moștenitor, eredele ce renunță este considerat că nu a fost niciodată erede, prima instanță constatând că reclamanta, chiar dacă potrivit martorilor M. P. și S. I. a folosit terenul în litigiu, nu a fost niciodată posesoare a terenului în accepțiunea art.916 N. Cod civil, text de lege pe care reclamanta își întemeiază acțiunea.
S-a apreciat că reclamanta nu are nici calitatea de detentor precar, nefăcând obiectul dispozițiilor art. 918 NCC, constatându-se că aceasta nu este erede al mamei sale, nu a făcut nicio dovadă că terenul în litigiu i-a fost atribuit mamei sale, că a făcut obiectul vreunui proces verbal sau titlu de proprietate, nu a făcut dovada că a avut calitatea de posesor sau detentor precar, conform art.916 și 918 Cod civil. S-a constatat și că nu există un titlu de proprietate sau proces verbal de punere în posesie care să cuprindă terenul în litigiu, care să stabilească în mod exact amplasamentul, suprafața și limitele exacte ale terenului.
În lipsa unui titlu de proprietate sau a procesului verbal de punere în posesie, constatările expertului, materializate în raportul de expertiză, sunt certe doar în privința amplasamentului, suprafeței și limitelor terenului ce face obiectul dreptului de proprietate al pârâtului G., conform contractului de vânzare-cumpărare nr.990/23.04.2007, autentificat la BNP F. N., potrivit căruia pârâtul este proprietarul unui teren în suprafață de 2395 mp, dar că pârâtul folosește în plus suprafața de 482 mp.
Instanța de fond a constatat că, în lipsa unui proces verbal de punere în posesie și a unui titlu de proprietate care să individualizate terenul în litigiu, constatările expertului privind ocuparea de către pârâtul G. a suprafeței de 482 mp din terenul în litigiu nu este fundamentată și nu este certă, întrucât se presupune că s-a ocupat o parte dintr-un teren ale cărui suprafață, dimensiuni și amplasament nu sunt cunoscute.
În consecință, s-a apreciat că acțiunea posesorie este neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut că, în condițiile în care reclamanta a renunțat la succesiune, nu are niciun drept real asupra terenului în litigiu în condițiile în care acest teren nu face obiectul unui proces verbal de punere în posesie sau, al unui titlu de proprietate (contract de vânzare cumpărare nr.990/23.04.2007), fiind apreciată ca neînte4meiată acțiunea privind rectificarea C.F. 107, nr. cadastral provizoriu 287, în care pârâtul G. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului, întrucât orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, ori dacă înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Din interpretarea textului de lege s-a reținut că rectificarea mențiunilor din cartea funciară poate fi cerută doar dacă anterior a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi constatat existența vreuneia din situațiile prevăzute, iar în speță nu se regăsește niciuna dintre situațiile la care se referă art.36 din legea nr.7/1996, câtă vreme pârâtul are un titlu, reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare, ce are la bază un titlu de proprietate, înscrisuri care nu au fost desființate printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, conform art.34 din aceeași lege.
Prin urmare, în condițiile în care nu există vreo hotărâre judecătorească care să invalideze titlul pârâtului, acesta își produce efectele în mod valabil, conform art. 20 din Legea nr.7/1996, dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară în baza actului prin care s-a transmis.
Toate aspectele vizând valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credință nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară, câtă vreme titlul în baza căruia s-a înscris dreptul real al pârâtului nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Într-o acțiune în rectificare de carte funciară nu se pot examina valabilitatea titlurilor proprietarilor tabulari și respectiv excepțiile de la principiul anulării actele subsecvente actului anulat, astfel că dreptul subdobânditorului, deși în strânsă legătură cu actul juridic desființat, își produce pe deplin efectele.
O soluție contrară, în sensul admiterii cererii reclamanților, ar nesocoti dispozițiile art. 25 din Legea nr.7/1996, în acord cu care înscrisurile în cartea funciară își produc efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor.
Prin urmare, în condițiile în care titlul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate al pârâtului nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, prima instanță a constatat că nu se poate solicita radierea dreptului de proprietate printr-o acțiune în rectificarea cărții funciare, apreciind ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.
