Contestaţie la executare. Decizia nr. 2743/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2743/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 21925/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2743
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător D. R.
Grefier E. D.
Pe rol, judecarea apelului declarat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în municipiul București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr._ din data de 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatoarea G. N., domiciliată în comuna Costești, . și intimatul S. P. ȘI M., cu sediul în municipiul Ploiești, ..11, etj.1, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul este la primul termen de judecată după parcurgerea etapei de verificare și regularizare, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că s-a solicitat, în temeiul art.223 Cod pr.civilă, judecarea în lipsă, o reține spre soluționare.
După deliberări,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, contestatoarea G. N. a formulat, în contradictoriu cu intimații C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - CESTRIN și S. P. ȘI M., contestație la executare, solicitând anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 1553/2014 și suspendarea executării silite.
În motivare, contestatoarea a învederat că, prin înștiințarea emisă la data de 18.09.2014, comunicată în data de 23.09.2014, i s-a adus la cunoștință declanșarea urmăririi silite, în baza titlului executoriu constând în procesul-verbal de contravenție . nr._/28.06.2011, întocmit de CNADNR - Cestrin, fiind somată pentru plata sumei de 28 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.
A apreciat că măsura este nelegală, întrucât nu a avut cunoștință de conținutul procesului-verbal și nu a avut posibilitatea de a verifica valabilitatea sa și de a formula sau nu plângere contravențională. Totodată, a invocat inopozabilitatea titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție care a stat la baza efectuării primei formalități de executare silită și a prescripției executării sancțiunii intervenită ca urmare a necomunicării în termen legal a procesului-verbal de contravenție . nr._/28.06.2011.
De asemenea, a invocat prevederile art. 14, art. 25, art. 27, art. 32, art.37 din OG 2/2001, astfel că, față de necomunicarea procesului-verbal de contravenție, conform legii acesta nu poate fi apreciat ca producător de consecințe juridice și, legal, nu poate fi pus în executare.
Au fost administrate probatorii cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/03.12.2014, Judecătoria B. a admis contestația și a anulat formele de executare întocmite de SCPEJ P. și M. în dosarul de executare nr.1553/2014, dispunând și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin somația din data de 18.09.2014, contestatoarei i s-a pus în vedere să plătească suma de 28 Euro, reprezentând tarif de despăgubire aplicat prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/28.06.2011 încheiat de C.N.A.D.N.R. București - Cestrin.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor prin care s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale a fost încheiat pe data de 28.06.2011 și ar fi fost comunicat prin afișare, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare din data de 08.07.2011.
Articolul 25 alin.1 din OG nr.2/2001 stabilește că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate, iar în art.26 alin.3 se arată că în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Potrivit art.27 din același act normativ, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor. Acest articol trebuie interpretat astfel cum s-a reținut în decizia în interesul legii nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului fiind utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. Din actele dosarului nu rezultă că s-ar fi încercat comunicarea prin poștă cu aviz de primire, ci s-a apelat direct la procedura de afișare, astfel cum atestă procesul-verbal de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției R11 nr._ /28.06.2011. În aceste condiții, prima instanță a reținut că procesul-verbal nu a fost comunicat în mod legal.
Potrivit art. 37 din OG nr.2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Conform art. 31 alin.1 din același act normativ, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, potrivit art. 27 alin.1.
Cum procesul-verbal nu a fost comunicat în mod legal, nu a început să curgă termenul pentru formularea plângerii contravenționale. Întrucât doar procesul-verbal neatacat în termenul legal constituie titlul executoriu, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenției nu era titlu executoriu la momentul declanșării executării silite împotriva contestatoarei.
Prevederile art. 711 alin.3 Cod procedură civilă, stabilesc că, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă au fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Întrucât, prin încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești în Camera de Consiliu la data de 25.03.2014, în dosarul nr._, s-a încuviințat executarea silită în temeiul procesului-verbal, care nu este titlu executoriu, instanța de fond a anulat încheierea de încuviințare executare silită și, pe cale de consecință, toate formele de executare din dosarul de executare silită nr. 1553/2014.