Referitor la cererea de intervenție, s-a reținut că intervenientul T. G. este singurul moștenitor acceptant al succesiunii defunctei sale bunici materne, D. M., și în această calitate a moștenit masa succesorală formată din casă, magazie, 1000 mp teren (200 mp curți + 800 mp teren arabil). Nu a dobândit prin moștenire dreptul la întreaga suprafață pentru care bunicii intervenientului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în anul 1991 (an în care bunica intervenientului era în viață și solicitase personal reconstituirea dreptului de proprietate, aceasta dobândind ulterior, în 1993) pentru suprafața de 2,88 ha teren, conform adeverinței nr.528/27.08.1991.
Defuncta era cunoscută, conform declarațiilor de notorietate aflate la dosar, ca având prenumele M. sau M., sau M. M., așa că persoana ce face obiectul adeverinței de reconstituire a dreptului de proprietate este una și aceiași cu defuncta a cărei succesiune s-a dezbătut.
S-a reținut că, prin certificatul de moștenitor intervenientul nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, acesta fiind diferit de terenul ce face obiectul certificatului de moștenitor. De asemenea, intervenientul nu a propus administrarea niciunei probe și nu a dovedit în niciun fel că a exercitat posesia asupra terenului.
Dimpotrivă, din acțiunea principală și depozițiile martorilor audiați (M. P. și S. I.) a rezultat că terenul în litigiu nu a fost posedat niciun moment de către intervenient, ci, din anul 1991 și până în 2013, reclamanta a folosit terenul.
Cum intervenientul nu a posedat terenul în litigiu niciodată, s-a constatat netemeinicia acțiunii posesorii exercitată de către intervenient determinată de neîndeplinirea cerințelor art.949 NCC, potrivit cărora o acțiune posesorie poate fi admisă doar dacă persoana ce inițiază acțiunea judecătorească a posedat terenul cel puțin un an.
În ce privește cererea privind rectificarea Cărții Funciare, instanța de fond a reținut integral situația de fapt și motivarea prin care s-a respins această cerere ce a fost făcută și în acțiunea principală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta T. P. și intervenientul principal T. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a cesteia și admiterea acțiunii posesorii, cu obligarea pârâtului la lăsarea liberă a suprafeței ocupate, rectificarea C.F. nr.107 UAT Viperești, nr. cadastral provizoriu nr. 287, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de apel, fiecare dintre apelanți a învederat, în esență, în privința individualizării și posesiei terenului, că au dovedit prin înscrisurile depuse la dosar și prin depozițiile martorilor aceste aspecte, că certificatul de moștenitor nr. 227/18.05.1993 face dovada acceptării moștenirii și calității de moștenitor a intervenientului apelant, terenurile reconstituite autoarei în baza legii fondului funciar nefiind incluse, deși fac parte din masa succesorală, în conținutul acestui certificat în lipsa eliberării titlului de proprietate, apreciind pe deplin îndeplinite cerințele de admisibilitate și temeinicie ale acțiunii posesorii formulate.
În privința solicitării de rectificare a C.F. nr. 107 UAT Viperești, s-a învederat că aceasta a fost întocmită cu grave erori și eludarea legilor, planul parcelar pentru tarlaua 115 nefiind definitivat, însușit de primărie și nici avizat OCPI. Nu s-a analizat nici situația loturilor vândute de proprietara D. V. și măsurătorile făcute la momentul înstrăinării de către aceasta, nici aspectele ce țin de edificarea fără autorizație a unei locuințe de către pârâtul G. G. pe terenul dobândit, nici nu au fost verificate dimensiunile laturilor celor două terenuri și, în special deschiderile de 13 ml și respectiv, 47 ml, ale loturilor vecine, apreciindu-se că documentația cadastrală a pârâtului a fost greșit întocmită, cu suprapunerea parțială a suprafețelor aparținând pârâtului și intervenientului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466-482 Cod procedură civilă și cele ale art. 916 și art. 917 Cod civil.
A fost atașat, în fotocopie, procesul verbal de punere în posesie nr. 7571/11.11.2014 (f.53).
Intimatul pârât G. G. a formulat în cauză întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării apelurilor și excepția lipsei calității procesuale active a apelantei reclamante T. P. ca urmare a renunțării acesteia la moștenirea mamei sale D. M. M., iar pe fond a solicitat respingerea apelurilor și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, reiterând apărările expuse, prin întâmpinare, în fața primei instanțe.
Excepțiile privind netimbrarea apelurilor și lipsa calității procesuale active a apelantei reclamante au fost puse în discuție la termenul de judecată din 17.06.2015 și au fost respinse de către instanță anterior începerii dezbaterilor în dosar, constatându-se existența chitanțelor de plată de la filele 4 și 13 dosar, în privința calității procesuale active a reclamantei apelante urmând a fi făcută motivarea în cadrul considerentelor hotărârii.
Examinând sentința apelată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că apelurile sunt fondate și vor fi admise pentru următoarele considerente:
În baza Legii fondului funciar nr. 18/1991 s-a reconstituit titularei D. M. (M.) dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,88 ha teren pe raza comunei Viperești, jud. B., astfel cum rezultă din adeverința de proprietate nr. 528/27.08.1991 (f.12 dosar fond). Conform declarațiilor notariale de notorietate depuse la filele 48-49 dosar fond, autoarea a fost cunoscută atât ca D. M. (cum figurează în certificatul de deces), cât și ca D. M. (cum figurează în actele de stare civilă ale fiicei sale), fiind una și aceeași persoană.
Conform actelor de stare civilă depuse în același dosar de fond, reclamanta T. P. este fiica numitei D. M. (M.), decedată la 31.03.1993, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 227/18.05.1993 (f. 10 dosar fond) s-a dovedit că succesiunea autoarei defuncte menționate a fost acceptată de către nepotul din fiică - T. G., descendent gradul II, în condițiile renunțării la succesiune a descendentului gradul I (fiică) T. P.. Potrivit principiului indivizibilității, moștenirea autoarei defuncte D. M. a fost acceptată în întregul său de la data deschiderii succesiunii de către moștenitorul T. G., intervenient principal în cauză.
Ca atare, nu are relevanță conținutul masei succesorale descris în certificatul de moștenitor nr.277/1993 emis de fostul notariat de Stat Local Pătârlagele, în condițiile în care acceptarea succesiunii este indivizibilă, iar în patrimoniul autoarei se afla la momentul decesului acesteia dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,88 ha teren situat pe raza comunei Vipereșțti, jud. B. (prin reconstituire, în baza legii speciale, de la nivelul anului 1991).
Pe baza înscrisurilor de la filele 13-14 dosar fond, tribunalul constată că s-a efectuat punerea în posesie asupra terenurilor situate în extravilanul comunei Viperești tarlaua 115, . și planului parcelar întocmite la nivelul Comisiei locale Viperești de fond funciar, proprietățile vecine ce formează obiectul analizei în prezenta cauză fiind notate cu nr.2 (autor R. Chiralina) și nr.3 (autor D. M.-M.) pe schița de la fila 13 fond, fiind evidentă punerea în posesie, după identificarea în concret a suprafețelor prin delimitarea acestora în teren și indicarea dimensiunilor laturilor și vecinătăților, a moștenitorilor persoanelor îndreptățite la reconstituire. Pe aceleași schițe se observă individualizarea suprafeței de 2500 mp, autor D. M., cu deschidere la drum și pe latura din spate de câte 13,00 ml, având dimensiuni pe celelalte laturi de 187,00 ml - latura comună cu pârâtul, și, respectiv, de 196,00 ml pe cealaltă latură. Proprietatea vecină, marcată cu nr.2, are deschidere la drum și în spate de câte de 47,00 ml, iar latura comună cu lotul nr.1 are lungimea de 180,00 m, pe cealaltă latură-comună cu lotul nr.3, având lungimea de 187,00 m.
În privința punerii în posesie, tribunalul observă că operațiunea s-a realizat și scriptic, în forma reglementată prin Anexa la Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, conform procesului-verbal nr. 7571/11.11.2014, depus în apel la fila 53, cu toate că în dosarul de fond a rezultat realizarea de fapt a punerii în posesie a proprietarilor vecini în tarlaua 115, . de identificare a suprafețelor, mai sus menționate, corelat cu depozițiile martorilor M. P., S. I. și S. A. (f. 53-55 dosar fond).
Tot pe situație de fapt, tribunalul observă că pârâtul G. G. a dobândit prin vânzare-cumpărare, în baza contractului autentificat sub nr. 990/23.04.2007 la BNP F. N., suprafața de 2395 mp teren arabil extravilan pe raza comunei Viperești, jud. B., situat în tarlaua 115, . la drum (nord) de 12,44 ml, pe latura din spate (sud) de 13,66 ml, latura comună cu proprietatea autor def. D. M. având lungimea de 188,46 m, iar latura învecinată cu restul proprietății transmițătoarei-vânzătoare D. V. având lungimea de 184,83 m (f. 24 dosar fond).