Potrivit art.718 Cod procedură civilă instanța poate dispune suspendarea executării, iar potrivit dispozițiilor art. 718 alin.4 pct.1 Cod procedură civilă, suspendarea executării este obligatorie și cauțiunea nu este necesară dacă hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, titlu executoriu.
Reținând că procesul verbal . nr._/28.06.2011 nu este titlu executoriu, prima instanță a dispus, la cererea contestatoarei, și suspendarea executării.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a învederat că emiterea și comunicarea procesului verbal de contravenție în cauză s-a efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor art.13 coroborat cu art.14 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dovezii de comunicare a procesului-verbal în cauză, acesta a fost comunicat contravenientului, în conformitate cu disp. OG nr.2/2001, în data de 08.07.2011, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent.
Se arată că potrivit dispozițiilor art.273 alin.2 Cod procedură civilă, mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă.
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.1 din OG 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR SA, prin agenții constatatori.
Potrivit art. 27 din O.G. 2/2001, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară, așa cum a reținut prima instanță.
Datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG 15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese faptul că, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
Se solicită instanței de control judiciar să se constate că deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ. Prin urmare, aplicarea Deciziei nr.10/2013 a ÎCCJ în speța de față, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Solicită instanței să se constate că procedura de comunicare a titlului executoriu în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare în momentul respectiv.
Se mai arată, referitor la dispozițiile privind suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, următoarele:
Suspendarea executării silite este o măsură provizorie asupra căreia instanța, după analizarea condițiilor de admisibilitate, are obligația de a se pronunța cu precădere, înainte de cercetarea fondului cauzei.
În cazul de față, prima instanță a încălcat aceste reguli de procedură în momentul în care a dispus suspendarea după admiterea contestației la executare.
Mai mult decât atât, cât timp procesul verbal de contravenție nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare și până la soluționarea plângerii contravenționale introdusă la 3 ani de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare, chiar și în parte, a măsurilor dispuse prin aceasta, respectiv a tarifului de despăgubire, apelanta deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
Apelanta solicită instanței să constate că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate în vederea suspendării, precum și faptul că plata cauțiunii este o condiție esențială de admisibilitate a cererii de suspendare.
Raportat la prevederile art.669 alin.4 teza finală din Codul de procedură civilă, este exceptată de la plata cauțiunii numai cererea de suspendare solicitată în cazul contestării încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, nu și în cazul contestării procedurii de executare.
Pentru motivele expuse, se solicită admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțată pe fond, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de S. P. și M., în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, au fost invocate prevederile art. 650 alin.3 NCPC, art. 466 și următoarele NCPC.
Examinând sentința apelată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că apelul pendinte este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
În speță, executarea silită în privința sumei de 28 euro în echivalent lei, a fost pornită la cererea creditoarei C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - CESTRIN în baza procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.06.2011, după încuviințarea începerii executării, prin încheiere, la 25.03.2014.
Conform procesului verbal nr._, datat 04.07.2011 reprezentantul apelantei a procedat la afișarea procesului verbal la domiciliul contravenientei din ., în prezența martorului Pisău M., domiciliat în mun. Rm Sărat (f.22 verso, dosar fond).
Tribunalul observă că sunt neîntemeiate susținerile apelantei, întrucât, potrivit art. 27 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
În conformitate cu art. 14 alin. 1 din aceeași ordonanță, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
De asemenea, potrivit art. 25 alin.2 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului verbal se face de către organul care a aplicat sancțiunea în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, persoana sancționată poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, așa cum dispun prevederile art. 31 alin.1 din ordonanța menționată.