Corelând înscrisurile din dosarul de fond, se observă că terenul ce a format obiectul acestei înstrăinări provine dintr-un trup mai mare, proprietatea fiind cea notată cu nr.2 pe schița de la fila 13 dosar fond, cu deschidere la drum și pe latura din spate egală, de câte 47,00 ml, în privința căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza aceleiași legi speciale moștenitoarei D. V., de pe urma autoarei def. R. Chiralina (f.24,13-14 dosar fond). Identificarea suprafeței înstrăinate pârâtului G. D. în anul 2007 a fost făcută pe documentație cadastrală (f.16 fond), dreptul de proprietate fiind intabulat de cumpărător în C.F. nr. 107 UAT Viperești, conform încheierii nr._/2007 (f.15 fond).
Din depozițiile martorilor audiați la prima instanță (f.53-55 dosar fond), tribunalul reține că reclamanta T. P. a avut, începând din anul 1991, ulterior reconstituirii pe vechiul amplasament, posesia de fapt a terenului în suprafață de 2500 mp, extravilan, situat în tarlaua 115, . continuat să exercite această posesie și după decesul mamei sale (D. M.), deși figurează ca renunțător în certificatul de moștenitor emis în anul 1993 de fostul Notariat de Stat Local Pătârlagele.
Coroborând depozițiile martorilor cu răspunsurile la interogatoriu (f.59-61 dosar fond) precum și cu susținerile reclamantei și intervenientului, necontestate de către pârât, tribunalul observă că posesia asupra terenului în discuție, în suprafață totală de 2500 mp, a fost exercitată în comun de reclamantă și fiul său, fiecare făcând acte explicite în acest sens, prin cultivarea terenului cu porumb, însușirea fructelor terenului, respectiv prin atragerea atenției, repetat, atât de către reclamantă, cât și de către intervenient, proprietarului vecin - pârâtul G. D., asupra respectării semnelor de hotar de pe latura vecină, în speță rezultând cu claritate atât desființarea vechilor semne de către acesta din urmă, cât și ocuparea unei suprafețe de 482 mp din terenul vecin - al reclamantei și intervenientului, identificată conform raportului de expertiză N. G. și schiței anexă la acesta (f. 79-82 dosar fond).
În cauză, reclamanta și intervenientul principal au solicitat înlăturarea tulburării posesiei și restituirea bunului pe calea acțiunii posesorii, întrucât nu a fost emis titlul de proprietate în baza legii fondului funciar în privința terenului reconstituit autoarei D. M. (M.), iar în cadrul acțiunii posesorii instanța trebuie să analizeze dispozițiile art. 1002-1004 Cod procedură civilă și cerințele prevăzute de normele Codului civil (2009) prin dispozițiile art. 949-951 cu referire la art. 916 și următoarele.
Tribunalul observă că, potrivit art. 916 Cod civil, posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpânește și care se comportă ca un proprietar, aceste prevederi aplicându-se, în mod corespunzător, și în privința posesorului care se comportă ca un titular al altui drept real, cu excepția drepturilor reale de garanție.
Potrivit art. 917 Cod civil, posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie în mod nemijlocit, prin putere proprie, fie prin intermediul unei alte persoane, iar art. 918 alin.1 reglementează explicit și limitativ cazurile care nu constituie posesie, astfel: „Nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar, precum: a) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist; b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitație sau servitute, față de nuda proprietate; c) fiecare coproprietar, în proporție cu cotele-părți ce revin celorlalți coproprietari; d) orice altă persoană care, deținând temporar un bun al altuia, este obligată să îl restituie sau care îl stăpânește cu îngăduința acestuia”. Totodată, conform alin.2 al art. 918 Cod civil, „detentorul precar poate invoca efectele recunoscute posesiei numai în cazurile și limitele prevăzute de lege.”
Art. 919 Cod civil reglementează prezumția legală de posesie, statuând că „până la proba contrară, acela care stăpânește bunul este prezumat posesor; detenția precară, odată dovedită, este prezumată că se menține până la proba intervertirii sale.”
Conform art. 921 Cod civil, posesia încetează prin: a) transformarea sa în detenție precară; b) înstrăinarea bunului; c) abandonarea bunului mobil sau înscrierea în cartea funciară a declarației de renunțare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil; d) pieirea bunului; e) trecerea bunului în proprietate publică; f) înscrierea dreptului de proprietate al comunei, orașului sau municipiului, după caz, conform art. 889 alin. (2); g) deposedare, dacă posesorul rămâne lipsit de posesia bunului mai mult de un an.
Raportat la situația de fapt stabilită mai sus pe baza coroborării probelor administrate în cauză, tribunalul constată, pe de o parte, că prezumția legală de posesie nu a fost răsturnată în speță prin proba contrară, iar pe de alta, că reclamanta și intervenientul au dovedit că au stăpânit suprafața de 2500 mp teren situat în extravilanul comunei Viperești, tarlaua 115, . „La C.”, neavând relevanță, raportat de dispozițiile legale citate mai sus, împrejurarea acceptării sau nu a succesiunii autoarei D. M. (M.), întrucât în cadrul acțiunii posesorii nu se stabilește decât calitatea de posesor a celui ce pretinde respectarea posesiei, și nu calitatea de proprietar ca urmare a efectului declarativ determinat de acceptarea succesiunii de către moștenitor.
Apoi, tribunalul constată că, potrivit art. 949 Cod civil, acțiunea posesorie este pusă la îndemâna celui „care a posedat un bun cel puțin un an”, acesta putând solicita instanței de judecată „prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului”, aliniatul 2 statuând că „exercițiul acțiunilor posesorii este recunoscut și detentorului precar”. Totodată, conform art. 950 Cod civil, acțiunile posesorii pot fi introduse și împotriva proprietarului, neputând fi introduse exclusiv împotriva persoanei față de care există obligația de restituire a bunului.
Aceste dispoziții se corelează și cu cele ale art. 951 Cod civil, potrivit cărora, în caz de tulburare ori de deposedare, pașnică sau violentă, acțiunea se introduce în termenul de prescripție de un an de la data tulburării sau deposedării, iar dacă tulburarea ori deposedarea este violentă, acțiunea poate fi introdusă și de cel care exercită o posesie viciată, indiferent de durata posesiei sale.
Raportat la aceste prevederi, tribunalul constată că acțiunea posesorie, recunoscută nu numai posesorului, ci și detentorului precar, dar și celui ce exercită o posesie viciată, poate fi îndreptată și împotriva proprietarului și, cu atât mai mult, împotriva oricărei persoane ce exercită acte de tulburare a posesiei, aceste cerințe fiind pe deplin respectate în speța pendinte. La fel, se observă că reclamanta și intervenientul principal au respectat și termenul prevăzut de legea civilă, din depozițiile martorilor rezultând că posesia celor doi a fost exercitată până la ocuparea de către pârât a unei părți din terenul astfel stăpânit, produsă la nivelul anului 2013, cererea introductivă fiind înregistrată la 04.03.2014 pe rolul primei instanțe.
Pentru aceste motive, tribunalul constată ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, apelante, invocată în prezenta cale de atac de către pârâtul intimat, iar pe fond observă că soluția primei instanțe asupra acțiunii posesorii este dată cu aplicarea greșită a legii și cu stabilirea greșită a situației de fapt.
În consecință, față de împrejurările de fapt reținute și de temeiurile de drept citate, soluția ce se impune este, în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 2 cu referire la art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii, în parte, atât a acțiunii posesorii principale promovate de reclamanta T. P., cât și a cererii de intervenție voluntară principală, formulată de intervenientul T. G..
Prin aplicarea prevederilor art. 949 Cod civil, instanța va dispune înlăturarea oricărei tulburări a posesiei reclamantei și intervenientului asupra terenului de 482 mp, extravilan, situat în tarlaua 115, . punctele 2,3,11,12,6,7,2, pe schița anexă nr.1 a raportului de expertiză N. G., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, din partea pârâtului G. G., și, totodată, va obliga pârâtul să restituie către reclamanta T. P. și intervenientul T. G. bunul imobil constând în suprafața de 482 mp teren extravilan, situat în tarlaua 115, . punctele 2,3,11,12,6,7,2, pe schița anexă nr.1 a raportului de expertiză N. G..
În privința cererii de completare a acțiunii principale, depusă la fond în data de 06.10.2014, tribunalul constată că intervine, de drept, conform art. 204 alin.1 Cod procedură civilă, sancțiunea decăderii reclamantei în privința completării acțiunii introductive cu capătul de cerere referitor la rectificarea cărții funciare nr. 107 a UAT . (titular G. G.), neexistând în privința respectivei cereri formulate după primul termen de judecată, așa cum prevede alin.3 al art. 204, acordul expres al tuturor părților în proces. Totodată, se observă în privința acestei cereri soluția neprocedurală adoptată de prima instanță prin disjungerea și, ulterior, conexarea sa la dosarul de fond. Sancțiunea decăderii intervenită de drept în privința acestui capăt de cerere împiedică instanța să analizeze motivul de apel formulat de reclamanta apelantă asupra soluției date cererii de rectificare a C.F. nr. 107 UAT Viperești.