Prin decizia în interesul legii nr.10/10.06.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.27 teza I raportat la art.14 alin.1, art.25 alin.2 și art.31 alin.1 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
În consecință, pentru a începe să curgă termenul de 15 zile de la data comunicării, în interiorul căruia persoana sancționată este îndreptățită să formuleze plângere împotriva procesului verbal de contravenție, este necesar ca actul de sancționare să fie comunicat prin poștă, cu aviz de primire.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, apelanta intimată nu a comunicat procesul verbal și înștiințarea de plată prin poștă cu aviz de primire, recurgând la afișarea procesului-verbal de contravenție, în acest sens fiind întocmit procesul verbal depus la fila 22 verso dosar fond.
Potrivit art.37 din OG 2/2001, procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile, prevăzut la art.31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Din interpretarea judicioasă a acestor dispoziții coroborat cu prevederile art.27 alin.1 din OG 2/2001, rezultă concluzia că procesul verbal neatacat poate constitui titlu executoriu numai în situația în care comunicarea s-a făcut în mod legal, întrucât de la o asemenea comunicare începe să curgă termenul de 15 zile pentru formularea plângerii, așa cum dispune art.31 din OG 2/2001.
Apelanta este în culpă în ceea ce privește respectarea procedurii legale de comunicare a procesului verbal de contravenție, culpă care nu îi poate profita în cauza de față pentru faptul că procesul verbal necomunicat contravenientului în modalitatea reglementată expres de lege, nu poate constitui titlu executoriu.
În mod judicios prima instanță de judecată a constatat iregularitatea săvârșită de către apelantă în ceea ce privește comunicarea procesului verbal de contravenție, astfel încât nu se poate reține că acesta constituie titlu executoriu, iar creanța constatată prin acesta exigibilă.
Nu pot fi reținute nici celelalte aprecieri ale apelantei privind inaplicabilitatea deciziei în interesul legii nr. 10/2013 ca urmare a epuizării contravenției continue anterior adoptării acesteia de către ÎCCJ, respectiv anterior aplicării sancțiunii contravenționale și comunicării procesului verbal de contravenție, întrucât interpretarea dată dispozițiilor legii prin decizia în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, iar comunicarea procesului-verbal a fost efectuată nelegal chiar și la nivelul anului 2011, neavând relevanță în speța pendinte momentul epuizării contravenției continue.
În ce privește suspendarea executării silite dispusă de prima instanță prin hotărârea atacată, tribunalul constată ca nefondate aserțiunile apelantei, în condițiile în care prima instanță a aplicat corect prevederile art. 718 alin.4 pct. 1 Cod procedură civilă, nefiind necesară plata cauțiunii în speță întrucât procesul-verbal de contravenție, necomunicat legal, nu constituie titlu executoriu, iar suspendarea își produce efectele până la rămânerea definitivă a hotărârii (adică până la soluționarea prezentei căi de atac), măsura fiind legal adoptată la primul și singurul termen al cauzei în fața primei instanțe, prin hotărâre.
Având în vedere considerentele reținute și în conformitate cu prevederile art. 480 alin.1 NCPC, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul pendinte judecății.
În baza art. 452 Cod procedură civilă, va respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare, constatând că nu s-a făcut prin nici un mijloc de probă dovada efectuării în calea de atac.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în municipiul București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr._ din data de 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatoarea G. N., domiciliată în comuna Costești, . și intimatul S. P. ȘI M., cu sediul în municipiul Ploiești, ..11, etj.1, ..
Respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 iunie 2015.
Președinte, I. M. | Judecător, D. R., fiind în CO, prezenta s-a semnat de Președintele completului, conform art. 426 alin.4 Cod pr. civilă | |
Grefier, E. D. |
Red./Tehnored. I.M./5 ex./26.06.2015
d.f. nr._ – Judecătoria B.
Judec. fond: M. M.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Pretenţii. Hotărâre din 17-06-2015, Tribunalul BUZĂU | Acţiune posesorie. Decizia nr. 2771/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