Referitor la susținerile apelantului intervenient asupra rectificării cărții funciare nr. 107 a UAT . (titular G. G.), ca efect al rejudecării fondului în temeiul art. 476 alin.1 cu referire la art. 477 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acestea sunt neîntemeiate, nefiind îndeplinite în acest sens prevederile art.33 cu referire la art. 28 și 31 din Legea nr. 7/1996, republicată.
Astfel, tribunalul observă că numai pârâtul intimat are calitatea de proprietar tabular, reclamanta și intervenientul neavând această calitate (și fără a justifica un interes legitim în acest sens), precum și că nu există o hotărâre judecătorească definitivă în privința înscrierilor de carte funciară prevăzută de art. 33 alin.1 din Legea nr. 7/1996, republicată. Totodată, se observă și faptul că rectificarea nu poate fi dispusă decât în baza unei documentații cadastrale avizate, iar în speță lucrarea tehnică întocmită de expert N. G. nu întrunește aceste cerințe.
În altă ordine de idei, cererea de rectificare nu formează accesoriul unei cereri posesorii, ale cărei limite sunt stabilite prin art. 1002-1004 Cod procedură civilă, condițiile de fond fiind expres determinate prin dispozițiile Codului civil, arătate mai sus, astfel încât intervenientul își va putea valorifica pretențiile pe cale separată în condițiile și cu respectarea normelor legii speciale nr. 7/1996, republicată, dar și în baza unei documentații cadastrale avizate OCPI.
Așa fiind, în prezentul cadru procesual, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea de intervenție principală în ce privește solicitarea de rectificare a cărții funciare nr. 107 a UAT . (titular G. G.).
În temeiul art.452 și art. 453 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul intimat la plata cheltuielilor de judecată în fond și apel, în sumă de 76 lei către reclamanta apelantă și în sumă de 776 lei către apelantul intervenient principal, dovedite conform chitanțelor depuse în cauză.
Văzând și prevederile art. 483 alin.2 teza finală NCPC,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamanta T. P., domiciliată în comuna Viperești, ., cu domiciliul procesual ales la T. G., din orașul M., ..2, ., județul Prahova și intervenientul principal T. G., cu domiciliul în M., ..2, ., împotriva sentinței civile nr.41/13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții G. G., domiciliat în comuna Viperești, ., C. L. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR VIPEREȘTI, cu sediul în . și ., cu sediul în ..
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că admite, în parte, atât acțiunea posesorie principală, cât și cererea de intervenție voluntară principală.
Dispune înlăturarea oricărei tulburări a posesiei reclamantei și intervenientului asupra terenului de 482 mp, extravilan, situat în tarlaua 115, . punctele 2,3,11,12,6,7,2, pe schița anexă nr.1 a raportului de expertiză N. G., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, din partea pârâtului G. G..
Obligă pârâtul să restituie către reclamanta T. P. și intervenientul T. G. bunul imobil constând în suprafața de 482 mp teren extravilan, situat în tarlaua 115, . punctele 2,3,11,12,6,7,2, pe schița anexă nr.1 a raportului de expertiză N. G..
Constată, conform art. 204 Cod procedură civilă, decăderea reclamantei în privința completării acțiunii introductive cu capătul de cerere referitor la rectificarea cărții funciare nr. 107 a UAT . (titular G. G.).
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de intervenție principală în ce privește solicitarea de rectificare a cărții funciare nr. 107 a UAT . (titular G. G.).
Obligă pârâtul intimat la plata cheltuielilor de judecată în fond și apel, în sumă de 76 lei către reclamanta apelantă și în sumă de 776 lei către apelantul intervenient principal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 Iunie 2015.
Președinte, I. M. | Judecător, D. R. | |
Grefier, E. D., fiind în C.O., s-a semnat de locțiilor Grefier Șef Secție |
Red. I.M./ 7 ex./03.07.2015
Dosar fond nr._
Judecător fond - N. T.
Judecătoria Pătârlagele
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2743/2015. Tribunalul BUZĂU | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2753/2015.... → |
|---|
